update – Gabriel Liiceanu deranjat de …”Razboi intru Cuvant” la o DEZBATERE DESPRE RELIGIA IN SCOLI. Acuze: obscurantism, rafuiala cu intelectualii, implicare in “liniile politice” ale societatii
“Patriarhia a sunat la primul ministru si a spus: Nu merge ca Cultele sa stea sub un ministru romano-catolic”, dupa ce Kelemen Hunor a devenit ministrul Culturii si Cultelor, a declarat scriitorul Gabriel Liiceanu, in cadrul unei dezbateri organizate de Grupul pentru Dialog Social. Acesta a povestit ca, imediat, “Cultele s-au desprins si au devenit Departament”, au revenit la minister dupa plecarea lui Hunor, insa apoi “a ajuns ministru Daniel Barbu, nenorocire, el din nou romano-catolic”. Prezenti la dezbatere, reprezentantii Secretariatului de Stat pentru Culte au raspuns: “Noi nu avem aceasta informatie”, “reintegrarea temporara a Secretariatului de Stat pentru Culte in Minister s-a facut cand a cazut un guvern, a intrat altul si nu a fost clar”.
Grupul pentru Dialog Social a organizat joi, 12 iunie, dezbaterea cu titlul “Religia in spatiul public si in invatamantul scolar”, moderata de Eugen Ciurtin. La dezbatere au fost prezenti membri ai societatii civile, reprezentanti ai Ministerului Educatiei, ai Patriarhiei si ai Secretariatului de Stat pentru Culte.
Citeste mai jos cele mai importante declaratii din cadrul dezbaterii “Religia in spatiul public si in invatamantul scolar”:
Gabriel Ispas, secretar general adjunct in Ministerul Educatiei Nationale:
Protocolul semnat de Ministerul Educatiei cu Patriarhia Romana si Secretariarul de Stat pentru Culte nu a avut niciodata un caracter secret. Protocolul a fost semnat in data de 29, joi dupa-amiaza seara, la orele 18:00, urmand ca vineri dimineata, va dati seama nicio institutie, niciun ministru sau secretar de stat nu a plecat cu un registrul de intrari-iesiri pentru a da un numar protocolului respectiv. Dupa ce s-a semnat formal protocolul, acesta a urmat calea fireasca de inregistrare la toate institutiile. De altfel, chiar inainte de orice dezbatere contradictorie in spatiul public Ministerul Educatiei in data de 30 mai a postat pe pagina de net un comunicat de presa in care anunta pe de o parte incheierea acestui protocol, pe de alta parte care sunt principalele elemente ale acestuia.
Daca protocolul ar fi avut un caracter secret, categoric era imposibil ca Ministerul sa devoaleze continutul acestui protocol.
De ce s-a semnat acest protocol? Pentru ca tine de firesc si tine de respectarea legilor in vigoare in acest moment in statul roman. Primul protocol semnat intre Biserica Ortodoxa Romana si Ministerul Educatiei dupa Revolutie dateaza din 1990. Prevederile fiind cvasi-identice cu cele care sunt in acest protocol, ma refer la fondul problemei. Protocolul nu contine niciun fel de dispozitie care sa incalce nici Constitutia, evident nici drepturile si libertatile cetateanului, nici Legea Educatiei si cu atat mai putin Legii Cultelor. Legea Educatiei vorbeste despre predarea religiei in scoala, legea cultelor stabileste mai departe si modul in care trebuie sa se realizeze colaborarea dintre culte si Ministerul Educatiei Nationale (MEN). Ministerul Educatiei nu isi pierde prin acest protocol caracterul laic, invatamantul romanesc ramane cum a fost si pana acum, singura diferenta este ca incercam sa identificam mecanisme care sa ne ajute sa depasim elementele mai putin placute din practica.
Intr-o dezbatere pe care a organizat-o HotNews.ro, spuneam in urma cu probabil 2-3 luni ca sunt intr-adevar multe lucruri care trebuie reglate si in partea de programe scolare, si in partea de curricula si in modul in care arata manualul de religie si ca impreuna trebuie sa facem un efort pentru a imbunatati aceste lucruri. Semnarea protocolului intre MEN si BOR, din punctul nostru de vedere, nu este decat o parte a unei normalitati pe care ne-o dorim in colaborarea dintre institutiile statului si cultele religioase. Evident MEN nu este deschis numai catre Biserica Ortodoxa Romana. Biserica Ortodoxa Romana (BOR) este majoritara din punct de vedere al cultului, pe teritoriul Romaniei, dar deschiderea este totala si spre celelalte culte.
Intentia noastra, ca Minister al Educatiei, este de a fi deschisi pentru toate cultele. Si vreau sa precizez ca MEN incheie anual sute, mii de protocoale pe care le face cu societatea civila, cu ONG-uri, cu federatii sportive, pentru a aduce un plus valoare invatamantului romanesc. Noi credem ca si acest protocol poate fi incadrat in acelasi tipar.
Intrebare: Exista protocoale similare si pentru celelalte culte?
Gabriel Ispas:Nu.
Gabriel Liiceanu:
In clipa de fata, Ministerul pe care il reprezentati se numeste Ministerul Educatiei Nationale. Separat exista un Departament de Culte. Ministerul Culturii si Cultelor a format tot timpul o unitate, cred, pana la venirea in guvern a domnului Kelemen Hunor, in urma cu 3 ani cred, in guvernul Boc. In clipa aceea, la cererea Patriarhiei nu s-a considerat ca este normal ca un personaj de confesiune romano-catolica sa poata sa conduca un Minister al Culturii si Cultelor, drept care Cultele s-au desprins si a devenit Departament sub conducerea primului ministru.
Dupa ce a plecat Kelemen Hunor, cazand guvernul, Cultele au revenit in cadrul Ministerului Culturii. Au stat bine-mersi asa pana a ajuns ministru Daniel Barbu, nenorocire, el din nou romano-catolic. Iarasi Biserica Ortodoxa a cerut desprinderea Cultelor de Cultura. Si iarasi a zburat de acolo. Dupa ce a plecat Daniel Barbu, ele s-au intors. Acum a venit din nou Kelemen Hunor, au plecat iar. Asta este informatia pe care o am. Ea nu a avut o alura publica, recunosc, am aflat-o din intamplare. Din punctul de vedere al unui intelectual din societatea civila, cum se spune, o asemenea intamplare daca e adevarata este ametitoare. Asta era prima intrebare. Deci depinde de confesiunea ministrului Culturii existenta cultelor la Cultura?
A doua intrebare. Stirea am citit-o in HotNews.ro. Inspectorul general de religie din judetul Gorj, Stefan Cristian Vatafu, scrisoare sau circulara catre profesorii de religie din judet: Va rog sa imi trimiteti situatia din unitatile de invatamant unde predati cu urmatoarele: situatia cultelor neoprotestante in scoala, numarul familiilor eterodoxe din localitate si daca acestea dispun de case de rugaciune. E posibil ca un inspector scolar din Ministerul dumneavoastra sa ceara o asemenea baza de date? Pentru ce anume? De ce trebuie Mitropolia sa aiba situatia? In urma cu 2 saptamani a venit in Romania un faimos intelectual francez, Jean Sevillia care a tinut o conferinta despre religiile in Franta. Si la un moment dat a primit din sala urmatoarea intrebare: ce numar de credinciosi musulmani exista in Franta? Si a spus: nimeni in Franta nu are numarul niciunui cult pentru ca nu ai voie sa intrebi care este identitatea religioasa a niciunui individ. In aceste conditii, intrebarea mea este apasata: cu ce titlu a cerut inspectorul Stefan Cristian Vatafu aceasta informatie, la cererea cui, cu ce drept si cu ce acoperire constitutionala?
Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
In ceea ce priveste situatia Secretariatului de Stat, punctual, el a functionat scurta vreme ca Minister autonom in 1990, dupa care a fost Secretariar de Stat, institutie autonoma pana in 2001, dupa care pana in 2010 a fost integrat in Ministerul Culturii si Cultelor. Din 2010, in afara de o balba de cateva luni, a ramas institutie autonoma si nu pentru ca am depinde de confesiunea careia ii apartine ministrul Culturii, ci pentru ca guvernul si cultele au apreciat ca este important ca institutia care se ocupa de gestionarea relatiilor dintre stat si culte, care cunoaste poate si care are datoria sa cunoasca cel mai bine viata religioasa este important sa fie reprezentata in Guvernul Romaniei si sa aiba un cuvant de spus direct catre primul ministru.
Gabriel Liiceanu:
Raspunsul pe care mi-l dati este de buna-credinta sau nu? Daca vorbim cu buna-credinta, nu accept raspunsul dumneavoastra. Daca ne pacalim unii pe altii, zambesc, suntem diplomati, dar nu ne-am strans pentru asta. Eu va spun pertinamente ca aceasta treaba s-a petrecut dupa ce Patriarhia a sunat la primul ministru si a spus: Nu merge ca Cultele sa stea sub un ministru romano-catolic.
Andrei Oisteanu:
Asa este. Acest lucru s-a intamplat cand Kelemen Hunor a devenit ministrul Culturii in guvernarea Boc. Si eu stiu precis acest lucru.
Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
Noi nu avem aceasta informatie.
Gabriel Ispas:
Din 2010 si pana astazi ati functionat autonom sau ati functionat partial, in functie de culoarea religioasa a ministrului?
Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
Reintegrarea temporara a Secretariatului de Stat pentru Culte in Minister s-a facut la schimbarea, cand a cazut un guvern, a intrat altul si nu a fost clar ce…
Gabriel Ispas: Cand s-a intamplat asta?
Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
O data in 2010 si o data in 2012. Au fost cateva luni dupa caderea Guvernului Ungureanu in care nu s-a inteles exact de ce se separase institutia si a revenit la ministerul Culturii si Cultelor. Dupa care a redevin autonom. Problema a fost ca fusese desfiintat cu totul postul de secretar de stat pentru culte, ramasese un director general. Si atat Cultele, cat si Guvernul odata ce au inteles situatia si importanta cultelor in societate au fost de acord ca este important ca secretariatul de stat sa aiba un secretar de stat si acesta sa fie membru al Guvernului, sa asiste la sedintele de guvern.
Catalin Raiu, consilier la cabinetul Secretarului de Stat pentru Culte:
Ideea e, din ce stiu de la ceilalti secretari de stat pentru culte, chiar si atunci cand au functionat in Ministerul Culturii, erau relativ autonomi. Este esential pentru guvern sa aiba o persoana care dialogheaza in mod direct cu cultele si care poate asuma pozitii politice. Practic, secretarul de stat pentru culte – sigur, cuvantul meu poate suna pretios – guverneaza viata religioasa in Romania. Asta este ideea pentru care nu vad o problema din faptul ca institutia functioneaza in directa subordonare a primului ministru.
Gabriel Liiceanu: Nu e asta intrebarea. V-am intrebat: exista o interventie a Bisericii Ortodoxe pentru trecerea…
Catalin Raiu: Eu nu fac politie politica.
Gabriel Liiceanu: Nici eu nu fac politie politica. V-am intrebat ceva si raspundeti altceva. A intervenit Biserica Ortodoxa pentru schimbarea, desprinderea Cultelor din Ministerul Culturii?
Catalin Raiu: Dar putem intreba Biserica Ortodoxa, sa spuna.
George Grigorita, Consilier Patriarhal:
In Franta, fenomenul religios e foarte bine monitorizat. Ministerul de Interne stie exact cine si cum si ce orientare religioasa are, in special fenomenul sectar este foarte monitorizat si probabil ca stiti anumite grupari sunt interzise in Franta. Referitor la intrebarea pe care ati pus-o dumneavoastra, eu cred ca aici nu este nici locul, nici situatia, ne-am adunat aici sa discutam despre religia in spatiul public. Am vazut ca cel care ne modereaza in aceasta seara este un specialist in istoria religiilor si noi am fi considerat ca o sa fie cineva care este specialist in pedagogie. Aici avem o viziune oarecum unidirectionala din partea cuiva care priveste religia din punct de vedere istoric si cu oarecare viziune personala. Si tendinta e una in care noi, BOR, suntem acuzati de diferite lucuri si in care trebuie sa raspundem. Nu ne ferim sa raspundem. Pentru a raspunde la intrebarea dumneavoastra, nu credem ca Grupul de Dialog Social s-a transformat intr-un site pe surse. Noi nu stim ce s-a intamplat in algoritmul politic din anul X sau Y, nici nu avem acces sau invitam aici toate persoanele implicate in astfel de decizii si atunci tot ceea ce facem noi aici sunt simple supozitii, pe care dvs. le-ati auzit intr-o parte sau alta, iar noi nu putem sa le confirmam sau infirmam. Si atunci discutia noastra nu are un caracter consistent si nici constructiv.
Eu cred ca ar trebui sa continuam intr-un alt stil: sa vedem ce inseamna religia din punct de vedere pedagogic, ce anume va deranjeaza pe unii dintre dvs si sa discutam punctual pe acele lucruri si sa vedem unde putem sa ajungem la un consens sau nu.
Ionut Corduneanu, preot vicar-administrativ patriarhal:
In 2001, cand Razvan Theodorescu a avut ambitia sa inglobeze cultele la Cultura a fost un demers al dumnealui personal in care nu s-a consultat cu nimeni de pe la culte si a impus aceasta viziune. La prima ocazie care a aparut ca se desprinda din nou, Secretariatul a reusit sa faca acest lucru si in continuare dorinta cultelor este sa aiba un caracter distinct. Sa nu fie inglobata cu diverse alte ministere.
Gabriel Ispas, secretar general adjunct in Ministerul Educatiei:
Si in Inspectoratele Scolare, ca in tot invatamantul, ca in toate sectoarele de activitate sunt oameni cu mai multa minte, cu mai putina minte, mai habotnici sau oameni care au o viziune a viitorului. Dati-mi voie sa cataloghez neprotocolar un asemenea demers ca fiind un demers de maxima prostie.
Intrebare: A fost dat afara?
Gabriel Ispas:
Va promit ca pana maine o sa raspund, pentru ca eu am vazut aceasta chestiune abia acum. Nu am cum sa stiu tot ceea ce circula in spatiul public. Vorbeam din punct de vedere personal si sincer. Sunt om si imi scapa informatii. Aceasta informatie mi-a scapat. Dar ascultand textul spun ca este dovada de cumplita prostie. Un inspector scolar nu trebuie sa aiba o asemenea conduita pentru ca in primul rand legat de invatamant religios in scoala nu vorbim de prozelitism, in primul rand, si nu facem prin scoala un inventar al cultelor si al orientarilor religioase. Nu este firesc, depaseste orice limita a unei intelegeri.
Gabriel Liiceanu:
Asta va spuneam noi dumneavoastra, nu ne spuneti dumneavoastra noua. Dumneavoastra trebuie sa reglati situatia. Daca dumneavoastra sunteti indignat, dar omul ala continua sa functioneze ca inspector scolar, ceva nu e in regula.
Catalin Paslaru, inspector general in MEN pe religie:
In primul rand, inspectorul de la Gorj este angajatul ISJ Gorj. Eu astept punct de vedere de la respectiva institutie, intrucat demersurile au venit din mass-media. Am raspuns unor jurnalisti, insa nu am pana in momentul asta punctul de vedere al institutiei. Bineinteles, si eu consider ca este o mare greseala pe care a facut-o parintele inspector. Mi-a motivat ca de fapt a vrut sa cunoasca mai bine situatia din judet, intrucat el este inspectorul si reprezinta toate cultele din judet. Insa ultima fraza in care spune ca va trimite datele la Mitropolie…
Gabriel Liiceanu:
Nu e bine pe ce cale am apucat-o. Intrebarile nu sunt pozitii. Eu am pus doua intrebari din care nu reiesea nicio pozitie. Pozitia vine acuma si v-am rugat sa ma lasati sa va obosesc iar pentru ca nu cred ca am apucat-o bine. Am inceput crispati, fiecare se simte atacat. Noi ne simtim cei care au atacat, ceilalti, cultele si guvernul reprezentat sub opresiune. Nu este asta sensul intalnirii. Daca lucrurile merg pe calea asta, e foarte prost. Si atunci as incerca sa aduc o blandete si o gratie in discutia noastra, pentru ca vrem cu adevarat binele societatii asteia pe care o iubim cu totii. Motivele mele de ingrijoare privitor la raportul dintre Biserica si Minister pe cateva puncte precize. Motive de ingrijoare: nu contest nevoia educatiei religioase bine facute. Ati spus ca trebuia sa conduca discutia un reprezentat al stiintelor pedagogice. E foarte bine, e un detaliu. Dar pentru ca ati spus asta, prima mea ingrijorare vine de la ponderea enorma sau de la efectele nefaste pe care le poate avea educatia religioasa daca nu e facuta cum trebuie. Daca un profesor de matematica e prost, unul de biologie sau de fizica, urmarile nu sunt pe o viata intreaga. Daca un profesor de religie nu este in regula, nu are harul didactic si nu are cunostintele pedagogice si cum anume sa faca din predarea religiei un fapt pozitiv, se poate ajunge la mutilari pe viata.
Si am sa va dau exemple. Atunci cand un profesor de religie apare intr-o scoala si spune ca soarele se invarte in jurul pamantului, asta este o drama; pentru ca atunci copilul ala este dezorientat si se produce un conflict inauntrul scolii. Ministerul Educatiei ar trebui sa fie ingrozit ca la fizica se invata un lucru si la ora de religie se invata opusul. Biserica trebuie sa tina cont de pasii pe care i-a facut stiinta si sa gaseasca tehnici de a se pune de acord cu pasii stiintei. Un alt exemplu pe care pot sa vi-l: cand un preot profesor isi intelege misiunea in felul urmator: copii – 8 ani, asta e caz pe care il cunosc de la prieteni care au copil in scoala – daca nu tineti postul de 2 luni veti intra in Iad; copilul se intoarce acasa, mama medic vrea sa ii dea carne si copilul spune: timp de 2 luni, mi-a spus parintele profesor, n-am voie sa mananc. E o barbarie, un copil are nevoie de proteine, la 8 ani nu e chemat sa tina post.
Va dau un alt exemplu, tot de la prieteni cu copii in scoala la ora de religie: daca va uitati duminica la film veti ajunge in Iad. Copii, exista familii care nu merg in fiecare duminica la biserica? Sa ridice mana sus cine nu merge la biserica duminica. Spuneti-le parintilor ca veti intra in iad.
Ce vreau sa spun: Nu e asta regula, dar nefiltrarea la nivelul exigentelor pedagogice a calitatii profesorilor de religie poate sa fie dramatica. Nu e de joaca. Este unul dintre cele mai fine instrumente cu care se lucreaza asupra psihicului si a mentalului uman. Drept care, raspunderea pe care v-o luati in clipa in care atestati calitatea unui profesor de religie este enorma. Si ar trebui sa lamurim poate ce anume aveti ca obiectiv: educatie religioasa in sensul de catehizare, cultura religioasa in sensul de cunoastere a mitologiei crestine? Pentru ca a nu sti Biblia, in speta Vechiul Testament si Noul Testament, pentru un european este un fapt de incultura ingrozitoare. Ce este important: e important ca un copil sa invete Crezul, dar e important sa stie legendele din Biblie, trebuie sa stie ce e cu Avraam, ce e cu Iosif, cu Solomon si trebuie indoctrinat sau invatat sa gandeasca cu mintea lui si sa isi extraga mai degraba ponderea etica a acestor formidabile creatii umane?
Lucrul care ma sperie cel mai tare: sunt un om care apartine Bisericii Ortodoxe, am dreptul sa ma raportez ca unul slujit la felul in care sunt slujit. Daca slujitorii Bisericii ma contrariaza si-i vad intrand in jocuri politice, atunci spaima mea e fara margini. Ce cauta biserica in politica la noi? Am citit site-uri si bloguri ale unor preoti care mi-au dat fiori. Valorile religiei crestine sunt mila, iubirea, toleranta, nu ura. Exista un preot in Alexandria care are un blog – eu ce am citit atunci am vorbit singur 3 zile si cu prietenii mei – Teologia pentru azi se numeste blogul, platforma pentru… o reala post-modernitate. Ce e in capul unui preot care isi intituleaza astfel blogul? Inauntru e cultivarea urii. A scos de pe blog aceste chestii, pentru ca cititorii indignati l-au contactat pe episcopul din Alexandria care l-a chemat pesemne la ordine si a sters linkurile care trimiteau la cele mai agresive articole pe care le-am citit in afara celor orale de la un anumit post de televiziune.
Era o rafuiala politica, cu intelectualii lui cutarica, cu Plesu. Plesu care este un intelectual care a facut pentru Biserica Ortodoxa si pentru cultura religioasa cat n-a facut jumate din biserica. E un om care sa fie obiectul de atac al lui Piciorus? Asta face un preot?
Va dau alt exemplu, exista un site anonim, ceea ce din punct de vedere al unui om al bisericii e o suprema rusine – cum sa o semnezi anonim? Se numeste Razboi intru cuvant. Inauntrul unei biserici crestine care pune in centrul ei pacea, mila si celelalte, cuvantul dir[i]jor aici este Razboi.
E apararea obscurantismului celui mai cras, este rafuiala cu intelectualii, este implicare directa in liniile politice ale societatii noastre si ale scindarilor dezastruoase care s-au produs in societatea romana.
Nu puteti trai cu asemenea slujitori. Fiti atenti cu cei care nu sunt vrednici, pentru ca va strica munca pozitiva, acolo unde o faceti si cand o faceti. Astea sunt motivele de ingrijorare ale unui intelectual care vrea sa fie slujit, el si copiii lui, intr-un mod cat se poate de adecvat cu acest super-rafinat instrument care este ideologizarea religioasa.
As face-o ca cultura mult mai mult si as face-o cu oameni extrem de bine pregatiti. Nu trimiteti sute si mii de preoti care nu stiu cum sa se poarte cu un copil de 8 ani. De ce nu rezolvati problema invatandu-i Biblia pur si simplu, ca sa nu moara inculti si prosti? Dar nu-i fanatizati, nu castigati nimic. Iar relatia cu celelalte culte pentru mine este scandaloasa. Eu cred in dialogul dintre religii, nu in excluderea celuilalt. In vizita mea la Athos am aflat ca protestantii si catolicii sunt dialovul. M-am certat cu ei, aproape m-au dat afara. Ce sunt aceste uri intre confesiuni?
Ionut Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal:
In ceea ce priveste situatia de la Gorj, protocolul tocmai aceasta incearca sa preintampine, sa clarifice care este nivelul de legatura cu biserica a profesorului de religie. Ora de religie este confesionala in Romania, deci aceasta este realitatea constitutionala din Romania. In protocol se vorbeste de cooperare si de faptul ca ne informam reciproc de cele constatate si nu intotdeauna exista resorturile de a putea semnala aceste lucruri. Daca profesorul lipseste de la ore, este o problema administrativa. Daca insa are abateri de la morala, aceasta nu mai poate evalua statul.
Consideram regretabil ce a facut acel inspector, nu centralizam astfel de situatii la nivelul Patriarhiei. Nu le-am cerut si nici nu vad pentru ce pentru ca avem preoti care pot sa se informeze in localitatea respectiva, daca este un prozelitism licit sau ilicit, le rezolvam intern bisericesc si consider ca acest protocol inclusiv acest lucru il priveste.
Pe aceste site-uri si bloguri inclusiv biserica este atacata. In schimb, consider ca aceste miscari raman marginale. Nu stim nici noi prea bine cine e Razboi intru cuvant. In ultimele 2 saptamani, sub diverse motive, am constatat o incitare la ura impotriva bisericii de nu mi-a venit sa cred. Vedeti la ce nivel de abjectie pot sa fie comentariile de mai jos. Preotii sunt cei care mananca resursa tarii. E o strategie care consideram ca cine se raliaza ar putea sa isi ridice mai multe probleme. Atunci cand inciti la ura, trebuie sa si raspunzi la un moment dat. Intotdeauna exista extremisme, dar ma indoiesc ca in ultima perioada exista extremisme la noi.
Eduard Kupferberg, directorul Cancelariei Rabinice din cadrul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania:
Reprezint un cult care nu are profesori in invatamantul preuniversitar datorita demografiei, asa incat desi ne-am dori trebuie sa ne rezumam la predarea religie pe langa sinagoga, acolo unde avem destui copii. Si va adresez acum o intrebare retorica: Un profesor de matematica poate sa isi piarda credinta in matematica? Pentru ca in momentul in care se spune cum se deosebeste un profesor de religie de altul se ajunge la aceasta problema. Eu daca as avea copii cu ore de religie in cadrul scolilor, as vrea sa am un anumit control asupra profesorului respectiv pentru ca nu am de unde sa stiu daca el nu trece la o alta religie si niciun cult din lume nu l-ar mai putea considera calificat sa predea o educatie religioasa confesionala. Cred ca din acest punct de vedere protocolul cu BOR a fost doar inceputul si banuiesc ca se vor incheia astfel de protocoale cu toate celelalte culte sau religii care beneficiaza de partea de invatamant in scoala si este necesar si avizul bisericii, daca un om mai este indrituit sa predea o anumita religie din punct de vedere confesional.
Personal nu cred ca se poate preda doar partea culturala a unei religii, fara partea cultuala. Marea problema se naste nu la nivelul de idee, de principiu, ci la nivelul de jos, de implementare si am vazut mult prea multe scandaluri in educatie care au fost musamalizate si, din experienta mea de om care s-a ocupat de 10 ani de educatie, de fiecare data cand am avut o problema cu un anumit profesor de religie mult mai multa intelegere am gasit-o la biserica. Reactia unui anumit cult cand un profesor isi depaseste atributiile va fi mult mai prompta decat un cazul unui inspectorat.
Sunt doua aspecte: Este aspectul de cunostinte si cel de credinta. Una fara cealalta nu se poate. Un profesor de religie trebuie sa aiba o dubla subordonare: nu e suficent sa fie un preot, trebuie sa absolve cursuri de pedagogie foarte serioase, dar trebuie sa fie la fel de stapan pe religia pe care o preda si cred ca biserica mai degraba poate sa stopeze accentele extremiste, decat ministerul invatamantului.
Andrei Cornea, profesor la Universitatea din Bucuresti:
Sunt profesor la Universitatea Bucuresti si predau si un curs destul de simplu de initiere in istoria artei universale. Un astfel de curs avea elemente care tin de religia crestina, iconografie. Am constatat mai ales in ultimii ani, vorbind de studenti sub 25 de ani, care au crescut in societatea aceasta, care au facut religie la scoala, imensa majoritate ortodoxa, ca habar nu au. Nu stiu nimic. Daca le spui Buna Vestire se blocheaza, daca le spui ceva din Vechiul Testament, imposibil. Nu stiu nimic. Cu exceptii, desigur. Dar constat ca chiar si studenti mai bunisori nu stiu nimic. Nu sunt interesati, sunt complet dezinteresati sau nu au sentimentul ca i-ar privi cu ceva lectura Bibliei. Problema e urmatoarea: nu stiu cum se face invatamantul asta confesional sau cum vreti sa ii spuneti. Se face in asa fel incat daca il mai mentineti un pic probabil ca 80% din populatia Romaniei va deveni atee. Sau poate chiar mai rau, va fi formal credincioasa. Va respecta formal niste mituri, dar fara sa inteleaga absolut nimic. Intrebarea mea: sunteti constienti de ce se intampla? Cum credeti ca se poate ataca?
Remus Cernea:
Statutul acestei discipline este unul discutabil: este introdus in trunchiul comun, avand aparenta de obligativitate, parintii pot decide la ce cult merge copilul pana la 16 ani, deci exista o optionalitate intre culte, insa exista si posibilitatea de a nu merge, insa foarte multi directori nu stiu acest lucru. In urma cu 8 ani, 60% dintre directori considerau ca aceasta ora e obligatorie. Primesc notificari de la elevi ca aceasta cerere nu a fost aprobata. Ori aceasta nu este o cerere, ea nu are nevoie de aprobare. Voi veni cu propunerea ca ora de religie sa fie studiata facultativa, la cererea elevilor, dar nefiind in trunchiul comun. Eu as fi partizanul unei ore in care sa fie prezentate marile religii.
Wilhelm Danca, decanul Facultatii de Teologie Romano-Catolica din cadrul Universitatii din Bucuresti:
Eu vin de la Iasi si va spun ca imi vine sa ma cred. Sunt abilitat in Filosofie, dar la Facultatea de Filosofie unde am facut o cerere nu sunt vazut cu ochi buni pentru ca sunt un preot si alterez puritatea adevarului descoperit doar cu ajutorul ratiunii. Cred ca aceasta incrancerare confesionala sau ideologica o intalnim in multe sectoare romanesti, si in mediul academic, adica in formarea clericilor si a profesorilor de religie.
In cadrul Facultatii de Teologie, am ramas uimit la sfarsitul unei vizite a echipei ARACIS cand mi s-a spus ca ei nu au mai intalnit pana acum atatea femei care sa predea la o facultate de teologie. La noi sunt mai multe femei si una dintre ele e ortodoxa.
E un model, dar eu am considerat ca e firesc cine e competent sa poata ocupa un post. In aceasta directie a formarii viitorilor profesorilor de religie s-ar gasi solutia unui echilibru. Cu referire la modelele din Spania si Italia, in Italia e o diferenta intre ora de cateheza si ora de relegie. Prima se face la biserica si cealalta in scoala.
Sosit aici in Bucuresti am incercat sa invit si lume ortodoxa si de alte religii la facultate. Cineva a spus ca am pus pe Facebook ca la admitere nu facem niciun fel de discriminare confesionala. Pe cand un preot profesor catolic ar fi invitat la o facultate ortodoxa sa prezinte partea de religie catolica?
Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
Nici din punctul de vedere al Secretariatului protocolul nu a fost secret. Cand am constatat ca a fost considerat de interes, l-am publicat. Protocolul nu este o noutate, metoda folosirii protocoalelor nu e noua, se foloseste din 1990, nu doar in educatie. Ati vorbit de monopolizarea educatiei religioase de catre BOR, e adevarat ca are pondere mare, dar protocolul se refera la religia ortodoxa. Diferenta intre aceste protocoale e ca intre timp avem o noua Lege a Educatiei si s-au consolidat niste practici institutionale, precum aceasta a dublei subordonare. Nu este o noutate. Noutatea este ca sunt fixate in scris niste practici institutionale.
Ionut Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal:
Fiecare noua lege da ocazia unei noi asezari. Acum avem un singur protocol, pe cand anterior erau mai multe protocoale. Acest protocol le-a reunit: de la seminar, la universitar si preuniversitar. 3 protocoale au fost reunite.
Gabriel Ispas:
La acest protocol se lucreaza din 2012, deci nu este unul care s-a nascut intr-o dimineata. Sub diverse guverne s-au facut pasi inainte. Au fost discutiile intre partile semnatare. Sunt foarte multe elemente care tin de pozitionare. In momentul de fata este singurul protocol incheiat la nivel general dupa adoptarea legii educatiei. Ministerul Educatiei este deschis, nu avem nicio restrictie, nu cred ca vreun cult religios poate spune ca a intampinat vreo opozitie din partea MEN.
Romeo Mosoiu, consilierul ministrului Educatiei:
Acel inspector care a gresit la Gorj trebuie sa plateasca si sa plece. Este adevarat ca daca lucrurile au stat asa cum s-au prezentat…
Nota noastra:
UPDATE (19 iunie)
In Revista 22 a aparut o transcriere (care, fara sa fie mai completa, pare a fi mai coerenta) a afirmatiilor facute de G. Liiceanu si pr. I. Corduneanu despre site-ul Razboi intru Cuvant:
Gabriel Liiceanu:
Aceeaşi întrebare mi-am pus-o în privinţa preoţilor (anonimi!) care întreţin site-ul Război întru cuvânt. Înăuntrul unei biserici creştine care, prin vocaţia ei, slujeşte pacea, iubirea şi îndurarea, cuvântul-călăuză aici este, iată, „război“. Sunt de găsit în acest site apărarea obscurantismului celui mai cras, răfuiala cu intelectualii, contribuţia pasională la scindarea politică dezastruoasă care s-a produs în societatea românească în anii din urmă. Îşi permite Biserica noastră să trăiască cu asemenea slujitori în sânul ei? Nu compromit ei Biserica şi nu zădărnicesc oare munca celor cu adevărat vrednici?
pr. Ionut Corduneanu:
Cât priveşte diverse site-uri, bloguri, dacă vă veţi uita cu atenţie pe ele, veţi vedea că în primul rând partea instituţională a Bisericii este cea mai atacată. Ca Biserică majoritară în ţara aceasta, consider că aceste mişcări rămân marginale. Nu ştim nici noi prea bine cine e în spatele „Războiului întru cuvânt“. Este o incitare la ură, dar să ştiţi că în ultimele două săptămâni, sub diverse motive, legate de acest protocol, am constatat o incitare la ură împotriva Bisericii.
Prin urmare, Liiceanu nici atata lucru nu stia, ca siteul nostru este intretinut de mireni, nu de preoti. E limpede, din contextul discutiei, ca filosoful voia sa dea cat mai multe exemple negative de preoti cu activitate care ar dauna Bisericii, cerand acesteia chemarea lor la ordine. Probabil pentru acesti domni mirenii nu pot avea convingeri religioase puternice, de vreme ce considera ca numai niste preoti s-ar ocupa de un site cu caracter specific ca al nostru. Pare ca motivul pentru care am fost invocati de patronul Humanitas nu are legatura, totusi, nici cu religia in scoli, nici cu dezbaterile pe tema biserica-stat, ci se rezuma doar la orgoliul foarte ranit al domniei sale pentru cele doua (2) postari din cele peste sase mii (6000) doar ale paginii de stiri in care apare mentionat, in mod mai accentuat, pe acest site.
In ceea ce-l priveste pe pr. Ionut Corduneanu, ar parea din citatul extras ca ar fi de acord cu acuzatia ca am ”incita la ura”, desi Liiceanu nici nu folosise astfel de termeni. Ce sa mai replici la o asemenea gogomanie, decat ca nu poate vedea cineva vreo urma de ”incitare la ura” pe acest site decat daca echivaleaza orice fel de viziune crestina, evanghelica, ortodoxa, cu o manifestare de ura. Ce-i drept, se gasesc tot mai multi care sa faca o astfel de asociere. In plus, este cam ridicol ca tocmai domnia sa sa evoce extremismul altora; noi nu am avut si nu avem vreo camasa verde pe sub haina noastra de crestini si nici cea mai mica simpatie de acest fel, asa cum au altii, foarte prizati astazi de intelectualitatea laica. Tocmai de aceea, nici nu avem nevoie sa ne legitimam, ca altii, prin discursul corect politic al tolerantei, pentru ca niciodata nu am avut crispari identitare (nationale sau religioase).
*
O discutie despre ”Razboi intru Cuvant” in contextul dezbaterii despre religia in scoli este cu totul deplasata. De altfel, dezbaterea in sine nu arata deloc bine, deoarece nu se discuta pe fond, ci pe baza unor alegatii fara niciun fel de suport concret (influenta directa pe care ar avea-o Patriarhia asupra guvernului) si pe baza unor imprecatii care nu au nicio legatura cu subiectul, context in care, hodoronc-tronc, am fost pomeniti si noi. Din nou, Biserica a fost pusa la colt si dadacita superior cu degetul. Halal ”dezbatere”! Si nu putem intelege mentionarea absolut aiuritoare aici a siteului nostru decat ca o urmare a faptului ca am aparat, de pe pozitii ortodoxe independente, ora de religie de asaltul ASUR.
Sa explicam mai clar la ce ne referim.
Siteul “Razboi intru Cuvant” apartine unor mireni (laici) membri ai Bisericii Ortodoxe Romane. Intr-o societate in care identitatea crestina nu se declina cu avize, chitante si stampile, ci exista ca o dimensiune fireasca a faptului de a exista intr-o societate concreta, acest lucru ar fi fost suficient pentru a lamuri punctul de vedere formulat aici. La noi, insa, nu. Tarati de o mentalitate totalitara, nu admitem ca pot exista opinii INDEPENDENTE. Mai ales in spatiul Bisericii, mult prea controlat in ultimele decenii.
Astfel se face ca pentru Liiceanu, intelectual de “dreapta”, nu ASUR e o problema, ci Razboi intru Cuvant, pentru ca a indraznit sa exprime opinii critice inclusiv la adresa domniei sale si a altora ca el. Critica unor intelectuali (care, in viziunea noastra, s-au compromis prin conduita lor publica), este, se pare, o indrazneala de neimaginat si este echivalat cu atacul la persoana. Noi nu criticam, ci, chipurile, ne “rafuim”. Bietul domn Liiceanu nu-si poate inchipui ca exista oameni, chiar intelectuali, care, gandind cu capul lor, nu cad pe spate de admiratie in fata lui, a lui Plesu sau a altora din grupul lor. Care nu ii pot privi si asculta neconditionat. Si atunci, probabil, omul se intreaba: ce-i de facut in fata unor puncte de vedere din spatiul ortodox care ne critica? Raspunsul: sa le rastalmacim pozitia, sa le stigmatizam si sa cerem cenzurarea lor.
1. Rastalmacirea
Facand o hermeneutica precara a numelui site-ului nostru, Liiceanu scoate in evidenta termenul de “razboi”. Nu se poate ca Liiceanu sa nu stie sau sa nu fi vazut citatul din Nicolae Steinhardt care este evocat pe header-ul siteului, pus astfel incat ca sa fie clar pentru toata lumea, de la bun inceput, despre ce fel de ”razboi” e vorba aici. Si, daca nelamuririle persista, exista sectiunea ”Despre noi”, unde precizarile sunt, iarasi, extrem de clare. Le reluam si aici:
Cuvantul cu care ne identificam si care explica atat titlul, cat si grafica site-ului nostru (pentru a nu se intelege gresit ce fel de “razboi” vrem sa ducem si ce “sabie” folosim):
“Nu socotiţi că pace am venit sa aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace ci sabie. Aşa a grăit Domnul. A se citi: „Nu am venit să împac adevărul şi minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele si răul, dreptatea şi silnicia, dobitocia şi omenia, nevinovăţia şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona: ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece”.
Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna: fiincă adevărul este cuvântul lui Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Apostolul Pavel sfătuieşte: luaţi sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu. Iar Sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a şapte sfeşnice, şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? Această sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu răul. Şi atunci, şi acum, şi din veac şi pană în veac” (Sf. Nicolae Velimirovici)
IMPORTANT!
“Sabia” duhovniceasca NU este niciodata indreptata impotriva oamenilor si nu are NICIODATA vreo semnificatie fizica, ci are una exclusiv duhovniceasca, fiind indreptata intai de toate ASUPRA PROPRIILOR PATIMI. Armele crestinului, precum invata Sfantul Apostol Pavel, sunt “armele luminii”, straine de orice urma de ura si de violenta. Ne delimitam ferm si apasat de orice ideologizare a credintei, precum si de orice forme de justificare a fanatismului si justitiarismului revolutionar si violent, care cauta sa “taie capetele” dusmanilor, si le denuntam ca atitudini total straine de duhul si de poruncile evanghelice.
De asemenea respingem categoric si ne pronuntam impotriva oricarei intentii schismatice, razvratite si extremiste in Biserica pe motive parute de “dreptate” personala.
Razboiul cu minciuna din noi si cu minciuna lumii este intotdeauna NUMAI un razboi al CUVANTULUI MARTURISIT si al MARTURISIRII CUVANTULUI LUI DUMNEZEU, nimeni altul decat Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul IISUS HRISTOS.
Putem intelege ca exista oameni care nu sunt de acord cu noi, care nu ne inghit. E mai greu de inteles de ce exista, insa, unii care insista in a falsifica, rastalmaci pozitia noastra. Este un procedeu total nedemn pentru un intelectual.
2. Stigmatizarea
Faptul ca suntem, din varii motive (motivate si deja… istorice), anonimi, este, probabil, o calitate care, in viziunea lui Liiceanu, ne scade identitatea de oameni, cu drepturi, calitati si defecte ca toti ceilalti oameni. Altfel nu se explica inversunarea cu care ataca o opinie anonima. O opinie nu e “rusinoasa” sau …”virtuoasa” pentru ca e anonima, ci pentru continutul pe care-l expune. Este elementar: anonimitatea nu are de-a face cu calitatea, veridicitatea sau logica unui enunt. Dar pentru ca Liiceanu nu poate cita nimic “rusinos” de pe site, a ales sa loveasca indirect, facand caz de ceva cu totul irelevant pentru substanta unei opinii: anonimitatea emitatorului acesteia.
Un alt stigmat asociat siteului este “obscurantismul”. Provenit direct din panoplia propagandistica proletcultista, arata o asociere perfecta intre pozitia lui Liiceanu si cea a ateilor militanti anti-BOR. Traditionalismul este repudiat ca ceva inadmisibil, i se refuza statutul de viziune onorabila, rationala, asupra lumii si este, intr-un cuvant, stigmatizat.
Mai suntem acuzati ca am fi participat la “scindarea” societatii romanesti prin opiniile noastre politice. Venind din partea unui fan neconditionat al presedintelui Basescu, ce isi poate lua supranumele de presedintele clivajelor artificial create, caracterizarea suna de-a dreptul cinic. Un biet site de nisa este invinovatit de scindarile din societatea romaneasca. Bravos, eliminati Razboi intru Cuvant sa mearga mai bine natiei!
3. Cenzura
Se vede ca Liiceanu are dificultati mari in a intelege noima libertatii de exprimare, de vreme ce citeaza pozitiv un fapt de cenzura – anume, a blogului “Teologie pentru azi” (altfel, un blog nefrecventabil, admitem, si adaugam ca si noi am fost atacati deseori acolo in modul cel mai delirant, fara sa ne gandim insa ca problema e rezolvabila prin cenzurare), exact pe subiectul intelectualilor “de dreapta”. Iata ca aici proepinentul nostru, un critic laic al prezentei abuzive a Bisericii in spatiul public, nu mai are nicio problema cu implicarea ierarhiei pentru “corectia” unui “delict de opinie”. Frustrarea fata de noi se explica si prin faptul ca nu vede parghiile institutionale directe prin care sa ne astupe gura anonima, dar incomoda. De corelat aceasta frustrare cu cea a trustului PRO TV, care a demarat o campanie in toata regula impotriva site-urilor ortodoxe, incercand sa implice Patriarhia in cenzurarea/inchiderea acestora. Avem in fata aceeasi logica: opinia ortodoxa INDEPENDENTA si deci necontrolata este intolerabila.
Niciodata nu am fost de acord cu linsajul practicat de unele trusturi tv unora ca Plesu sau Patapievici. Critica noastra este una de fond, nu la persoana, si nu bazata pe pretexte stupide. Nu acelasi lucru se poate spune, insa, despre siteuri de fanatism militant cum ar fi, de pilda, ”In linie dreapta”, site care se asociaza cu grupul intelectualilor “de dreapta” si foloseste aceleasi arme, pana la urma, ca Liiceanu: rastalmacirea si stigmatizarea. Si mai observam un fenomen: regulile normalitatii nu se aplica pentru ceilalti, ci doar pentru elita, pentru cei putini si alesi. Libertatea de exprimare nu este pentru oricine, ca si denumirea de intelectual. Nu e in regula ca Biserica sa dea telefon la guvern pentru Secretariatul de Culte, insa e in regula ca un episcop sa ceara unui membru al eparhiei autocenzurarea unor opinii despre “noi”, elita.
In fine, pentru doritorii de lamuriri, am pus in sectiunea de trimiteri a acestei postari articolele in care ne-am exprimat parerea despre Liiceanu et comp. O lectura sine ira et studio arata ce fel de ”rafuieli” am dus si maniera in care am facut-o.
Reactia reprezentantului Patriarhiei este cam ambigua, caci ne expediaza la gramada la categoria “bloguri care ataca biserica”. Nu este foarte clar contextul afirmatiilor sale, de aceea ne abtinem de la alte interpretari, insa ar fi foarte trist daca si acesti oameni se preteaza la astfel de… rafuieli.
In orice caz, pare ca “Razboi intru Cuvant” incurca si enerveaza pe toata lumea, de la intelectualii “de dreapta” la activistii anticrestini, de la extremistii schismatici la Patriarhie si de la neolegionari la fanaticii neoliberali.
- Jalnicul spectacol al ”elitelor” neintelese de ”plebea mizera”: INTELECTUALITATEA ”DE DREAPTA” decorata la Cotroceni pentru… ”SERVICIU CREDINCIOS”. Liiceanu, Patapievici et comp. ”SE RECUNOSC” in ”VALORILE” lui BASESCU
- D`ale… CARAGIALELUI astazi: …”O soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!” CE E PUTRED IN CAMPANIA DE SUSTINERE A LUI ANDREI PLESU?
- DECONSTRUCTIA ROMANIEI
- CE ESTE INTELECTUALUL, CE INSEAMNA A FI EDUCAT? Jalnica decadere a “intelighentilor” grobieni si ridicoli
- “Alianta de Centru Dreapta” – MASCOTELE ELITIST-”CRESTINE” ALE LUI BASESCU (MRU, Neamtu, Papahagi) in cardasie ipocrita cu vechea garda portocalie si lafaindu-se in direct in haznaua diversionista OTV-DDD (video)
- REEDUCAREA DE BUNAVOIE A OAMENILOR “SUBTIRI” sau cum ajung “intelectualii de dreapta” PROPAGANDISTII DE NADEJDE ai tiranilor
- Teodor Baconschi si Adrian Papahagi, dedicati TRUP SI SUFLET cauzei STATELOR UNITE ALE EUROPEI
- Teodor Baconschi inaltand ode POLITICIANULUI NEPERECHE AL ROMANIEI CONTEMPORANE. Tristul tablou al terfelirii crestinismului in noroiul oportunismului politic
- Demiterea lui TEODOR BACONSCHI sau CAND IUDELE SUNT… TRADATE
- Cotidianul patriarhal Lumina, rampa de lansare pentru MIHAIL NEAMTU si NOUA REPUBLICA a lui Traian Basescu
- “NOUA REPUBLICA” = noua diversiune cu pretentie de “alternativa”, pusa in slujba regimului BASESCU-CIA-FMI. Despre manipularea miscarilor “ANTI-SISTEM”
- Ideologii din umbra ai PDL lanseaza la apa IDEEA PERFIDA A DESFIINTARII SISTEMELOR PUBLICE DE PENSII SI DE SANATATE. Plus: despre trezirea tardiva, dar salutara a unor intelectuali si ipocrizia domnului Liiceanu
*
- ONG-urile crestine sustin protocolul dintre Patriarhie si Ministerul Educatiei privind educatia religioasa in scoli. SECULARISM VS. ORTODOXIE IN SCOLI. Alexandru Racu da un raspuns ortodox ofensivei antiortodoxe
- Patriarhia Romana si Ministerul Educatiei au incheiat un PROTOCOL “SECRET” privind PREDAREA RELIGIEI in cultul ortodox. Inca un prilej pentru ASUR sa sara (pe) calul “INDOCTRINARII RELIGIOASE MASIVE”
*
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Nu mor caii cand vor cainii!
Semnalez acest articol aparut azi:
Daniel Focsa, Închisorile pilotului Dan Vizanty, în „Revista 13”, 13 iunie 2014.
http://edituramateescu.ro/2014/06/inchisorile-pilotului-dan-vizanty/
Dacă va citește alde Liiceanu și alte lichele de același gen (scuzați expresia, nu e eleganta, dar e corecta) și spumega, e bine! Trebuie sa o luați ca pe un compliment! V-ati atins scopul. Chapeau bas!
@menumoroot:
Lichelele, in cazul lui Liiceanu, sunt doar “ceilalti”, asa cum la Sartre Iadul era intotdeauna numai la celalalt. 🙂 Serios vorbind, nu suntem de acord cu astfel de adresari.
Scopul nostru nu este, totusi, sa fim cititi si/sau citati de alde Liiceanu. Nici nu o luam ca un compliment, ci ca un semnal ca multi (si influenti) gasesc drept intolerabil faptul ca existam ca site…
Multumesc ca reusiti sa-mi redati optimismul. Cand citesc acest site ma gandesc ca poate nu e totul pierdut. Pentru cei ca mine, care traiesc in lume, e foarte important un reper ortodox de incredere. Va apreciez foarte mult pentru volumul imens de munca pe care il depuneti.
@Dan:
Noi va multumim pentru sustinere si, mai ales, feedback.
O! La mai mare!:))))))))))
Deci v-a criticat Liiceanu, pai asta e chiar o reclama buna. 🙂
Argumentele pe care le aduce sunt meschine, dat fiind pretentia lui de mare intelectual. Razboiul intru cuvant este exact asa cum suna, un razboi in cuvinte. Oare nu este asta arma oricarui intelectual si filozof, combaterea prin idei, prin vorbe a unor stari de fapt, adica tocmai ceea ce face si dansul? Nu stiu ce intelege el prin ‘om al bisericii’, poate crede ca e site-ul vreunui cleric, pt ca spune mai jos despre asemenea slujitori, (ai Bisericii, se intelege), probabil din acasta cauza sa fi invocat anonimitatea ca fiind ceva rusinos (caci in cazul unui laic nu e nimic rusinos, fiind o practica destul de curenta, si recomandabila, as putea adauga). Dar in acest caz, tot dansul pica prost, pt. ca si un om cu un iq mediocru si-ar fi dat seama, daca ar fi vrut sa stie, cine sunt autorii site-ului, daca ar fi intrat la rubrica despre noi.
P.S. Inseamna ca l-au suparat rau criticile justificate de pe acest site la adresa domniei sale.
Mi se pare de necrezut ca Liiceanu face dintr-o informatie susotita pe la colturi prilej de rechizitoriu public. Asa e in lumea “elitei”, dle Liiceanu, barfiti la telefonul fara fir si apoi vomitati la baia publica? Dar nu ma mir, caci TOATA ‘telectualitatea’ romana vizibila in spatiul public azi se trage din duhul machiavelic al lui Nae Ionescu, care nimic dumnezeiesc n-a lucrat.
Din pacate, cultura romana de azi – a ratiunii, nu a duhului – este cu amandoua picioarele in groapa, caci ce sa supravietuiasca fara jertfa, fara sacrificiul pentru altul, fara cultura de dragul culturii.
Fiti un Noica, fiti un Vulcanescu, fiti un Vasile Voiculescu, un Radu Gyr, dle Liiceanu, si atunci ne veti convinge ca vreti, dezinteresat, binele societatii romanesti. Pana atunci, mancati-va pensia si lasati-ne in pace!
Se pare ca toti “intelectualii” s-au strans in jurul presedintelui.Tradatorii lucreaza de zor la imaginea lor si toata lumea e constienta acum de impactul puternic al internetului,al retelelor de socializare.Tocmai in acest spatiu si-au gasit niste anonimi sa le strice planurile…Anonimi vorba vine,ce nu cunosc baietii cu ochi albastrii…
Liiceanu si Plesu doi oameni care in cel mai fericit caz au pierdut vremea pe langa Constantin Noica, asta daca nu au facut si munca informativa cum lasa sa se inteleaga generalul de securitate Plesita.
Pe vremea minutelor de la TVR cu Plesu si Liiceanu, mi-a placut discutia domniilor lor despre prostie. Am apreciat atunci una din incercarile de a defini prostia: “Exhibarea inteligentei este o forma de prostie”, spunea Liiceanu. Si mai amintea atunci domnul Liiceanu despre celebra sintagma “stiu ca nu stiu”, intruchiparea modestiei intelectuale, cand, arogandu-ti cunoasterea absoluta, te poti incadra de minune in tiparul prostiei.
De ce acum vine domnia sa si se expune public intr-o postura pe care mai inainte o critica, mi-e greu sa descriu in termeni lumesti. Duhovnicesti, da. Pentru ca despre provocarea omului fata cu propriile afirmatii, s-a scris destul de mult in ortodoxie. Insa dovada ca dansul nu a inteles inca nimic din ortodoxie este insusi faptul ca a fost dat afara (aproape?) de catre calugarii din Sfantul Munte Athos.
Din pacate, atitudinea domnului Liiceanu nu este singulara si nici nu face nota discordanta in zilele noastre. Pare doar ca dansul a sesizat adierea vantului schimbarii si doreste sa inoate in aceeasi directie cu acel curent care duce catre o biserica unica, o religie asemeni, fara rivalitati, fara dogme si care lancezeste intr-o iubire siropoasa, patimasa si idolatra.
Cat despre Ric, se poate spune ca-i lipseste bonul de restart, lucru ce poate dezorienta pe multi ce vor sa-l controleze. Pentru faptul ca nu se poate folosi controlul direct, se apeleaza la rastalmacire si stigmatizare, asa cum bine spune admin. Ceea ce pentru un intelectual de talia domnului Liiceanu este descalificant.
erata: butonul de restart
Cine se poate numi “intelectual”? Un adevarat intelectual respecta principiul de “freedom of speech” si punctele de vedere opuse celor proprii, nejustficind cenzurarea nimanui, fiind oricind dispus sa dezbata tabara opusa. Un adevarat intelectual nu recurge la atacuri ieftine la adresa criticilor sai Ci isi aparara positia cu argumente. Parca termenul de intelectual se foloseste cu prea multa usurinta astazi in cazul unora. Cred ca va inceta sa insemne Ce ar trebui sa insemne. Este pe Cale de a fi redefinit…
( 50 de minute despre prostie sau incercarea ratata de a citi printre randuri cu ochelari de soare
https://www.youtube.com/watch?v=lpOaKpdAHbg&index=12&list=PLxO8-C91Lp90gnHdI_LiYrJlbC9g3gOyy )
Nu va e greu sa dati cu piciorul in tepusa,domnule Liiceanu? Gandind si faptuind in felul acesta
va veti castiga vesnicia? Merita, pentru cativa ani “imbelsugati”?
Omul se cuvanta pe sine si din cuvintele sale se poate vedea viata, adevarul, iubirea, prospetimea precum si minciuna, rautatea, egoismul… Se poate vedea daca omul se duce la biserica, daca se impartaseste sau daca, in ciuda faptului ca se declara pe sine ortodox, cunoaste Ortodoxia din afara. Poate da dovada ca este cunoscatorul unui sofisticat angrenaj filosofic si sa vorbeasca despre Dumnezeu chiar si ateu fiind. Din cuvintele sale se poate simti moartea pacatului sau prospetimea vietii – pe care nu poate sa o dobandeasca decat in sanul Bisericii fiind, si nu la vre-o catedra academica.
Pentru foarte multi Biserica, Ortodoxia, se confunda cu o morala sau, dupa cum vedem mai sus aceasta ar face parte din cultura – europeeana mai cu seama. Ceea ce este gresit! De aici pleaca si reflexul unora de a trimite catre Patriarhie tot ceea ce considera ei a fi de “domeniul religiei ortodoxe”, ca sa rezolve devierile pe care le gasesc ei si care contravin, in mare, valorilor europeene. Aici merita facuta si observatia ca Ortodoxia nu opereaza cu valori – asa cum se spune mai sus: ‘Valorile religiei crestine sunt mila, iubirea, toleranta, nu ura”. De altfel Biserica nici nu propovaduieste toleranta, care este un concept europeean prin excelenta. In Biserica Ortodoxa iubirea, mila, viata, adevarul sunt in Persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos. El este Iubirea, El este Adevarul, … Deci Persoana, nu un bine impersonal, o valuare, asa cum se poate intalni la alte religii. Iubirea ca valuare, ca morala este lipsita de duh, este idol si moarte prin urmare. Din aceasta cauza nu ne putem aseza si vobi cu acelasi inteles cu cei pentru care Hristos este doar o persoana istorica – asa cum, de exp. este Brahma – si nu au putinta de a-L intalni in propia lor viata, mai cu seama in Sfanta Liturghie. Hristos nu este un “satelit” exilat in ceruri ci un Dumnezeu care prin Duhul Sfant este prezent si acum pe pamant.
Domnul în cauză, până la urmă se reprezintă pe sine şi se prezintă ca referință şi autoritate ce trage la răspundere… . Eate ortodox (după cum spune), ortodox adevărat (şi referință fără doar şi poate), care cunoaşte Vechiul şi Noul Testament şi toată MITOLOGIA creştină, legendele biblice(dealtfel…extraordinare,formidabile), şi cere ca tot ortodoxul să fie asemeni dumisale. Pentru toți ortodoxia trebuie să se limiteze la cunoaştere şi să nu fie mai mult decât… mitologie. Războiul dumisale… nu-i război (nici cu BOR, nici cu RIC nici cu nimeni), este…doar curățenie,LUPTĂ pentru îndepărtarea unor gunoaie… . Nimic nu arată a nu fi război (totuşi), luptă şi atac, pentru că nu au caracter de opinie şi nici ,,vslorile creştine” iubirea,mila, toleranța, pe care le enumeră… . Concluzia… ortodoxia trebiue să fie corectă (aşa cum o vrea dânsul) politic, fără … alea care l’au pus în război cu monahii atoniți şi… adică fără dogme, fără… post, iad, doar… cultură mitologică, fără cult.
@Ivan:
‘Fiti un Noica, fiti un Vulcanescu, fiti un Vasile Voiculescu, un Radu Gyr, dle Liiceanu, si atunci ne veti convinge ca vreti, dezinteresat, binele societatii romanesti. Pana atunci, mancati-va pensia si lasati-ne in pace!’
Asta chiar n-am inteles-o: adica un intelectal trebuie sa fie musai un martir ca sa faca dovada ‘culturii duhului’?? :))
Pai atunci si noi ar rebui sa fim un Gafencu, un Jimboiu, un Oprisan, un Ianolide ca sa ne justificam existenta…nu?
Comentariul lui Liiceanu este in mod evident o exagerare si o mistificare, si se vede ca este ‘cu artag’ (inteleg si de ce, a fost atacat sistematic pe acest site). Dar ca aici exista o rafuiala cu intelectualii, asta ma tem ca are dreptate. Eu insami am avut nenumarate discutii pe tema asta, iar dupa mine planeaza o reala confuzie legata de rolul mintii in mantuire, uitandu-se ca mari sfinti au fost mari intelectuali.
O opinie onesta: aceasta rafuiala nu este promovata de admini (doar in ce priveste anumiti intelectuali, intre care si Liiceanu; pt ce, nu mi-e clar, dar am vazut asta si la buni amici ai mei, oameni f subtiri, ca se tot leaga de Plesu, asa ca m-am obisnuit sa ma abtin asupra subiectului, poate imi scapa mie ceva, pt ca mie omul altfel imi place; de altfel chiar si acei amici ai mei – care vin dintr-o zona extra-intelectuala – ii recunosc meritele culturale, dar il dezaproba pt acelasi gen de motive pe care le gasesc si pe aici). Revenind: daca le reprosez ceva adminilor este insa ca uneori (poate prea des) ingaduie comentarii al caror limbaj si inveninare chiar nu sunt demne de un ortodox, pt ca ‘razboi intru cuvant’ nu inseamna insulte si rautate, ci argument!
Problema pe acest site este – si asupra acestui lucru a atras atentia cineva la un moment dat, mi se pare ca @enkidu – ca desi cititorii blameaza pe intelectuali si cultura mintii’ uneori intr-un limbaj si cu o rautate care mi-aminteste de batranele inacrite si barfitoare si nicidecum de blandetea si bunatatea crestine (aici, vai, ma tem ca ii dau dreptate lui Liiceanu) – paradoxal, site-ul este promovat si intretinut de niste… intelectuali! Blamam cultura mintii, dar ne bucuram si ne infruptam din ea – selectia articolelor, notele de subsol, analizele politice etc. – toate astea denota INTELECTUALITATE in cel mai strict inteles al termenului!! Ori mi se pare o monumentala auto-minciuna si ipocrizie sa tuni si fulgeri impotriva mintii si a intelectului pe un site care este (si) al mintii si intelectului!
Si – regret sa o spun – dar in mintea foarte multor cititori dainuie o confuzie extrem de paguboasa, si anume aceea ca MINTEA SE OPUNE CREDINTEI! Sunt incompatibile! Sigur ca unii se vor grabi sa nege si sa aduca argumente ca nu-i chiar asa, dar, daca ar fi sa arhivez toate discutiile pe aceasta tema si sa il pun pe fiecare fata in fata cu propriile comentarii, tabloul care ar iesi la iveala e altul.
Iar toate atea se intampla EXACT din cauza lipsei de cultura. Exista si o cultura teologica, pe care nu o avem multi dintre noi, chiar daca ni se pare ca da. De ex, chiar a fost postat aici pe site un interviu cu un mare parinte contemporan (imi pare rau ca i-am uitat numele) care recomanda sa ne raportam mai mult la sfintii (atentie: SFINTII, nu toti parintii ale caror pareri, mai mult sau mai putin adecvate, au fost cuprinse in volume tiparite!) moderni decat la cei din vechime. Nu ca aceia ar fi mai putini sfinti, ci pt ca mesajul lor a fost adaptat contextului de atunci, in timp ce sfintii contemporani isi adapteaza mesajul contextului actual. De ex., sa mi se dea un exemplu din Sf. Ioan Gura de Aur ca sa mi se explice ca locul femeii e la cratita, este complet inadecvat. In primul rand pt ca in mesajul respectiv Sfantul nu punea accent pe virtutile culinare ale femeii, ci pe IMPARTIREA TASK-URILOR, A SARCINILOR – adica exact pe ceeea ce nu se intampla in multe familii acum. In al doilea rand, pt ca Sfantul avea in vedere alte vremuri, in care razboiul era la ordinea zilei (de-aia si zice – barbatul va lua sulita in mana) iar femeile nu aveau acces la educatie. Era un mesaj adaptat timpului! Ori noi acum citam din Antonie cel Mare, dar uitam de Parintele Porfirie (care era pasionat de cunoastere si a sprijinit multi intelectuali si multe femei in desavarsirea educatiei lor). Samd. Ne e greu sa pricepem un lucru: ca pana la credinta aia in Duh si Adevar, pura, a inimii, e un drum LUUUNG de parcurs, iar ca o minte bine folosita poate fi o carja, un instrument EXCELENT si DARUIT DE DUMNEZEU pt a strabate acest drum, mai bun chiar decat lipsa ei! Iar pe masura ce inaintezi, da, abandonezi acest instrument in favoarea iubirii din inima care pe parcurs a invatat sa se cultive si sa lase loc Harului. Cunoasterea pt unii poate fi inaltare, pt altii sminteala. Dar celor care nu se lasa smintiti, Domnul le-o daruieste (v. par. Staniloaie si atatia altii mari si intelectuali deopotriva, as sta pana maine sa ii enumar). De multe ori INTELECTUL INSUSI E ROD AL HARULUI!! A se vedea exemplul – TIPIC – al lui George Manu (abia postat pe site) sau al lui Steinhardt, sau al lui Vulcanescu sau al Sf. Ecaterina, sau al marilor medici sfinti, sau..sau..: mintea acelor oameni era largita de Dumnezeu, pt ca depasea limitele omenesti! PRUNCI TREBUIE SA FIM IN INIMA, NU IN MINTE!! Ori eu vad de multe ori pe aici cam pe dos – o inima de ‘adult’, inraita si inacrita, si o minte necultivata si care mai mult, refuza sa se cultive. Stiu, e dur ce spun, dar nu pot sa mint.
Cum am spus, mesajul lui Liiceanu este exagerat si inveninat; dar putintica dreptate are. Si eu am cochetat de multe ori cu ideea de a parasi acest site, din cauza atitudinii si mentalitatii total neortodoxe, dupa mine, a multora dintre cititori. A cantarit mai mult calitatea postarilor, articolelor si analizelor adminilor si a ‘celeilalte parti’ a cititorilor, precum si credinta mea ca, pana la urma, oricine se poate indrepta si putem invata unii de la altii (si aici ma refer si la mine).
Stiu ca am scris mult, ca de obicei, si stiu ca multe nu convin. Dar am ales sa fiu onesta, pt ca mi se pare ca mai mult ptem evolua prin critica decat prin auto-suficienta. Si, evident, prin adevar.
@Doroteea:
Ne intristeaza ce si, mai ales, cum ai scris. Desigur, in cazul tau, din perspectiva ta, adica, asta nu inseamna “rafuiala”, ci este o “critica” indreptatita.
Nu am analizat atat de atent comentariile pentru a ne da seama daca exista un curent anti-intelectualist pe aici; perceptia noastra este ca un astfel de curent nu exista sau se manifesta ici, colo, fara sa fie ceva solid. Poate la aceasta perceptie contribuie durata acestui site (ceva mai bine de opt ani) si o istorie ceva mai lunga a tipurilor de comentatori si discutii perindate. Chiar si in privinta rolului mintii si al culturii, impresia noastra este ca nu acestea in sine sunt negate, daca e sa fie ceva, ci rolul pe care il au in viata duhovniceasca. Aici, ce-i drept, s-au exprimat si pareri stridente, dar asta e, noua ne e usor sa folosim moderarea ca cenzura, asa cum ne-ar fi usor sa inchidem toate discutiile care se prelungesc inutil. Consider ca, in aceasta privinta, critica ta si-a gresit tinta si nu e dreapta, nici adevarata. Faptul ca te-a suparat x sau y din comentatori nu ar trebui sa te duca la o concluzie generala despre un site la care scrii si la care contribui de mai multe ori pe zi la sectiunea de comentarii.
Apoi, chiar nu am avut o preocupare predilecta fata de Liiceanu, care apare central in doar doua (2!) postari, din cate am retinut si din cate ne returneaza si cautarile pe site. De fiecare data motivele au fost clare, caci nu din umori stricate am facut acele postari, ci fie pentru ca domnul respectiv se raliase unor idei antisociale (fondul de pensii, asigurarile de sanatate publice sunt un lucru rau), fie facuse un gest care, in opinia noastra, intra la categoria “tradarea intelectualilor” si, daca tot veni vorba, a ideii si statutului intelectualitatii (episodul decorarii de catre Basescu). De fiecare data, nici macar nu am comentat personal, asa cum facem cand credem ca e cazul si e ceva important, ci am citat pe altii care ni s-au parut a fi convingatori.
Exemplul cu Noica si Vulcanescu noi l-am inteles altfel: iti inchipui pe vreunul dintre ei spunand nu doar lui Basescu, ci oricarui lider politic roman din ultima suta de ani ca se recunoaste in directia si valorile reprezentate de acesta?
Probabil si cand vom fi inchisi (ca site si/sau “pe persoana fizica”), se vor gasi multi “prieteni” de aici, care s-au bucurat din plin de gazduirea noastra, care sa gaseasca (macar si partial) indreptatire prigonitorilor, apoi si noilor securisti si tortionari reeducatori. Sa analizeze si sa considere ca, pana la urma, “au dreptate” si sa aplaude chiar pe Procurorii Directiei Nationale Anti-Ortodoxie si Anti-libertate de gandire. E bine de stiut ca asta e natura umana si ea se descopera mai ales in situatiile critice. Atunci vezi cine mai ramane cu tine cu adevarat si cine incepe sa aprobe pe Caiafa si pe farisei.
Pe de alta parte, e socanta atata “sensibilitate”, una de tip eminamente TOTALITAR, tocmai la cei care au despre ei parerea ca sunt INTELECTUALI. Ba inca scoliti de Noica, Doamne-Dumnezeule! Nemaivorbind de apucaturile clare de TURNATORIE din partea celor care s-au pretins mari anticomunisti si adversari ai turnatorilor… De ei, astazi, NIMENI nu mai are voie sa se atinga cu vreo critica oarecare, fiindca imediat te denunta ca dusman al poporului, oricat de marunt si de anonim ai fi. Iar gasca sare apoi sa se solidarizeze si sa te linseze, sa iti ceara lichidarea, inchiderea gurii. Am comis o crima de lez-majestate sa avem ceva de amendat, in termenii cei mai probi si mai crestinesti, la acesti guru tabu ai natiunii, la acesti idoli sacrosancti si, bineinteles, infailibili. Drept urmare trebuie sa ne imbracam in sac si sa ne turnam cenusa in cap pana la sfarsitul vietii… Meritam sa fim lichidati virtual si probabil si inchisi fizic pentru o asemenea blasfemie ingrozitoare.
PS: Ce poate face din om lipsa de credinta si crasa lipsa de caracter. Macar putin bun-simt si putina buna-credinta ar fi fost de asteptat din partea unor oameni de cultura care vor sa fie “elita tarii”, dar si asta e prea mult. Jalnic! Iar avocatilor lor de aici… multumim si pentru dez-amagire, si ea e de folos. (De recitit primele pagini din Jurnalul fericirii, cu socul “prietenei” care turnase… Sa ne fereasca Dumnezeu sa avem parte cu dusmanii Lui si cu prigonitorii fratilor Lui mai mici).
@admin: Noica sau Vulcanescu, nu, in niciun caz.
Dar au fost si inainte intelectuali foarte oportunisti la noi: Ralea, Arghezi, Sadoveanu, George Calinescu si lista ar putea continua.
Din pacate, observam ca intelectualii crestini sunt putini (dintre numele de tineri intelectuali ceva mai cunoscuti am intalnit aici numele lui Mircea Platon, Alexandru Racu si Daniel Focsa), majoritatea insa umbla si ei dupa ciolan si sunt departe de neam si credinta.
Cat despre “intelectualii luii Basescu” gen Liiceanu, Plesu, Patapievici, Boia, Tismaneanu, Mihaes, Cartarescu si cati or mai fi……. fara cuvinte………..
@ Doroteea: am citit ultimul tau comentariu acum. Cred ca partial ai dreptate, partial te inseli.
Nici mie nu imi place Plesu, dar nu pentru ca e intelectual. Este un om foarte destept, foarte cult si foarte talentat la vorba si la scris. I-am citit “Minima moralia” si nu mi-a displacut. Nu despre asta e vorba, ci despre pozitiile pe care se plaseaza. Si el, si Liiceanu, si altii, sunt oameni care nu par atasati de valorile neamului si nici ale ortodoxiei, pentru ei religia ramane la nivelul de cultura. E o discutie lunga, dar este evident, daca le urmaresti luarile de pozitie, e cine au promovat, pe cine au sprijinit, ce e cu “Colegiul Noua Europa”, ce se publica la Humanitas, cum s-au raportat la puterea politica etc etc, o sa iti dai seama ca intr-adevcar ceva iti scapa. Ei promoveaza, cu verva si stralucire, noua ordine mondiala, asta e adevarul, sau cel putin asta e concluzia la care am ajuns eu.
Altfel, desigur, pozitia anti-intelectuala ar fi o prostie si o greseala, credinta nu exclude in niciun fel cultura, eruditia, talentul, inteligenta, sa ne uitam la Steinhardt, la parintele Staniloae, la arhim Sofronie Saharov, etc etc. Faptul ca exista si mari parinti cu viata sfanta, cu putina cultura, nu indreptateste in niciunn fel justificarea ignorantei, a lipsei lecturilor, etc. Aici iti dau dreptate.
Sotia D-lui Liiceanu, este foarte prezenta la conferintele sustinute de vicleana fundatie Tineri pentru Tineri ; fundatie care promoveaza desfranarea, masturbarea si intoxicarea cu pilule contraceptive – a tinerilor din scolile gimnaziale si liceele din Romania :
https://picasaweb.google.com/110337366561897703454/201201Ianuarie2123ComisiaNationalaDeEducatiePentruSanatate?noredirect=1#5703377640142284130
Deci, cum se poate sa nu se exprime public Dl. Liiceanu, pentru a apara mizeria promovata de astfel de fundatii (Asur, Accept, Tineri pentru Tineri), daca stimata sa sotie, este “imaginea” unei astfel de fundatii mizerabile ?…
https://picasaweb.google.com/110337366561897703454/201201Ianuarie2123ComisiaNationalaDeEducatiePentruSanatate?noredirect=1#5703377777901258994
https://picasaweb.google.com/110337366561897703454/201201Ianuarie2123ComisiaNationalaDeEducatiePentruSanatate?noredirect=1#5703377797746425346
Te rog D-le “intelectual”, Liiceanu, sa nu uiti ca : “… este cu neputinta sa nu vina smintelile in lume, dar vai de aceia prin care ele vin !…”
…… https://vimeo.com/77713386
@nimic_sunt:
Una este ca cineva sa participe la o conferinta, altceva e sa fie imaginea unei fundatii, totusi. Iar Aurora Liiceanu e divortata, parca, deja de cateva decenii de filosof. Sa nu le amestecam. Si sa ramanem la cele de aici, suficient de grave, ca sa nu fie nevoie de a cauta cineva pacatele rudelor si fostelor sotii.
@Andrei:
Te rugam, incearca sa scrii normal, preferabil fara jocuri de cuvinte licentioase, ca sa se inteleaga ceva si sa putem aproba.
http://www.youtube.com/watch?v=DomRlAuMaV8
Dedicatie pentru Liiceanu si cei cu care e in cardasie din aceasta melodie…
plus textul…ACESTIA SUNT mai ROMANI fara sa se laude ca au spor de intelectual…
@admin:
de-aia am si zis ca prefer sa ma abtin in ce-i priveste pe Plesu si Liiceanu si nu v-am criticat pt asta. Cum am zis, am si eu prieteni la a caror parere tin si care au exact aceeasi pozitie ca si voi despre ei.
Eu, repet, nu la voi am gasit pozitii anti-intelectualiste – din contra. De la voi de pe site am aflat de marii intelectuali martiri si, cum am zis, pe voi insiva va consider… intelectuali (lucru care pt unii dintre cititori poate fi luat drept insulta). Exact ca si tine, si eu consider ca site-ul a supravietuit prin valoarea sa, iar valoarea sa sta tocmai in aceasta calitate si rafinament al analizelor, al selectiei informatiilor, al bagajului insusi de informatie. Eu nu am pregetat niciodata sa imi exprim recunostinta (si o fac si acum) pt informatia pe care o impartasiti si din care m-am impartasit si eu de nenumarate ori. De atatea ori efectiv a ‘tasnit’ din mine nevoia de a multumi, si i-am dat curs aproape de fiecare data (poate nu chiar de fiecare data, fiindca am oroare de patetisme si afecte desantate) cand am simtit-o. Pt mine ramaneti niste binefacatori si niste prieteni. Iar daca vor astia sa va inchida site-ul si aveti nevoie de un avocat, stiti la cine sa apelati, sper. 🙂 (@admin2: daca la mine te referi cu ‘tradarea’ crede-ma ca gresesti, sunt genul f. loial, chiar daca imi mai si critic prietenii).
Cititorii la care ma refer nu m-au suparat pe mine direct, nu mi s-a adresat nimeni intr-un mod direct lezant (sau nu tin minte, cred ca o singura data am resimtit un comentariu ca fiind insultator si mojic si tocmai de-aia l-am ignorat) oamenii si-au spus parerea. Numai ca aceasta parere este cea pe care adesea o resimt foarte radicala, total opusa spiritului ortodox. Iar aciditatea vizeaza de obicei tocmai pe cei care nu posteaza aici, pe asa-numitii ‘pacatosi’. Acestea sunt genul de comentarii pe care le-as fi dorit mai mult ‘puse la punct’, ceea ce nu intotdeauna s-a intamplat. Stiu ca limita dintre cenzura justificata si pus pumnul in gura e volatila, si deloc usor de gestionat. Plus ca fiecare evalueaza dupa propriile repere, iar voi nu aveti nevoie de acordul meu ca sa gestionati cum credeti comentariile – am exprimat doar o parere. Altfel sa nu credeti ca nu am observat cand si eu am beneficat de lipsa cenzurii, pt ca stiu ca, cu anumite comentarii ale mele nici voi nu sunteti de acord, am simtit asta – si totusi le-ati lasat. Pe de alta parte cred ca este tot atat de adevarat ca si eu m-am abtinut e la jigniri sau exprimari acide…cred…sper.
Problema asta a radicalismului in atitudinea ortodocsilor romani (si poate nu doar romani) contemporani este totusi reala. Am doua povestiri adevarate de relatat despre asta, din pacate nu am timp acum si in plus tr sa ma gandesc cum sa fac ca relatarea sa nu creeze conexiuni si sa pot pastra anonimatul celor implicati. Culmea este ca exact IERI SEARA am luat cunostinta despre unul din cazuri, fiind vorba exact despre unul din subiectele sensibile disputate aici (tratamentul aplicat femeii). Ambele cazuri vorbesc despre niste oameni care au fost intampinati de niste duhovnici ortodocsi fie ‘cu piatra’, fie cu amenintarile cu iadul (in ultmul caz fiind realmente vorba de o victima, o femeie si copiii ei terorizati de sotul ei, un preot ortodox; fetita si baiatul, de 3 si 6 ani, literalmente fac pipi pe ei cand isi vad tatal. De frica. Si 3 preoti, intre care si duhovnicul ei, i-au spus mamei ca daca divorteaza ajunge in iad! Fara sa le pese deloc de copii. Niste calugari. Pana la ultimul – al 4-lea – care a linistit-o si i-a spus sa ia atitudine si sa isi protejeze copiii si comunitatea, denuntand pe acel preot care mai e si necredincios pe deasupra si i-a si zis neveste-si sa il mai lase cu Biblia si povestile din ea in pace…). Celalalt caz – na, ca ma pun pe povestit – este al unui tanar student, crescut de bunici si dus la Biserica de mic, care s-a pomenit la adolescenta ca are inclinatii homosexuale. S-a dus sa se spovedeasca si a fost intampinat de duhovnic cu tunete si fulgere si un mare ‘bolovan’ (nu o piatra!). S-a speriat si, nu stiu cum s-a intamplat exact, s-a intalnit cu un catolic. Ala i-a spus ca la ei ar f altfel primit, ceea ce s-a si intamplat. A vorbit cu un preot catolic care l-a linistit. Nu stiu exact care a fost discutia, dar acum el se duce doar la catolici si – culmea! – a ales sa lupte cu pacatul! (deci catolicul de rau nu l-a sfatuit, dar a manifestat o intelepciune de care al nostru nu a dat dovada).
E, acest gen de atitudine eu o simt ca bantuie si printre cititorii acestui site, si e extrem de primejdioasa. O consider, daca ma intrebati, MAREA CAPCANA CONTEMPORANA INTINSA DE DIAVOL ORTODCOSILOR. Am vazut ca tocmai ati postat un text in al caruit titlu un sfant probabil atrage atentia ca marea primejdie pt ortodocsi nu e din afara, ci din chiar randurile lor.
Stiu ca nu e placut cand vii si cu altceva decat aplauze, dar a-mi spune onest si civilizat parerea – fie ea si gresita, accept asta – este pt mine unul din modurile cele mai clare de a-mi arata prietenia si respectul.
@Doroteea:
De multe ori perceptiile noastre asupra realitatii sunt alterate, in sensul supradimensionarii lor. Este un proces firesc, lung si anevoios in care ne sunt puse la incercare credinta, rabdarea, nadejdea. Uneori parca cineva vaneaza cuvintele noastre si ne pune tot soiul de piedici la fiecare pas. Dar asta nu inseamna ca acel cineva are cunostinta despre viitor. Nici pe departe. Doar ca i se permite ca, pentru binele nostru, sa ne puna fata in fata de multe ori cu ceea ce spunem, cu ceea ce criticam sau dezaprobam la ceilalti.
Pentru fiecare dintre noi exista un punct vulnerabil pe care vrajmasul il exploateaza cu prisosinta. Un fel de prag peste care trebuie sa trecem cu destula greutate. La unii dintre noi se cheama refugiu in munca, pasiune pentru bucatarie, bricolaj, pictura, placerea comunicarii, respect pentru cultura care a contribuit in mod decisiv la omul de azi, etc. Si se permite lucrul acesta tocmai pentru faptul ca noi, in mod inconstient am ridicat o anume stare la rang de idol. Este ceva care ne implineste sufleteste si care incet-incet incepe sa se clatine pana se darama.
Este insusi cuvantul care spune ca nimeni nu poate intra la nunta fara haina imparateasca, adica fara a trece printr-o suita de intamplari si bune si rele care au scopul de a schimba radical felul nostru de a privi lucrurile, in definitiv insasi viata noastra. Este ceea ce se cheama metanoia, adica schimbarea mintii.
Fara sa mai insist, ceea ce vreau eu sa-ti spun sta, in esenta, in doua lucruri: 1) nevoia de a te indeparta de ortodoxie datorita relatiei imposibile dintre cultura si credinta este o incercare pe care poti sa o depasesti in timp; 2) parintele Sofronie Saharov a studiat pictura la Moscova, insa, in ciuda satisfactiei pe care i-o ofera, pictura nu-i poate da raspuns intrebarilor sufletului sau. Curand va fi pus in fata unei alegeri radicale: dragostea pentru Dumnezeu sau pasiunea pentru pictura. Felul in care descrie parintele zbuciumul sau sufletesc, este remarcabil si plin de invataminte pentru noi.
@Doroteea:
Nu de aplauze e nevoie ca o comunicare sa fie consistenta si benefica sau, pana la urma, doar normala. Ci de adecvare, e o regula minimala. Nu este falsa problema ridicata, daca o tratam IN SINE, de pilda, iar la exemplele date de tine putem adauga si noi, unele suferite pe propria piele, altele auzite de la altii. Insa nu ti se pare ca e complet de-fazat sa invoci astfel de chestiuni intr-un context in care se pun la zid ortodocsii si in care, daca ne uitam la dezbaterea din postare, se invoca in mod sofistic tocmai astfel de cazuri-incident folosite ca ciomag impotriva religiei in scoli?
Nu se poate afirma ca intelectualii ar fi departe de Dumnezeu, numai daca ne va gandim la Constantin Oprisan si ne rusinam de acest gand, dar totusi dupa cum spunea Arsenie Boca, decat sa vorbesc despre Dumnezeu cu o mana de intelectuali, mai bine stau de vorba cu o mie de tarani, caci dau mai putine dureri de cap.Din pacate suntem obisnuiti sa ne judecam aproapele, si sa facem categorisiri.Nu exista tipare, suntem total diferiti,dar totusi putem o observa o apropiere a omului simplu fata de Dumnezeu, caci el Il simte, in simplitatea sa, neavînd nevoie de atat de multe explicatii ca intelectualii.Intelectualii,prin simplu fapt ca se cred intelectuali, inteligenti, au mândrie si prin acest fapt, singuri se depărtează de Dumnezeu.Dar pt fiecare există mantuire c si pe fiecare stie Domnul sa—l smereasca, deci nu trebuie sa avem prejudecăți.Pe acest site nu am vazut vreun curent îndreptat impotriva intelectualilor dar unii sunt mai sensibili sau prea sensibili.Uneori noi oamenii,astia mai intelectuali, care am mai reusit si singuri in viata,ma refer fara ajutorul sotului/sotiei,părintilor etc ne apuca cate o ispită, si ne credem dintr—o data, nedreptățiți, prigoniți,vrem drepturi,vrem demnitate,vrem recunoastere, vrem respect din partea celor din jur, si uitam ca Domnului îi place smerenia si rugăciunea, dar si faptele, modeste.Trăim vremuri tulburi in care pana si femeia care are credinta totusi si—a pierdut identitatea.intelectuala Nu isi stie locul si uita ca nici una din Sfintele din calendar, casatorita, pustnica, calugarita sau vaduva nu s—a facut remarcată prin a—si reclama dreptul la respect, demnitate .Cat despre bărbatii intelectuali ei suferă de prea multa incredere in sine si de prea putina barbatie,prea multa lene, nu intelectuala ci fizica, si prea putina vigoare, si ne mai miram ca afurisiti uneori si pe buna dreptate de femeile intelectuale, uneori mai vor si schimbare de sex sau dau din divorțuri in divorțuri.Suferim toti de prea multa mândrie, combinata cu multi ani de reeducare, neamul intreg este bolnav, dar oare cand ia i—a fost romanului mai bine in perioada cand a fost intelectual sau cand a fost taran umil?sa privim in istorie si tragem singuri concluzia cand am fost mai aproape de Dumnezeu.Din pacate tin sa va anunt ca, rădăcinile decăderii noastre se afla in deșteptarea poporului din „,prostie“ odata cu revoluția franceza, mai apoi perioada interbelică si continuând pana in zilele noastre.
.
Pt. admini: acum, daca se vede treaba, ca Liiceanu se impiedica de voi, aceasta inseamna ca sunteti pe drumul cel bun si meritati felicitari. Caci si el, si Plesu, si Patapievici sunt intr-adevar intelectuali de marca. Ca ganditori, ca filosofi, ca vorbitori, sunt la un nivel inalt si mai sunt si in vizorul mass media.
Ceea ce le lipseste este caracterul. Ori in atare situatie, daca ai reusit sa apelezi la constiinta unuia ca Liiceanu, chiar fara a avea intentia, precum ati reusit voi prin RIC, atunci negresit este o realizare. Poate, poate astfel se va trezi ortodoxul (adevarat, si nu cel declarat) din Liiceanu!
@admin:
Eu stiu destul de bine, imi place sa cred (nu pt ca sunt desteapta ci pt ca am experienta conflictuala) strategia raului: el merge intotdeuna FIX la punctele tale vulnerabile si exact pe-alea le ataca, largind gaurile si imprastiind infectia si pe locurile sanatoase. Te ataca cu propriile tale slabiciuni. Ei abia asteapta sa vaneze slabiciunile noastre. Si exact asta si fac, cauta nod in papura si ne arunca in fata propriile probleme, ca si cum doar alea ar exista. Iar cand aceste probleme CHIAR exista si se mai si amplifica de-a lungul timpului, apoi degeaba arati ca exista si parti bune, ca nimeni nu te mai crede. Nu e o tactica sa ne ascundem slabiciunile, ci sa le asumam si sa spunem: luptam cu asta. Devii mult mai credibil.
Eu stiu ca intotdeauna cand limbajul devine agresiv si nesustinut de argumente, ci doar de pareri (repet, nu ma refer aici la voi) devii vulnerabil. Ori aceasta ocazie nu tr sa le-o dam cu nici un pret.
Mai pe scurt: daca CHIAR ai o problema, degeaba te superi cand altii ti-o scot pe nas. Mai bine ti-o asumi si incerci sa remediezi. E mai onest asa, si in plus castigi credibilitate in fata celor care chiar nu mai stiu ce sa creada (repet, ma refer la ortodocsii de azi, nu la site). Pt ca sunt multi de-astia, care s-ar duce catre Biserica, dar intampina astfel de probleme, REALE. Mi se pare total aiurea sa spui ‘ee, sigur, dar daca Domnul i-ar vrea si ei insisi si-ar dori, ar ajunge pe Cale intr-un fel sau altul..’. Nu asa se pun problemele. Probabil ca vor si ajunge pe cale. Dar ‘vai de cel prin care vine ispita’. Iar daca acela nici nu vrea sa isi asume caderea, atunci chiar ca ceva nu e in regula. Ori e datoria noastra sa luam atitudine, a celor care intelegem ca ceva se intampla si ceva nu e in regula, pt ca altfel chiar nu vom avea nici o scuza. Iubirea atrage ca un magnet. Dar cand iubirea devine de fapt judecata aspra si exclusivism, incapacitate de a intelege nuantele si duritate – atunci nu doar ca vom merita acuzele, dar ne vom indeparta de ceea ce sustinem ca reprezentam, si nici in fata lui Dumnezeu nu ne vom putea justifica si s-ar putea sa ne pomenim cu: ‘asta ai inteles tu de la Mine? Asa ai interpretat tu mesajul Meu? Nu te cunosc.’
Plus ca e nevoie si de un pic de strategie. Iti dau un exemplu: eu, care stiu cat de cat cum se pun problemele cu ‘libertatea de expresie’, imi dau seama perfect – in momentul in care incepem sa negam ca homosexualitatea poate fi si o tedinta nativa, BOLNAVA, dar nativa, ne-am taiat singuri craca de sub picioare. Pe loc instantaneu. Pur si simplu ne inmultim cu zero de la bun inceput si te plasezi singur in tabara celor pe care nimeni vreodata nu-i va baga in seama. Ptca asta e argumentul lor suprem: te poti naste cu asta, vezi asta si la animale (si asa si e, se intampla), prin umare e NATURAL. Ori aici e un teren obscur, in care nu prea ai de unde sa aduci argumente pro sau contra.. in fond, cum poti contrazice pe unul care sustine ca de mic a simtit asa, iar in familia lui restul lumii e normala?? Atunci, eu prefer sa spun: domnule, asa o fi. La unii (ca la altii e clar ca nu-i asa si chiar si ei admit). Dar asta nu inseamna NIMIC, pt ca te poti naste bolnav! Asta nu face sa nu fie o boala! De ce? Pai pt ca daca am fi cu totii ‘sanatosi’ in ceasta maniera, nu ne-am mai inmulti decat in laborator si am disparea ca specie. Rezulta – e boala. Deci ce sens are sa ma cert cu ei acolo unde nu am toate argumentele in buzunar, cand am un alt argument, MARE si GRAS, care le darama pe toate?? Ce sens? Doar asa, ca sa ma expun acuzatiei de ignoranta si sa fiu a priori eliminat din schema?
La fel si aici: este clar ca atunci cand ii dam sus si tare ca nu merge cu cultura, ea se opune credintei etc., suntem contrazisi chiar de vietile unora mari dintre ai nostri. Iar cand mai si infieram cu judecati de valoare, NU de fapte (gen ‘mizerabil’, ‘nesimtiti’ sau ironii caustice), iar ne dam cu firma in cap, pt ca devenim exact ca cei pe care ii acuzam, si in plus ne contrazicem propria credinta. Hristos a infierat si El, si inca f dur, si, da, pe carturari, dar doar pe aceia care s-au intors impotriva Lui. Si nu doar pe carturari, ci si pe farisei!! Si nu doar pe farisei si pe carturari, ci si pe locuitorii Ierusalimului, oameni simpli, inculti, cum ne place noua, si pe deasupra si dreptcredinciosi! Da, poate. Dar El e DUMNEZEU, noi cine suntem? Noi suntem SLUGI. Iar slugile asculta de porunci. Poruncile, le stim. Sunt ale iubirii. Sunt Fericirile de pe munte si Porunca poruncilor, cea mai mare dintre toate. Iar daca vrem sa acuzam – f bine, nu sunt eu aia care sa se opuna demascarii raului. Dar sa ne referim DOAR la FAPTE si sa DEMONSTRAM DE CE sunt ele gresite, cu ARGUMENTE SERIOASE, IMBATABILE, nu doar cu vorbe mestesugite dar goale. Nu sa infieram OAMENI si sa aruncam cu pareri si judecati de VALOARE (atentie! EXTREM DE GRAVE). Iar daca o facem, sa ne asumam consecintele. Onest si cu curaj. Nu imbufnandu-ne, pt ca nu e chiar vina nimanui ci doar a noastra ca ne-a expus astfel, mai ales cand stim ce dusmani avem.
Deci: da, poate ca tocmai in aceste momente, in care religia e atacata, e momentul sa ne punem onest cenusa in cap (pt cele rele) si sa aratam cu adevarat ca putem intruchipa cele bune.
Cu privire la Liiceanu, nu are rost sa discutam: comentariul lui este exact in genul celor de aici pe care le blamez – acru, neargumentat, excesiv. Dar porneste de la o slabiciune reala… IMAO 😉
@traista…
nu era vorba aici de demnitatea femeii, ci de copii. Iar cand risipesti margaritarele tale porcilor, de multe ori cazi si tu si nici pe ei nu-i ridici. Si tragi si pe altii cu tine in adanc (copiii). E bine sa punem umarul si la crucile altora, dar a acelora care chiar nu pot sa si le poarte. Eu sunt gata sa accept ca stau cu un betiv, bataus si dement, daca o fac intr-adevaar din IUBIRE si grija pt sufletul lui. Dar daca o fac din FRICA de a nu ramane singura sau fara casa, aia e cu totul altceva. Iar daca din aceasta frica mai tolerez si sa imi fie abuzati copiii, scuze, dar asta numai crestinism nu se cheama. Stii cat de multe astfel de femei am intalnit? Si stii ca in sufletul lor au numai ura? Iar pe barbatii lor nu i-au ridicat nicicum. Iar copiii sunt sfasiati si traumatizati. Nu orice sacrificiu inseamna induhovnicire, ci doar cele facute din iubire si din grija pt sufletul aproapelui, ceea ce inseamna insa ca mi-a asumat ridicarea lui, atfel incat, at the end of the day, sa am alaturi un om bun si credincios. Sincer, cunosti multe astfel de performante? Sacrificiile facute din frica sau slabiciune, si care mai antreneaza si pe altii, cu adevarat neputinciosi, in abis si suferinta – alea poarta alt nume, pe care nu am sa-l pronunt, da pe care te las sa-l ghicesti.
@Carmen:
Bun. Si cu George Manu, Mircea Vulcanescu, Nicu Steinhardt si multi multi altii cum ramane? Ei n-au simitit asa un conflict atroce intre una si alta ca par. Sofronie, din contra, s-au folosit de una ca sa ajunga la cealalta mai repede si sa atraga si pe altii acolo, in Lumina. Cu ei ce faci?
Viata e complexa, oamenii sunt diferiti. Nu exista retete unice. Pt unii cultura poate fi sminteala, pt altii poate fi urcus. Nu o spun eu, ci o spun vietile celor mari, la care ar trebui sa ne uitam cu atentie si dintr-o perspectiva panoramica, nu selectand doar exemplele care convin unui punct de vedere deja format, ci incercand sa gestionam intreaga complexitate a vietii, a omului, a universului. Sau, daca nu o putem face, sa ne marginim la a iubi fara a intelege si fara a incerca sa tragem concluzii care, la o analiza atenta, nu pot sta in picioare.
Eu, cu mintea mea putina si proasta, cred ca “Nota noastra”, scrisa de admini este cat se poate de corecta. Din pacate, din ce in ce mai multi oameni botezati ortodox incep sa se departeze de tinta trairii ortodoxe si prefera sa se autointituleze moderni, open mind, toleranti … Unii, fara voia lor, altii, cu buna stiinta, deoarece au “mirosit” ca urmarea acestui trend este calea ce mai sigura catre faima, functii, bani, adica spre marirea lumeasca.
Nu este vorba despre nici-un razboi impotriva intelectualilor, ci este vorba despre apararea valorilor crestin ortodoxe, indiferent daca cei care lupta din rasputeri sa goleasca ortodoxia de continut, sunt intelectuali, oameni politici, tarani simpli sau chiar presedinti.
Sfintii au aparat si pastrat ortodoxia razboindu-se in cuvant chiar si cu imparati. Ca sa nu mai vorbesc de rusinarea unor filosofi, la a caror grad de intelectualitate probabil ca nu vor ajunge niciodata nici Liiceanu, nici Plesu, nici Tismaneanu si nici multi altii asemenea lor.
Valoarea unui om sau a ceia ce ramane dupa ce el, nu este dat de cat de citit, intelectual sau inteligent este. Ci de felul in care ti-ai folosit aceasta inteligenta.
Aproape toti escrocii din lumea aceasta sunt inteligenti. Oare merita sa le facem piedestal?
Romania este condusa, exploatata si furata sistematic de catre oameni inteligenti. Oare sa le facem piedestal?
Multi dintre cei care ataca Biserica Ortodoxa sunt oameni inteligenti, multi dintre ei fiind intelectuali. Oare sa le facem piedestal sau sa ne aparam de atacurile lor?
Biserica Ortodoxa este singura Biserica a lui Hristos si portile iadului nu o vor birui, indiferent cati intelectuali isi vor ineca mintea in marea Scripturii, incercand sa puna si ei o caramida cat de mica la construirea religiei universale si la construirea noii ordini mondiale.
Dar datoria noastra, a fiecarui madular al Bisericii Ortodoxe este sa aparam valorile noastre ortodoxe asa cum le-am primit de la Iisus Hristos Dumnezeul nostru, de la Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti ai Bisericii noastre, fara nici-un fel de modificari, innoiri, modernizari sau apropieri de duhul lumesc.
Domnul Liiceanu sa-si vada de cartile lui, de afacerile lui, de viata lui lumeasca si sa nu se trezeasca el dand sfaturi legate de dogmele Bisericii lui Hristos. Sa stea linistit si sa se preocupe de ascensiunea si recunoasterea lui lumeasca, caci de pastorirea turmii are cine sa se ocupe. Exista destui preoti si calugari cu mult mai inteligenti si mai intelectuali decat domnul Liiceanu.
Asa cum foarte bine se poate observa din replicile domnului Liiceanu, intentia lui si a multora ca el este de ai reduce la tacere pe cei care demasca inselatoria diavoleasca numita ecumenism.
Acest site, prin tot ceea ce face, incearca sa le salveze sufletele chiar si unora ca domnul Liiceanu. Dar daca dansul doreste ecumenism si egalizarea sau chiar unificarea tuturor religiilor in numele unei asa zise “tolerante”, este alegerea dansului.
Nu mai tin minte, dar cred ca Eminescu a spus urmatorul lucru: “Nu este greu sa votezi inteligente, dar este foarte greu sa votezi caractere.”
Oricum ar fi,se vede clar ca sunteti monitorizati de acesti “intelectuali”,si o spun intre ghilimele pentru ca intelectual vine de la cuvantul intelect,ori acesti oameni nu-si mai folosesc propria gandire si constiinta,ci imprumuta niste forme,asa cum bine ne critica Titu Maiorescu,niste atitudini straine,fara ca macar sa aduca un aport personal la ceea ce spun.
Oricum ar fi,dragi admini,orice ar face acesti oameni,aserviti puterii,sunteti si ati fost de mare ajutor,ne ajutati sa le vedem adevarata fata a acestor oameni.Prin voi am ajuns sa stim face deosebirea intre ce e duh ortodox adevarat,fara extremism,ci doar in sensul critic.Ca o absolventa de Litere,nu consider ca sunt anti intelectualitate,daca citesc si scriu pe acest site,ci doar critic ceva ce e impotriva normalitatii si a bunul simt.Succes si sa dea Dumnezeu sa existati cat mai mult,pentru ca daca nu veti mai exista,s-ar putea chiar intr-adevar sa ne “razboim”noi cu dansii,cu aceleasi arme pe care ei le folosesc acum.Iar daca domnul Liceanu ne citeste acum,sa ia aminte,suntetm multi intelectuali ortodocsi,care nu putem fi de acord cu elitismul si lipsa de bun simt a dumnealui fata de acest popor.
@ Doroteea eu nu iti dadeam tie raspuns la ceea ce ai scris tu. Singura fraza care se referea la tine de departe, era”dar unii sunt mai sensibili”
Eu vorbeam despre intelectualii romani la modul general, despre femeile romance la modul general si ma refeream mai ales la cele care s-au obisnuit cu divortul si se cred intelectuale, stapane pe viata lor si moderne. Nu-mi mai place divortez, nu ma ajuta in casa, eu duc greul cu copilul, nu mai fac altul si asa mai departe, si ele gata una doua divortez si daca tu ai un sot, nu nenorocit ci doar poate putin imperfect cum de altfel poate si tu esti, pentru simplul fapt ca inghiti anumite lucruri te judeca si nu te lasa sa-ti vezi de casnicia ta. Si isi schimba barbatii si isi cresc copii singure, ajungand de cele mai multe ori de nu poti sa le mai ajungi nici cu prajina la nas, ca ele sunt femei puternice.
Despre:
“Nu orice sacrificiu inseamna induhovnicire, ci doar cele facute din iubire si din grija pt sufletul aproapelui, ceea ce inseamna insa ca mi-a asumat ridicarea lui, atfel incat, at the end of the day, sa am alaturi un om bun si credincios.”
Sunt TOTAL de acord cu ceea ce ai scris, eu tocmai din motivul: ca as incepe sa-l urasc si nu as putea sa-mi vad copii chinuiti, nu as sta lanaga un asemenea barbat, si mai am si un alt motiv: nu sunt atat de “sfanta” incat sa pot sa-l salvez cu rugaciunea pe un om atat de inrait. Sa ma ierte Dumnezeu dar vorba ta decat sa-l urasc mai bine Lipsa. Dar nici nu dau bir cu fugitii la prima problema, trebuie intotdeauna sa stii sa lupti pentru casnicia ta si de multe ori demnitatea si mandria nu isi au locul intr-o asemenea lupta, ci smerenia, rugaciunea, intelegerea si iubirea. Pe care eu nu le am dar imi doresc sa le am.
@carmen
va apreciez comentariile de pe acest site si, poate tocmai de aceea, simtz nevoia sa intervin.
Daca discutam despre cultura (ci nu despre surogate sau pseudo-culturi) atunci nu avem de-a face cu nici o relatie imposibila – aux contraire, e o relatie pe cat de posibila, pe atat de nobila, acolo unde se manifesta in duh drept.
O relatie care il conduce pe omul de cultura catre Dumnezeu. Insa drumul e lung si nu far’ de ocolisuri, caderi si nacazuri fel de fel.
Va invit, atat pe domnia voastra cat si pe ceilalti cetitori rataciti pe aici, sa parcurgeti viata lui Dostoievski, de exemplu, pe a carui piatra de mormant inteleg ca sta scris un pasaj din Evanghelii:
„Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.”
Si, dupa cum ne putem da sama, in ceea ce priveste cultura ii ca in viata caci aici ii “cheia”, in moartea semintei.
Aici va inselati, de asemeni, caci parintele Sofronie a continuat sa picteze si dupa ce a renuntat la pictura.
@ doroteea:
Iarta-ma, nu vreau sa te supar, imi spun si eu parerea. NU, un intelectal nu trebuie sa fie musai un martir ca sa faca dovada ‘culturii duhului’, dar trebuie sa fie cit de cit orthodox si sa inteleaga ortodoxia asa cum este ea practicata din care musai sa nu lipseasca invataturile sfintilor parinti, nu numai prin prisma citirii Bibliei–pentru imbogatia cuturii sale, DACA se apuca sa critice religia in scoli sau sa vorbeasca despre BO.
NU toti marii sfinti au fost intelectuali, multi dintre marii sfinti si chiar si apostolii nu au fost mari intelectuali. Iata ca Domnul nu a cules apostoli intelectuali ci oameni simpli, multi dintre ei poate chiar analfabeti.
Nici in iad, nici in rai, nu va ajunge cineva bazat numai pe meritele “intelectuale”.
Problema cu acesti “intelectuali” este ca, avind influenta si “slava lumii” se mindresc si uita de Dumnezeu, incearca sa schimbe societatea si sa o “modernizeze”, incearca sa isi impuna punctul lor de vedere si poate uneori fara sa isi dea seama, incearca sa creeze o noua societate, dupa chipul si asemanarea lor. Si DACA tu le poti reprosa adminilor ingaduinta comentariilor cu limbaj inveninat (?), eu ce vad la acesti “intelectuali” este ca incearca sa ne vinda “miere” amestecata cu venin, ca sa nu se bage de seama, cind scopul lor este de fapt inlaturarea lui Dumnezeu din scoli si cam de peste mai tot.
Intelectualitatea nu este un monopol. Sint sigura ca au fost oameni f. culti care nu s-au marcat si au trecut neobservati, fiind smeriti. Nu au cautat slava de la lumea aceasta, ci L-au slavit pe Creator, in casa lor, nebagati in seama de nimeni, cuminti. Nu consider ca Pr. Cleopa nu este un mare sfint. Este considerat un mare sfint si peste hotare, uite cum un “ciobanel” a uimit intreaga lume! Totusi, nu a fost un intelectual. Nu este nevoie sa fi intelectual ca sa fi mare sfint. La fel si Sf. Iuliana, desi f. bogata, era analfabeta, si citi si mai citi! Daca esti un intelectual in slujba lui Dumnezeu, f. bine. Daca esti pe linga, nu iti foloseste la nimic intelectualitatea, mai ales daca smintesti si pe altii.
Cele 15 minutes sau 15 ani de “fame”, vor fi cu totul uitati, ai acestor oameni care incearca sa schimbe lumea si sa il scoata pe Dumnezeu din scoli si din societate, in numele “stiintei”, a mai stiu eu ce “teorie” care este in contradictie cu Facerea, etc. Ei vor fi long gone si nimeni nu le va mai da vreo importanta dupa Sfirsitul lumii.
Nu este pacat sa fi intelectual cum nu este pacat sa fi analfabet. Sa te ierte Sf. Ioan Gura de Aur, pentru ce spui. Ortodoxia NU s-a schimbat, pentru ca Dumnezeu nu s-a schimbat! Nu este un sfint care sa nu vorbeasca cu mare admiratie si cu mare evlavie de Sf. Ioan Gura de Aur! Este el invechit? Depasit? Femeia moderna nu poate invata nimic de la el? Gata, i-a trecut vremea?
Chiar daca femeile au acces la educatie, tot trebuie sa isi creasca pruncii si sa ii educe si sa ii hraneasca cu o inima de mama, cum numai mama este in stare, cu rabdarea si dragostea ei neconditionata. DACA femeia ar sta la cratita de dragul familiei, NU ar mai vedea asta ca pe ceva josnic. Stiu f. multe femei care fac ambele, nu este vorba de: ori la cratita, ori la birou, este vorba de neintelegerea rostului cratitei, care este vazut ca pe ceva josnic, cind de fapt… inseamna hranirea copiilor si a familiei. Si pina la urma, CIT TIMP stam la cratita aia de ne plingem atita?! TOATE sint mai usor de facut acum, nu mai trebuie sa bagam in foc sau in soba ca sa gatim, avem masini de spalat, detergent buni, copiii mai putini, facem mai putina mincare si nu dureaza mult, ca una este sa gatesti ptr. 12 copii, alta ptr. 2-3, si tot ne plingem de cratita?! Iata, ca munca femeii la cratita s-a usurat, si tot ne plingem?!
Si legat de cazurile ce le ilustrezi, te rog intreaba pe un prieten statistician, daca ai vreunul, aceste “cazuri” nu trebuie sa fie generalizate, nu sint reprezentative de intreaga populatie (aici fiind vorba de toti preotii ortodocsi). Pai daca iei astfel de cazuri trebuie musai sa vorbesti si despre nenumaratele cazuri de scandal cu care se confrunta biserica catolica din cauza abaterilor preotilor sai homosexuali.
A lua DOUA “cazuri” complet isolate, care CINE STIE exact in ce context s-au discutat si a arunca in preoti fara a fi fost macar prezenta la discutiile respective, fara a asculta si opinia si versiunea lor despre ce s-a intimplat, as clasifica-o si eu tot ca “MAREA CAPCANA CONTEMPORANA INTINSA DE DIAVOL ORTODCOSILOR”. Si iarta-ma, imi spun si eu parerea, nu te supara pe mine.
@Alin-7:
Este o neintelegere. N-am sustinut niciodata ca ar exista vreo incompatibilitate intre cultura si credinta. Dimpotriva. Ma refeream la o discutie mai veche in care era sustinuta ideea necesitatii culturii.
Iar exemplul parintelui Sofronie este cat se poate de graitor: parintele, om educat, cu studii la una dintre scolile renumite din Moscova, a fost ucenicul Sf.Siluan Athonitul, fiu de taran, modest si fara studii.
Citesc aproape zilnic postarile de pe site de cativa ani (buni) si mi se pare nepotrivita si exagerata afirmatia conform careia ar exista o rafuiala cu intelectualii.