Consilier epidemiolog al premierului Marii Britanii: LOCKDOWN-ul, o „GREȘEALĂ MONUMENTALĂ”, o „măsură primitivă”. „Sub nicio formă nu ar trebui să ne întoarcem vreodată într-o situaţie în care copiii NU SE POT JUCA sau merge la școală”

Sursă foto: https://vimeo.com/153485937

Express.co.uk:

Blocarea Marii Britanii a fost o „greșeală monumentală” și nu trebuie să se întâmple din nou – spune omul de știință al lui Boris

25 august 2020

Blocarea  va ajunge să fie privită drept o „greșeală monumentală la scară mondială” și nu trebuie să se mai întâmple niciodată, spune un om de știință care consiliază Guvernul în privința bolilor infecțioase.

Mark Woolhouse a spus că blocarea a fost o „măsură în caz de panică”, dar a recunoscut că era singura opțiune la acea vreme, deoarece „nu ne-am putut gândi la nimic mai bun de făcut”.

Dar este o măsură primitivă,  care nu ține cont de nivelurile de risc pentru diferite persoane, a spus profesorul de la Universitatea din Edinburgh, ceea ce înseamnă că, în martie, națiunea „se concentra asupra şcolilor, când ar fi trebuit să ne concentrăm asupra căminelor de îngrijire”.

Profesorul de epidemiologia bolilor infecțioase a spus că Guvernul trebuie să se concentreze acum pe creșterea numărului de testări și pe efortul de a debloca în siguranţă societatea, în loc să continue cu restricţiile.

Profesorul Woolhouse OBE, membru al Grupului științific de măsuri comportamentale în caz de gripă pandemică, ce oferă consiliere guvernului, a declarat: „Blocarea a fost o măsură de panică și cred că istoria va spune că încercarea de a controla Covid-19 prin închidere a fost o greșeală monumentală la scară globală, tratamentul a fost mai nociv decât boala.

„Nu vreau să mai văd niciodată închidere la nivelul întregii ţari. A fost din start o măsură temporară care a întârziat pur și simplu stadiul epidemiei pe care o vedem acum. Nu avea cum să schimbe niciodată ceva la nivel fundamental, oricât de mult am fi redus numărul de cazuri, iar acum știm mai multe despre virus și cum să-l urmărim, nu ar trebui să mai fim în această situaţie.

Sub nicio formă nu ar trebui să ne întoarcem vreodată într-o situaţie în care copiii nu se pot juca sau merge la școală.”

“Consider că răul pe care blocarea îl face educaţiei noastre, accesului la îngrijire medicală și aspectelor mai largi ale economiei și societății noastre se vor dovedi cel puțin la fel de mari ca răul adus de Covid-19.”

El a spus că Sage, consiliul consultativ al guvernului cu privire la modul de a interveni în cazul Covid, trebuie să aibă membri dintr-o plajă mai largă de domenii.

Acest lucru i-ar permite o mai bună înțelegere a modului în care închiderea a avut impact asupra întregii societăți.

El a spus: “Bănuiesc că în acest moment mai multe persoane sunt afectate de efectele colaterale ale lockdown-ului decât de Covid-19. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de o gamă mai largă de persoane în consiliul consultativ al guvernului, Sage, alături de aportul egal din partea economiștilor pentru a evalua daunele aduse veniturilor, locurilor de muncă și mijloacelor de trai, din partea celor ce lucrează în educaţie pentru a evalua daunele aduse copiilor și din partea specialiștilor în sănătate mintală pentru a evalua nivelul de depresie și anxietate în special în rândul adulților tineri,precum și din partea  psihologilor pentru a evalua efectele în situaţiile în care oamenii nu pot la teatru sau la un meci de fotbal.”

Profesorul Woolhouse a spus că sperase ca eforturile comune ale oamenilor de știință din lume să descopere cum să rezolve problema virusului pe perioada lockdown-ului. „Însă nu s-a întâmplat acest lucru.”

El a spus: „La momentul acela, am fost de acord cu blocarea ca răspuns de urgență pe termen scurt, deoarece nu ne puteam gândi la nimic mai bun de făcut, dar a fost întotdeauna limpede că în momentul în care vom începe să ridicăm suficient de multe restricţii, probabil că vom vedea nivelurile de infectare crescând din nou, fie la nivel naţional, fie local.”

„Speranța mea e că vom fi învățat cum să gestionăm virusul mai bine, astfel încât închiderea  să nu mai fie necesară. Dar nu am făcut progrese prea mari în găsirea unei alternative viabile la închidere. Mă preocupă faptul că prea mulți oameni implicați în gestionarea acestei pandemii au în minte că, într-un fel, va dispărea de la sine. Eu nu mă aştept la aşa ceva.”

„Nu aş putea numi aşteptarea unui vaccin drept “strategie”. Aceasta este o speranță, nu o strategie. Dar trebuie să continuăm să oferim o alternativă la blocare.”

El a spus că o mai bună înțelegere a celor care au fost efectiv supuşi riscurilor din partea virusului ar permite desemnarea unor soluții mai bune. Orice restricții impuse ar trebui să fie „măsuri luate în considerare și ar trebui să îi protejeze pe cei care au nevoie de acesta, lăsându-i pe toți să trăiască mai liber.”

Drept exemplu, a explicat: “Închiderea școlilor nu a fost un lucru raţional din punct de vedere epidemiologic. Dovezile arată că copiii transmit foarte rar adulților și nu există nici un singur exemplu documentat de copil care să transmită unui profesor la școală.

Însă, de-a lungul acestei pandemii, am fost foarte nepricepuţi în a comunica riscul real de infecție persoanelor. În loc să ne concentrăm asupra şcolilor, ar fi trebuit să ne concentrăm asupra căminelor de îngrijire. Nu ne-am gândit cu adevărat unde se află riscul, ci doar cum să înăbuşim virusul.

Ar trebui să deschidem școlile, să monitorizăm îndeaproape eventualele focare și să avem planuri eficiente pregătite să le facem față dacă acest lucru se va întâmpla.

Concluzia este că, dacă dorim să relaxăm măsurile restrictive, trebuie să acceptăm că vor exista câteva focare, care vor fi ţinute în frâu dacă nu deschidem lucrurile prea mult și să nu intrăm din nou în modul de panică.

Pe măsură ce ridicăm restricțiile, cel mai important lucru este să ne asigurăm că persoanele care au nevoie de protecție sunt protejate – în special cei de peste 70 de ani sau care au alte probleme de sănătate pe fundal. Acestei situaţii nu i se potriveşte o soluţie universală.

Trebuie să îi protejăm pe cei cu cele mai mari riscuri și să ne asigurăm că sprijinul de care au nevoie există. Apoi putem reevalua echilibrul dintre controlul virusului și efectele nocive pe care lockdown-ul le cauzează economiei si societăţii.”

În fond, el crede că singura soluție viabilă pe termen lung este testarea, care şi-a dovedit deja eficienţa în lumea sportului. El a subliniat că Premier League a arătat că testarea poate permite desfăşurarea evenimentelor care în urmă cu câteva luni păreau imposibil de organizat.

Aplicarea aceluiași principiu pe o scară mai mare ar ajuta țara să se pună iar pe picioare.

El a explicat: „Provocarea pe care o avem este legată de transmiterea asimptomatică, în special la grupele de vârstă mai tinere, care pot să nu prezinte simptome. Rezolvarea este legată de mai multă testare. Aceasta, a spus el, ar trebui să fie inclusă şi în şcoli, deoarece, chiar dacă există un risc mai mic de transmitere de la copii sau de boli grave în rândul copiilor, testarea în școli ar transmite încredere cu privire la siguranța deschiderii lor.

Cei ce lucrează în asistență medicală, în îngrijirea la domiciliu și asistenții sociali. Testarea cadrelor didactice din școli și universități ar trebui să fie făcută la scara Premier League – ei au făcut-o să funcționeze și au folosit-o ca să-şi ridice activitatea şi s-o facă să funcţioneze

Oamenii spun că problema cu testarea pe scară largă sunt costurile, dar costul pentru a nu o face este absolut enorm, deoarece fără ea nu putem debloca societatea.

Premier League a efectuat 40 000 de teste pentru a desfăşura seria finală de meciuri și a avut succes. Acesta ar trebui să fie un reper. Dacă se pot desfăşura meciuri de fotbal în siguranță, atunci se pot desfăşura afaceri și activităţi şcolare în siguranță, cu același regim strict de testare. Școlile și afacerile trebuie să se gândească la Premier League. Sumele trebuie găsite.”