DUMNEZEU NU ESTE IN CAMPANIE ELECTORALA! Fortam, menajam sau lingusim credinciosii pentru a avea cantitate in Biserica?/ PREDICA ASPRA A IPS NICOLAE CONDREA CATRE ROMANII DIN AMERICA: “Biserica nu este un club, o asociatie! Nu putem sa ne strecuram si sa pacalim pe Dumnezeu slujind banului! Suntem crestini sau inchinatori la idoli?” (VIDEO)

26-08-2012 6 minute Sublinieri

INTRE “DUMNEZEUL DIN CAPUL NOSTRU” SI DUMNEZEUL BOGATIEI CARE NE POSEDA

UNDE SE DUC DARURILE LUI DUMNEZEU TRIMISE NOUA, UNDE SE DUCE TIMPUL NOSTRU?

  • Pr. Constantin Sturzu/ Ziarul de Iasi: 

Propovaduirea Evangheliei in patru timpi

Pentru propovaduirea Evangheliei, adica pentru a grai despre“Vestea cea Buna” a mantuirii in Iisus Hristos, avem un dumnezeiesc model in textul ce se va rosti maine in biserici si care relateaza despre intalnirea Domnului cu “tanarul cel bogat” (v. Matei 19, 16-26). Putem identifica, in modelul cristic de lucrare cu sufletul omului, patru momente distincte. Mai intai, vom constata ca Mantuitorul este…neimpresionabil in dialogul cu tanarul bogat. La intrebarea “Bunule invatator, ce bine sa fac ca sa am viata vesnica?” (v. 16), Iisus ii da mai intai o replica descumpanitoare: “De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu” (v. 17). Cu alte cuvinte, Hristos refuza linguseala, refuza orice forma de captatio benevolentiae venita din partea acelui tanar (care mai era si dregator, adica avea o functie importanta). Chiar daca epitetul “Bunule” era cum nu se poate mai potrivit, fiind intrutotul adevarat, totusi Domnul ii arata ca doar Dumnezeu este bun si ca, daca i se adreseaza asa, atunci sa o faca avand constiinta ca se afla inaintea lui Dumnezeu Insusi.

Dar nu este singura explicatie a acestui mod de a reactiona al Domnului. El voieste sa ne invete si pe noi, crestinii de azi (pastori sau simpli credinciosi), cum sa reactionam cand oamenii ne gratuleaza cu astfel de epitete. Adica sa punem toate lucrurile bune din viata noastra pe seama lui Dumnezeu, aratand ca El este singura sursa a binelui pe care l-am dobandit sau l-am savarsit. Dar cati dintre noi ar rezista, cu adevarat, la o astfel de abordare? Cati dintre cei care slujesc lui Dumnezeu, fiind abordati de un mai-mare al zilei (sau de un om oarecare), cu unele cuvinte de apreciere, chiar reale fiind, ar avea curajul sa replice: “De ce-mi atribuiti mie acestea? Toate cele bune de la Dumnezeu ne vin!” Daca ni se “inmoaie genunchii” intr-o astfel de situatie, atunci sa stim ca deja iesim din lucrarea evanghelica si ne plasam intr-o relatie pur umana, excluzand pe Dumnezeu din dialogul nostru cu celalalt.

Cel de-al doilea element la care trebuie sa luam aminte, daca am trecut cu bine prima etapa, este de a incuraja omul sa exprime ceea ce are mai bun in el, sa scoata la iveala lucrarea sa, spre a intelege, astfel, pana unde a ajuns, duhovniceste vorbind. Si sa aratam ca avem incredere in el ca “stie poruncile”,adica sa pornim de la ceva ce stie sau ii este familiar (cum a facut Pavel in areopagul atenian, cand i-a laudat pe greci pentru evlavia lor fata de “Dumnezeul necunoscut”). Este ceea ce face si Domnul in momentul in care ii aduce aminte tanarului despre poruncile pe care acesta le cunostea si despre care marturiseste ca le-a implinit. Cu alte cuvinte, si noi trebuie sa cercetam, mai intai, pe cel din fata noastra, spre a vedea unde se afla, din punct de vedere spiritual. Nu trebuie sa ne repezim sa-l catehizam, plecand de la premisa ca este un analfabet in cele ale credintei, anulandu-i orice cunostinta anterioara despre Dumnezeu. Abia dupa ce sesizam ce a putut el implini, in viata lui, din Evanghelie sau in ce fel de relatie se afla cu Dumnezeu, putem continua dialogul, aratandu-i pe ce drum are nevoie sa mearga mai departe.

Urmatoarea “miscare”, cea de a treia, este cea mai delicata si necesita multa indrazneala. Vedem ca Hristos nu-l cruta deloc pe acel tanar evlavios si ravnitor, ci ii pune in fata o alegere mai mult decat incomoda: aceea de a-si vinde averea, de a imparti totul saracilor si de a urma cu totul Fiul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu-l lasa pe tanar in starea de automultumire, de autosuficienta, nici nu-i cruta slabiciunea pe care o avea pentru averile pamantesti, ci ataca exact in punctul cel mai nevralgic, in locul unde stia ca sufletul sau inca mai este bolnav. Asta ar trebui sa facem si noi cand avem in fata cate un credincios cu viata curata, cu multa ravna pentru implinirea poruncilor: sa cautam sa vedem ce-l tine, totusi, departe de starea de desavarsire, sa-i identificam slabiciunea si sa-i oferim medicamentul necesar vindecarii, oricat de amar ar fi el. Daca ne multumim sa avem un credincios cuminte si evlavios, gandind ca i se poate trece cu vederea vreo “slabiciune” (mai ales daca e o persoana care ajuta mult Biserica), atunci procedam invers decat Domnul si nu suntem vrednici a ne numi slujitori ai Sai.

Nu te teme, turma… mare?

Al patrulea moment al propovaduirii este, poate, cel mai dificil dintre toate. Asta pentru ca inseamna, adesea, a te recunoaste “invins” si, mai ales, a nu recurge la alte mijloace decat la cele care tin de propovaduirea Evangheliei, spre a convinge pe cineva. Inseamna a respecta intrutotul libertatea fiecarei persoane careia i te adresezi si a accepta faptul ca cel din fata ta are dreptul sa nu primeasca ce-i comunici, ca are, inclusiv, dreptul sa-L refuze pe Dumnezeu. Tanarul caruia Mantuitorul Hristos i-a cerut sa-si dea averea saracilor nu a putut primi acest cuvant si a plecat intristat (v. 22). Iar Domnul nu l-a oprit sa plece, nu a insistat nicio secunda in a-l convinge sa primeasca acel cuvant al Sau, nu a folosit puterea sa dumnezeiasca spre a-l impresiona cu vreo minune. A preferat sa-l lase liber, sa treaca un timp in care samanta Evangheliei ce s-a sadit in inima lui sa rodeasca (lucru care s-a si intamplat, Traditia mentionand ca, dupa aproximativ un an, a facut ceea ce l-a indemnat Hristos). Cu alte cuvinte, Hristos nu a avut comportamentul cuiva aflat in “campanie electorala”, care cauta cu orice pret sa-si atraga sustinatori, ci a preferat sa spuna adevarul celui din fata sa, fara niciun fel de menajamente, dar si fara a-l agasa in vreun fel cu insistenta si cu argumente “zdrobitoare” care inving, dar nu conving.

Asadar, propovaduirea credintei se poate face urmand modelul pe care Domnul ni-l indica a fi viabil in dialogul cu orice alt suflet, renuntand la un comportament de tip “electoral”, evitand a face compromisuri doar de dragul de a avea mai multa multime in biserica, intrucat, pe termen mediu si lung (dar mai pe ales pe termen… vesnic) lucrul acesta este pierzator, nu castigator de suflete. Hristos a spus: “Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia” (Luca 12, 32), nu a spus: “nu te teme, turma mare”. Pe Domnul nu-l intereseaza cantitatea de credinciosi si sa fie adusi oricum in Biserica, ci il intereseaza cum se apropie ei de Dumnezeu (desi sufera, cu o durere de nemangaiat, pentru fiecare suflet care alege sa stea departe de Dansul).

Daca nu procedam asa cum ne invata Hristos, in loc sa-i ajutam pe oameni sa se apropie de Dumnezeul Cel Viu, nu facem decat sa-i lasam in plata dumnezeului din capul lor, unul pe care ei si-l croiesc pe masura neputintelor lor, cautand sau inventand tot soiul de formule – zise “de credinta” – prin care isi justifica, de fapt, unele pacate sau patimi care ii stapanesc. Dupa cum o alta consecinta negativa a gresitei propovaduiri poate fi aceea de a-i pune pe oameni intr-o relatie artificiala, exterioara cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, daca vrem sa ne ostenim cu folos in ogorul Domnului, sa o facem cu mult discernamant, caci, asa cum se spune intr-un comentariu patristic, “binele nu-i bine daca nu-i bine facut”.

  • Pr. Ioan Valentin Istrati/ Doxologia: 

Materia – perete de lumină sau zid despărţitor

Una dintre multe pericope evanghelice care poate schimba lumea dacă este ascultată cu luare aminte şi pusă în aplicare este Evanghelia tânărului bogat. Este vorba despre un tânăr cu stare, de o ţinută morală ireproşabilă, păzitor atent al poruncilor Legii, conştiincios cu normele de convieţuire lăsate de Moise, scrupulos în respectarea Decalogului.

Toate bune şi frumoase în viaţa acestui tânăr, despre care Sfântul Luca spune că era şi dregător, adică om cu funcţii înalte în aparatul politic al vremii. Însă Hristos, Doctorul cel veşnic surprinde dumnezeieşte falia căscată în sufletul lui, cauzată de magnetismul terestru generator de păcat şi de idolatrie.Omul era foarte bogat şi acest lucru devenise un lucru normal în viaţa sa. Însă o dată cu bogăţia extremă, vine şi vulnerabilitatea sufletului. Cu cât ai mai multe lucruri, cu atât eşti mai preocupat să le păstrezi, să le înmulţeşti, să le porţi de grijă şi ele devin încetul cu încetul dumnezeul tăuMateria devine aşadar un zid uriaş care ne separă de Dumnezeul Cerului, cel spiritual şi iubitor. Darul lui Dumnezeu se transformă în armă împiotriva Lui. Cosmosul ca împodobire de lumină poate ajunge cazemată a nefiinţei. Valorile omeneşti se pot converti în argumente pentru refuzul Creatorului valorilor.

Bogăţia aşadar este un risc, un pericol şi o şansă. Dacă devine izvor de bunătate şi de milostivire, bogăţia este catapultă spre ceruri. Dacă însă se transformă în vizuină a ascunderii de lumină, atunci bogăţia este poartă de intrare în cele mai de jos ale pământului. Tot ceea ce avem ne defineşte şi ne schimbă viaţa. Fiecare lucru pământesc la care ţinem poate deveni opac în calea harului lui Dumnezeu. Multitudinea de obiecte materiale înseamnă risipire în insignifiant şi înstrăinare de Unul Dumnezeu.

De fapt, putem înţelege din această pericopă care este structura fundamentală a materiei: ea este o substanţă creată, chemată să se sfinţească prin persoană, şi să devină ecran viu, perete de lumină al slavei lui Dumnezeu. Dacă nu, ea poate deveni opacitate, întuneric, stavilă, zid, fereastră cu gratii către cerurile iubirii.

Am un coleg care avea un Oltcit vechi, fără căldură, hodorogit, cu bara posterioară îndoită. O maşină admirabilă căci nu fusese reparată niciodată şi reuşea să-l ducă de la punctul A la punctul B (casă-serviciu). Colegul de care vorbesc avea însă o ciudă pe această maşină şi-i scotea mereu în faţă neputinţele. Ba chiar nu o spăla niciodată. Pe tabla de la portbagaj se afla o urmă de talpă de acum vreun an, care se adâncise şi se umpluse de praf, ca amintire a dispreţului pentru ea. Însă colegul o parca oriunde, nu o încuia niciodată, dacă-i spuneai că a dispărut zâmbea, chiar şi o zgârietură nouă ar putea să o fi făcut mai atrăgătoare. Era detaşat de materie şi senin în faţa ei. După ce şi-a luat o maşină mai bună, a început să fie bănuitor, grijuliu, atent cu ea, să o încuie tipicar, să o parcheze numai în zone sigure. Timp – aşadar – pierdut pentru o movilă de fiare organizate să te ducă de acasă la treabă. Înmulţiţi asta cu fiecare lucru pe care îl posedăm. Atunci veţi vedea unde se duce timpul nostru, care este de fapt un dar al lui Dumnezeu prin care să fim buni şi să ne agonisim veşnicia.

Orice valoare terestră am avea, să o transformăm în pârghie spre rai, să o împrospătăm dăruind din ea celor ce suferă, să o trasformăm în izvor de bucurie şi de iubire pentru fraţi. Fiecare lucru care îmi prisoseşte, este ceva ce lipseşte cuiva. Fiecare gură de mâncare aruncată la gunoi este un suspin al unui înfometat.

Avem puterea să Îl urmăm pe Hristos. Ne cheamă şi ne aşteaptă şi ne iubeşte. Să nu părăsim pe Dumnezeu pentru o bucată de pământ, să nu surpăm Izvorul Luminii din noi pentru o clipă de obscuritate confortabilă. Hristos are puterea să ne smulgă din noi din tărâmul morţii, însă nu poată să ne frângă libertatea. El a mers şi a luminat iadul, însă nu poate să ne ducă în rai cu forţa. El a înviat din morţi însă cei ce vor să moară veşnic nu vor intra să se plicitsească în Liturghia cea veşnică.

***

Predica IPS Nicolae Condrea, Arhiepiscopul ortodox roman al celor doua Americi:

TANARUL BOGAT SI DOBANDIREA VIETII VESNICE

Legaturi:


Categorii

Ierarhi romani, Pagini Ortodoxe, Parintele Constantin Sturzu, Preot Ioan Valentin Istrati, Preoti si duhovnici romani, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “DUMNEZEU NU ESTE IN CAMPANIE ELECTORALA! Fortam, menajam sau lingusim credinciosii pentru a avea cantitate in Biserica?/ PREDICA ASPRA A IPS NICOLAE CONDREA CATRE ROMANII DIN AMERICA: “Biserica nu este un club, o asociatie! Nu putem sa ne strecuram si sa pacalim pe Dumnezeu slujind banului! Suntem crestini sau inchinatori la idoli?” (VIDEO)

  1. Pingback: PREDICI AUDIO pline de seva si putere duhovniceasca la DUMINICA TANARULUI BOGAT: “Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!” -
  2. Am si eu cateva intrebari. Oare este posibil sa aflu raspuns la dv?

  3. Am participat un timp la Sf. Liturghie la o biserica si mare mi-a fost uimirea sa vad ca Doamna Preoteasa se impartasea in fiecare Duminica.
    Poate sa fie prilej de ispita?
    Cum sa interpretam?
    Va multumesc!

  4. Slava Domnului ca se impartasesc si preotesele ca de obicei nu se impartasesc cu anii-nu este sminteala decat la cei care nu inteleg ca o liturghie fara impartasiti este goala -,,mancati-Mi Sangele si Trupul sa nu Vin iarasi in zadar,,

  5. Am fi recunoscatori daca la aceasta postare macar comentariile ar putea fi despre subiectele din articolele recomandate aici. Va multumim 🙂

  6. “Fraţi creştini,
    Bogatul din Evanghelia de astăzi a făcut, fără să-şi propună, un lucru deosebit de valoros: L-a ,,provocat’’pe Hristos să ridice ştacheta şi să vorbească despre Creştinismul celor ,,desăvârşiţi’’sau al celor ,,aleşi’’. Adică despre cei care, peste veacuri, nu s-au mulţumit doar cu păzirea poruncilor, ci au tins spre desăvârşire, şi este cazul sfinţilor în general, dar şi al monahilor, care au văzut întotdeauna în invitaţia lui Hristos ,,Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor, şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino de urmează Mie’’ chemarea la votul desăvârşitei sărăcii. Ce a făcut acela? S-a întristat, pentru că avea multe bogăţii, iar acest lucru L-a determinat pe Domnul să spună ucenicilor un cuvânt teribil de greu, ce a căzut ca plumbul şi peste el şi peste noi: ,,Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia cerurilor’’. Un cuvânt greu şi absolut neconvenabil şi neconfortabil! Căci, acestui soi de devotament şi angajament nu numai bogatul de astăzi i-a întors spatele, plecând acasă întristat, ci şi foarte mulţi dintre noi.
    Mulţi oameni întorc şi astăzi spatele Creştinismului, ori preferă un Creştinism doar al primei faze! Aceştia, poate, s-ar fi bucurat ca tânărul să nu-L fi provocat pe Hristos să ridice ştacheta atât de sus şi să arate ce vasăzică adevăratul Creştinism! Le-ar fi convenit de minune, probabil, un Creştinism prohibitiv şi care să privească doar relaţiile interumane! Hristos, însă, arată că adevăratul Creştinism nu ne cere doar să fugim de rău, ci să şi căutăm binele să să-l săvârşim pe el cu toată fiinţa noastră. Mai mult decât atât, Hristos arată bogatului din evanghelie că, dacă voieşte să fie desăvârşit, trebuie să renunţe tocmai la ce iubea el mai mult – avuţiile sale.
    (PS SEBASTIAN – DE LA PĂZIREA PORUNCILOR LA DESĂVÂRŞIRE – PREDICI LA DUMINICILE DE PESTE AN)

  7. Pingback: Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul: ICOANA DEDICARII LUI DUMNEZEU, FARA COMPROMISURI -
  8. Pingback: ODINIOARA SI ASTAZI… “Singurul duh care domneste astazi este acela al unei vitrine impodobite, dar false, artificiale” -
  9. Pingback: Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: "Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: JOIA MARE: iubirea tradata a lui Dumnezeu si Cuvantul care TACE in fata batjocurii campionilor urii si ai vicleniei/ RASTIGNIREA MIELULUI DE CATRE... IEPURAS? (Recomandari duhovnicesti) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: PREDICA LA SFANTUL ILIE a Arhim. Dumitru Cobzaru (VIDEO): “Niciun prooroc nu este bine primit în patria lui pana astazi. Chiar preotii, din pacate, cautam sa fim pe placul oamenilor si propovaduim o credinta relaxata” -
  12. Pingback: JOIA MARE: iubirea tradata a lui Dumnezeu si Cuvantul care TACE in fata batjocurii campionilor urii si ai vicleniei/ RASTIGNIREA MIELULUI DE CATRE… IEPURAS? (Recomandari duhovnicesti) - Recomandari
  13. Pingback: CUVINTE LA ANUL NOU ale Sfantului Inochentie al Penzei: “Un an nou: sa incepem, asadar, o viata noua! Sa nu va potriviti cu acest veac!” -
  14. Pingback: SFANTUL IOAN, INAINTEMERGATORUL SI BOTEZATORUL DOMNULUI. Predici audio ale Parintelui Ioanichie Balan, preablandul dojenitor al Sihastriei -
  15. Pingback: Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU -
  16. Pingback: Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE… NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU -
  17. Pingback: DE CE O IUBIM ATAT DE MULT PE MAICA DOMNULUI?/ Care este cel mai mare dar al Preasfintei Fecioare? Parintele Cleopa despre FLAGELUL AMBITIEI NEBUNE DE “A FI IN RAND CU LUMEA”: “Cine se mai osteneste astazi sa alunge ciuma mandriei din in
  18. Pingback: PREDICI AUDIO ale PARINTELUI CIPRIAN NEGREANU care aduc in actualitate Evanghelia despre TANARUL BOGAT: “NOI suntem FARISEII. Primim incercari si ispite LA MASURA LA CARE NE-AM FATARNICIT sau AM JUDECAT PE ALTII” -
  19. Pingback: SA FIM ATENTI LA CHEMARILE LUI DUMNEZEU DIN VIATA NOASTRA! Predica (si audio) a parintelui NICHIFOR HORIA la Evanghelia tanarului bogat (2014) -
  20. Pingback: CUM SE APROPIE DUMNEZEU DE INIMILE NOASTRE SI CUM II RASPUNDEM NOI? “Credem mai mult cuvantului lui Hristos sau cuvantului lumii acesteia, care pe toate le rastalmaceste? SA NU PLECAM DIN BISERICA SI SA AVEM O ALTA VIATA, PARALELA”. Predica au
  21. Pingback: “PROVOCAREA” LUI HRISTOS şi ÎNTRISTAREA BOGATULUI “NEPREGĂTIT” DIN NOI: “Oamenii sunt foarte trişti când nu reuşesc în proiectele lor, în programele lor. Ei bine, această tristeţe vine tocmai pentru că OMUL NU CONC
  22. Pingback: JOIA MARE: iubirea tradata a lui Dumnezeu si Cuvantul care TACE in fata batjocurii campionilor urii si ai vicleniei/ RASTIGNIREA MIELULUI DE CATRE… IEPURAS? | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: “Devii ceea ce iubeşti”. Predici audio la vindecarea femeii garbove. GARBOVIREA SI FATARNICIA LUMII CARE IL REFUZA PE HRISTOS, DORIND INCRANCENAT LANTURILE SATANEI vs. FERICIREA CEREASCA ASCUNSA IN SUFERINTA ASUMATA | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare