DE CE ESTE ATACAT ATHOSUL? De ce are nevoie Gheronda Efrem Vatopedinul?

7-01-2012 10 minute Sublinieri

«Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele» (Col. 4,18).

Este îndeobşte cunoscut faptul că Gheronda Efrem aparţine unui şir de părinţi duhovniceşti al căror element comun este purtarea crucii prin diverse necazuri, dispreţuiri şi insulte. Cel dintâi dintre ei, Cuviosul Gheron Iosíf Isihastul, încă din timpul vieţii fusese considerat înşelat de unii monahi care nu puteau înţelege viaţa lui isihastă. Astăzi cunoaştem şi vedem roadele sale: renaşterea monahală din Sfântul Munte şi din străinătate este strâns legată de persoana sa, după cum mărturisesc diferiţi cercetători ai lucrării lui.

Urmaşul său, pe care harul lui Dumnezeu ne-a învrednicit să-l cunoaştem pe când se găsea la Mânăstirea Sfintei Cruci din Míthnis, Cipru, şi-a petrecut viaţa defăimat şi prigonit. Maica Domnului, însă, l-a rânduit să locuiască în Mânăstirea ei. Cei care au trăit îndeaproape repopularea ei ştiu că bătrânii care locuiau acolo şi care, mai apoi, au fost îngrijiţi de obştea actuală a lui Gheronda Efrem, nu l-au înscris în actele mânăstirii, nici mâncare nu i-au dat. Cu toate astea, tot voia Maicii Domnului s-a plinit.

Astăzi a venit rândul lui Gheronda Efrem să păşescă pe urmele bătrânului lui [Gheronda Iosíf Vatopedinul] şi ale „bunicului”, Gheron Iosíf Isihastul. Gheronda Efrem plineşte cu fapta ceea ce a promis odată cu tunderea sa întru monahism, anume că trebuie să fie pregătit „pentru ocări, pentru necinste şi pentru răbdarea a multe necazuri” şi nu numai, ci a dat şi jurământ de „cruce şi moarte. De obicei, atunci când un monah începe să fie slăvit, urmează ispite mari, dure şi grele, care sunt însoţite, însă, de mângâieri cereşti ale Harului pe care le trăieşte doar el, şi pe care noi, care nu avem experienţă şi suntem ignoranţi, nu putem să le înţelegem. De aceea, şi în focul ispitelor, el este plin de pace şi blând, iar înăuntru simte bucuria lui Hristos. Ce, altceva, ar putea însemna cuvintele lui Gheronda Efrem, sunt afierosit Maicii Domnului şi voii ei”?

Acum, însă, când se găseşte în celula închisorii, îmi aduce aminte de Apostolii lui Hristos. Are nevoie de susţinerea noastră. Mulţi dintre noi ne găsim foarte departe şi ne este cu neputinţă să-l vizităm. Trebuie însă să ne aducem aminte de porunca Sfântului Apostol Pavel:  „Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup” (Evr. 13,3), „Parte făcându-vă privelişte cu ocările şi cu necazurile îndurate, parte suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea” (Evr. 10,33). Nu trebuie să ne ruşinăm de faptul că Gheronda este în închisoare. „Nu te ruşina […] de mine, cel pus în lanţuri pentru El” (2 Tim. 1,8) îi scria Apostolul Pavel lui Timotei.

Are nevoie Gheronda Efrem de susţinere? După cuvintele Apostolului Pavel, da, are nevoie. „Bine aţi făcut că aţi împărtăşit cu mine necazul” (Filip. 4,14) le scria el filipenilor. Cum putem să-l sprijinim? Să urmăm practica Bisericii primare a Ierusalimului. Ce făceau puţinii ei membri atunci când Irod, după tăierea capului Apostolului Iacov, l-a luat şi pe Petru şi l-a închis, bine păzit, în lanţuri? „Iar Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică” (Fa. 12,5). „Rugăciunea necontenită” ascunsă, nevăzută de nimeni, şi-a avut roadele ei. A ajuns la ceruri, iar Dumnezeu a trimis un înger care l-a eliberat pe Petru din legături. La fel, pe când era întemniţat, Apostolul Pavel scria: „rugaţi-vă totodată şi pentru noi (Col. 4,3).

Fac aici o propunere către cei care îl iubesc pe Gheronda. Să se întâlnească şi să se unească în rugăciune la o anumită oră. Propun ca între 10 şi 10:15 în fiecare seară să facem rugăciune pentru el şi pentru obştea lui. Cei care au komboskini să zică „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte pe Gheronda Efrem şi obştea lui”. Cei care nu ştiu felul acesta, să citească Binecuvântările Maicii Domnului [din Acatistul Buneivestiri].

Să ne rugăm cu smerenie şi atenţie, ştiindu-ne nevrednicia noastră, căci pentru păcatele noastre suntem datori lui Dumnezeu, cel Care, cu îngăduinţă şi milostivire, va trece cu vederea greşelile noastre şi ne va da răspuns mângâietor.

Aléxandros Hristodoúlou

Situaţia intervenită în cazul Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte a provocat dezbateri aprinse şi constat că studenţii aşteaptă şi părerea mea.

În alte circumstanţe ar fi suficient să scriu o singură frază: Arestarea Părintelui Efrem mi se pare o mare nedreptate şi îmi manifest şi eu în nume personal indignarea şi în acelaşi timp solidaritatea cu Părintele căruia în loc de colind i s-a adus vestea pătimirii.

Ţinând însă cont că intervenţia mea este în primul rând în faţa studenţilor de la Cluj, cursul din acest semestru având ca temă analiza realităţilor din Ţările Uniunii Europene în scopul înţelegerii direcţiei în care se îndreaptă relaţiile dintre Biserică şi Stat în Europa contemporană şi impactul acestora asupra vieţii Bisericii de azi, cred că este util să subliniez unele aspecte de ordin global pe care le-am putut observa în ultimii ani, iar apoi, cum nu dispun de documente oficiale privind acest caz, voi pune câteva întrebări retorice, în baza elementelor necontestate ale acestei speţe.

Contextul european

În ultimii ani, în Europa pot fi observate acţiuni sistematice care vizează contestarea locului pe care îl ocupă cultele majoritare în ţările europene considerate ca fiind influenţate de un puternic sentiment religios. Cele mai cunoscute în acest sens fiind legate de problematica dezvoltată în Italia privind prezenţa crucifixul în instituţiile publice, de purtarea la vedere a însemnelor religioase în instituţiile publice din Franţa, precum şi de problematica orelor de religie şi a prezenţei icoanelor în şcolile publice din România.

Odată cu manifestarea crizei economice, pe lângă subiectele amintite a fost adusă în dezbaterea publică problematica finanţării cultelor şi a patrimoniului Bisericilor majoritare. Belgia, Franţa, Italia, România, Grecia, au fost subiecte de analiză pentru mai multe organizaţii şi instituţii care au ca preocupări monitorizarea influenţei cultelor în Statele Uniunii Europene, iar ca un numitor comun al acestor analize sau campanii de presă poate fi identificată concluzia că Bisericile sunt mari consumatoare de finanţe publice, finanţe care ar putea servi la susţinerea unor acţiuni de ieşire din criză. În mai multe ţări europene au apărut articole de presă pe aceste subiecte (Cel mai dur privind BOR a apărut în Le Monde, în perioada sărbătorilor Crăciunului de anul trecut-26 decembrie 2010).

Nu putem să nu observăm că problematica finanţării cultelor a fost utilizată ca temă far şi că de mai multe ori analizele respective erau însoţite de afirmaţii directe sau voalate în sensul că acele resurse ar putea fi folosite mai judicios de către Stat, pentru măsuri în favoarea cetăţenilor afectaţi.

Alături de Belgia, Franţa, Italia, România, Bulgaria şi Cipru, Grecia a fost şi ea ţinta unor astfel de analize şi campanii de presă, care au scos în evidenţă în principal privilegiile şi scutirile de impozite de care Biserica Ortodoxă beneficiază. Cel mai recent articol de presă europeană în acest sens este cel apărut în publicaţia şi portalul francez Le Point, în data de 23 decembrie 2011. Pe lângă aceste aspecte legate de finanţarea directă şi indirectă a cultelor, au fost puse în prim plan situaţii care stârnesc indignare în rândul opiniei publice, cu scopul evident de a diminua prestigiul Bisericii.

Cazul Mănăstirii Vatoped

Cazul Mănăstirii Vatoped poate fi integrat în această schemă generală, iar victima vizată este una dintre cele mai pregnante personalităţi ale ortodoxiei contemporane, persoana care pe lângă o intensă lucrarea misionară şi duhovnicească, într-un timp foarte scurt a transformat o mănăstire aflată în ruină într-o bijuterie a ortodoxiei şi a Patrimoniului cultural-spiritual european. Nu este lipsit de sens faptul că Părintele Efrem a fost premiat în Europa cu premiul pentru cea mai bună restaurare a unui monument de cultură spirituală, Mănăstirea Vatoped.

Această lucrare de restaurare nu s-a putut face decât cu bani, ori nevoia de fonduri pentru cauze bisericeşti şi de patrimoniu (buna chivernisire a patrimoniului Bisericii este un angajament făcut de preot prin jurământ explicit – în cazul BOR – şi implicit în cazul altor Biserici ortodoxe surori) a făcut ca obştea şi prietenii mănăstirii să caute surse de finanţare. Pentru noi este clar al cui ochi este banul şi nu mă surprinde încâlceala survenită în momentul amestecului dorinţei de a restaura o lucrare duhovnicească, cu interesul financiar bisericesc justificat, interesul politic, pro sau contra şi cu invidia sau ranchiuna manifestată în toate mediile societăţii greceşti şi nu numai.

Nu îmi permit să fac o analiză a fondului juridic al problemei deoarece nu am alte informaţii decât cele puse la dispoziţie de presă, dar nu pot să nu îmi pun câteva întrebări:

Având în vedere că măsura arestului preventiv este una care are menirea să protejeze Bunul mers al anchetei, cum se face că această măsură a fost luată după ani de zile de la începerea anchetei, după ce toate probele au fost conservate prin măsuri administrative şi judiciare?

Care ar putea fi genul de elemente noi care să arate că Părintele Efrem este o persoană ce prezintă pericol public şi care poate pune în pericol ancheta acum mai mult decât la început?

Singurul element clar afirmat de toate sursele citate de presă este că bunurile revendicate de mănăstire ar fi fost supraevaluate. Chiar dacă nu s-ar face uz de principiile de drept care arată clar că într-un contract sunt întotdeauna cel puţin două părţi, principiile de bun simţ arată că nu poate fi acuzat de supraevaluare doar cel care cere un preţ pentru proprietatea sa, deoarece proprietarul poate avea o părere subiectivă asupra proprietăţii, ci în primul rând acela care dă un preţ ce din punct de vedere al calculelor de piaţă reiese că ar fi fost exagerat. Cum se face că în toată această afacere penală există un singur arestat?

Mă rezum doar la aceste întrebări deşi sunt încă multe alte nedumeriri.

Deşi este dureroasă situaţia în care s-a ajuns şi personal simt din tot sufletul că arestarea aceasta este o mare nedreptate, sunt convins că zilele de încarcerare prin care trece acum Părintele Efrem sunt timp de pătimire mântuitoare.

Sursa: www.canonice.net

Inca de asta-vara de cand m-am intalnit in vaporul care ne intorcea de la Dafne la Uranopolis cu un spion neamt, nu mi-a mirosit bine treaba.  Ce sa caute un securist neamt la Vatopedi? Oare cumva sa vada ce potential turistic are manastirea in perspectiva unei eventuale vanzari a Athosului catre “investitori”? Desi pare socant a gandi asa ceva, si total improbabil privind prin perspectiva situatiei actuale, Athosul poate fi vandut de Grecia catre Germania, ca plata pentru datorii. Vi se pare o gluma exagerata? Dar vanzarea Alaskai de catre rusi americanilor ce a fost? Iar pe de alta parte, daca tot trebuie sa vina apocalipsa, care va veni nu la mult timp dupa intrarea femeilor in Athos, de ce ne-ar mira un astfel de scenariu?

Ca autoritate inamovibila a ortodoxiei, cu incomparabil mai mare aderenta la sufletele ortodocsilor decat Patriarhia Ecumenica, si decat patriarhiile nationale, Athosul este fara indoiala adevarata patriarhie a ortodoxiei, farul calauzitor catre care isi indreapta ochiii toti ortodocsi ravnitori dupa adevar si doritori de autentic si traire neintinata. Numai intelegand cu adevarat locul pe care il ocupa Athosul putem intelege natura fiecarei sageti infipte in trupului lui Hristos de catre luptatorii impotriva ortodoxiei – dracii – si de catre oamenii folositi de ei pentru a-si indeplini diversele scopuri.

Inainte de a incerca insa orice analiza a razboiului, ce se urmareste, cum se duce la cale acest atac, cu ce e diferit de luptele din trecut, trebuie sa fim mereu constienti ca diavolul este un tolerat si prin urmare si actiunile lui sunt tolerate, adica ingaduite de Dumnezeu cu un scop anume care urmareste in primul rand mantuirea oamenilor. Nici nu au trecut cateva zile de la arestarea staretului Efrem si deja am auzit cum ca staretul ii spovedeste pe politai. Aceasta simpla stire, nu doar ca mi-a adus bucurie si linistire vazand felul cum lucreaza Dumnezeu prin sfintii sai si cum ii cheama la mantuire pe toti, chiar si pe (teoretic) calaii staretului, m-a facut sa inteleg ca inca o data tot raul va fi spre bine. Chiar daca intelegem mai mult sau mai putin de ce ingaduie Dumnezeu sa fie luptata Biserica, chiar daca ratiunile pentru care Dumnezeu ingaduie aceasta nu ne sunt noua date a le intelege, gandul ca toate sunt spre mantuire trebuie sa ne dea incredere, nadejde si mai ales sa aprinda si in noi ravna ca cine stie cum ne vom invredinici si noi sa suferim ceva, cat de putin pentru Hristos, asa cum staretul Efrem sufera acum si asa cum toata Biserica Greaca este rastignita zilele acestea.

Sa facem insa cateva speculatii la ce ne-am putea astepta in continuare. Dupa parerea mea, in prezent aceasta lucrarea a lui Dumnezeu se intampla mai ales cu poporul grec: dupa criza, saracie si defaimare, poporul grec a ajuns sa fie atacat in inima. Dupa ani si ani in care si-a batut singur joc de inima sa – Biserica Ortodoxa -, poporul grec primeste ceea ce singur a cerut prin netrairea credintei la inaltimea chemarii si prin  ruperea de Dumnezeu. Nu zic ca noi romanii am fi altfel, dar noi deja trecand prin prapadul comunismului avem oarece circumstante atenuante. Altfel spus, ca popor, poate ca Dumnezeu nu mai are mari asteptari de la noi, adevaratul popor roman binecredincios s-a rastignit deja in inchisorile comuniste si acum se bucura in cer. Ce a mai ramas, ce s-a semanat dupa Revolutie, mai are putina vreme pana la a trece o noua incercare, inca nu s-a copt indeajuns.

Asadar, eu cred ca prigoana asupra Athosului in special se va inteti. Diavolul nu va pierde “ocazia” ca folosindu-se de criza economica si sociala sa atace in principal “preventiv” Biserica pentru ca nu cumva oamenii sa se trezeasca si sa le vina idei. Ganditi-va ce ar insemna pentru lumea intreaga daca Athosul ar face apel ca Grecia sa iese din UE, partidele sa fie aruncate la gunoi si o noua forma de guvernare in care Biserica sa aiba principalul cuvant de spus sa fie instaurata. Un popor unit poate face minuni si Biserica Ortodoxa din Grecia, ajutata de rugaciunile si autoritatea Athosului ar putea sa renasca Grecia in mai putin de un an. De asta se tem puterile intunericului pentru ca Grecia sa nu dea idei, sa nu creeze un precedent. Pe cat de mica este, pe atat de mare este pericolul pentru “establishment”-ul actual, eventualitatea acestui scenariu. Si nu doar de neplata datoriilor se tem puternicii lumii cat mai ales de un eventual nou model de guvernare care l-ar putea oferi Grecia in momente in care mamaliga sta sa explodeze in lume peste tot, de la Roma, Paris si Londra pana la Beijing si Washington.

Celor carora li se pare deplasata argumentarea mea, le-as spune un singur cuvant: Islanda. In 2008 islandezi au facut “reset”: bancile le-au picat, bancherii au fost dati in urmarire generala dar au scapat refugiindu-se la Londra, clasa politica a fost schimbata, au flituit FMI-ul si acum 73% din islandezi sunt fericiti. Din pacate nu veti auzi prea multe despre Islanda la stiri deoarece ei au trecut peste criza, evenimente tragice nu se intampla, lucrurile merg binisor chiar daca mai sunt dificultati si in plus islandezii sunt fericiti. Iata insa cateva stiri despre Islanda din presa straina:

Iceland fared better than us by letting its banks fail
– Iceland strongly recovering from bankruptcy
– How Iceland Copes with a Broken Economy

Deci cu putin curaj se poate. Cu siguranta si Grecia ar putea urma calea Islandei, doar daca vreun parinte cu autoritate de la Athos – cum este Efrem – impreuna cu celelalte manastiri si cu toata biserica greceasca ar cere oamenilor sa lupte pentru libertatea lor.

Tocmai pentru ca asta sa nu se intample, diavolul a atacat […] preventiv, pentru a evita aceasta posibilitate sau poate tocmai pentru ca athonitii aveau deja un plan, iar calatoria in Rusia si discutia lui Efrem cu Putin, ne dau de gandit ca presupunerile mele nu sunt departe de adevar – sa nu uitam ca si Islanda a primit ajutorul Rusiei intr-un moment culminant.

La ce sa ne asteptam insa in continuare? Eu cred ca atacul va continua, se va inteti si foarte probabil se va externaliza, adica Athosul va fi atacat in toate tarile prin diverse campanii similare celor care au avut loc in Grecia, tocmai pentru a beneficia de momentum-ul deja acumulat. Cu alte cuvinte, asa cum in razboi cand inamicul razbate pe un culoar, nu se opreste si nu da inapoi ci mai degraba isi concentreaza trupele pe acel culoare pentru a patrunde cat mai adanc in linia inamica. Iar cum anul acesta – dupa cum am aflat chiar de la calugarii atoniti – numarul de romani care au vizitat Athosul a explodat, sa nu ne miram daca in curand vom vedea si la noi o campanie mediatica murdara prin care se va ataca in special Athosul si mai ales se va incerca lupta pe directia nationalismului, vom vedea multi care vor arata cu degetul ultranationalismul grecilor si cum ii marginalizeaza ei pe romani si alte prostii de astea. Tinta va fi nu direct asupra ortodoxiei grecesti sau asupra Athosului deoarece romanii ar rejecta din start o astfel de strategie. Gandul imi spune ca in principal se va merge pe ideea de patriotism si pe victimizarea bietilor romani de catre xenofobii greci care mai si fac afaceri cu pamanturi si au bani in timp ce poporul grec sufera in criza. De la asta pana la a ii rupe total pe oameni de Biserica prin prezentarea catorva “cazuri” nu va fi mult si astfel ortodoxia nu va mai putea salva nici Grecia si nici Romania. Asta bineinteles, este modul de gandire al unora, insa Dumnezeu va ingadui toate dupa credinta noastra.

[…]

Legaturi:

***

***


Categorii

Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului, Pagini Ortodoxe, Parintele Efrem (Vatoped), Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “DE CE ESTE ATACAT ATHOSUL? De ce are nevoie Gheronda Efrem Vatopedinul?

  1. Propunerea de a se citi câte 3 Catisme a devenit realitate? Dacă da, astăzi s-au citit Catismele 19,20 şi 1 ? Când am început să citesc, mi-am amintit istorisirea aceea în care un stareţ a constatat că un frate se lenevea la rugăciune şi, sub pretextul că ar avea nevoie de rugăciunile sale, l-a întors în mod smerit la rugăciune. Câtă nevoie avem şi noi de rugăciune! O spun ca pe o constatare lăuntrică,nu teoretică.

  2. Este, fara indoiala, un abuz ceea ce se intampla acum.
    Insa daca incercam sa privim cu putina detasare evenimentele, ne putem da seama ca Dumnezeu lucreaza pe caile Sale nestiute de noi. Lucreaza in inimile celor care si le-au daruit Lui, lucreaza prin cei care si-au pus intreaga viata in slujba numelui Sau. Pentru un monah acesta este scopul vietii insasi.

    Noi privim lucrurile prin prisma valorilor noastre omenesti si ne revoltam de nedreptatea savarsita. Ma intreb oare cum ar fi fost viata noastra daca martirii ortodoxiei s-ar fi reintors in oaza de comoditate si confort a lumii in care traiau in loc sa marturiseasca pe si pentru Hristos.

    Mai mult ca sigur ca va veni si vremea noastra, cand fiecare in parte va trebui sa aleaga in felul lui. Deocamdata insa sunt atacati cei mai duhovniceste pentru ca, daca ei cad, multi altii, neintariti inca, pot aluneca cu usurinta. O victorie facila insa deloc noua ca mod de operare.

    Cand am citit prima oara cartile parintelui Paisie Athonitul, un pasaj mi-a placut atat de mult incat am simtit nevoia sa-l tiparesc si sa-l am in fata ochilor multa vreme in care m-am lovit de greutati:

    “Diavolul nu vaneaza pe cei pierduti; el ii vaneaza pe cei trezvitori, pe cei ce sunt aproape de Dumnezeu.

    El ia de la dansii increderea in Dumnezeu si incepe sa-i loveasca cu intemeiere de sine, cu indreptatiri, cu ganduri si cartire.

    Prin urmare, sa nu ne punem increderea in gandirea noastra logica.
    Traieste simplu si fara sa te gandesti prea mult, ca un copil pe langa tatal sau.

    Credinta fara prea multa gandire lucreaza minuni.
    Gandirea logica impiedica harul lui Dumnezeu si minunile.
    Lucreaza rabdarea, fara a judeca cu gandirea logica.”

  3. @carmen:

    Reactiile pentru solidarizarea cu parintele Efrem nu au provenit din lipsa detasarii, ci dintr-o obligatie minimala de ordin duhovnicesc.

  4. Mi se pare normala solidaritatea cu parintele Efrem, dar, pe de alta parte, nu pot sa nu ma bucur cand aflu ceea ce se petrece in jurul sfintiei sale. Tocmai acest lucru ma face sa vad altfel lucrurile.

  5. # Serafim:

    Fiecare face atat cat poate si ce poate in sensul acesta, potrivit inimii si conditiilor sale. Pentru majoritatea e cam mult 3 catisme o data, dar si un suspin… mai prelungit si pus in cateva cuvinte, in Doamne Iisuse… sau intr-o lacrima calda… sunt la fel de folositoare.

  6. Analize pertinente.”Rinocerii” lui Ionesco apăreau treptat,”omul nou” probabil la fel. O atmosferă confuză, cu evenimente -piese de şah, aparent fără sens, dincolo de care pregătirile sunt în toi. Şcoala şi mijloacele de informare în masă par să urmărească formarea unor generaţii care să primească defăimarea Bisericii. Nu poţi ataca direct o instituţie în care oamenii au încredere. Mai întâi sunt create false probleme,comentate până la saturaţie.Se fac aluzii fine.Se elaborează planuri şi se aşteaptă unirea mai multor factori sociali.
    Doamne apără şi păzeşte!

  7. Cateva fragmente din articolul prezentat imi staruie in minte:
    “… renaşterea monahală din Sfântul Munte şi din străinătate este strâns legată de persoana sa, după cum mărturisesc diferiţi cercetători ai lucrării lui.

    Astăzi a venit rândul lui Gheronda Efrem să păşescă pe urmele bătrânului lui [Gheronda Iosíf Vatopedinul] şi ale „bunicului”, Gheron Iosíf Isihastul.”

    Ma mai gandesc si la ceea ce am citit cu mai mult timp in urma in scrieri ale parintilor athoniti: in vremurile grele care vor urma, rugaciunea (inimii) va cobori din Munte si va ajunge in lume, in inimile multor oameni obisnuiti.

    Mi-aduc aminte de cuvintele Sfantului Serafim de Sarov:
    “… dupa ce dobanditi Harul Sfantului Duh, sa-l impartiti tuturor celor ce au nevoie de el, luand exemplu de la lumanarea aprinsa. Aceasta desi arde cu lumina pamanteasca, aprinde de la ea si alte lumanari, lumineaza si alte locuri, fara ca lumina ei sa se micsoreze.”

    Si nu pot sa nu vad lucrarea lui Dumnezeu in tot ceea ce se intampla acum.

  8. Pingback: Sinodul Permanent al Bisericii Greciei: arestarea Staretului Efrem a RANIT AUTORITATEA BISERICII. Arhiepiscopul Ieronim il va VIZITA LA INCHISOARE - Razboi întru Cuvânt
  9. Pingback: Mitropolitul Hrisostom al Messiniei ATACA VIRULENT SI INVENINAT SINODUL BISERICII GRECIEI PENTRU SUSTINEREA PARINTELUI EFREM! - Razboi întru Cuvânt
  10. Pingback: Mitropolitul Ambrosie al Kalavitrei, fulminant! PATRIARHIA ECUMENICA, O MAMA VITREGA CARE LUPTA DOAR PENTRU A-SI PASTRA INTAIETATEA! - Razboi întru Cuvânt
  11. Pingback: ARESTAREA UNUI STARET (Emisiune TVR-info cu Rafael Udriste si Iulian Capsali). Egumenul Efrem si Parintele Daniil Cotescu la “Ora de Stiri”, in 2007 (VIDEO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: PS SOFIAN BRASOVEANUL, al doilea episcop roman care vorbeste public despre ARESTAREA STARETULUI EFREM, evocand prigoana din inchisorile comuniste - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: Parintele Efrem Vatopedinul a cerut eliberarea conditionata din inchisoare - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: IPS Serafim de Pireu l-a vizitat pe parintele Efrem Vatopedinul - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare