EXPLICATIILE PS LONGHIN DESPRE NEPOMENIREA PATRIARHULUI KIRILL/ Precizari despre POZITIA BISERICII GEORGIEI asupra documentului controversat RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU LUMEA CRESTINA/ Raspunsurile PATRIARHIEI MOSCOVEI la criticile aduse documentelor panortodoxe si DECLARATIEI COMUNE a PF Kirill si Papei Francisc/ MITROPOLITUL GABRIEL din Biserica Bulgariei CRITICA documentul panortodox despre RELATIILE CU INTREAGA LUME CRESTINA

21-04-2016 36 minute Sublinieri

SINAXA3

Predica P.S. Longhin de Bănceni la praznicul Bunei Vestiri

[…] La noi este o ispită în Biserică.  Ştiu că fiecare dintre voi vă întrebaţi dacă mai puteţi veni aici, având în vedere că nu pomenim la slujbe pe Patriarhul Bisericii Ruse. Noi, locuitorii acestei ţări avem ca şi uns şi mai mare pe Mitropolitul Onufrie, om cu viaţă sfântă, om al rugăciunii, al curăţiei sufletului şi a trupului. El n-o să ne judece, pentru că este rugător şi cere iertare pentru păcatele noastre. Să ştiţi că atâta timp cât avem Întâistătător în Biserica Ortodoxă Ucraineană nu trebuie să ne tulburăm, nici să fim neliniştiţi.

Noi îl iubim pe Patriarh, ne rugăm pentru el, dar ştim că drumul cel mântuitor este Biserica. Şi dacă se întrevăd năzuinţe străine de adevărul Ortodoxiei, cum ar fi unirea ortodocşilor cu romano-catolicii, atunci nu putem merge după el.

Dacă printre noi se află şi catolici, să mă iertaţi, voi nu sunteţi de vină. Mie îmi este milă de toţi oamenii, dar să ştiţi că credinţa romano-catolică este eretică şi îi face pe oameni să îşi piardă mântuirea. Întrebaţi-i pe catolici dacă se împărtăşesc ei cu Trupul și Sângele Domnului? Nu! Lor li se dau napolitane! [?!] Mântuitorul a spus: «Cine nu mănâncă Trupul Meu şi nu bea Sângele Meu, nu este întru Mine şi Eu întru el». Când Papa al Romei se consideră deopotrivă cu Dumnezeu, adică infailibil şi în măsură să schimbe judecăţile lui Dumnezeu, cum să nu spunem că aceasta este contrar învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, care spun clar că există dreapta şi stânga, rai şi iad? Unde au găsit ei şi acest purgatoriu, un loc unde, dacă plăteşti bine, el (papa) te pune la curăţire, stai oleacă, până te curăţeşti şi apoi mergi în rai?  De ce să-L batjocorim pe Dumnezeu şi să amăgim oamenii? În Dumnezeu este adevărul, nu mai este nevoie să plătim, pentru că El ne-a răscumpărat odată pentru totdeauna.

Am întrerupt pomenirea Patriarhului pentru că a făcut greşeli dogmatice. Patriarhul Georgiei împreună cu Biserica lui în semn de protest a decis să nu participe la acest Sinod şi vor fi probabil şi alte Biserici care nu vor participa. De aceea trebuie să facem multă rugăciune. Numai rugăciunea poate împiedica această întrunire care va hotărî soarta Bisericii, dar şi a vieţii noastre pe pământ. Dacă vor accepta legea împotriva lui Dumnezeu, atunci se va ridica harul de pe pământ. Imaginaţi-vă pământul fără apă, soare şi căldură. Aşa va fi omul fără harul lui Dumnezeu. Sf. Părinţi ne-au spus despre vremurile când vor fi biserici mari,  având cupole aurite şi strălucitoare, dar nu vom putea intra în ele să ne rugăm. Noi nu trebuie să acceptăm erezii în Biserică. Acum bisericile noastre au har şi indiferent dacă îl pomenesc pe Patriarh sau nu, voi nu trebuie să plecaţi din ele. Eu, ca şi ierarh, am dreptul, conform Canonului 15 Apostolic să întrerup pomenirea Patriarhului pentru a îngrădi turma de erezie. Să ştiţi că harul lui Dumnezeu se păstrează numai în adevăr. Pe mine nu mă interesează păcatele oamenilor, că este beţiv sau ucigaş, pentru că Dumnezeu a venit în lume ca să mântuiască şi să ierte toate păcatele oamenilor ce se pocăiesc. În Biserică avem lege, avem porunci şi dogme pe care nu eu le-am făcut. Însuşi Domnul nostru şi Sf. Apostoli au lăsat până azi şi aşa le vom păstra mai departe. Noi nu plecăm nicăieri, rămânem în Biserica noastră dreptslăvitoare cu cei care vor să meargă cu noi mai departe. Cred că Vlădica Onufrie este călăuza noastră şi nu ne va lăsa să pierim. Ştim că sfinţii au suferit pentru adevăr. Ereticul Arie a primit o palmă de la Sf. Nicolae chiar în timpul primului Sinod ecumenic. Apoi Sf. Nicolae a fost închis în noaptea aceea şi Mântuitorul a venit la el în temniţă şi l-a întrebat: „Ce faci aici, Nicolae?”. Şi sfântul i-a răspuns: „Sufăr pentru dragostea Ta”… Aşa în toate timpurile au fost sfinţi care au apărat dreapta credinţă. Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să lumineze şi să  dea înţelepciune Patriarhului, pentru că este grea crucea de pe umerii lui. Eu ca om, nu pot să duc Biserica aşa după capul meu, pentru că este Biserica lui Hristos. El e capul. De ce să ducem turma în rătăcire? Dacă El a murit pe cruce pentru noi, cum să nu urmăm învăţătura Sfinţilor Apostoli? Credeţi că dacă plătiţi mai mult, Dumnezeu vă aude mai repede? Nu! Dumnezeu caută la inima omului în primul rând.

Să nu uitaţi că Sf. Kukşa a prorocit despre acest sinod încă în 1964. Spunea că: „Degrabă va fi un sinod antihrist pe care ei îl vor numi Sfânt”. De unde a ştiut el atunci despre acesta, că aşa îl vor numi?

Conform unui document pregătit pentru Sinod, Biserica Ortodoxă şi relaţiile ei cu restul lumii creştine, noi trebuie să renunţăm la adevărul că Biserica Ortodoxă este singura Biserică mântuitoare.Vă rugăm pe toţi: catolici, baptişti, iehovişti, întoarceţi-vă şi pocăiţi-vă, că noi toţi suntem păcătoşi, dar nu putem să ne înfrăţim decât în adevăr! Vedeţi ce dezbinare s-a produs în Biserică pentru că ei spun că Maica Domnului este o femeie obişnuită, aşa ca voi!… Dar voi nu aţi născut pe Dumnezeu! Cum să o pun pe Maica Domnului la acelaşi nivel cu oricare femeie, când Dumnezeu a binecuvântat-o pe ea din pântecele mamei şi a spus că „Binecuvântat va fi rodul pântecelui ei”? Nu judecăm pe nimeni, ne întoarcem la Dumnezeu prin pocăinţă, dar adevărul este unul şi Dumnezeu, Unul este! Nu ne ducem nicăieri, nici nu facem răzvrătire. Cum am fost, aşa rămânem, nu vom accepta nicio inovaţie în credinţa noastră ortodoxă! Unii susţin că Dumnezeu a dat lui Petru cheile şi numai el ne poate da libertate, iar eu vă spun că fiecare dintre noi are cheile şi acestea sunt pocăinţa şi lacrimile. Să alergăm la Dumnezeu cu: „Iartă-mă, Doamne, am greşit!”. O să ajungem la judecată şi o să-I spunem lui Dumnezeu că am fost beţivi, desfrânaţi, în căderi şi neputinţe, şi o să ne ierte Domnul, că-i milostiv, dar o să ne întrebe de ce nu am ţinut credinţa adevărată, de ce nu am păstrat-o? Şi nu vom avea răspuns. Orice păcat se iartă, dar erezia, sau hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă! Ei vor să arate că sunt mai buni, mai înţelepţi şi mai milostivi decât Sfinţii Părinţi de acum o mie de ani, care poartă vina faptului că acum nu avem comuniune euharistică cu alte „biserici”. Îl rugăm pe Patriarh să înţeleagă că nouă nu ne trebuie slava istoriei, nici a lumii acesteia, nouă ne trebuie adevărul, ca să trăim în el. Să nu trădăm credinţa!

Am fost la pregătirile acestui Sinod, am vrut să vorbesc şi nu mi s-a dat voie, au spus că: „hotărârile or să treacă şi fără tine!”. Fără mine puteţi, dar să impuneţi erezia nu puteţi, pentru că pe noi nu ne poate forţa nimeni! Dumnezeu va păzi Biserica până la sfârşitul veacului!

Sf. Spiridon a participat la primul Sinod ecumenic. Era ierarh plin de Duhul Sfânt, dar fusese cioban. Acesta a explicat Taina Sfintei Treimi într-un mod simplu, luând o cărămidă în mână: focul s-a ridicat în sus, apa în jos, iar lutul i-a rămas în mână. Cred că mai avem astfel de oameni şi pentru ei, Domnul va ajuta.

Preasfinţitul Longhin Jar s‑a născut pe 19 august 1965, în fosta localitate românească Mihoreni, devenită Petrasevka şi alipită la URSS după 1940, astăzi parte a Ucrainei. A primit la botez numele de Mihail. A avut o copilărie dramatică, rămânând orfan de ambii părinţi. La 24 de ani a fost hirotonit preot şi a pus apoi bazele unor orfelinate în care astăzi sunt îngrijiţi 400 de copii, din care 84 sunt bolnavi de SIDA, iar 82 au malformaţii congenitale.

Încă de când era preot de mir a început ridicarea unei mânăstiri la Bănceni, localitate aflată la doar şapte kilometri de graniţa cu România şi la 20 de kilometri de Cernăuţi. Soţia sa a făcut acelaşi lucru la Boian. Astăzi, monahii şi monahiile celor două mânăstiri se îngrijesc de cei 400 de orfani. După întemeierea celor două mânăstiri şi Părintele Mihail şi preoteasa lui s‑au călugărit, părintele primind numele de Longhin. În anul 2012, Părintele Longhin Jar a fost hirotonit Episcop‑vicar al eparhiei Cernăuţi. Amănunte despre viaţa sa tumultuoasă, aşezată în slujba lui Hristos, găsiţi în numărul 83 (mai 2014) al revistei Lumea Monahilor.

Părinte, eu scriu pentru Lumea Monahilor, o revistă din România. Dacă vreţi să spuneţi ceva monahilor români, mai ales pentru vremurile de acum, ce sfaturi le‑aţi da?

Eu cred că, cu ajutorul lui Dumnezeu, monahii şi monahiile şi‑au ales calea cea mai frumoasă, viaţa cea mai grea şi slujirea cea mai înălţătoare, care îi ajută pe toţi să ajungă în împărăţia lui Dumnezeu. Şi, după cum fiecare avem atâtea ispite pe drumul acesta al mântuirii către Dumnezeu, în vremurile acestea de astăzi, când a intrat o moleşeală şi / sau o nepăsare şi în monahism, îi rog pe toţi să‑şi înfierbânte inima cu rugăciunea, cu smerenia, cu dragostea, cu îndelunga răbdare şi să păstreze cu adevărat credinţa adevărată până la sfârşit. De multe ori am zis că pentru călugări aş bate mereu trei mătănii: una pentru Dumnezeu, că s‑au născut pe aiest pământ şi i‑a ales pentru viaţa cea veşnică; a doua pentru mamele care i‑au născut şi crescut; şi a treia pentru toţi călugării care şi‑au ales – adică, mai bine zis, Dumnezeu i‑a ales – această slujire. Pentru că nimeni nu‑şi poate alege viaţa aceasta singur, dacă nu ne‑o alege Dumnezeu. De aceea eu sunt foarte fericit, iubesc foarte mult monahismul şi cred că aceştia vor fi oamenii care, cu cea mai mare căldură, dragoste şi luptă, vor apăra credinţa ortodoxă, dogmele Bisericii şi canoanele acelea pe care le‑am primit şi care ni s‑au dat odată şi pentru totdeauna. Eu, cu plecăciune în faţa tuturor, cel mai nevrednic, rog pe bunul Dumnezeu ca să‑i ajute pe toţi – nu numai pe monahi, ci pe toată lumea ortodoxă de pretutindeni – să se mântuiască. Iar pentru ceilalţi, care nu sunt pe această corabie a mântuirii, Îl rugăm pe bunul Dumnezeu ca să întoarcă pe toată lumea la pocăinţă, să lese toţi rătăcirile şi ereziile pe care le au şi să se unească cu Sfânta Biserică Ortodoxă, cu dogmele, cu Tradiţia, ca să putem merge împreună spre împărăţia lui Dumnezeu. Altfel nu putem să ne mântuim decât în curăţia Ortodoxiei – pentru că o singură credinţă este mântuitoare şi aceasta este credinţa ortodoxă!

Moleşeala monahală

Aţi pomenit de „moleşeala monahală”; dar asta înseamnă că există o moleşeală şi în ierarhie (pentru că şi ierarhii, până la urmă, tot călugări sunt). Şi aţi mai pomenit de faptul că este nevoie de o revigorare în monahism, aşadar asta ar însemna că e nevoie de aşa ceva şi în rândul ierarhilor?

Da. Cu părere de rău, eu nu pot să vorbesc nimic despre fraţii mei arhierei – fiecare îşi cunoaşte viaţa; eu aş putea să grăiesc numai despre mine. Venind în slujba aceasta, cine suntem noi în faţa lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ne‑a pus mai‑mari sau noi ne‑am dorit să ajungem mai‑mari, atunci trebuie să fim slujitori la toată turma.

Da. Şi Hristos spunea: „Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă.” (Matei 20, 27)

Prin urmare tocmai aici este taina cea mai mare, că dacă ne îngâmfăm şi ridicăm capul plini de mândrie că suntem cineva, atuncea suntem fraţi cu diavolul. Dar dacă trăim în duhul smereniei şi al lui Iisus Hristos şi ne coborâm spre popor, nu ne vom pierde nici hainele, nici numele pe care‑l purtăm. Şi ne va mântui credinţa, trăirea şi legătura strânsă cu poporul, pentru că noi nu putem pune un perete între noi şi popor, că noi suntem arhierei şi poporul e nimic. Poporul este Biserica lui Hristos şi noi împreună putem face ceva pentru Dumnezeu. De aceea trebuie să ne dăm seama că fiecare dintre noi are mare răspundere înaintea Domnului şi să ne ajute bunul Dumnezeu ca să fim arhierei pentru Hristos, pentru împărăţia veşnică, nu pentru tot ceea ce este trecător pe acest pământ. Atât aş vrea: să‑i rog pe toţi [arhiereii – n. red.] să ne unim în credinţă, în duh şi în adevăr, ca să putem duce această sfântă slujire până la urmă. Dar moleşeala vine când Îl neglijăm pe Dumnezeu, rugăciunea, postul şi privegherile. Atunci vrăjmaşul trebuie să umple cumva aceste lacune pe care le avem. Aşa îşi găseşte el loc. Şi trebuie să‑l alungăm cât mai departe de la noi, de la Biserica noastră, de la credincioşi, şi să întoarcem poporul spre Dumnezeu.

„Văd că nu mai lucrează Duhul Sfânt în lume şi în soboare…”

Aţi pomenit ceva legat şi de faptul că nu veţi mai avea voie să purtaţi veşminte clericale decât în timpul slujirii bisericeşti. În restul timpului, acestea vor fi interzise?

Toate le vor face, fraţilor, ca să ne distrugă Ortodoxia. Toate slujbele acestea ecumenice. Şi sinodul acesta care se pregăteşte – el e pregătit de aproape 100 de ani, de când se lucrează la el – şi acuma ei trebuie să‑l facă numaidecât, pentru ca să nu rămână ruşinaţi. Dar aş vrea să ştie fiecare cum şi‑a terminat viaţa un Mitropolit la picioarele Papei care o crăpat [murit – n. red.] pentru că o pupat papucul Papei: Nikodim Rotov. [Boris Gheorgievici Rotov, Mitropolit de Leningrad/Novgorod şi agent KGB „Sviatoslav”, a murit la instalarea Papei Ioan Paul I, la 5 septembrie 1978. Câteva zile mai târziu avea să moară – suspect – şi noul papă – n. red.]. Şi acuma ucenicii urmează învăţătorului. [Actualul Patriarh al Rusiei, Kiril, a fost ucenic şi elev al Mitropolitului Nikodim, iar excomunicatul „patriarh” de Kiev, Filaret Denisenko, a fost cel mai bun prieten al fostului ierarh – n. red.] Să se oprească, să se pocăiască şi să‑şi dea seama că suntem o Biserică vie, în Iisus Hristos, în care Duhul Sfânt lucrează. Acuma văd că nu mai lucrează Duhul Sfânt în lume şi în soboare: văd că lucrează doar oamenii, cu frică şi şărlătănii. Să ne rugăm ca Duhul Sfânt să lucreze, ca El să ne înveţe cum să procedăm.

„E o dictatură şi în Biserică acum!”

Învăţăturile de credinţă ale sinoadelor începeau întotdeauna cu: „Părutu‑s‑a Duhului Sfânt şi nouă…”

Da. Dar e o dictatură şi în Biserică acum! Din ce cauză? Ce putere are Patriarhul? Cine este el? Sinodul este puterea care trebuie să rezolve tot. Şi numai arhiereii. Când au nevoie de popor să le facă biserici şi mânăstiri şi să le deie de pomană, dar când e cu mântuirea şi cu Biserica n‑are nevoie de popor. El hotărăşte fără dânşii. Tocmai aici e nevoie de popor. Şi arhierei şi diaconi şi preoţi şi poporul întreg. Acesta este soborul. Dar… fiecare ar vrea să‑şi rezolve problemele personale cum vrea. Dar la Biserică nu se rezolvă aşa. De aceea nu recunoaştem acest sinod. Poate când vor fi şi vor vota toţi arhiereii. Că aşa ne‑au spus la început: Ne vom strădui ca toţi arhiereii să aibă votul lor. Unde‑i cuvântul pe care l‑a spus Patriarhul?

Aşa a zis Patriarhul Rusiei?

Păi ce credeţi? Că n‑au grăit cu gura lor? Nu‑şi dau seama ce vorbesc şi ce gândesc? Una ne spun şi alta se face. Păi asta‑i foarte grav. Foarte grav…

Înseamnă că vor veni vremuri de restrişte…

Da. Aşa au spus mai toţi – şi părinţii de aici, din Sfântul Munte: „Pregătiţi‑vă, că va veni vremea mărturisirii, dar şi a muceniciei”!

Mda. Şi, din păcate, noi suntem tare comozi: nu prea suntem de mărturisit. Noi, adică ştiindu‑mă pe mine…

Toţi suntem aşa. Ne‑am uitat datoriile. De ce şi pentru ce am venit pe lume. Pentru că uităm şi de moarte şi de Înfricoşata Judecată – că mai există şi că va trebui să dăm răspuns pentru orişice. Ne‑am prea luat cu viaţa aceasta şi ne‑am legat de ceea ce este material şi pământesc şi am uitat de cele ce sunt duhovniceşti şi cereşti. Am pus preţ pe averile pământeşti şi tot alergăm după aiestea şi am uitat că avem un suflet de mântuit şi de dat nişte răspunsuri [la Judecată – n. red.].

„Cu plecăciune la toată România Mare!”

Mulţumesc mult, părinte!

Atât. Ne rugăm de iertare! Rugaţi‑vă şi pentru noi! Cu plecăciune la toată România Mare! Noi cu dragoste îi îmbrăţişăm pe toţi!

Şi noi, părinte! Lumea, la noi, să ştiţi că vă iubeşte! Şi pe mine m‑au podidit lacrimile când v‑am văzut cu copiii aceia în braţe…

Nu facem pentru lume, ci pentru mântuire! Noi nu mai ştim ce să facem ca „să‑L îmblânzim pe Dumnezeu” pentru că am greşit o viaţă şi acum, ca să‑L întoarcem şi să ne ierte, trebuie să‑L „îmblânzim”. Cu ce? Pocăinţă, smerenie, dragoste, fapte bune. Astea sunt cele ce trebuie să facem.

Înainte de despărţire, am să vă fac o mărturisire: eu v‑am iubit în momentul în care am aflat că aţi dormit şase luni de zile pe mormântul mamei sfinţiei voastre. Câţi ani aveaţi atunci, părinte?

16 ani.

Mulţumesc încă o dată pentru cuvintele de folos.

***

Poziția Bisericii Ortodoxe din Georgia cu privire la viitorul Sinod Pan-ortodoxe și, în particular, cu privire la textul proiectului “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină” a fost obiectul informațiilor contradictorii, care au fost publicate aici și aici.

Mitropolitul de Gori și Ateni, Andrei a clarificat, într-o scrisoare din 27 martie 2016, și publicată pe 1 aprilie pe site-ul grecesc Amen.gr, poziția Bisericii Ortodoxe din Georgia, și ca urmare a unui articol al Protoiereul George Tsetsis (Patriarhia Ecumenică), publicat de același site:

“Pe 3 martie 2016, agenția de informații greacă AMEN.gr a  publicat un articol al Protoiereului George Tsetsis cu titlul “Un fapt sau o provocare – Decizia Bisericii Georgiene” Cum eu sunt unul dintre reprezentanții georgieni “de vârf” [la Soborul Întâistătătorilor din 21-28 ianuarie 2016 n.tr. fr.], mă consider obligat să facă următoarele observații.

Pentru a începe, doresc să menționez că Reprezentarea Bisericii Georgiei a fost la toate întâlnirile Presinodale și s-a implicate într-un spirit de fraternitate, de unitate și de cooperare cu toate Bisericile surori, într-un spirit de sprijin Patriarhiei Ecumenice, care a lucrat mai mult decât toți și a purtat sarcina principală a lucrărilor de pregătire a Sfântului și Marelui Sinod.

In cele ce urmează vom trece la articol. De la început, Părintele George spune că reprezentanții georgieni au “hărțuit” la a V-a Conferință Presinodală pentru a obține includerea în textul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină un număr semnificativ de poziții de-ale noastre. Pentru a da o imagine mai clară, este mai întâi necesar a descrie climatul în care s-a derulat lucrările Comisiei Speciale Inter-ortodoxe, care a fost convocată în 2014, în conformitate cu decizia Întâistătătorilor ortodocși. Redactorul articolului în cauză se referă în mod precis la această problemă, când spune:

Este adevărat că comportamentul încăpățânat și pretențios al fraților georgieni la Conferințele și Comisiile Inter-ortodoxe exasperează și creează căi fără ieșire.

1. Este un fapt cunoscut că a fost dat un mandat comisiei în cauză să revizuiască textele din 1982 și 1986 și să le prezinte celei de-a V-a Reuniuni [Conferințe n.tr.] Presinodale pentru a fi aprobate. Mai exact, este vorba de revizuirea textelor: “Biserica Ortodoxă și mișcarea ecumenică“, “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină” și “Contribuţia Bisericii Ortodoxe la promovarea păcii, dreptății, libertăţii, frăţietăţii şi dragostei între popoare și la eliminarea discriminărilor rasiale și altele” și studiul atât de necesar al textelor: “Problema calendarului comun“, “Căsătoria și Impedimente la Căsătorie” și  “Importanța postului și respectarea lui astăzi“. În ciuda clarității mandatului, Înalt Preasfinția Sa, Președintele, în timpul ședințelor Comisiei Speciale de la Chambésy, pe motiv că textele analizate au fost adoptate de către organisme superioare Comisiei (adică de Reuniuni pan-ortodoxe Presinodale care au avut loc în diferiți ani) nu a permis Reprezentanților Bisericilor de a face “schimbări esențiale”, lucru cu care nu am putut fi de acord, deoarece Comisia Specială dispunea de această competență. Atitudinea susmenționată a Președintelui cu privire la toate textele, nu s-a schimbat, în ciuda reacțiilor puternice ale reprezentanților diferitelor Biserici. Totodată, această interdicție, din motive necunoscute, nu a fost valabilă pentru schimbările pe care Președintele însuși le-a propus sau cu care a fost de acord. Astfel, au fost comasate două texte din care paragrafele privind evaluarea dialogurilor duse cu diferite credințe au fost îndepărtate, și alte puncte importante încă au fost modificate. Prin urmare, nu rămânea nimic altceva de făcut pentru reprezentanții noștri, decât să aștepte a V-a Reuniune Presinodală, pentru a obține schimbările pe care le solicitam. Singura excepție a fost constituită de textele: “Problema calendarului comun” și “Impedimente la Căsătorie”, față de care majoritatea absolută a Bisericilor au declarat poziția lor negativă. În ceea ce privește Biserica din Georgia, ea a refuzat să le semneze. Ni s-a răspuns la aceasta de către Președinte că, întrucât aceste texte au fost aprobate deja de către a III-a Reuniune Presinodală în 1982, acestea vor fi trimise direct Sfântului și Marelui Sinod în forma lor inițială. Biserica din Georgia a fost în mod categoric în dezacord cu acest lucru, și prin scrisori oficiale, a cerut Patriarhiei Ecumenice fie ca aceste două subiecte să fie eliminate de pe lista de teme ale Sfântului și Marelui Sinod, fie să fie discutate mai înainte. Am obținut ca la Sinaxa Întâistătătorilor din 2016, textul “Problema calendarului comun”, să fie eliminată de pe lista de teme, în timp ce textul “Impedimente la căsătorie” să fie supus unei revizuiri. În ceea ce privește acest ultim subiect, anumite alte Biserici surori au avut o poziție similară cu a noastră.

2. După încheierea lucrărilor Comisiei Speciale Inter-ortodoxe, Biserica Georgiei, după ce a fost informată de reprezentanții sai de rezultatelor Comisiei susnumite, a trimis din partea Catolicos-Patriarhului Georgiei, o scrisoare către Preafericirea Sa Patriarhul Ecumenic, în care, printre altele, și-au exprimat reflexiile și observațiile de mai jos cu privire la textele menționate la a V-a Reuniune Presinodală pentru a urma să fie revizuite și validate:

a) “Textele pregătite pentru Sfântul și Marele Sinod ar trebui să sublinieze în mod clar și incontestabil faptul că Biserica Ortodoxă este singura Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, în care există succesiunea apostolică, adevăratul Botez, Sfânta Euharistie, și alte Taine ale credinței creștine“.

b) “Să fie spus în modul cel mai clar că, conform naturii sale ontologice, este imposibil ca unitatea Bisericii să fie ruptă. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă desfășoară întotdeauna un dialog cu diferitele Confesiuni, în scopul întoarcerii lor în sânul Bisericii“.

c) Textul “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină”, trebuie să comporte evaluarea dialogurilor bilaterale duse până în prezent cu diferitele confesiuni creștine, pentru că este în mod precis de competența Sfântului și Marelui Sinod de a determinarea strategia continuării lor“.

d) “Considerăm inacceptabilă prezentarea la Sfântul și Marele Sinod, în forma lor actuală, a textelor: “Problema calendarului comun” și “Impedimente în calea căsătoriei”, deoarece acestea vin în opoziție cu Tradiția canonică a Bisericii Ortodoxe”.

De asemenea, s-a spus în scrisoare că textele  care au trecut deja de toate etapele de pregătire, trebuie să fie publicate pentru a acorda timp suficient pliromei Bisericii pentru a le studia și a-și exprima punctul său de vedere.

3. Având astfel de directive și dispoziții constructive pentru lucrări, noi, reprezentanții Bisericii Georgiei, ne-am dus la a V-a Reuniune Presinodală. Cu toate acestea, acolo ne-au așteptat surprize. Când au început lucrările, Înalt Preasfinția Sa Președintele a spus că, în opinia sa, Reuniunea nu dispune de competența de a face modificări în textele Reuniunilor Presinodale din 1982 și 1986, ci doar să aducă modificări la modificări (sic!) pe care noi înșine le-am făcut în cadrul Comisiei Speciale Inter-ortodoxe!

Când am ajuns să studiem textul “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină”, a fost luat reprezentanților Preasfintelor Biserici ale Antiohiei și Georgiei dreptul care le-a fost asigurat prin Regulament de a-și exprima punctul de vedere pe motiv că nu am prezentat propuneri în scris cu privire la modificările dorite la texte. Participarea egală a reprezentanților Bisericilor din Antiohia și Georgia la lucrările reuniunilor a fost supusă la vot adunării plenare a Conferinței. Ne-am simțit foarte șifonați. În cele din urmă, acest drept a fost ne “dat”, dar, cu toate acestea, nu am putut să-l exersăm pentru revizuirea întregului text. Dacă poziția noastră a fost numită “încăpățânată și pretențioasă”, cum s-ar putea numi atunci acțiunea Președintelui Comisiei Speciale care, timp de șapte ore(!), a încercat să “convingă” reprezentanții Bisericilor cu privire la un singur paragraf pentru a-l adopta așa cum dorea?

4. Având în vedere ședința planificată a Comisiei Inter-ortodoxe pentru elaborarea Regulamentului lucrărilor Sinodului (Atena, 15-19 decembrie 2015), șeful Departamentului Relațiilor Externe ale Bisericii Georgiene, Mitropolitul Gherasim descria evenimentele dureroase care au avut loc la a V-a Conferință Presinodală, scriind Patriarhiei Ecumenice: 

în ciuda acestui fapt, reprezentanții Bisericii noastre, mișcați de un spirit de cooperare, au semnat majoritatea documentelor. Cu toate acestea, Biserica Georgiei nu a luat încă o decizie sinodala cu privire la textele sinodale de pe ordinea de zi a Sfântului și Marelui Sinod, caci așteptăm ca acestea să ia forma lor finală. Poate că, celelalte Biserici se găsesc în aceeași situație. Din acest motiv, Regulamentul de funcționare și desfășurare a lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod trebuie în mod absolut să ofere posibilitatea examinării și ratificării textelor paragraf cu paragraf.

Mitropolitul, exprimând poziția Bisericii noastre cu privire la caracterul obligatoriu al deciziilor viitorului Sinod a subliniat în scrisoarea sa încă o dată necesitatea publicării documentelor adoptate și a spus printre altele că:

Pentru caracterul obligatoriu al deciziilor lor era necesar chiar pentru Sinoadele Ecumenice, să fie în deplin acord cu învățătura Sfinților Părinți și să fie primite de pliroma Bisericii.

5. La finalul articolului său, Părintele George Tsetsis declară că Biserica Georgiei “este captivă cercurilor fundamentaliste” și chemă Bisericile care “exercită o anume influență asupra spațiului din Europa de Est (și care merg pe urmele fraților georgieni pe toată durata pregătirii Marelui Sinod)” de a influența, astfel încât aceasta să își schimbe poziția.

Este firesc ca preot de vârstă avansată, care și-a dedicat o mare parte din viața sa pregătirii Sfântului și Marelui Sinod și dialogurilor, să se simtă iritat. Precum și alții, care au lucrat excesiv la aceasta. Din acest motiv, ne vom strădui să facem față acuzațiilor cu răbdare și pentru a contracara cu fapte.

În primul rând, spunem că criteriile noastre sunt teologice. Nu ne găsim “în captivitatea cercurilor fundamentaliste”, cum nici unele Biserici nu exercită influențe asupra noastră. De asemenea, din motive dogmatice Patriarhul nostru nu a semnat textul cu privire la Taina Căsătoriei și Impedimente la aceasta“. După cum știm, textul nu a fost semnat de asemenea de reprezentanții Antiohiei. Trebuie menționat aici că textul privind “Impedimente la Căsătorie” (precum și cel cu privire la “Problema calendarului comun”) a fost respins de către Sfântul Sinod al Bisericii din Georgia deja pe 8 octombrie 1998. În timpul Sinaxei Întâistătătorilor de la Geneva (21-28 ianuarie 2016), am semnat textulMisiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, respins de noi la a V-a Conferință Presinodală, pentru singurul motiv că remarcile dogmatice pe care le-am propus au fost luate în considerare (același lucru a fost făcut și de Biserica Rusiei, care a avut propriile sale propuneri). În timpul ultimei Adunări a Episcopilor Bisericii din Georgia, în timpul căreia au fost discutate textele de pe ordinea de zi a Sfântului și Marelui Sinod, textul “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină” a fost obiectul unor critici severe unanime. Amintim că în timpul ultimei întâlniri de la Chambésy, Patriarhul Georgiei a spus foarte clar în discursul său că 

“deciziile pe care le-am luat astăzi aici vor fi supuse judecării Adunării ierarhiei noastre”.

Nu doar Biserica Gerogiei ci, de asemeni, cea din Rusia, Cipru și Grecia, după cum știm, după ultima Sinaxă a Întâistătătorilor, au pus în discuție și spre evaluare textele pentru Marele Sinod.

6. Am publicat decizia Sfântului nostru Sinod în limba georgiana și difuzarea ei mai largă nu este responsabilitatea noastră.

7. Părintele George a exprimat dizgrația sa puternică față de subiectul luării deciziilor pe principiul unanimității. Ori, acest principiu este în vigoare de zeci de ani în stadiul pregătitor Marelui Sinod și Întâistătătorii, prin decizia lor din 2014 l-au extins pentru Sinodul însuși. Decizia lor este pusă în discuție?

8. Adeziunea Bisericii Georgiei în CMB, care implica atunci toate Bisericile Ortodoxe, a fost în acel moment aproape singura oportunitate a Bisericii, care se găsea în spatele Cortinei de Fier, de a comunica cu Bisericile Ortodoxe surori și lumea exterioară. Este un fapt că prezentul Patriarh Ilia al II-lea a fost ales în 1979, timp de cinci ani, președintele CMB. După cum se știe, această organizație are opt Președinți, în timp ce rolul decisiv în direcția și orientările sale este jucat de către Secretarul General.

În ceea ce privește ieșirea Bisericii georgiene din CMB, în același pasaj din scrisoarea patriarhului Ilia al II-lea, la care face referire Părintele George, motivul dogmatic reiese în mod clar:

Dat fiindcă adeseori interesele ortodocșilor nu sunt luate în considerare, și pentru că în ultimul timp a fost observată o tendință de a atribui acesteia [CMB-ului n.tr.] un fel de caracter eclesiologic, Biserica Ortodoxă din Georgia consideră potrivit să părăsească CMB

9. În această lume, problemele nu lipsesc pentru Biserica lui Hristos. Astăzi, totodată, sunt Biserici surori care trăiesc într-un mediu ostil. Prin harul lui Dumnezeu, cu toate acestea, în istoria Georgiei actuale, nu se află în apropierea Casei Patriarhale disidenți armați [contrar a ceea ce este afirmat în scrisoarea Protoiereul George n.tr. fr.]. O astfel de informație nu poate fi calificată altfel decât ca eronată. Acest lucru nu este cazul, caci Catholicos-Patriarhul Ilia al II-lea dispune de dragoste și considerație nelimitată și generală.

10. În ceea ce privește ajutorul umanitar pe care l-a primit Georgia prin intermediul CMB, suntem în mod deosebit recunoscători Sanctității Sale Patriarhul Bartolomeu, în mod personal, care s-a distins prin înțelepciunea sa și milostenia sa, precum și tuturor oamenilor care au ajutat poporul georgian în acești ani foarte dificili. Această amintire a sprijinului acordat este totuși deplasată și ne întrebăm la rândul nostru: de când se sacrifică principiile morale în numele ajutorului material?

11. Ne putem întrista de faptul că respectabilul Protoiereu vorbește despre pericolul “scufundării” Sinodului de către Biserica din Georgia, și nu menționează faptul că, tocmai pentru a nu împiedica Sinodul, Biserica [din Georgia n.tr.fr.], într-o inițiativă de buna voință, a declarat la ultima Sinaxă de la Geneva, ca ea acceptă retragerea de pe ordinea de zi a Marelui Sinod a subiectului, de importanță majoră pentru noi, al “Dipticelor” și să fie amânate discuțiile despre acest subiect într-un moment ulterior Sinodului, pentru care a și primit critice.

12. E timpul, spune Părintele George, să se oprească refrenul care zice că Biserica Georgiei este singura care apără cu putere credința ortodoxă. Dacă există într-adevăr un astfel de refren, vom fi primii care vom cere ca el să se oprească.

* * *

In momentul în care au fost scrise aceste rânduri, Biserica georgiană se pregătește pentru Creta, pentru a lua parte la Sfântul și Marele Sinod, și este absolut normal ca o examinare aprofundată a textelor să aibe loc, și ca observațiile justificate ale teologilor ortodocși și a turmei [cuvântătoare] prietene lui Dumnezeu să fie luate în considerare. Acesta este motivul pentru care am solicitat publicarea în timp util a textelor, cât și participarea la Sfântul și Marele Sinod a clericilor, călugărilor și teologilor ortodocși cu dreptul de a lua cuvântul.

Credem cu tărie ca toate imperfecțiunile existente să poată fi corectate. Conduși de Duhul Sfânt, participanții la Sfântul și Marele Sinod, exprimând vocea unanimă a tuturor membrilor Bisericii universale, să mărturisească încă o dată cu voce tare adevărurile eterne cărora Biserica le este credincioasă din ziua fondarii Sale. Amin. 

Mitropolitul de Gori și Ateni Andrei”

Traducere Roman Ortodox în Franța după Ortodoxie.com, Le métropolite de Gori et Ateni André clarifie la position de l’Église orthodoxe de Géorgie à l’égard du Concile panorthodoxe

Nota noastra:

Pana la urma, care e pozitia Bisericii Georgiei asupra documentului Relatiile Bisericii Ortodoxe cu lumea crestina? Nici macar in urma interventiei mitropolitului Andrei nu este clar…Textul sau releva informatii importante despre cum au decurs discutiile din comisii, insa nu contine o explicitare clara a atitudinii sau deciziei Sinodului Bisericii Georgiei pe tema. Nici pe siteul patriarhiei Georgiei nu exista vreo stire sau vreun material care sa detalieze atitudinea acestei biserici pe subiect.

De asemenea, nu exista vreo stire confirmata despre neparticiparea Bisericii Georgiei la Sinodul Panortodox.

***

Ținând cont de scrisorile expediate pe adresa diverselor instituții sinodale cu prilejul Soborului Panortodox care urmează să aibă loc, site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse publică explicarea dată de Departamentul pentru relațiile externe bisericești al Patriarhiei Moscovei.

Sfântul și Marele Sobor al Bisericii Ortodoxe, a cărui desfășurare pe insula Creta este planificată în perioada 18-27 iunie 2016, nu va lua în discuție probleme dogmatice, pentru că acestea au fost deja discutate de Soboarele Ecumenice. Convocarea Soborului Panortodox nu este cauzată de influența unor anumite forțe politice sau procese în plan mondial, deoarece pregătirea lui, care continuă din anul 1961, a început și a evoluat în cu totul alte condiții istorice și politice.

Soborul ce urmează să fie convocat nu poate fi „Cel de-al optulea Sobor Ecumenic”. Mulți scriitori bisericești din vechime, inclusiv cei care sunt venerați în ceata sfinților, numeau cel de-al optulea Sobor Ecumenic fiind cel care a avut loc în Constantinopol în anii 879-880, la care au fost discutate adăugirile la Simbolul credinței. Referitor la Soborul care se va întruni pe Creta, după cum a declarat cu certitudine Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril la Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 2 februarie 2016, acesta

noi nu îl numim Ecumenic. Spre deosebire de Soboarele Ecumenice vechi, el nu este convocat pentru a lua decizii pe teme de învățătură a credinței, pentru că acestea au fost luate cu mult timp în urma și ele nu prezintă obiectul unor revizuiri. El nu este convocat nici pentru a introduce inovații în viața liturgică a Bisericii și în ordinea sa canonică”.

Obiectul discuțiilor în cadrul Soborului Panortodox vor fi doar acele probleme care din pricina unor cauze de ordin istoric nu au căpătat o soluționare general recunoscută în dreptul bisericesc ca, de pildă, problema cu privire la colaborarea în cârmuirea duhovnicească a credincioșilor ortodocși care locuiesc în afara hotarelor canonice ale Bisericilor Ortodoxe Locale. Sfântul și Marele Sobor este chemat de asemenea să-și exprime opinia coordonată și autoritară a Bisericii Ortodoxe cu privire la  unele probleme actuale ale lumii contemporane.

La Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe care a avut loc în perioada 21-28 ianuarie anul curent, a fost adoptată o hotărâre privind discutarea a șase documente ce urmează a fi prezentate la Sobor. La insistența Bisericii Ortodoxe Ruse toate aceste proiecte au fost publicate, inclusiv pe site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei (www.patriarchia.ru/db/document/4361821/) și pe cel al Departamentului pentru relațiile externe bisericești al Patriarhiei Moscovei (www.mospat.ru). Luând cunoștință de proiectele publicate ale deciziilor sobornicești, orice membru interesat al Bisericii are posibilitatea să se convingă că îngrijorările privind schimbarea la Sobor a regulilor bisericești, cum ar fi: abolirea monahismului, adoptarea căsătoriei la episcopat și a doua căsătorie la clerici, micșorarea sau eliminarea posturilor, trecerea tuturor Bisericilor Locale la noul calendar, precum și semnarea uniei cu Biserica Romano-Catolică și unirea cu confesiunile eterodoxe – sunt nefondate.

Astfel, de exemplu, în documentul Importanța postului și respectarea lui astăzi” nu numai că nu sunt lichidate posturile existente în Biserica Ortodoxă, dar pentru prima dată (!) este proclamat caracterul general-obligatoriu al posturilor de Crăciun, al sfinților apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului, care, spre deosebire de postul Sfintei Patruzecimi, nu erau incluse în canoanele sfinte în epoca veche.

Documentul cu genericul „Autonomia și modalitatea proclamării ei este chemat să completeze normele insuficiente ale dreptului bisericesc. Proiectul dat legiferează canonic dreptul fiecărei Bisericii autocefale să confere în mod independent un anumit grad de autonomie unei părți a ei.

Proiectul documentului „Taina căsătoriei și impedimentele pentru încheierea ei afirmă, în special, imposibilitatea încheierii căsătoriei pentru persoanele care sunt hirotonite sau au primit tunderea în monahism.

Problema situației canonice a diasporei ortodoxe, adică a credincioșilor care locuiesc în afara hotarelor geografice ale unei anumite Biserici Ortodoxe Locale, reflectată în proiectul încă a unui document sobornicesc, nu a avut soluționare până la momentul de azi, deoarece a apărut în starea ei actuală abia în secolul al XX-lea. Proiectul deciziei Soborului Panortodox cu privire la problema dată este orientat sper întărirea ajutorului reciproc al ortodocșilor prin crearea în diverse regiuni ale lumii a Adunărilor episcopale, în care cu drepturi egale intră episcopi canonici care își duc slujirea în aceste regiuni.

Documentul cu tema „Problema calendarului”, la inițiativa Bisericii Ortodoxe Ruse și în corespundere cu decizia Sinaxei deja menționate a Întâistătătorilor, este eliminat din ordinea de zi a Soborului Panortodox.

Documentul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” adresat nu doar către copiii Bisericii, dar și către lumea exterioară, descoperă cauzele duhovnicești ale crizei în viața economică, politică și socială a multor state, cauzate de depărtarea societăți contemporane de valorile morale de bază ale creștinismului.

În pofida vorbelor răspândite cu rea voință, în documentul „Relața Bisericii Ortodoxe față de restul lumii creștine în nici un fel nu se afirmă unia cu romano-catolicii, iar comunitățile eterodoxe nu sunt numite în aceeași măsură drepte sau mântuitoare alături de Biserica Ortodoxă. Îngrijorările privitor la faptul că scopul documentului constă, cică, în afirmarea ecumenismului ca a unei învățături, obligatorii pentru toți ortodocșii, nu au nici un temei. Însăși expresia „mișcarea ecumenică” este folosită în document exclusiv în context istoric pentru descrierea realității din trecut. Totodată în proiectul documentului Soborului Panortodox sunt fără echivoc trasate criteriile de participare a Bisericii Ortodoxe la relațiile intercreștine. Astfel, se spune direct că relațiile Bisericii Ortodoxe cu comunitățile eterodoxe

trebuie să fie fondate pe clarificarea cât mai grabnică și mai dreaptă de către ele a tuturor temelor ecleziologice, în special în domeniul învățăturii despre taine, har, preoție și succesiunea apostolică în genere”.

Referitor la Consiliul mondial al Bisericilor, în document se menționează că Biserica Ortodoxă

„nu acceptă ideea «egalității confesiunilor» și nu poate percepe unitatea Bisericii ca un anume compromis interconfesional”.

De asemenea este necesar de menționat că intrarea Bisericii Ortodoxe Ruse în organizația intercreștină dată a fost posibilă doar după adoptarea de către ea în anul 1950 a  „Declarației de la Toronto” care până în ziua de azi rămâne a fi unul din documentele de bază ale ei. Declarația subliniază că și

„Consiliul mondial al Bisericilor nu este și niciodată nu trebuie să devină o super-Biserică”,

că scopul său este de

„a contribui la studierea și discutarea problemelor unității Bisericii”.

După cum a fost menționat în mod special,

calitatea de membru al Consiliului Mondial nu presupune ca fiecare Biserică să considere alte Biserici-membre ca fiind Biserici în sensul adevărat și deplin al acestui cuvânt… Nici o Biserică datorită statutului său de membru nu este obligată să treacă sub tăcere, să micșoreze sau să schimbe mărturisirea sa a adevărului în plinătatea lui”.

Adoptarea acestor principii de către Consiliul mondial al Bisericilor i-a dat posibilitate Bisericii Ortodoxe, fără a păcătui în vreun anumit mod împotriva învățăturii sale de credință, să mărturisească fără impedimente creștinilor eterodocși despre adevărul lui Hristos, despre faptul că restabilirea unității lăsate ca moștenire de Dumnezeu este posibilă doar în sânul Bisericii care este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, aceasta fiind anume Biserica Ortodoxă (ceea ce este clar arătat în proiectul pregătit).

Tezele redate în „Declarația de la Toronto” satisfac și cerințele care, conform documentului „Principiile de bază ale atitudinii Bisericii Ortodoxe Ruse față de confesiunile eterodoxe”, adoptat la Soborul Arhieresc în anul 2000, sunt necesare pentru statutul de membru al Bisericii Ruse în diverse organizații  intercreștine. În corespundere cu documentul dat, Patriarhia Moscovei nu poate fi membrul organizațiilor în care „statutul, regulamentul sau procedura cer lepădarea de învățătura de credință sau tradițiile Bisericii Ortodoxe”, iar „Biserica Ortodoxă nu are posibilitate să mărturisească despre sine ca despre Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică” (punctul 5.2).

În conformitate cu același document,

„mărturia nu poate fi efectuată în formă de monolog – ea presupune pe cei care aud, presupune o comunicare. Dialogul presupune două părți, o deschidere reciprocă față de comunicare, hotărârea pentru înțelegere”.

Evident că un astfel de dialog va fi imposibil, dacă una din părți va numi pe cealaltă parte că este o comunitate eretică. Despre același lucru Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a vorbit în predica sa recentă ținută în Duminica Triumfului Ortodoxiei:

De îndată ce o să spuneți omului că este eretic, închideți orice posibilitate de a comunica cu el – el încetează să vă mai audă și devine dușmanul vostru, doar pe sine el nu se consideră eretic și recepționează aceste cuvinte ca o ofensă.

Sfântul ierarh Marcu al Efesului, care a vorbit la Soborul de la Ferrara-Florenţa, demascând rătăcirile latinilor, adresându-se către Papa de la Roma, îl numea „Sanctitatea Sa Părintele” și „Preafericitul Papă al Romei Vechi”, iar disputele din timpul Soborului cu catolicii le descria în următoarele cuvinte:

Astăzi membrii Trupului Domnului, anterior scindați și separați pe parcursul a multor veacuri, se grăbesc spre unirea reciprocă!

Pentru a afla cum gândea și proceda cu adevărat sfântul ierarh, trebuie de luat cunoștință de cartea arhimandritului Amvrosie (Pogodin) „Sfântul ierarh Marcu al Efesului și unia de la Florența”, în care sunt aduse în original cuvântările lui în cadrul Soborului de la Ferrara-Florenţa, precum și cele de după Sobor. Sfântul ierarh a făcut tot posibilul ca într-un dialog reciproc respectuos să îi încline pe oponenții săi spre întoarcerea pe calea cea dreaptă. Iar când a devenit clar că este cu neputință, el s-a opus cu bărbăție latinilor, apărând puritatea Ortodoxiei.

Anume așa procedează Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril, apărând cu râvnă credința ortodoxă și prezentând interesele Bisericii Ortodoxe Ruse în dialogul purtat cu persoanele creștine eterodoxe, cu persoanele de alte confesiuni și cu ateii. Evitarea unui astfel de dialog ar fi o crimă în fața Domnului, Care a poruncit apostolilor Săi – mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă (Mt. 28:19-20). Dacă apostolii ar fi șezut închiși, ocolind orice fel de contact cu cei de alte confesiuni, propovăduirea Evangheliei lui Hristos niciodată nu ar fi ieșit peste hotarele foișorului din Sion. Disprețul față de persoanele de altă religie sau de alte concepții aseamănă pe acel om cu fariseii, a căror precauție principală era să nu se spurce de la atingerea de cei care credeau incorect din punctul lor de vedere.

Anume cu fariseii se aseamănă acei „râvnitori ai Ortodoxiei” care duc azi în eroare poporul lui Dumnezeu cu povestiri false despre chipurile pregătirea unui sobor atihrist, dar nu cu apostolii și nu cu sfântul ierarh Marcu al Efesului. Pe când cauza apostolilor și a sfântului ierarh Marcu al Efesului o continuă acei care fără de frică intră în dialog cu creștinii eterodocși – nu de dragul dobândirii unor compromisuri în învățătura de credință, dar de dragul mărturisirii despre puritatea și adevărul credinței ortodoxe, de dragul găsirii unor forme acceptabile de coexistență reciprocă, de dragul salvării vieților creștinilor prigoniți, de dragul apărării comune a familiei ca a unei uniuni sfințite de Dumnezeu dintre un bărbat și o femeie, de dragul apărării vieții pruncilor nenăscuți, de dragul păcii pe pământ.

Trebuie să menționăm de asemenea că Regulamentul de lucru al Soborului Panortodox, adoptat la Sinaxa Întâistătătorilor, exclude posibilitatea discutării altor documente decât cele șase, menționate mai sus. Mai mult ca atât, în corespundere cu Regulamentul, toate amendamentele la documentele indicate – dacă va apărea o astfel de necesitate – pot fi adoptate în exclusivitate cu decizia unanimă a tuturor Bisericilor Locale, ceea ce înseamnă că nici un amendament nu poate fi acceptat, dacă măcar una din Bisericile Locale care participă la lucrările Soborului va declara dezacordul său. O atare ordine de luare a deciziilor permite Bisericii Ortodoxe Ruse să participe liber la lucrările Soborului Panortodox, fără a avea temeri că Bisericile Locale vor fi impuse să adopte vreo decizie în dezacord cu învățătura sfinților părinți și Tradiția multiseculară a Bisericii.

În baza celor menționate, Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse care și-a ținut lucrările în perioada 2-3 februarie a aprobat participarea delegației Patriarhiei Moscovei la  Soborul Panortodox ce urmează să fie convocat, chemând pe toți copiii Bisericii noastre la o rugăciune stăruitoare, ca lucrările lui „să servească binelui Bisericii lui Hristos”. Afirmația difuzată în ultimul timp că Soborul Arhieresc nu ar fi avut suficiente împuterniciri de a adopta astfel de decizii, trebuie să fie recunoscută nu drept eronată, dar cea care răstoarnă însăși temeliile existenței Bisericii Ortodoxe, pe care din vremurile apostolicești o caracterizează structura sa ierarhică.

Arhipăstorii Bisericii Ortodoxe Ruse în frunte cu Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril, care urmează să participe la lucrările Soborului  Panortodox, vor contribui prin toate forțele la faptul ca Sfântul și Marele Sobor să adopte decizii în spiritul fidelității stricte cu Sfânta Tradiție.

În corespundere cu Hotărârea Soborului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse chemăm la rugăciunea stăruitoare,

Ținând cont de scrisorile expediate pe adresa diverselor instituții sinodale cu prilejul întâlnirii Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii Chiril cu Papa de la Roma Francisc, care a avut loc la 12 februarie 2016 la Havana, site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse publică explicarea dată de Departamentul pentru relațiile externe bisericești al Patriarhiei Moscovei.

Cauza principală care a contribuit la convocarea întâlnirii a fost necesitatea de a discuta fără amânare situația tragică, cauzată de prigonirea creștinilor într-un șir de regiuni ale lumii, în primul rând în Orientul Apropiat, unde la ora actuală ei sunt supuși unui adevărat genocid. Se află în primejdie însăși existența creștinismului acolo unde a apărut cândva Biserica lui Hristos, unde a propovăduit Însuși Domnul și sfinții Săi ucenici. Creștinii sunt nimiciți în masă, sunt izgoniți din casele proprii, sunt distruse sfintele relicve vechi, sunt  profanate bisericile și mănăstirile. Conform datelor organizațiilor internaționale, la fiecare cinci minute în lume este ucis un creștin. În 24 de ore – circa trei sute de persoane, mai mult de 100 de mii –  într-un an. Actualmente asupra creștinilor s-au prăbușit atâtea prigoniri, cum nu au fost niciodată în istorie. În Irak au locuit un milion și jumătate de creștini – au rămas 150 de mii, în Siria din două milioane de creștini au rămas doar 500 de mii. În Libia practic nu au mai rămas creștini. În Nigeria s-au dezlănțuit radicalii fundamentaliști, ucigând creștini, trecând prin sabie sate întregi. Același lucru se întâmplă în Pakistan, Afganistan, în același timp creștinii nu obțin nici un fel de apărare.

O situație atât de îngrozitoare a fost cauza faptului că Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a adoptat unanim decizia cu privire la necesitatea stringentă de a depune toate eforturile posibile pentru a contracara forțele răului, ale căror victime devin multe mii de creștini (Hotărâri, p.9).

Biserica Ortodoxă Rusă singură a trecut în secolul al XX-lea prin vremuri groaznice ale prigoanei pentru numele lui Hristos. Trecând prin focul încercărilor crunte, Biserica noastră nu poate rămâne impasibilă față de asasinările și chinurile oamenilor care sunt supuși prigoanelor pentru credința în Hristos. Biserica Ortodoxă Rusă și personal Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril fără încetare își ridică vocea întru apărarea fraților aflați în suferință, folosind pentru acest obiectiv atât organismele internaționale, cât și întâlnirile cu personalitățile religioase, politice și publice. În această ordine de idei se află și întâlnirea Sanctității Sale cu Papa Francisc care este liderul religios cu autoritate pentru milioane de oameni în Occident.

În Declarația comună, adoptată ca urmare a întâlnirii, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril și Papa Francisc au adresat un apel către toate forțele, care încearcă să opună rezistență extremismului, la acțiuni concordate. Patriarhul și Papa s-au adresat liderilor politici, înduplecându-i să  depășească contradicțiile și să-și unească puterile în lupta împotriva pericolului comun. Acest apel s-a dovedit a fi foarte actual, despre aceasta mărturisește faptul că statele dezvoltate ale lumii au căzut de acord după întâlnirea dată să încheie un armistițiu în Siria. Iar la ora actuală deja mulți sirieni și-au unit forțele în lupta împotriva teroriștilor care încearcă să distrugă statul lor și să nimicească în el pe creștini. Liderii Bisericilor creștine din Orientul Apropiat au răspuns cu recunoștință la cuvintele de compasiune și susținere, adresate către ei de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse și conducătorul Bisericii Romano-Catolice.

Autorii scrisorilor expediate ar fi bine să răspundă la întrebarea următoare:

Dacă de întâlnirea voastră cu un catolic influent ar depinde viața unei persoane, inclusiv a unui ortodox, oare conștiința voastră creștină v-ar permite să evitați această întâlnire? Cu atât mai mult când este vorba de mii de vieți omenești. Pe când armistițiul stabilit după întâlnirea ce a avut loc a păstrat viața multor oameni, iar în viitorul apropiat va permite reîntoarcerea pe pământul natal a celor care sunt azi în pribegie, inclusiv a multor ortodocși. Dacă eforturile militarilor ruși în Siria care acordă ajutor nu doar creștinilor, dar și reprezentanților altor religii, sunt percepute de credincioșii noștri în plan pozitiv, pentru ei sunt ridicate rugăciuni și nu este pus sub semnul întrebării credința lor ortodoxă, de ce atunci în fapta întâlnirii Sanctități Sale Patriarhul cu Papa de la Roma se întrezărește îndepărtarea de la credința ortodoxă?

La întâlnirea în Havana s-a acordat atenție unei probleme atât de importante cum este încetarea confruntării sângeroase în Ucraina, ce se reflectă cu durere în inima fiecărui credincios al Bisericii Ortodoxe Ruse. Una din forțe care este inclusă în acest conflict sunt uniații ucraineni, care îl recunosc pe Papa de la Roma în calitate de conducător suprem. La întâlnirea cu Sanctitatea Sa Patriarhul, Papa pentru prima dată la un nivel atât de înalt a recunoscut că unia nu este calea către unitate și în Declarația comună a răsunat apelul la solidaritatea socială și pacificarea activă în Ucraina. Importanța acestei declarații este greu de supraestimat. Nu este întâmplător că acele forțe care sunt împotriva instaurării păcii în această țară și de mult timp adresează învinuiri Bisericii Ortodoxe Ruse, e vorba în primul rând de greco-catolicii ucraineni, au ieșit cu o critică dură a Papei Francisc pentru faptul că a semnat Declarația comună.

În această Declarație se subliniază, de asemenea, că scindarea dintre ortodocșii în Ucraina poate fi soluționată doar pe cale canonică. Declarația a devenit o susținere reală a  Bisericii Ortodoxe din Ucraina a Patriarhiei Moscovei care în condiții de conflict este supusă atacurilor din partea scizioniștilor și forțelor naționaliste pentru fidelitatea sa față de unitatea bisericească. Grație documentului semnat în Havana, adevărul despre cele întâmplate în Ucraina a devenit cunoscut întregii lumi, iar Biserica Ortodoxă din Ucraina, care era supusă până atunci la încercări de blocadă informațională, a obținut susținere la cel mai înalt nivel.

În timpul conversației ce a durat două ore, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril și Papa Francisc au abordat și alte teme importante – apărarea valorilor creștine tradiționale în Europa, apărarea familiei, a vieții și a demnității persoanei. Sunt bine cunoscute faptele de discriminare la care este supusă azi credința creștină în lumea occidentală. Ideologiei laice agresive, inspirate de stăpânitorii întunericului acestui veac, de duhurile răutății care sunt în văzduhuri (Ef. 6:12), îi este indiferent la ce confesiune aparțin acei care se numesc pe sine creștini. Legislația multor state cere actualmente să fie interzisă orice pomenire a lui Hristos în viața publică. Deseori este interzisă purtarea cruciuliței la piept, instalarea bradului de Crăciun în locuri publice, mărturisirea deschisă a propriei credințe. Se impune ideea că ar exista alte tipuri alternative de căsătorie, este supusă reformulării noțiunea despre familie care poate fi acceptata, cică, ca o unitate nu doar dintre un bărbat și o femeie. În asemenea condiții vocea Bisericii Ortodoxe Ruse, poziția ei fermă în apărarea moralității tradiționale, pot deveni repere pentru cei care au grijă de păstrarea temeliei morale a vieții omului și a societății. În Declarația comună Patriarhul Chiril și Papa Francisc au formulat clar abordarea unanimă în această temă.

Într-un șir de scrisori parvenite este exprimată îngrijorarea pentru puritatea Ortodoxiei. În legătură cu aceasta menționăm că Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril în permanență menționează importanța apărării credinței ortodoxe în vremurile noastre deloc simple. În predica ținută în Duminica Triumfului Ortodoxiei la 20 martie 2016, dumnealui s-a adresat cu un apel la copiii Bisericii Ortodoxe Ruse:

Noi trebuie să apărăm Ortodoxia, precum au apărar-o părinții celui de-al VII-lea Sobor Ecumenic, precum au apărat-o Patriarhul Metodiu și împărăteasa Teodora cu ceata de ierarhi, precum a apărat-o sfântul ierarh Marcu al Efesului, mărturisitorii și noii mucenici ai Bisericii Ruse”.

Departamentul pentru relațiile externe bisericești atrage atenția asupra faptului că marele apărător al Ortodoxiei sfântul ierarh Marcu al Efesului, la care deseori fac trimiteri oponenții oricăror tangențe cu catolicismul, a recunoscut faptul scindării tragice dintre Biserica Răsăriteană și cea Occidentală și a crezut în posibilitatea restaurării unității pierdute în temelia adevărului credinței ortodoxe. Salutându-l pe Papa Eugeniu IV în numele reprezentanților Bisericii Ortodoxe Orientale la deschiderea Soborului de la Ferrara-Florenţa în anul 1438, sfântul ierarh îi adresează următoarele cuvinte:

„Astăzi membrii Trupului Domnului, anterior divizați și scindați pe parcursul a multe veacuri, se grăbesc spre unirea reciprocă! Și nu dorește Conducătorul – Dumnezeul Hristos – să fie de-asupra trupului Său divizat și Dragostea nu năzuiește să ia de la noi cu desăvârșire legăturile iubirii! De aceea El te-a îndemnat pe tine, Primul între slujitorii Bisericii Lui, să ne inviți pe noi aici… Așadar, Preasfinte Părinte, primește pe copiii Tăi veniți de departe din Orient: cuprinde-i pe cei care au fost separați timp de mult timp, tămăduiește-i pe cei sfioși” (cit. după: Arhim. Amvrosii (Pogodin). Sfântul ierarh Marcu al Efesului și unia Florentină. Mănăstirea „Sfânta Treime” a Bisericii Ruse din Străinătate, Jordanville, 1963).

Însă când, în pofida așteptărilor, la sobor a fost declarată unitatea pe baza compromisului, nepermis în problemele credinței, sfântul ierarh Marcu al Efesului s-a opus cu fermitate unei atare decizii și nu a semnat documentul de unificare.

Anume așa procedează Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril, apărând cu râvnă credința ortodoxă și prezentând interesele Bisericii Ortodoxe Ruse în dialogul purtat cu persoanele creștine neortodoxe, cu persoanele de alte confesiuni și cu ateii. Evitarea unui astfel de dialog ar fi o crimă în fața Domnului, Care a poruncit apostolilor Săi „mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Mt. 28:19-20). Dacă apostolii ar fi șezut închiși, ocolind orice fel de contact cu cei de alte confesiuni, propovăduirea Evangheliei lui Hristos niciodată nu ar fi ieșit peste hotarele foișorului din Sion. Disprețul față de persoanele de altă religie sau de alte concepții aseamănă pe acel om cu fariseii, a căror precauție principală era să nu se spurce de la atingerea de cei care credeau incorect din punctul lor de vedere.

Cu fariseii se aseamănă acei „râvnitori ai Ortodoxiei” care duc azi în eroare poporul lui Dumnezeu cu povestiri false despre trădarea Ortodoxiei, dar nu cu apostolii și nu cu sfântul ierarh Marcu al Efesului. Pe când cauza apostolilor și a sfântului ierarh Marcu al Efesului continuă acei care fără de frică intră în dialog cu creștinii neortodocși – nu de dragul  dobândirii unor compromisuri de ordin confesional, dar de dragul mărturisirii despre puritatea și adevărul credinței ortodoxe, de dragul găsirii unor forme acceptabile de coexistență reciprocă, de dragul salvării vieților creștinilor prigoniți, de dragul apărării comune a familiei ca a unei uniuni sfințite de Dumnezeu dintre un bărbat și o femeie, de dragul apărării vieții și păcii pe pământ.

Răspunzând la îngrijorarea exprimată într-un șir de adresări, subliniem că în timpul întâlnirii din Havana nu au fost discutate probleme de ordin teologic și canonic. În Declarația comună a Patriarhului și a Papei există o indicație directă asupra faptului că nu există o comunicare euharistică între ortodocși și catolici. Documentul nu trece sub tăcere diferențele în înțelegerea și explicarea credinței, care au servit drept pricină a scindării. Discuția Patriarhului și a Papei nu și-a propus drept scop depășirea acestor diferențe și nici un fel de  înțelegeri pe marginea lor nu au fost făcute.

Patriarhul și Papa nu au participat la nici un fel de acțiuni liturgice comune și nu au ridicat rugăciuni comune, de aceea trimiterile la inadmisibilitatea rugăciunilor în comun cu ereticii în corespundere cu canoanele Bisericii Ortodoxe sunt absolut nelalocul lor în acest caz. Însăși întâlnirea, după cum se știe, nu s-a desfășurat într-o încăpere de cult, dar în sala de așteptare a aeroportului.

Afirmând eronat că toți sfinții numeau catolicismul nu altfel decât erezie, pseudo-râvnitorii actuali ai Ortodoxiei fac trimiteri deseori la sfântul ierarh Filaret al Moscovei. De altfel, acest mare sfânt ierarh scria în cartea sa „Discuția dintre un iscoditor și un încrezător în ortodoxia Bisericii Greco-Ruse Orientale”:

Iscoditorul: După acest semn și Biserica Orientală, și Biserica Occidentală sunt de la Dumnezeu.  

Încrezătorul: Da, deoarece și una, și cealaltă Îl mărturisește pe Iisus Hristos Care a venit în trup, în acest sens ele au un Duh comun, care de la Dumnezeu este… Respectul meu just manifestat față de învățătura Bisericii Răsăritene nici într-un fel nu se extinde până la judecata și osânda creștinilor Occidentali și a Bisericii Occidentale. Conform legilor bisericești, eu transmit Biserica Occidentală judecății Bisericii Ecumenice, iar sufletele creștinilor – judecății sau mai bine zis milosteniei lui Dumnezeu”.

Când încercările grele au atins Rusia și Biserica Rusă, sfântul ierarh Tihon, Patriarhul  întregii Rusii (1865-1925), în calitate de răspuns la epistolele reprezentanților diverselor  confesiuni protestante, care își manifestau compătimirea cu Biserica Ortodoxă Rusă prigonită, scria în numele Soborului Local din anii 1917-1918:

În epistola voastră amabilă am dori să vedem chezășia faptului că și creștinii tuturor confesiunilor, înarmați cu dreptatea lui Dumnezeu, se vor ridica împreună să se opună porților iadului”.

Iar în anul 1921, în legătură cu foametea îngrozitoare care a lovit țara noastră, sfântul ierarh Tihon a expediat Papei de la Roma Benedict XV o epistolă în care, adresându-se Papei „Sanctitatea Voastră”, îl roagă să acorde ajutor oamenilor ce sufereau foame.

În zilele noastre întreaga lume, în special creștinii din Orientul Mijlociu și Africa, trec prin încercări extrem de crunte care cer, ca și la începutul secolul al XX-lea, solidaritatea tuturor creștinilor. Anume sub acest unghi de vedere trebuie să recepționăm întâlnirea din Havana, la care Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a mers, urmând pilda sfântului Marcu al Efesului, a cărui pomenire coincide cu ziua întronării Sanctității Sale, și a sfântului ierarh Tihon – marele nevoitor al Pământului Rus. Motivat de compătimirea și îngrijorarea pentru destinul celor care pentru mărturisirea numelui lui Hristos sunt supuși prigoanelor în ziua de azi, Sanctitatea Sa Patriarhul s-a întâlnit cu Papa Francisc, precum se întâlnește cu mulți lideri religioși și politici ai lumii, apărând interesele Ortodoxiei și ale Bisericii Ortodoxe Ruse, idealurile păcii, binelui și ale dragostei creștine.

Vă chemăm să nu acceptați ispitele celui viclean care caută să aducă  discordie în mediul bisericesc, să folosească orice prilej ca să semene sămânța îndoielii în inimile oamenilor. Biserica Ortodoxă Rusă și Patriarhul ei stau ferm și nestrămutat la straja credinței ortodoxe, poartă responsabilitatea pentru soarta civilizației umane și își apără poziția în fața oricăror încercări. Fidelitatea noastră față de Maica noastră – Biserica Ortodoxă Rusă – trebuie să se manifeste în rugăciunea fierbinte pentru părintele nostru Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril, ca Domnul să îi dea puteri în slujirea lui mărturisitoare și să îl susțină în purtarea crucii grele de întâi sfințit ierarh.

Site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Bulgare a publicat următoarele informații: pe 1 aprilie 2016, în Biserica Sf. Paraschiva din orașul Troyan, Mitropolitul Gabriel de Loveci a slujit Liturghia darurilor mai înainte sfințite. După slujbă a convocat conferința preoților din protopopiatul eclezial din Troyan. Au fost examinate diferite întrebări cu privire la activitatea liturgică și pastorală din acest protopopiat. La finalul conferinței, preoții duhovnici din protopopiatul eclezial Troyan au susținut cu tărie și în unanimitate, declarația clericilor din acest district, adoptată pe 23 martie anul acesta, precum și poziția Mitropolitului Gabriel față de textele documentelor care vor fi discutate în cadrul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, care va avea loc între 16 și 27 iunie anul acesta, la Academia Ortodoxă din Creta, și în special obiecțiile sale serioase cu privire la  documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină.” Prezentăm declarația cât și scrisoarea prin care se ia poziție, a Mitropolitului de Loveci, PS Gabriel.

Declarația clericilor din protopopiatul Loveci, din Episcopia Bisericii Ortodoxe din Bulgaria:

Noi, subsemnații, preoții slujitori din districtului bisericesc Loveci al Bisericii Ortodoxe din Bulgaria, în timpul conferinței de preoților, care a avut loc pe 23 martie 2016, declarăm:

Sprijinim pe deplin și în unanimitate poziția episcopului nostru, PS Mitropolit de Loveci, Gabriel, adresată PF Sale Patriarhul Bulgariei, Neofit, președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, prin scrisoarea nr. 61 din 11 martie 2016, cu privire la documentele textelor care urmează să fie examinate de către Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, care va avea loc pe 16-27 iunie la Academia Ortodoxă din Creta și, în special, gravele obiecții formulate împotriva unuia dintre documente: “Relațiile [Bisericii Ortodoxe] cu întreaga lume creștină“. Considerăm că prezenta declarație să fie trimisă PF Sale Patriarhul Neofit al Bulgariei, Președintele Sinodului Bisericii Ortodoxe Bulgare, de către Mitropolitul de Loveci, Gabriel, și difuzată în mass-media:

Prea Fericirii Sale Neofit,

Patriarhul Bulgariei, Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare

Sofia

Preafericirea Voastra,

Am primit scrisoarea dvs. Nr. 197 din 02.03.2016, în anexa căreia trimiteți textele aprobate care trebuie examinate la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, care va avea loc între 16 și 27 iunie în acest an la Academia Ortodoxă din Creta. Decizia de a trimite aceste texte a fost adoptată în ședința Sfântului Sinod din 02.06.2016, în conformitate cu Protocolul 4. Din păcate, în acea sesiune, am fost absenți din motive serioase legate de probleme de sănătate. Noi considerăm de dreptul nostru episcopal și de datoria noastră de a face câteva obiecții serioase împotriva unuia dintre documentele intitulate “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină.

– În ceea ce privește paragraful 4: În Biserica Ortodoxă, prin “Unirea tuturor”, am înțeles întotdeauna că cei care au căzut în erezie sau schisma trebuie mai întâi să se întoarcă la credința ortodoxă și să facă ascultare de Sfânta Biserică  și apoi, prin pocăință, ei pot fi primiți în Biserică.

– În ceea ce privește paragraful 5: cităm: Dialogurile teologice bilaterale actuale … au ca scop de a cauta… unitatea pierdută a creștinilor.” Este necesar aici să se clarifice faptul că în Sfânta Biserică, unitatea dintre creștini nu a fost niciodată pierdută, și va rămâne astfel până la sfârșitul lumii, așa cum a spus Domnul, “porţile iadului nu o vor birui (Matei XVI, 18). Așa că această comuniune va rămâne pentru totdeauna.

– În ceea ce privește paragraful 6, paragraful 16 și altele: În afară de Sfânta Biserică Ortodoxă, nu există alte Biserici, ci doar erezii și schisme și a le numi “Biserici” este absolut greșit, din punct de vedere teologic, dogmatic și canonic.

– În ceea ce privește paragraful 12: se spune, “în cursul dialogurilor teologice, scopul urmărit de toți este același: restabilirea finală a unității în credința cea adevărată și în iubireAcest lucru este absolut incorect și inacceptabil, deoarece trebuie precizat și subliniat faptul că revenirea la adevărata credință este necesară pentru eretici și schismatici, și aceasta nu privește în nici un fel Biserica Ortodoxă.

Slavă Domnului că, Biserica Ortodoxă Bulgară a ieșit din CMB în 1998, după ce ea și-a exprimat dezaprobarea față de activitatea acestuia, dat fiindcă ea nu poate fi membru al unei organizații unde ea este considerată ca “una din numeroasele Biserici sau o ramură a Bisericii Una, care caută modalități de restabilire și luptă pentru restabilirea ei prin această adunare Mondială [adică CMB]“. Este un singur Domn, o singură Biserică – se spune în Simbolul Credinței.

Preafericirea Voastră, dacă aceste texte nu sunt corectate, vom legaliza învățătura eretică și practica primirii ereticilor și schismaticilor fără ca aceștia sa devină adevărați membri ai Bisericii Una, Sfântă, Ortodoxă si Apostolească.

Cerem sfintele voastre rugăciuni și rămânem,

frate în Hristos, al Preafericirii Voastre,

+ Mitropolitul de Loveci

Traducere Roman Ortodox în Franta după Orthodoxie. com, Le métropolite de Lovetch Gabriel et tous les membres du clergé de son diocèse se sont prononcés contre le projet de document préconciliaire «Relations de l’Église orthodoxe avec l’ensemble du monde chrétien»

Legaturi:


Categorii

"Marele Sinod Panortodox" (de la Creta - inainte si dupa), Biserica Ortodoxa Bulgara, Ecumenism, Episcopul Longhin (Parintele Mihail Jar), Ierarhi rusi, Papa (Papism), Patriarhul Ilia al Georgiei, Patriarhul Kirill

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

92 Commentarii la “EXPLICATIILE PS LONGHIN DESPRE NEPOMENIREA PATRIARHULUI KIRILL/ Precizari despre POZITIA BISERICII GEORGIEI asupra documentului controversat RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU LUMEA CRESTINA/ Raspunsurile PATRIARHIEI MOSCOVEI la criticile aduse documentelor panortodoxe si DECLARATIEI COMUNE a PF Kirill si Papei Francisc/ MITROPOLITUL GABRIEL din Biserica Bulgariei CRITICA documentul panortodox despre RELATIILE CU INTREAGA LUME CRESTINA

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Mi se pare că se dorește ca lupului să-i spunem oaie și negrului, alb. Păi adevărul este adevăr iar credința ortodoxă este cea adevărată iar restul sunt erezii. Eu cred că mai întâi trebuie convins ereticul de erezia sa ca să-l poți reprimi în sânul Bisericii. Dacă nu-i spui că e eretic și va veni în Ortodoxie, o va face din ce convingere? Că e mai interesant și mai frumos la ortodocși? Dacă nu simte că până la Ortodoxie, a mers pe o cale greșită, cum se va pocăi? Și mai văd încă un pericol! E o vorbă lumească: “Iadul e pavat cu intenții bune!” Mi se pare că dialogul ăsta din ce în ce mai intens mai ales cu papa și catolicii, când pentru creștinii din Orient, când pentru un calendar comun, este foarte periculos, pentru că ereticul o face din viclenie, pentru a-i atrage pe toți în barca sa stricată, nu o face pentru că are har pentru că nu are de unde… Astăzi cu atât mai mult e valabil: “Cu ereticul nici la masă să nu stai!” D-apăi să mai și negociezi? Să ne dea Domnul înțelepciunea șerpilor și blândețea porumbeilor! Doamne ajută!

  2. Io nu inteleg o treaba, apropos si de http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/04/20/prima-victima-a-opozitiei-fata-de-declaratia-comuna-a-patriarhului-kirill-si-a-papei-francisc-o-stareta-a-fost-excomunicata/, daca Kiril nu a gresit (daca a gresit, cum?) inseamna ca afurisirea staretei pe motiv de nesanctiune a ieromonahului e justa.

    Cum te poti rupe de cineva, preventiv?!? Astia-s dusi cu pluta.

  3. Era sa plang pe marginea Descriptio Havannei. Am spus si atunci ca o astfel de colaborare vine prea tarziu pentru miile de sirieni si nu numai, care deja trecusera la Domnul. Atunci inca aveam ceata pe ochelari, dar nu mai comentez, ci ma fac ca reaccept faptul ca pana la urma s-a dus un razboi pe motive confesionale in Ucraina, lucru negat la inceput cu vehementa. S-au folosit altii de ei, practic. In tot contextul asta nici nu mai stiu cand s-a schimbat drapelul in Crimeea. Intre timp e nevoie de salvamari si pentru foarte multi necrestini, care sunt si ei oameni. Cu privire la textele pentru marele sinod, am impresia ca sunt pe alocuri ciudate numai din titulatura: Contribuţia Bisericii Ortodoxe la promovarea păcii, dreptății, libertăţii, frăţietăţii şi dragostei între popoare și la eliminarea discriminărilor rasiale și altele”. Ce e aia SI ALTELE? Plus ca promovarea asta este de la sine inteleasa in cadrul bisericilor ortodoxe. Nu stiu de ce ne temem sa spunem ca nu exista biserici surori si ca sunt eretici catolicii plus toata sleahta de dupa. Eu nu cred ca trebuie sa-i atragem la Ortodoxie facandu-ne noua reclama ca la TV, ci mai degraba, asa cum a zis si Eugen mai sus, trebuie sa-i facem constienti ca sunt eretici.

  4. Vorbind si dandu-ne cu parerea despre PS Longhin, Vedem ca sunteti necunoscatori in teologie, nu vreau sa spun rau intentionati…
    Ne puteti spune ce vrea sa spuna canonul 15 de la Sinodul I-II, despre nepomenirea episcopului/mitropolitului/patriarhului care a gresit.
    Pe alte bloguri s-a scris si despre asta. De ce voi nu scrieti si despre acest canon, sau macar sa aveti corectitudinea sa postati un link in acea directie. Poate n-ar strica sa ne dati cateva detalii.
    Iertati, nu vreau sa supar pe nimeni, dar in aceasta situatie n-ar fi rau sa fim corecti si impartiali. Multumesc pentru intelegere.

  5. @Marioara

    Cand vom avea un material teologic-canonic bun pe tema canonului si a manierei in care a fost folosit, o sa il publicam. Desigur, suntem de acord cu o discutie pe tema acestui canon si a problemei pomenirilor si comuniunii. Chiar speram ca prin intrebarile puse sa ajutam la clarificare. Pentru ca unii de aici (NU PS Longhin, de care doar se folosesc), care urasc Biserica noastra, agita foarte ideea separarii sau nepomenirii din vadite motivatii …in care, ca sa folosim termeni eufemistici, nu avem incredere.

    @Dan

    Poate te gandesti de doua ori inainte sa scuipi odata, nu? Nu contrazicerile ne derajneaza, ci acest mod insinuant si calomnios cu care sunt intampinate unele atitudini ale noastre, chiar daca ar fi gresite.

    Parintele Sava de la Marea Lavra e totusi un parinte in viata, nici el infailibil, nu? Si pare a reprezenta o opinie personala, de vreme ce alti monahi si ale manastiri din Sfantul Munte nu au procedat asemenea. Apoi, nu prea intelegem un aspect: parintele Sava ii lauda pe cei care au intrerupt pomenirea PF Kirill, insa el, din cate se intelege, continua sa il pomeneasca pe PF Bartolomeu.

  6. Pentru a fi înțeleasă atitudinea PS Longhin, dar și a altor preoți din Moldova și Rusia, pe care o consider corectă, dar cam hazardată, ar trebui să privim pe cât posibil imaginea de ansamblu, nu doar anumite idei puține și fixe, eventual neclare. Pentru că și ispitele sunt din toate părțile, nu doar din stânga, ci și din dreapta.
    Erezia ecumenismului are deja istorie, nu e apărută de ieri-alaltăieri. Poziția de până acum a Bisericii a fost de a nu o tăia tranșant, ci a o trata cu îngăduință. Motivele ar fi cel puțin două:
    1. Nu există o linie de demarcație foarte clară de unde acțiunile ecumeniste sunt erezie. Foarte mulți ecumeniști își declară plenar credința ortodoxă ca fiind unica adevărată și relația lor cu alte culte o consideră drept un dialog. Condamnările făcute la Sinoade se făceau în cunoștință de cauză, așteptând, cercetând și eventual întrebând pe ereziarhi care le este crezul. Nu a fost niciodată o grabă în a anatemiza. Așa și acum, nu există greșeli ecumeniste flagrante decât cu mici excepții. Chiar canonul 15 al Sinodului I-II se referă la cei ce „propovăduiesc eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică”.
    Acțiuni ce ar putea fi catalogate drept ecumeniste au fost întâlnite în istoria Bisericii de la începuturi. Dar, potrivit Sf. Teodor Studitul, slujirea împreună cu cel care doar a slujit cu ereticii, dar nu are aceleași concepții nu este interzisă. Iar mișcarea ecumenistă ca și învățătură greșită încă nu a fost nici osândită, nici propovăduită fățiș.
    2. Dar trebuie să avem în vedere că Biserica este foarte slăbită și acaparată de secularism. Mai ales conducerea Bisericii, ierarhii, au fost (pe vremea comunismului) și mai sunt și astăzi constrânși de puterea lumească. Adevărul este că nu prea se găsește cine să condamne ferm erezia, sunt foarte puțini. Și atunci trebuie cântărit momentul. Ce este mai de folos: un cutremur puternic care ar provoca multe sminteli sau a arăta îngăduință până la o vreme, până se aleg apele? Deși este evident că momentul condamnării acestei erezii trebuie să vină, el încă nu a venit. Încă nu s-a umplut paharul. Probabil că se și lucrează la asta, ca otrava să fie strecurată câte puțin ca să cuprindă pe cât mai mulți. Deci lucrurile sunt ținute într-o echilibristică periculoasă și noi trebuie să jucăm bine, nu avem încotro.
    În acest sens, de real folos este cartea Arhim. Epifanie Cele două extreme, care s-a confruntat cu o situație similară. Pe vremea lui, mulți nu mai voiau să aibă comuniune cu Patriarhul Ecumenic și chiar treceau la stiliști pentru a nu se întina de erezia ecumenistă. Pericolul era atât din partea laxismului dogmatic, cât și din a extremismului dogmatic.
    Și acum, ca și atunci, avem o serie întreagă de acte ecumeniste chiar din partea unor ierarhi ai Bisericii. Părintele Epifanie rememorează nu mai puțin de 16 greșeli grave în sens ecumenist săvârșite în diferite locuri până în 1924 (p. 105-107). Și Biserica nu i-a afurisit, dar nici nu și-a pierdut integritatea. Nu e cazul să enumerăm și noi momente asemănătoare contemporane, care s-au înmulțit față de acum 50-100 de ani, dar trăim o situație similară.
    Da, totul va ajunge la un deznodământ. Dar a sosit vremea? Părerea mea este că momentul acela va veni când se va încerca legiferarea definitivă a ecumenismului, adică (eventual) la Sinodul ce urmează, sau când evlavia și dreapta credință se vor întări suficient încât să arunce cangrena adunată de-a lungul timpului.
    Ei bine, s-a schimbat dramatic situația de acum prin documentele adoptate în fiecare Biserică pt a fi discutate la Sinod? Este evident că nu; ecumenismul nu a fost încă legiferat în mod fățiș, deși e vorba de un pas important.
    Totuși se impune să avem o atitudine unitară, sobornicească față de cele ce urmează a se întâmpla la Sinod. Ori chestionarea documentelor printr-o presiune teologică coerentă, ori pregătirea de a reacționa cum se cuvine după aceea în sensul neacceptării hotărârilor Sinodului și excomunicării participanților și celor ce se vor ralia cu ei eventual tot într-un Sinod (!).
    Acum, cât privește atitudinea PS Longhin, ea este confuză.
    Insistă mult pe întâlnirea Patriarhului cu Papa Francisc, mai puțin pe validarea documentelor pregătitoarea pt Sinod. Ori întâlniri cu papa au mai fost; ce are această întâlnire special?
    Nu se înțelege ce înseamnă nepomenirea Patriarhului. Făcea asta la slujbă și acum nu o mai face? Oare nu pomenea pe episcopul locului (Mitropolitul Ucrainei), pe IPS Onufrie?
    De ce nu-l pomenește pe Kirill, dar îi primește pe ceilalți? Ce a făcut el mai mult decât alții? Din câte se pare, ar trebui să se dezică de toți arhiereii din Sinodul BORu care au acceptat drept ortodoxe documentele pregătitoare pentru Sinod. Altfel se poate înțelege că este o răfuială personală, nu o atitudine demnă, bisericească.
    Desigur că nepomenirea este îndreptățită de canonul 15 al Sinodului I-II. Totuși canonul precizează că procedează corect cei ce se despart de „întâiul stătător al lor pentru oare¬care eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi”. Dar acest drept și îndatorire nu trebuie aplicate samavolnic, ci silindu-se „să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări”. Ori din declarațiile Sale nu e clar ce s-a întâmplat și asupra căror fapte concrete trage un semnal de alarmă. Mai ales că este singurul care a procedat astfel și ar trebui să-și asume rolul acesta de deschizător de drum cum se cuvine. Altfel e posibil să deschidă poarta multor altor clerici să procedeze arbitrar, considerându-se îndreptățiți la despărțirea de ierarhul lor superior foarte ușor.
    Este foarte bine că este păstrată comuniunea. Arhim. Epifanie sublinia tocmai faptul că nepomenirea ierarhului este ultima limită, dar nu și pomenirea altui ierarh, trecerea sau formarea unei Biserici paralele.
    În plus, se pune problema până când va întrerupe comuniunea cu PF Kirill? Se înțelege că până la condamnarea aceluia sau dezvinovățirea lui. Deci nu poate reveni asupra deciziei înainte de vreme fără a suporta o canonisire pt gestul său necumpătat.
    La fel, și episcopii ruși care excomunică pe cei ce nu-i mai pomenesc, cum e cazul stareței Mănăstirii Pokrovsky de către Episcopul Victor, sunt datori să o facă cu explicații clare. Pentru că poziția asumată de Bisericile autocefale prin declararea documentelor pregătitoare pentru Sinod drept ortodoxe este una vădit greșită, care îndreptățește pe cei inferior ierarhic să se delimiteze ecleziastic. Altfel totul se transformă într-o încordare a nervilor și a orgoliilor. Un exemplu bun, Episcopul din Moldova, Petru de Nisiporeni a reușit sau ar trebui să fi reușit să mai calmeze spiritele prin recunoașterea ambiguităților din documentele presinodale și afirmarea fermă a credinței și îndemnul la rugăciune și cumpătare. De aceea cei din eparhia lui nu au nici un motiv să nu-l pomenească și ar trebui să renunțe la aceasta dacă se găsesc în această situație.

  7. Dumnezeu ne vrea bine ancorați în adevăr, dar nu crispați. Iar adevărul devine fundament al viețuirii noastre prin pocăință, prin încordarea luptei cu propriile patimi, prin depărtarea de lumesc. Simpozioanele, studiile, predicile, cuvântul viu de apărare a credinței se încadrează în această direcție, dar dezbinarea, îndârjirea și delimitarea înainte de vreme țin de litera care ucide, nu de duhul Evangheliei.
    Scopul apărării adevărului dogmatic al Bisericii este de a dobândi viață, har, de a avea repere sănătoase în nevoința noastră, nu să-l păzim noi de răstălmăciri. Învățătura Bisericii nu poate fi răstălmăcită; noi trebuie doar să păstrăm deschis canalul prin care să ne adăpăm din adevărul care ne face liberi.

  8. Istoria Bisericii Ortodoxe din Ucraina a avut cateva momente foarte zbuciumate in ultimele decenii. Imediat dupa caderea lui Ianukovici, scriau ziarele ca a fost numit in functia de mitropolit o persoana vadit romanaofoba, sau ceva de genul, adica un nationalist inversunat. Mitropolitul Onufrie, despre care era vorba, le datoreaza mult si clericilor si credinciosilor romani din zona Cernautilor, pentru ca atunci cand Filaret a provocat schisma, el a impartit si patrimoniul bisericii, daca am inteles bine, deci a fost ceva foarte dureros si marsav. IPS Onufrie a ramas fidel Bisericii Ruse si canoanelor, dar nu a fost niciodata antiroman, cum s-a vehiculat atunci din motive de propaganda nationalista. La Lavra Poceaev staretul este roman din Bucovina, la Goloseev era staret, cand am fost eu in 2008 in pelerinaj, un parinte din Moldova si tin minte ca nu ma intelegea fata de la pangar, tot moldoveanca, atunci cand ii ceream sa imi arate o esarfa gri. Pana la urma mi-a spus ca ei spun sur la gri si ne-am distrat amandoua. La Banceni, care este o manastire infloritoare, PS Longhin e tot roman, deci ei au fost piloni de baza ai BORu, cand a trecut furtuna vrajmasului prin Ucraina. Poate or fi fost si parinti romani mai putini inspirati, dar eu am trecut doar pe la manastirile mari. M-a suprins si faptul ca foarte multi ucrainieni din cei intalniti cu diverse ocazii erau de origine romana si intelegeau un pic sau mai mult romaneste. Parintele care ne era ghid avea inca 4 frati preoti si tata preot si mi s-a parut tot timpul ca stie intelege ce spunem, si chiar organizatoarea noastra ne-a spus ca intelege chestii elementare, dar pe urma am aflat ca era roman dupa unul din parinti. Prin definitie, minoritatea romana nu avea cum sa alunece intr-un nationalism desantat ca multi dintre ucrainienii greco-catolici, catolici sau cei care simpatizau cu ei. Sub nicio forma nu vreau sa insinuez ca le mergea bine cu Ianukovici sau sa fac reflectii politice, care ma depasesc si le pot face doar dupa ureche, pentru ca problema lor s-a creat cand Filaret nu a fost ales patriarh si nu are de-a face cu politica tarii, ci cu cea a BORu. Tocmai de aceea faptul ca PS Longhin nu il mai pomeneste pe PF si spune asta public ma suprinde si as lega-o strict de nemultumiri ce tin de ecumenism. Stiu ca la noi nu l-au mai pomenit unii preoti pe Inaltul Corneanu cand s-a impartasit la greco-catolici, dar altii, pana sa rezolve Sinodul situatia, plesneau de fericire.

  9. Consider ca asa cum Problema impartasirii fostului Mitropolit Corneanu, la greco-catolici, S-A PUS IN DISCUTIE in Soborul tuturor Arhiereilor Bisericii noastre Ortodoxe Romane, tot asa probleme, metehnele si scaderile pe care PS LONGHIN i le imputa Patriarhului Bisericii Rusiei, TREBUIAU puse in discutie tot in SOBOR-ul acestei Bisericii.

    La noi, in BOR, prin DISCUTAREA si JUDECAREA in Sinodul Arhiereilor Bisericii noastre a gestului fostului Mitropolit Nicolae Corneanu de a se impartasi intr-o alta Biserica, s-au clarificat cateva lucruri mari, respectiv:
    – i s-a dat posibilitatea fostului Mitropolit Corneanu de a-si justifica fapta;
    – i s-a dat posibilitatea sa isi ceara iertare IN FATA celorlalti Episcopi ai BOR pentru greseala sa (si stim ca a cerut sa fie iertat de ceilalti Arhierei ai BOR);
    – Li s-a dat posibilitatea celorlalti Arhierei ai BOR, ca sa se PRONUNTE, public, dogmatic, canonic, eclesiologic si UNANIM, asupra IMPARTASIRII clericilor BOR si a credinciosilor BOR, la alte culte, iar pozitia PLEROMEI Arhiereilor Sinodului BOR a fost consemnata in DECLARATIA pe care SINODUL BOR a dat-o expres in acest caz, CLARIFICAND, LAMURIND si REITERAND pentru totdeauna INTERIZCEREA EXPRESA si FERMA a impartasirii clericilor ortodocsi ai BOR si a credinciosilor ortodocsi ai BOR la alte culte;

    Dar ceea ce este important de retinut, sunt urmatoarele aspecte, care releva modul in care CEILALTI Arhierei ai BOR, s-au raportat la fostul Mitropolit Nicolae Corneanu, dupa ce s-a impartasit la greco-catolici, si anume:
    – Pana la discutarea in SINODUL BOR a cazului impartasirii Mitropolitului Corneanu la greco-catolici, NICI UNN IERARH al BOR, nu s-a grabit si nu s-a pripit ca sa intrerupa comuniunea frateasca si euharistica cu el, si nici un Ierarh al BOR nu a indraznit ca sa afirme ca Mitropolitul Corneanu este eretic, sau cazut din har sau intrat sub anatema canoanelor Bisericii Ortodoxe Universale, sau ca nu ar mai fi trebuit “pomenit” la Liturghie de catre Patriarh, sau de catre Arhiereii din Mitropolia Banatului!
    – NU! Ci modalitatea in care ceilalti Arhierei AU SOLUTIONAT “cazul” Mitropolitului Corneanu in SINOD, a fost PLIN DE INTELEPCIUNE, fiindcă:
    – S-A PASTRAT PACEA Bisericii noastre!
    – S-a evitat producerea unei schisme!
    -S-a iertat FRATESTE de catre ceilalti Arhierei greseala fratelui lor de coslujire liturgica!
    – S-a LAMURIT pentru INTREAGA TURMA si pentru INTTREGUL popor de credinciosi ai BOR, ca impartasirea crestinilor ortodocsi ai BOR la alte culte ESTE INTERZISA pentru totdeauna!
    – S-a stins in fasa un posibill FOC distrugator de tulburare care putea sa cuprinda intreaga noastra Biserica!
    – Nu s-a incalcat nici Invatatura BOR, nici canoanele ei, nici randuielile ei, ci s-au folosit cu maiestrie INSTRUMENTELE ei de interventie delicata in cazuri dificile precum a fost acesta al impartasirii unui Mitropolit ortodox din potirul unui cult NEortodox…;
    – S-A TRAS o invatatura de minte de catre toti clericii si credinciosii BOR, ca nimeni si NICIODATA sa nu mai faca in BOR ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae Corneanu!

    Or, consider ca PS Longhin NU A ACTIONAT nici pe departe, cu intelepciunea, cu tactul si cu GRIJA cu care IERARHII BOR au solutionat “cazul” Mitropolitului Corneanu!

    Dumnezeu sa aiba mila de noi toti! Amin!

  10. Vela Gheorghe:

    Frumos argumentat, draga frate (si confrate de barou 🙂 ).

    La multi ani!

  11. Vela Gheorghe,
    “Pana la discutarea in SINODUL BOR a cazului impartasirii Mitropolitului Corneanu la greco-catolici, NICI UNN IERARH al BOR, nu s-a grabit si nu s-a pripit ca sa intrerupa comuniunea frateasca si euharistica cu el, si nici un Ierarh al BOR nu a indraznit ca sa afirme ca Mitropolitul Corneanu este eretic, sau cazut din har sau intrat sub anatema canoanelor Bisericii Ortodoxe Universale, sau ca nu ar mai fi trebuit “pomenit” la Liturghie de catre Patriarh, sau de catre Arhiereii din Mitropolia Banatului”
    Foarte corect ceea ce afirmati!
    Mai mult chiar, la intronizarea IPS Mitropolit Teofan la Iasi, care a avut loc dupa gestul Mitropolitului Corneanu dar inainte de Sinodul din 2008 care a judecat fapta acestuia, nu a fost primit sa slujeasca impreuna cu Patriarhul si ceilalti Arhierei. Stiu acest lucru din sursa foarte sigura si demna de incredere. Desi Mitropolitului Corneanu i se spusese ca nu este de dorit sa participe la intronizare, acesta a plecat spre Iasi. Cand acolo s-a aflat ca este in drum spre, i s-a transmis sa se intoarca la Timisoara desi facuse o mare parte din drum.
    Nu stiam atunci care va fi hotararea Sinodului BOR, dar am apreciat acest lucru, fiindca mi-am dat seama ca s-a evitat o mare sminteala, s-a menajat sensibilitatile unora dintre noi, s-a taiat apa de la moara unora care sustineau ca Biserica a pierdut harul, a mai ponderat entuziasmul greco-catolicilor care se si vedeau uniti cu Biserica Ortodoxa. Nu in ultimul rand, poate chiar mai mult, m-am bucurat pentru Mitropolitul Corneanu caruia i s-a dat ocazia sa mai reflecteze la gestul facut.
    Dumnezeu sa-i ocroteasca pe Arhiereii ortodocsi care, “pazesc hotarele Bisericii Sale” dupa cum spune Parintele Zaharia Zaharou, iar pe noi sa ne miluiasca pentru rugaciunile lor!

  12. Frate Gheorghe, cu Dumnezeu înainte, în lupta cea bună !

    Cum zicea și Doroteea, frumos argumentat.
    Dar frumos nu înseamnă adevărat în timpurile noastre, nici mântuitor. Pentru că frumosul perceput ține de curățenia ochiului. Și de obișnuința ochiului. Aici are importanță partea cu baroul poate.

    Pentru că sistemele lumii și creștinismul sunt reciproc inconciliabile până ce nu va fi pe tot pământul Împărăția lui Dumnezeu. Poate pe pământul nou, ce va să vie…

    Canon fără duh nu se poate, nici duh fără canon.
    Adică, urmarea unui canon nu asigură dobândirea Duhului – după cum se poate vedea în lunga tradiție a Bisericii, unde mulți creștini au pierdut mântuirea ducând viață nu doar canonică, dar virtuoasă – însă din mândrie sau alt păcat au pierdut mântuirea.
    Iar urmarea duhului, dar fără lege canonică, asta încâlcește omul prea-adesea în cursele pierzătoare ale duhurilor înșelării cele multe, căci Sfântul Duh unul este.
    Deși, oameni fără sfătuitor și fără povățuitor au fost văzuți în slava dăruită de Dumnezeu – cum frumos zice vedenia amintită de curând, cu Sfântul Gheorghe.
    Dar oameni nedăruiți cu Duhul Sfânt, oricât de canonici ar fi fost, nu au intrat în Împărăția Cerurilor. Că nu poate omul intra după moarte în împărăția în care nu a trăit încă de pe pământ.
    Așadar, canon fără Duh Sfânt nu se poate, nici Duh Sfânt fără canon.

    Ce zic, deci ?
    Faptele Mitropolitului nostru Nicolae Corneanu – Dumnezeu să-l odihneaca ! – au adus smintire și vătămare trupului Bisericii din țară, care cine știe când și cum se vor putea tămădui și îndrepta. Adică, până s-a convocat Sinodul și a luat poziție, etc. răul s-a făcut. Câteva relatări despre urmările vătămătoare, concrete și actuale ale acelor evenimente le pot relata și eu și alții dintre frații și surorile care vizitează aici. Multe dintre aceste urmări se petrec în prezent sau s-au petrecut nu demult.
    Eu nu pot ști pocăința din sufletul lui, dar din tot ce s-a petrecut, chiar și oficiala “cerere de iertare” mie mi-a rămas în suflet ca fiind ceva similar cu remarca lui Ferdinand Foch după Tratatul de la Versailles: “aceasta nu este pace. Este un armistițiu de 20 de ani”…

    A-propos la frumos, poate ar merita să vedem și altă perspectivă asupra evenimentelor acelora:
    – că frățietatea, pacea și netulburarea au fost menținute doar în imagine, dar nu și în duh; urmările tulburării în duh sunt în mijlocul credincioșilor – ierarhi, clerici, monahi și mireni – până azi; poate reverberând din ce în ce mai vătămător. Putem exemplifica.
    – “cazul” deci nu s-a soluționat, pentru că rostul final nu este mustrarea formală și de ochii lumii a celui care a greșit, ci vindecarea lui prin mustrarea care duce la pocăința adevărată și de asemenea îndreptarea vătămării provocate în trupul Bisericii. Se poate vedea însă că nu s-a făcut, ci în timpul ce a trecut de atunci “alunecările” în acest duh doar s-au înmulțit, sub diverse nuanțări / forme.
    – s-a evitat producerea unei schisme pe hârtie, dar schismele sunt organice mult înainte de a fi puse pe hârtie, timp în care fac ravagii în realitatea care suntem noi-oamenii-și-n mântuirea noastră. Deci amânarea unei amputări întinde boala și ia mai mult din trup, în final… Să ne ferească Domnul și să ne vindece de așa pătimire !
    – iertarea frățească e după cuvântul Domnului, mai cu seamă când e din tot sufletul și adevărată atât cererea ei, cât și dăruirea ei.
    – s-a lămurit pentru întreaga turmă …ceva ce trebuia să fie lămurit cu mult înainte; și gradul de lămurire mă face să mă gândesc la cuvintele ierarhului de Târgoviște, când a reprezentat BOR la oarece “întâlnire interconfesională” nu demult…
    – într-adevăr, “cazuistica” de acest gen trebuie bine băgată în seamă, cu luare aminte; dar cum ar numi frăția ta într-un cuvânt faptul “acesta al împărtășirii unui Mitropolit ortodox din potirul unui cult NEortodox…” ?
    – din nou: privind lucrurile din perspectiva regulamentelor, “nu s-a încălcat nici Învățătura BOR, nici canoanele ei, nici rânduielile ei, ci s-au folosit cu măiestrie INSTRUMENTELE ei de intervenție delicată” – dar duhul a continuat să degenereze mai departe, la adăpostul călduț al gândului “că s-a făcut ceva și s-a rezolvat problema delicat”… A se vedea roadele în prezentul lucrurilor…
    – din ce vezi tu frate Gheorghe că se petrece, asta socoți că e realitatea, că s-a tras “o învățătură de minte de către toți clericii și credincioșii BOR, că nimeni și NICIODATĂ să nu mai facă în BOR ceea ce a făcut Mitropolitul Nicolae Corneanu” ?

    Adică evenimentul trece, otrava este băgată în trupul Bisericii, ne cerem iertare simbolic … și tot așa… am ajuns de sunt unii ierarhi și clerici în biserici care învață că nu există iad, preoți care învață că-i totul în regulă cu masoneria, preoți care binecuvântează prin slujbe in biserici organizații ezoterice, etc.

    Observ o acrivie deosebită în a urma strictețurile procedurilor sinodale când e vorba de a curăți Biserica Luptătoare de otrăvuri (între care poate mă aflu și eu – mai știu eu cât de rătăcit sunt ?) și când e vorba de “calmarea” mărturisitorilor curajoși ai ortodoxiei și ai ortopraxiei.
    Mai puțin în rest: TOATE celelalte aspecte ale vieții creștinului și creștinismului sunt tratate cu îngăduință canonică de cea mai laxă natură.
    Dar eu nu am auzit să se fi frământat sinodul pentru subiecte vădit anti-hristice ca cele amintite mai sus, de exemplu, care se răspândesc în biserică la noi în ogradă.

    Ceea ce te-ar face să te întrebi: de ce tocmai sistemul imunitar al Bisericii Luptătoare e atât de riguros trecut prin meandrele procedurale ale sinodului decizional, când toate celelalte sunt relaxate până la absurd ? Nu știu dacă e cazul să înșir câteva aici, dar presupun că știm cu toții în ce stare se află poporul dreptcredincios – clerici, monahi și mireni, deopotrivă (și nu doar în țara noastră, dar mă refer doar la ea acum – și la mine, inclusiv…).
    Apoi, să ne întrebăm, dacă nu cumva acest deficit imunitar al trupului Bisericii a permis decăderea asta gravă. Și să ne întrebăm dacă Sfinții cei mari și apărători ai dreptei credințe, cei care au făcut schismele bune de-a lungul timpului: chiar așa s-au raportat la sinoadele bisericilor vremii în caz de “imuno-deficiență” cum auzim în acest caz că se recomandă ?
    Apoi, să vedem roadele lucrării sinodului de la noi în vremea noastră – acum. Putem să ne gândim numai la felul în care decurg canonizările Sfinților neamului nostru. Și la peste măsură de evocata influență socio-politico-geo-strategică asupra vieții și hotărârilor bisericilor ortodoxe.
    Ce “foc distrugător de tulburare” mai mare poate fi decât situația în care se află lucrurile, pe fondul acestor stări de fapt ?

    Cred cu toată inima în românii ortodocși, atât în cei simpli, cât și în clerici și ierarhi, inclusiv cei care se întrunesc în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, cred în potențialul lor, în intențiile lor bune, dar și în naivitatea lor.
    Cu aceeași putere cred că aceștia nu cunosc ce se petrece, per ansamblu și în detalii. Și mai cred că aceeași necunoaștere și lipsă de informare și consfătuire, venită din răcirea iubirii care unește în Duhul Adevărului întru Iisus Hristos, Domnul nostru – deci, această nefericire a răcirii, această boală a izolării, a fragmentării dintre noi, face foarte anevoioasă și neroditoare chiar și conglăsuirea părinților duhovnicești în sfătuirea acestora către fiii lor duhovnicești, către popor. Sfințiile lor înșiși spun asta cu durere.

    Nu știu ce crede fiecare, dar eu cred că pupatul (după modelul lui Iuda) și așteptatul (să vedem cum se termină toate) sunt în prezent căi sigure spre ruinarea Bisericii Ortodoxe Române din interior (și a celorlalte nu mai puțin).

    Domnul și Maica Domnului să ne păzească și de ce nu ne știm noi păzi !

    La mulți ani întru Domnul tuturor Florilor și tuturor purtătorilor numelui Purtătorului de biruință !

  13. @Lucian

    Nu or fi – si nu sunt – toate aspectele deciziei luate de Sinodul BOR in privinta IPS Nicolae si IPS Sofronie chiar in regula (mai ales cele legate de fatarnicia evidenta a actorilor principali), insa sigur nu poate fi reprosata lipsa de rapiditate a reactiilor si a procedurilor. Nici in vechime nu se luau decizii fulger, in sistem breaking news, iar asta e firesc si de dorit.

  14. Ancorati în adevar, dar nu crispati…
    Parinte ieromonah1, daca vorbiti de Adevar, nu prea înteleg, voiti sa spuneti.
    Adevarul este foc, (foc necruțător).
    Adevarul ori e deplin şi total, ori nu e decât o capcana demonica…
    Daca 99,9999… la suta din adevar este neadevar, deja s-a schimbat unghiul căii pe care se merge (si se ajunge in alta parte, chiar daca nu prea departe, de intrarea in Împaratia lui Dumnezeu).
    Pilda cu cele zece fecioare, spune că nimic nu poate compensa lipsa, celor cerute.
    Fecioare erau toate, candele aveau, credinta aveau, au iesit in întâmpinarea mirelui… si toate cele…?
    Şi???
    Raspunsul… a fost: “Nu va cunosc…”

    Adevarul nu crispeaza parinte.
    Aici nu e vorba de pacatele cuiva… (ins, comunitate, popor), ci de Adevar.
    De calea adevarata.
    De ce cautam in cuvinte, pietre de poticneală, pietre de temelie motivatiilor, sustinerilor umaniste, corecte politic, umanitar…sau mai nu ştiu cum…?
    Cu vrajmasii Adevarului nu ai ce negocia, nu ai ce îmbuna.
    NU ai decât a lupta.
    Domnul a fost ratignit…
    Sfântului Maxim, i s-a taiat mâna si apoi limba…
    Crispare… ???
    Păi… dacă-i lupta pe viața şi pe moarte, pe adevar si pe subtilitati… ce fel de lupta voiti? Cu masca veselă… cu bunatați şi dragalaşenii negociante?

    Cum un parinte ieromonah,poate spune, ca nu este o lilie despartitoare între adevar si erezie?
    Caderile de-a dreapta… sunt caderi de-a dreapta… înselari pe care Duhul Sfânt le vadeste sau le va vadi.

    Nu cumva oamenii trag aceasta linie parinte?
    Lupta pentru Adevar are şapte foruri legislative, in care s-a despartit Adevarul de înselare, de înşelați şi de înselatori.
    Acei sfinti legiuitori au cautat adevarul în fapte autentice, în încercarea prin care au câstigat Duhul Sfânt.
    Astzi cautam în cuvinte, nu în încercare…
    Astazi cautam in psihologie nu in taine…nu în autentic duhovnicesc…
    Astazi vorbesc cuvintele, nu faptele…

    Sofismul nu Duhul Sfânt este arma “duhovniciei” zilelor noastre.

    Iertati. Asta înteleg si asta cred.

  15. Așa este ! Sunt total de acord că reacția în astfel de cazuri nu trebuie să fie mai grăbită sau pripită din partea sinodului. Dar atitudinea celor care l-au sunat pe mitropolitul Nicolae să se întoarcă din drum spre Moldova înapoi la Timișoara mi se pare cea corectă. Adică luarea de atitudine practică, mustrarea prin mijloace nesistemice, dacă îmi permiteți expresia, până ce se acționează și se decide prin sinod. Pot rezuma la asta perspectiva mea pe subiectul acesta.

    Doamne, ajută !

  16. admin,
    Asa dupa cum nici Mantuitorului nu I se poate reprosa ca a aratat ingaduinta fata de Iuda, numindu-l prieten pana in ultima clipa.

  17. Una este îngaduinta (de care vorbiti), si alta este marturisirea Adevarului.
    De acestea m-am legat, cuvioase parinte ieromonah.
    Adevarul, nu se stabileste (de catre oameni)!!!.
    Nu se impune prin interpretari speculative, umanistesau mai de nu ştiu ce fel… care împaca si capra şi varza.
    Adevarul SE RECUNOASTE!!!.

    DA!
    SE RECUNOAŞTE. PENTRU CA ESTE O PERSOANĂ.
    ESTE HRISTOS.
    El a spus!
    Duhul Sfânt, care-L voi trimite, de la Tatal, acela, va marturisi, pentru Mine” (citat din memorie).

    Sfintenia!!!

    Duhul Sfânt.
    Ce vedem oare, pregatindu-se…
    Modificari ale celor ce fac recunoscibila, ortodoxia…
    Regasim nu Duhul Sfânt, cu umanismul…
    Omul modifică, pentru ca cu mai e în pas cu timpul (anticristic), cu modernismul …

    Daca cineva greseste, (prin radicalismul unei atitudini de moment), nu greseste biserica!!!.

    Ortodoxia este Una sfânta soborniceasca si apostoleasca, pentru ca nu este din lumea aceasta, si nu este opea unui om, ci a lui Dumnezeu.
    Pe radicalii, (bine intenționați), duhovnicul, tainele si smerenia îl curațeasc negresit.
    Pentru ca duhovnicul îl cunoaste… pâna în amanunt.
    Radicali sunt tocmai cei ce impun altceva ortodoxiei, si cei care radicalizeaza pe primii.

    IPS, Jar, a martirisit, şi nu se face vinovat decât de aceasta (daca e o viovatie).

    Ne temem de acuzatiiile de radicalism si intoleranța, de extremism si fanatism…
    Acestea, au fost aruncate de cel rau, strategic, si de multa vreme, in calea ortodoxiei… Ca si cum ortodoxia nu ar fi completa… ori ar fi incabila sa vindece pe fiii ei, cazuti in atare ispite…
    Astea sunt pietrele de poticneala ale demonului…
    Din acel moment, ortodoxia a fost privita, ca incapabila, incompleta… primejdioasă… etc, şi s-a trecut la teologhisirea lor de catre cler…
    Un credincos poate fi (prin fapte de radicalism dovedite… un cazut în asa ceva), dar biserica, dar invatatura ei canonica… niciodata.
    Dar…
    Dar… iata, ca oricine cuteaza sa sa lege noile aggiornamente… gata!!! Este cazut. Fanatic, radical extremist… etc… etc.
    Vor mai fi marturisitori oare?
    Cred ca da!
    Cine vor fi aceia?
    Acei ce-l vor recunoaste pe Hristos, în marturisirea bisericii drept maritoare, în Duhul Sfânt, dobândit prin tainele ei, prin duhovnic şi pocainta evanghelica autentică.

    Am intervenit, pentru ca în cele ce a-ți spus s-a creat imaginea unui marturisitor asupra caruia, cade necruțator, înşelarea, ne cunoasterea, radicalismul şi ce mai poate insinua si descoperi sofismul instruirii, nu sfintenia trairii.

  18. @nevrednic de cuvânt
    Și eu sunt de acord că e vorba de Adevăr. Dar cum a fost atacat Adevărul și de cine? Că eu nu pricep din prezentarea faptelor. Sunt curios să știu cum stau lucrurile 100%. Cine a greșit? Doar Patriarhul sau tot Sinodul BORu? Pentru ce anume trebuie sancționat sau excomunicat doar PF Kirill? Aștept un răspuns necruțător, dar la obiect.

  19. Pai… un raspuns necruțator, dar la obiect, îl are Dumnezeu şi conştiinta acelora.
    Nici prin gând, nu mi-a trecut sa dau un verdict, pentru ca nu cunosc situatia în asa masura, spre a fi judecator şi de decident şi chiar de aş sti totul… nu as avea dreptul sa ma pronunt…
    Totusi, Domnul, ne-a dat destule… pentru a întelege credința şi a alege, ce sa urmam si ce sa invatam, ce sa acoperim si ce sa dezvaluim.

    El a spus: “Din faptele lor, îi veti cunoaste…”
    Ori acestea (faptele…), se vad, aud si stiu…

    Sfântul Ioan Damaschin, spune, ca binele nu este bine, când nu-i facut bine…”
    P.Cleopa, (în cele 12 trepte, ale pacatului… ne arata lamurit, ca binele nu este bine, daca nu este deplin şi doar pentru slava lui Dumnezeu si mântuirea noastră.
    Nu vad nici un interes de alta natura, la IPS, Jar, nu se vede nicaieri ca ar cauta sa placa oamenilor, sa defaime pe cel incriminat…
    Sfintia sa, cauta sa urmeze neabatut calea bisericii celei una, sa fie în comuniune cu ea, (cea din începuturi si pâna azi), sa dea slava lui Dumnezeu, sa arate puterea tainelor bisericii în schimbarea omului, nu sa preaslaveasca omul, cu umanismul şi educationalismul care desfiinteaza taina (ca zice ca numai educatia de nu-ş ce fel, libertatațile faradelegii, nedelimitarea de anume pacate (împotriva firii), etc… fac bunatațile lui Dumnezeu posibile şi nu tainele bisericii savârsite canonic…

    IPS, Jar, cunoaste mult mai bine acele fapte ca vietuitor si lucrator acolo…
    Trebuia sa nu ne avertizeze, asupra ce ne-a avertizat, pentru a nu fi intolerant, habotnic, necunoscator şi ne scolit?

    Un lucru cred ca trebuie spus. Învatatura din orice timp si din orice loc al ortodoxie, trebuie sa fie una, în unitatea Duhului, cu biserica cea una sfântă.

    Nu intreseaza pacatul ori caderea cuiva, ci învatatura.
    Cazul Corneanu, prezentat in duh umanist este una si prezentat în unitatea duhului cu biserica este altul.
    Pedagogia… este a duhovnicului, nu a sinodului. Sinodul… legifereaza… nu face pogoraminte… nu desfiimteaza canoane legiferate de sfintii parnti… (caci s-a rupt de unitatea cu biserica).
    Omul voieste toleranța… şi o are… daca nu voieste pe Hristos…
    Vrea libertate… o are, daca nu-l voieste pe Hristos, (care, ieri, azi si in veac… acelasi este).

    DAR…NU!!!
    VOIESTE CA NUMENI SA NU MAI IASA DIN CE IMPUNE UNANISMUL, DREPTURILE LIBERTINE DEMONICE… ETC…
    Acum ni sa aduce (si impune)… un “HRISTOS”, care il are pe om referința, lege, drepruri si libertați.
    Cum aduci vorba de acestea, cum esti pericol iminent, fariseu…, habotnic, fanatic, jihadist, legionar, si tot ce se poate mai rau.
    Ortodoxia o stabileste omul (astazi, prin negocieri, tolerante… etc..)
    Ortodoxia NU CONDAMNA PE NIMENI. DOAR SFINTESTE, DOAR UNESTE PE OM CU DUMNEZEU.
    Ortodoxia, se pazeste de tot ce nu are in comun (si in uitate). cu biserica cea Una Sfânta.
    Sunt sofisme si sofisti teologi care au iinfluenta si putere, (inclusiv de convingere), sa decaptiteze oetodoxia, in sufletul milioanelor de ezintanti sau necunoscatori.
    GATA!
    Nu mai ai dreptul… nu ai dreptul sa spui si sa sustii acestea, sa iei atitudine…

    Sinodul acesta, poate deveni ciuma si cataclismul omenirii, (despartirea de Hristos si rastignirea majoritatii ortodocşilor, decapitarea bisericii din ei.

  20. @nevrednic de Cuvânt
    Întâi de toate, nu am nici o dispoziție să fac apologii supărate, mai ales acum. Credeam că s-a înțeles că aprob atitudinea PS Longhin, doar că am unele obiecții pentru a fi cât mai ziditoare în contextul în care este privită de mai toată suflarea ortodoxă de orice culoare. Penru că suntem într-un cadru deschis, mă simt dator să punctez câteva aspecte care ar trebui clarificate chiar și de acum încolo.

    Nu pricep de ce nu puteți răspunde clar la întrebările de mai sus, dacă tot declarați că sunteți întru totul mulțumit de situația creată. Eu văd că nici măcar nu se cunoaște bine greșeala pusă în discuție, ceea ce mi se pare o lacună gravă.
    Nu înțeleg de ce nu se aplică principiul de a face binele bine și PS Longhin. Am subliniat ceea ce mi se pare mie greșit, anume că are o poziție pripită, pe care nu o justifică suficient de bine.
    Pe de altă parte, nu văd de ce băgați în discuție umanismul. Calea împărătească ține de tradiția Bisericii, nu de toleranță. Abordarea cu discernământul a situațiilor de acest gen a venit din partea Părinților, nu a corectitudinii politice.
    Nu vreau să întind o discuție degeaba. Dialogul constructiv este bine primit. Altfel, nu voi avea de ce să răspund la alte idei „puține și fixe”, pe care am încercat să le evit din prima postare.

  21. Acum îmi dau seama de un aspect pe care nu l-am avut în vedere. Unii pot interpreta că îl acuz pe PS Longhin că a făcut gestul acesta din interese personale, nu din curata apărare a credinței. Exprimarea mea a fost de așa natură că lasă loc la o astfel de insinuare. Nu m-am gândit la asta, ci doar că e bizar să-l atace doar pe Patriarh, nu și pe restul sinodalilor care s-au făcut părtași cel puțin prin tăcerea complice.

  22. Pingback: SFANTUL MUNTE REACTIONEAZA FATA DE SINODUL PANORTODOX. Punctele criticate de parintii atoniti: SUBMINAREA SOBORNICITATII, AMBIGUITATEA TEOLOGICA, ATRIBUIREA TERMENULUI DE “BISERICA” EREZIILOR SI SCHISMELOR | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: Scrisoarea Manastirii Caracalu de la MUNTELE ATHOS pe tema SINODULUI PANORTODOX. “Afirmatiile cu privire la chestiunile ecleziologice sunt precare si ambigue, permitand interpretari ce se abat de la dogma ortodoxa” | Cuvântul Ortodox
  24. @cititor
    Mantuitorul l-a numit pe Iuda “prietene” din ratiuni dumnezeiesti si pentru ca era Dumnezeul lui. Urma sa se implineasca Scriptura. Iuda reprezinta o treapta spre Inviere, care a avut deja loc, iar noi suntem astazi altfel de Iude, fiecare pe specializarea lui, care Il vindem in continuare. In orice caz, traseul lui Iuda s-a curmat brusc dupa cumplita lui vanzare, iar IPS Nicolae a primit mai multe sanse sa se pocaiasca. Gestul lui a vadit clar pe ce meridiane neortodoxe se inscrisese cu sufletul de buna voie. Acest gest necugetat, total incompatibil cu invataturile ortodoxe, care a fost pus pe seama batranetilor lui, a impus dupa parerea mea eradicarea spovedirii si impartasirii catoliclor de catre preoti ortodocsi, care, daca acum o mai fac, o fac pe ascuns. Si a dus in primul rand la o revigorare a slujbelor ortodoxe in biserici, care deja lasau foarte mult de dorit. In sensul asta, da, dupa ce IPS Corneanu si-a dat cu firma-n cap si s-a scos singur din schema, a avut loc o mult asteptata inviere a Bisericii, cel putin in Timisoara.

  25. Ileana,
    Iuda nefericitul, nu este o treapta spre Inviere. Domnul ar fi mantuit lumea si fara tradarea lui.
    Ce am vrut eu sa spun acolo, a fost anume ca: in ceea ce il priveste pe Mitropolitul Corneanu, i s-a dat sansa sa se pocaiasca. Daca a facut-o sau nu, eu nu-mi dau cu parerea.
    Si deasemenea, am mai vrut sa arat ca degeaba este criticat Sinodul in acest caz: au facut tot ce au putut ca sa evite un rau si mai mare.

  26. @cititor
    Ai dreptate, poate trebuia sa spun un episod din calea spre Inviere, care era prevazut in proorocii. E clar ca Domnul ar fi putut face si altfel, insa calea era deja aleasa si de aceea vanzarea lui, din perspectiva a ceea ce era deja anuntat, reprezinta un moment important peste care Domnul a ales sa nu treaca, ci sa bea paharul pana la capat. Pana la urma putea sa-l cheme si altfel pe vanzator. Eu nu am pregatire teologica si imi cer iertare daca am zis ceva nelalocul lui. Nu am insinuat ca IPS Nicolae nu s-ar fi pocait dupa ravagiile facute in sanul Bisericii din Banat, ci ca o luase razna inainte sa-l admonesteze Sfantul Sinod. Sunt de acord ca sunt oameni foarte intelepti in Sinod si cred ca un Preafericit mai pregatit ca al nostru altii n-au. Din toate hotararile de Sinod din anii in care am ajuns sa inteleg ce reprezinta un Sfant Sinod, nu mi s-a parut ca ar fi fost vreuna regretabila, dar poate nu-mi aduc nici eu bine aminte tot ce s-a hotarat. Ierarhii nostri sigur n-au nevoie de osanalele mele, dar vreau sa precizez ca nu am personal nimic cu nimeni si nu sunt antiierahie, dar nici nu pot spune ca nu m-as intrista daca as vedea pe oricare ortodox ca isi pune credinta in cui si o coteste catre mamona.
    ____________________________________________

    A se vedea fetele celor doi in poza.

    http://www.b1.ro/stiri/eveniment/la-bucuresti-va-fi-construit-un-nou-lacas-de-cult-patriarhul-daniel-si-a-dat-acordul-pentru-ridicarea-unei-parohii-pentru-ucrainenii-din-romania-foto-147335.html

    Vicariatul Ortodox Ucrainean este subordonat direct Patriarhiei Romane.

  27. PS . Longhin este un om sincer, și chiar dacă ar greși ca om, grăbindu-se cu anumite acțiuni, sunt sigur că Dumnezeu privește la inima omului și ar înțelege rîvna celui care pune mai înainte de toate dragostea pentru Dumnezeu și Legea Sa! Din păcate, jocurile politice au avut dintotdeauna loc și printre cei care au cârmuit Biserica de-a lungul timpului, însă cred că acestea sunt îngăduite ca iconomii, atâta vreme cât nu afectează puritatea dogmelor Bisericii și nu subminează Legea lui Dumnezeu!

  28. “În aceeași epocă, adică în secolul al VIII-lea î.Hr., avem și un alt cuvânt, chiar mai puternic, despre intensificarea sincretismului în Israil, despre așa-numita ”politică a alianțelor”. Se referă la faptul că statul israilit, mult slăbit, pentru a putea să se confrunte cu inamicii care îl amenințau, a încheiat alianțe cu diferite state puternice. Însă în acea epocă o alianță presupunea și acceptarea zeilor neamului respectiv.
    Din acest motiv și prorocii erau foarte ostili acestei politici a alianțelor și îi opreau pe regii lui Israil de la acest demers al lor, pentru că era primejduită credința. Pentru proroci era de preferat să se distrugă neamul, decât să se piardă sau să se strice credința poporului.
    Este, cu alte cuvinte, exact ceea ce îi scria pururea fericitul Sfânt Părinte Epifanie Theodoropoulos Patriarhului Athenagora:
    ”De mii de ori este de preferat – îi scria – să se dezrădăcineze tronul istoric al Constantinopolului și să se instaleze în vreo insulă pustie a Egeii, și chiar mai bine să se scufunde cu totul în adâncurile Bosforului, decât să se facă fie și cea mai mică abatere de la linia de aur a Părinților, care strigă într-un glas: Nu este loc de compromis în cele ale credinței”.
    Deci, din acest motiv și prorocii erau împotriva partidelor filo-asiriene sau filo-egiptene ale lui Israil, care, prin reprezentanții lui, alerga la aceste popoare pentru a încheia alianțe. Demersul acesta, de altfel, trăda și necredință față de atotputernicul Dumnezeu Iahve, și, în fapt, tăgăduirea Lui, odată ce accepta condiția alianței de a-i recunoașate pe dumnezeii statului aliat.
    De aceea, și Isaia spune cu tulburare și durere:

    “Vai celor ce se pogoară
    în Eghipet pentru ajutor!
    ………………………………….
    n-au nădăjduit în Sfântul lui Israil,
    nici n-au căutat pe Iahve.
    ………………………………….
    Eghiptenii sunt oameni
    nu Dumnezeu,
    caii sunt trupuri,
    iar nu duh” (Isaia. 31:1-3)!

    Potrivit acestora, și Isaia numește Ierusalimul ”curvă”, pentru că pe lângă Iahve se închină și altor dumnezei. Într-un cuvânt al său de tânguire, prorocul Îl înfățișează pe Iahve spunând cu întristare:

    ”Cum s-a făcut curvă cetatea cea credincioasă, Sionul, cea plină de judecată, întru care a adormit dreptatea, și acum sunt ucigași” (1:21).

    Și din același motiv, al amestecării cultului lui Iahve cu acela al dumnezeilor străini (despre ecumenism, cu alte cuvinte), prorocul spune:

    ”cârciumarii tăi amestecă vinul cu apă” (1:22).

    Însă, cel mai rău dintre toate este că această cădere religioasă a mai-marilor politici și a poporului era urmată și de preoții și prorocii mincinoși. Răul acesta se întâmpla atunci când cele sfinte deveneau ”regești” și intrau în puterea regelui.
    Astfel, mulți preoți ai religiei israilite, pentru a se face plăcuți regelui și a-și obține interesele materiale, nu aveau puterea să se împotrivească împăratului, ci îi susțineau tactica.

    ”Pentru că păstorii și-au ieșit din minți”, așa cum spune prorocul Ieremia (10:21).

    Adevărații proroci ai lui Iahve, cei ce urmau credința mozaică autentică, poartă acum un război pe mai multe fronturi, nu doar împotriva politicienilor, dar și împotriva liderilor religioși, a preoților și chiar a însuși marelui arhiereu.”
    […]

    Integral la sursa: https://graiulortodox.wordpress.com/2016/05/16/luptele-prorocilor-pentru-curatia-credintei-in-iahve-sincretismul-sau-ecumenismul-religios-din-epoca-prorocilor-din-cadrul-conferintei-cu-tema-sfantul-si-marele-sinod-mare-pregatire/

  29. Cam cum vor fi blamati, din interior, cei care vor dori sa pastreze Adevarul din Sfanta Liturghie, din Evanghelie, din Sfintele Taine si din chemarea Numelui Domnului:

    http://lumea-ortodoxa.ro/chintesenta-atitudinii-ecumenistilor-fata-de-ortodocsi-interviul-acordat-de-consilierul-lui-ilarion-alfeev/

    Si ce este pregatiti pentru ei:

    “Un lucru e sigur: Cei care sunt ortodocși în duhul Părinților, smeriți și răniți peste tot de atacurile care vin asupra loc, și mai cu seamă prin mijloacele electronice, au cinstea că merg pe urmele Mărturisitorilor și ale Martirilor Credinței noastre și ale marilor conducători ai luptei noastre antieretice, Fotie cel Mare, Grigorie Palama și Marcu Evghenicul, dar și pe ale întregii cinstite cete a celor ce au fost într-un duh cu ei de-a lungul istoriei. Prin urmare, ”li s-a gătit cununa dreptății” (II Timotei 4: 8), de care se îngrijesc liderii ecumenismului, anunțând recent hotărârea deja prezentată, cu privire la măsurile represive împotriva ortodocșilor patristici care se vor împotrivi și vor reacționa față de această pseudo-unire: ”Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, fie din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul unei presupuse apărări a Ortodoxiei pure”[59]… (sic).”

    preluat de aici:
    https://graiulortodox.wordpress.com/2016/05/09/dialogurile-teologice-si-esecul-acestora/

  30. @ Sanziana:

    Da, din pacate, aceasta nu este tcomai ceva nou: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/01/23/sinaxa-panortodoxa-la-chambesy-cuvantarile-pf-bartolomeu-si-pf-daniel-patriarhul-ecumenic-ridica-problema-urmarilor-canonice-pentru-cei-care-nu-vor-primi-deciziile-sfantului-si-marelui-sinod/

    Insa lucrurile nu-s nici pe departe atat de simple, pentru ca, exista, intr-adevar, si aceia care efectiv vor sa dezbine Biserica “sub pretextul unei presupuse apărări a Ortodoxiei pure”, plus cei care, de buna-credinta, dar poate putin prea pripiti si ceva mai usor de influentat de anumite cercuri, pot sa cada (sau sa fi cazut deja) in cursa celor dintai, iar acest pericol nu e de ignorat sau de subestimat.

    Cum am scris deja aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/04/04/controversele-teologice-si-canonice-legate-de-sfantul-si-marele-sinod-panortodox-atitudinile-episcopilor-serafim-de-pireu-si-hierotheos-vlachos-exprimate-la-simpozionul-simpozionul-sfantul-si-marel/

    Nu in ultimul rand, noi consideram ca acrivia in ale credintei nu este unilaterala. Acrivie, dragoste de Adevar, marturisire, acestea nu sunt atribute ale atitudinii ANTI-, ci sunt atribute ale CAII IMPARATESTI. Calea imparateasca inseamna evitarea extremelor, iar acrivia inseamna a veghea atat pentru a ocoli pericolele laxismului dogmatic, cat si pentru a scapa din capcanele radicalismului schismatic. Atentie la nenumaratii pescuitori in ape tulburi din aceasta perioada!

    In ceea ce ne priveste, urmarim cu cea mai mare incredere pozitia unui mitropolit precum Ierotheos Vlachos, care are mult discernamant, echilibru, dar si eruditie, si un ascutit simt al nuantei teologice, precum si o formare duhovniceasca ireprosabila.

  31. Da, mai sunt vreo 10 zile si trebuie sa se intruneasca Sinodul Greciei pentru a dezbate documentele controversate. Atunci vom vedea daca acesti vrednici ierarhi vor reusi sa franeze avantul ecumenist.

    Dar totusi nu mai este mult pana pe 19 iunie si in BOR este o liniste suspecta.

    Stiu multi monahi care spera ca totusi acest sinod nu se va intruni. Nu prea vad cum, ca deja este foarte tarziu pentru a fi amanat.

  32. @ Sanziana:

    Si daca se va intruni, nu inseamna ca se va reusi un consens. Din delegatia Greciei face parte si Inaltul Hierotheos. E de ajuns unul singur care sa nu semneze si nu va fi nimic valabil. S-a mai intamplat asta…

  33. Pingback: PREDICA PARINTELUI EPISCOP LONGHIN JAR in Duminica Tomei, CHEMAND LA POCAINTA SI RUGACIUNE inaintea apropiatului SINOD PANORTODOX, SOCOTIT DEJA “SOBOR TALHARESC”: “In fata noastra sta o mare incercare. Este un Sinod ucigas de suflete, de
  34. Faptul ca face parte din delegatia Greciei nu inseamna ca va si vota. Eu am inteles ca fiecare patriarhie are dreptul la un singur vot. Cei 24 (cred ca nu gresesc) care fac parte din delegatie nu voteaza ci doar sfatuiesc. Nu inteleg totusi cum este cu grecii ca ei nu au patriarhie dar probabil au dreptul la un vot.

    Votul IPS Ierotheos Vlachos va fi in sinodul Greciei.Nu stiu acolo cum se ia decizia si nici nu stiu care este ponderea ecumenistilor in sinodul Greciei.

    In sinodul Rusisi am vazut ca parerea IPS Longhin Jar nu a contat.

    Oricum in marele Sinod Georgia va fi impotriva cel putin a unui document si probabil ca asta ne va salva … deocamdata.

  35. @ Sanziana:

    Cuvantul sau conteaza, are mare greutate, inclusiv pt. Arhiepiscopul Ieronim. In plus, mai e si Biserica Georgiei, poate si altele. Iar apoi conteaza si receptarea in Pleroma Bisericii. Nu e de ajuns sa ia niste decizii cativa episcopi. Doar ca e nevoie de dreapta socoteala ca sa nu facem jocul dezbinatorilor. Haideti sa fim mai cu nadejde si cu credinta, fara atata panica, fiindca Biserica nu va fi biruita de portile iadului!

  36. Dezbinare pana la urma tot va fi pentru ca trebuie curatita Biserica precum aurul in topitoare. Aurul care va ramane va fi cel care va birui portile iadului!

  37. @admin2

    Regulamentul de vot adoptat la aceasta intrunire “panortodoxa” este unic in istoria Bisericii Ortodoxe. Este o inovatie.
    De aici, de la acest regulament prin care se interzice ca episcopii sa voteze si s-a dat instituit ca fiecare Biserica autocefala sa aiba un singur vot, putem deduce ca s-au aranjat lucrurile in asa fel incat sa se obtina un vot favorabil din partea tuturor. Daca va conta doar ceea ce voteaza fiecare patriarh, inseamna ca el are ultimul cuvant indiferent de opozitiile celorlalti episcopi, preoti, calugari sau mireni pastoriti de respectivul.

    Ca sa ne dam seama care patriarh este sau nu pro-ecumenism, nu trebuie decat sa vedem care Biserica este sau nu este in “Consiliul Mondial al Bisericilor”.
    Din cate stiu eu, doar Biserica Georgiei s-a retras din “CMB”.
    Patriarhul nostru stim sigur ca este pro-ecumenism.

    Acum, este important de stiut daca aceasta inovatie cu un singur vot pentru fiecare Biserica, permite validarea doar prin unanimitate de voturi sau “merge” prin majoritate de voturi.

    Este adevarat ca Biserica nu va fi biruita de portile iadului, dar care si unde va fi aceasta Biserica in vremurile care vor urma!?
    Caci daca se va produce o noua tulburare si schisma asa cum s-a produs si la introducerea fortata a calendarului papist …

    Si simpla afirmatie vicleana ca si celelalte religii, secte, confesiuni … sunt “biserici”, urmareste ca, mai devreme sau mai tarziu, sa fie generalizate si “femeile-preot”, si “casatoriile gay” si fara monahism, si fara post, si …

    Asa a procedat BOR si la introducerea calendarului papist. A zis ca nu are nici-o legatura cu papismul, ca este doar o schimbare lumeasca, dar in urmatorul an sau la doi ani dupa schimbare, BOR a sarbatorit Pastele Domnului impreuna cu papistasii (catolicii), separat de restul lumii ortodoxe. Iar cand Lumina Sfanta a venit la Ierusalim doar dupa calendarul vechi si a iesit taraboi cu unii episcopi, preoti, calugari si mireni din pricina rusinii si vadirii greselii, au schimbat foaia si au zis ca pentru unitatea Bisericii vom sarbatorii si noi Pastele dupa calendarul vechi.

    Tot asa a mai incercat BOR intr-un an sa bage postul ca la catolici, fara carne, dar cu oua, lapte, branza, ulei … de toate. Si iar a iesit taraboi pornit de la unii episcopi, preoti, calugari si mireni si iar a intors foaia si s-a revenit la postul ortodox, pe care in ultimul timp il tot dezleaga in zile cand nu exista niciun motiv temeinic pentru dezlegare. Dar un post dezlegat este identic cu un post aproape desfiintat.

    De aceea spune Hristos Dumnezeul nostru ca cine va schimba un singur cuvant din invatatura i se va sterge numele din Cartea Vietii. De aceea spun si apostolii ca si inger din cer de ar fi si ar propovadui altceva sa fie anatema. Pentru ca daca schimbi doar cate un singur cuvant la fiecare an, intr-o suta de ani ai rastalmacit toata invatatura de credinta.

    Biserica este formata din episcopi, preoti, calugari si mireni care urmeaza si pastreaza neschimbata invatatura apostolica si a sfintilor parinti. Cu toti trebuie sa fim atenti si sa nu primim nici cea mai mica schimbare, nici-un fel de inovatie, pentru ca istoria recenta ne arata ca schimbarile, oricat de mici si fara de insemnatate ar fi, sunt inselaciuni care urmaresc infaptuirea unor schimbari mai mari in decursul vremurilor.

    Iertati-ma, ca poate si eu fac parte dintre “cei care, de buna-credinta, dar poate putin prea pripiti si ceva mai usor de influentat de anumite cercuri, pot sa cada (sau sa fi cazut deja) in cursa celor dintai”, dar stiu cu siguranta ca orice schimbare majora se poate face prin multe schimbari mici, la diferente de ani sau zeci de ani, incat sa nici nu le mai percepi ca pe schimbari, ci ca pe lucrul normal, neschimbat.

  38. E chiar trist sa ne dorim infocat dezbinarea si ca o confundam cu vreo lucrare a lui Dumnezeu… Vai noua!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare