CONCLUZIILE Conferintei de la Pireu despre primatul papal

4-05-2010 3 minute Sublinieri

CONCLUZIILE

Conferinţei Sfintei Mitropolii de Pireu

Tema: «„Primat”, Sinodalitatea şi Unitatea Bisericii»

Stadionul Păcii şi Prieteniei, 28 Aprilie 2010

Primatul papal nu are bază,

nici legalitate sacramental-spirituală

«„Primatul” papal nu are temei teologic, nici legalitate sacramental-duhovnicească şi eclesiologică. Se întemeiază în mod clar pe mentalitatea autoritară cu caracter secular».

Printre altele aceasta a reieşit din rezoluţia Conferinţei Teologice, pe care a organizat-o cu succes şi cu o mare participare de clerici şi laici, Sfânta Mitropolie de Pireu în Stadionul Păcii şi Prieteniei (Sala Melina Mercury) pe 28 aprilie 2010.

Conferinţa a fost onorată şi de prezenţa Preafericitului Arhiepiscop Ieronim al Atenelor şi a toată Elada, care a proclamat şi începutul ei. Au fost de faţă şi Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi Serafim al Kithirelor şi Pavel de Glifada, precum şi Preasfinţitul Episcop Meliton de Maraton.

Tema „Primatului, Sinodalităţii şi Unităţii Bisericii” a fost dezvoltată în două şedinţe de către şapte conferenţiari, după cum urmează: ÎPS Serafim, Mitropolit de Pireu, Ieromonahul Luca Grigoriatul, profesorul Aristidis Papadakis (University of Maryland), protopresbiterul Gheorghios Metallinos, protopresbiterul Theodoros Zissis, presbiterul Anastasios Gotzopoulos şi profesorul Dimitrios Tselenghidis.

În urma referatelor şi a dezbaterii ce a urmat a reieşit că: Unitatea aparţine naturii Bisericii ca Trup al lui Hristos şi comuniune în Hristos. Adevărata Biserică este Una. Unitatea Bisericii în toate accepţiunile ei – instituite sau harismatice – are în mod clar o bază sacramental-spirituală (αγιοπνευματική). Se oferă în chip tainic, se conservă însă, se cultivă şi se manifestă (εκφαίνεται) prin excelenţă euharistic.

Conform „Mărturisirii de Credinţă” a Sinodului de la Constantinopol din anul 1727,

„niciun alt cap nu primeşte întru ea Biserica Răsăriteană, decât pe Domnul nostru Iisus Hristos dăruit Bisericii de Tatăl peste toate (κατά πάντα) şi temelie”.

Potrivit eclesiologiei ortodoxe nu poate fi conceput „protos” cineva la modul general şi abstract fără prezenţa unui sinod anume al unei eparhii.

Instituţia prerogativelor de onoare (πρεσβείων τιμής) (acesta este termenul pe care-l foloseşte Predania bisericească ortodoxă în antiteză cu termenul ulterior de „primat” pe care-l folosesc papistaşii) exprimă şi asigură unitatea şi sinodalitatea Bisericii Ortodoxe Universale. Pentarhia tronurilor patriarhale este forma pe care Biserica a dat-o instituţiei prerogativelor de onoare (πρεσβείων τιμής) în primul mileniu.

Autoritatea „protos”-ului, care decurge din prerogativele de onoare (πρεσβεία τιμής), este rodul sinodalităţii, pe când autoritatea pe care a început să şi-o însuşească Episcopul Romei încă din primul mileniu este consecinţa distrugerii sistemului sinodal al Bisericii.

În Biserica primului mileniu nu a existat „de drept divin” (de jure divino) un primat papal jurisdicţional şi de autoritate peste toată Biserica, ci Biserica a avut dreptul să hotărască cele ale conducerii ei şi fără papa, şi chiar mai mult, şi în ciuda opunerii lui, iar aceste hotărâri ale ei aveau un gir universal.

După schisma din 1054, revendicarea crescândă a papilor referitoare la primatul jurisdicţional peste toată Biserica anulează cu desăvârşire structura sacramental-spirituală (αγιοπνευματική) a trupului tainic al Bisericii, relativizează şi practic distruge sinodalitatea ca funcţie sacramental-spirituală a acestui trup şi introduce mentalitatea seculară în ea, anulează egalitatea în cinste (ισοτιμία) a episcopilor, îşi însuşeşte absoluta jurisdicţie administrativă peste toată Biserica, îndepărtându-L în esenţă pe Dumnezeul-Om şi aşezând drept cap văzut al Bisericii un om. În acest fel se repetă la nivel instituţional mai mult păcatul strămoşesc.

Adevărata unitate se dobândeşte prin unitatea în credinţă, în cult şi în conducere. Acesta este modelul unităţii în Biserica veche, pe care o continuă la acelaşi nivel şi universal Biserica Ortodoxă Universală. Metoda uniaţiei introduce o unitate falsă şi se sprijină pe o eclesiologie eretică, pentru că în afara faptului că permite diversitatea în credinţă şi în cult, face dependentă unitatea de recunoaşterea primatului papal, care este o instituţie de drept uman, şi perimează sistemul sinodal de conducere al Bisericii, care este o instituţie de drept divin. Diversitatea este acceptată doar în rândul temelor secundare ale tradiţiilor şi obiceiurilor locale.

După Conciliul I Vatican (1870) şi mai ales după al II –lea (1962-1964), primatul papal nu constituie o simplă revendicare administrativă, ci o dogmă esenţială de credinţă absolut obligatorie pentru mântuirea credincioşilor. Negarea ei atrage anatema Conciliului I Vatican, a cărei valabilitate se menţine şi după Conciliul II Vatican.

După cum a accentuat în referatul său, gazda conferinţei, ÎPS Serafim, Mitropolit de Pireu:

„Prin credinţa eretică şi hulitoare a primatului jurisdicţional al episcopului Romei şi prin consecinţele spirituale ce decurg din ea (ca „infailibilitatea” papei şi despotismul lui absolutist–monarhic peste tot corpul comunităţii religioase pe care o conduce), papismul a sfârşit într-un sistem absolutist- monarhic cu o viziune misticistă asupra lumii şi pervertind până şi conceptul real de Biserică.

Dovedindu-se un nou păgânism romano-franc sub mască spirituală, a desfiinţat libertatea tainică în Hristos a fiecărui membru al lui şi a devenit cauza inevitabilă şi fatală a căderii în sute de diferite erezii din Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, ca şi o piedică de nedepăşit în calea eventualei lor întoarceri”.

În aprecierea conferenţiarilor, în încercarea Dialogului teologic contemporan dintre ortodocşi şi romano-catolici pentru restabilirea comuniunii bisericeşti este obligatoriu necesar ca dincolo de respingerea învăţăturilor eretice ale Romei (filioque, graţia creată, infailibilitate, purgatoriu ş.cl.) să urmărească şi respingerea definitivă a primatului papal, şi nu o oarecare răstălmăcire comun acceptată.

În sfârşit, se consideră ca inadmisibil şi nu trebuie acceptat ca „model pentru restabilirea deplinei comuniuni” cadrul sincretist al „unităţii în diversitate”.

(traducere din elină: M.L., sursa: romfea.gr)

sursa: Pelerin ortodox

Legaturi:

*


Categorii

Ecumenism, Mitropolitul Pavel al Glifadei, Mitropolitul Serafim de Kithire, Mitropolitul Serafim de Pireu, Pagini Ortodoxe, Traduceri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

65 Commentarii la “CONCLUZIILE Conferintei de la Pireu despre primatul papal

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Un articol mai detaliat al parintelui Mihail despre Klaus Kenneth:
    http://blog.patermihail.ro/arhive/1113#more-1113

  2. da, multimim gazduirii acestui subiect si in cadrele acestui topic de blog. aceasta si interventia parintelui de aici, au contribuit si ele la pozitia publica anuntata ieri de parintele staret.

    e bine ca acum exista la dispozitia oricui o pozitie a crestinismului in Duh si in Adevar, in oglinda cu “marea dispozitie” de care beneficia k.k. in periplul sau prin tarile ortodoxe…, ajutat aici de patriarhie si influenta evidenta ce o are la fac. de Teologie + via si aparitiile repetate la trinitas tv. ale respectivului.

    sper cu aceasta ca subiectul k.k. sa ramana apus pt mult timp; critica acestui indoielnic marturisitor, relativ simpla si accesibila, nu ma face totusi pe mine cu nimic mai destept ori mai vrednic in fata lui Dumnezeu, ca ortodox. (una-i una, alta-i alta).

  3. Pingback: Predicatorii-vedete, prooroci proorociti. Azi, cazul Klaus Kenneth in viziunea Parintelui Arhimandrit Mihail Stanciu de la Manastirea Antim: După două milioane de kilometri, încă în înșelare… | Victor Roncea Blog
  4. Situatia aceasta este de natura sa ma mahneasca, atat pentru KK, cat si pentru noi. Daca este cu adevarat in inselare, sper ca, in duhul Sfintilor Parinti si cu discernamant duhovnicesc, sa fie ajutat sa vada ispita in care se afla si sa se vindeca. Asa procedau Parintii din vechime, despre care am citit in Paterice. De ce nu ar fi la fel si acum?

  5. Pingback: Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT … « Saccsiv’s Weblog
  6. @ Iuliana:

    E buna si mahnirea pentru motive binecuvantate, numai sa nu ramana doar intristarea ca nu ni se da dreptate si sa refuzam sa primim niste avertismente solid argumentate. Avertismentele parintelui Mihail si observatiile sau rezervele exprimate de diversi alti credinciosi sunt nu atat pentru Kenneth, cat pentru oamenii care se arunca foarte usor in orice astfel de moda si ajung sa ia de bun orice vine de la ultima vedeta ecleziala (sau paracleziala) a momentului, trambitata peste tot si girata de x si de y. Noi asa intelegem, e un demers duhovnicesc prin care NOI suntem ajutati sa vedem ispita sau primejdia in care ne aflam si sa ne vindecam, asa cum multi duhovnici au considerat necesar sa faca si in cazul Danion.Cu cel care propaga toate acestea mi se pare, realist vorbind, cam utopic de sperat ceva. Fiindca ceea ce face nu este de ieri-de azi si atata vreme cat pana acum a fost continuu laudat si para-laudat, purtat continuu pe bratele gloriei si i s-a suflat in panzele succesului (ca asa se face mereu la noi), nu vedem cum ar dispus sa ia in considerare, brusc, ca insesi temeiurile sale sunt problematice. Cand ajungi deja o personalitate, un invatator al maselor, un predicator de la amvon… cine si cum te mai poate convinge ca gresesti?

    Problema e daca macar oamenii vor invata sa asculte ceva mai atent, sa cerceteze, sa nu se lase purtati de valurile euforiei si sa lase deoparte ceea ce este vatamat si vatamator.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/12/10/ortodoxia-confortabila-si-inchipuita-sau-despre-ispitele-generatiilor-rasfatate/

    “Avem un prieten in Muntele Athos care urmareste de multi ani situatia din manastirile grecesti. Se duce in locuri unde, de pilda, cineva a devenit un “gheronda” faimos, cu numerosi ucenici. Observandu-i pe acesti “stareti”, el a ajuns la concluzia ca adesea oamenii de acolo isi inchipuie si zamislesc fantezii, ca si oricare altii. Au anumite pareri despre cineva, pe care le raspandesc pretutindeni, in jurul acestuia, transformandu-l dintr-odata intr-un „batran sfant”, cu o multime care se strange imprejurul lui. In realitate, nu exista nici o pricina pentru acest fapt – sunt multe persoane sfinte carora nimeni nu le da vreo atentie. La Muntele Athos, se poate vedea acest lucru in cazul unui Batran numit Teodosie, un om foarte sfant, care a scris un jurnal despre cum s-a rugat cu Rugaciunea lui Iisus, la un nivel foarte sporit. Nimeni nu stie nimic despre el, in timp ce toata lumea a auzit de altii, deoarece li s-a „facut reclama” si toti ii dau crezare.

    Printre noi, convertitii apuseni la Ortodoxie, tendinta aceasta – de a asculta o parere pe care cineva a raspandit-o si de a-i da crezare – este foarte puternica. Totusi, nu aceasta este ceea ce ar trebui sa facem. Ar trebui sa ne folosim mintea, incercand sa ne inaltam inimile la un nivel la care sa putem simti mai profund Ortodoxia. Este imperios necesar, in aceste vremuri, sa avem un discernamant patrunzator. (…) Daca duhul autentic al Ortodoxiei nu ne este transmis astfel, apare ispita de a urma „intelepciunea exterioara”, intelepciunea acestei lumi. Atunci, venind catre Ortodoxie, vom alerga dupa lucruri exterioare: icoane bune, slujbe minunate dupa Tipic, biserici frumoase, dupa felul corect de a canta, de a face danii… Toate aceste lucruri sunt minunate si bune, dar nu ne putem apropia de ele fara sa stabilim ca fiindu-ne prioritar a avea o inima calda, crestina si a purta lupta launtrica prin care sa dobandim smerenia. Daca neglijam aceste prioritati esentiale, atunci toate aceste lucruri minunate pot fi asezate intr-un muzeu al antichitatilor ortodoxe, asa cum istoriseste filosoful Vladimir Soloviev – si acest lucru va fi pe placul Antihristului. Antihristul trebuie inteles ca fiind un fenomen spiritual. De ce va vrea toata lumea sa i se inchine? Este vadit, din pricina faptului ca in launtrul sau se gaseste ceva care raspunde la ceva din launtrul nostru – acel ceva fiind lipsa lui Hristos din noi. Daca i ne vom inchina (Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva!), va fi deoarece vom simti o atractie catre un anumit lucru exterior, care s-ar putea infatisa ca fiind chiar crestin, de vreme ce „Antihrist” inseamna cel ce este „in locul lui Hristos” sau arata precum Hristos. Astfel, ne vom pierde cu desavarsire mantuirea, urmandu-i celui ce este in locul lui Hristos, si care ne va duce in ratacire. Desigur ca Antihristul poate veni doar dupa ce intreaga lume a auzit de Hristos; prin urmare, alegerea din urma va fi facuta intre Hristos si Impostor – si aproape intreaga lume ii va urma Fiarei. Cum sa ne impiedicam de la a savarsi aceasta, de la a urma „intelepciunii exterioare”? Trebuie mentionat ca putem fi prinsi de ea, chiar daca am ajuns cuprinsi de idei inalte.Este la moda acum sa se invete despre Rugaciunea lui Iisus, sa se citeasca Filocalia, sa se faca o „intoarcere la Parinti”. Aceste lucruri nu ne vor mantui – sunt exterioare.potrivit, dar daca devin o patima, daca devin cel dintai lucru dupa care umblati, atunci ajung sa fie exterioare, ducandu-ne nu catre Hristos, ci catre Antihrist. Ele ne pot fi de folos daca sunt intrebuintate (…) Vedem aceeasi atitudine in zilele noastre, ce da glas unora ca acestea: „Toata lumea il stie pe Sfantul Simeon Noul Teolog. O, da! Il vom urma. Sfantul Grigorie Palama. Da! Da, e cel mai bun! Da! Si toti Parintii isihasti… Isihasm! si Rugaciunea lui Iisus“, si alte subiecte sporite – toate acestea sunt doar la suprafata“.

    (Parintele Serafim Rose, Inaltarea cugetului, incalzirea inimii, traducere de Radu Hagiu)

  7. Pingback: Smintita-i lumea. Predicatorul-vedeta Klaus Kenneth invitat de gala la Arhiepiscopia şi Facultatea de Teologie Ortodoxă Alba Iulia. Parintele Rafal Noica “binecuvanteaza” in lipsa. Are nevoie Romania de “evanghelizatori” pierduti
  8. Pingback: Klaus Kenneth, predicatorul Agnos, un guru “binecuvantat” al Bisericii New-age-iste | Victor Roncea Blog
  9. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Mitropolitul Serafim al Pireului cere CONDAMNAREA “ATAT A ZELOTISMULUI IGNORANT, CAT SI A ECUMENISMULUI SINCRETIST” de catre preconizatul mare Sinod Panortodox
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Marturisirea hotarata, totala, dar si plina de discernamant a VLADICAI SERAFIM DE PIREU, sustinut de multi arhierei: ”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”, “MARELE ARHITECT AL MASONERIEI ESTE LUCIFER”
  11. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “Episcopul” romano-catolic de Iasi, Gherghel – disperat de refuzul IPS TEOFAN de a mai participa la “octava de rugaciune” ecumenista din luna ianuarie
  12. Pingback: Razboi întru Cuvânt » POLITICA PASILOR MARUNTI. Noua strategie ecumenista a Romei adaptata actualului context
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » 14 IUNIE – SFANTUL IUSTIN POPOVICI: “In istoria neamului omenesc au existat trei caderi principale: cea a lui Adam, cea a lui Iuda si cea a papei”
  14. Pingback: Mitropolitul Serafim de Pireu: ADEVARATII SFINTI NU RASTIGNESC, CI SUNT RASTIGNITI, NU URASC, NU PRIVESC CU SUSPICIUNE, CI SE ROAGA PENTRU PRIGONITORII LOR/ Mitropolitul Ilarion: Noi, in rasarit, nu avem nimic asemanator cu papismul/ Conflict intre Irland
  15. Pingback: ANTIHRISTUL ESTE "MESIA" ASTEPTAT ASTAZI DE EVREI - marturiseste in fata unui rabin Mitropolitul Serafim de Pireu. Ce este si ce rol are CABALA?
  16. Pingback: FILIOQUE, DENATURARE A DOGMEI SFINTEI TREIMI CE IMPLICA PAPISMUL: concluzia unui studiu publicat in chiar ziarul Lumina
  17. Pingback: ACORDUL DE LA BALAMAND (1993): o critica a pr. Ioannis Romanides
  18. Pingback: PRIMATUL PAPAL, OBSESIA ABSOLUTA A VATICANULUI. Interviul cardinalului Kurt Koch, seful Consiliului de Promovare a Unitatii Crestinilor
  19. Pingback: CU CE A DERANJAT STARETUL EFREM PE STAPANII LUMII? (II) “Eu sunt impotriva Europei! Ma rog din tot sufletul sa nu intrati niciodata in UE!” (VIDEO)
  20. Pingback: IPS Hierotheos Vlachos: Deosebiri fundamentale intre ortodoxie si papism. CATOLICII NU AU SFINTE TAINE - Razboi întru Cuvânt
  21. Pingback: Mitropolitul Serafim al Pireului despre DEMISIA PAPEI BENEDICT - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Pingback: Cardinalul Kurt Koch re-afirma scopul ecumenismului catolic: ACCEPTAREA PRIMATULUI PAPAL DE CATRE ORTODOCSI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  23. Pingback: EPISCOPI SI PREOTI PAPISTASI ZBENGUINDU-SE PE RITMURI DE MUZICA SALBATICA – la Rio 2013 si nu numai! (VIDEO)… CADEREA DE PE URMA A UNEI “BISERICI” ERETICE - Recomandari
  24. Pingback: Parintele Porfirie despre CREDINTA ADEVARATA, PAPALITATEA ERETICA, teoria “toate religiile sunt adevarate” si MINUNILE MINCINOASE ALE DIAVOLULUI -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare