update – Gabriel Liiceanu deranjat de …”Razboi intru Cuvant” la o DEZBATERE DESPRE RELIGIA IN SCOLI. Acuze: obscurantism, rafuiala cu intelectualii, implicare in “liniile politice” ale societatii
“Patriarhia a sunat la primul ministru si a spus: Nu merge ca Cultele sa stea sub un ministru romano-catolic”, dupa ce Kelemen Hunor a devenit ministrul Culturii si Cultelor, a declarat scriitorul Gabriel Liiceanu, in cadrul unei dezbateri organizate de Grupul pentru Dialog Social. Acesta a povestit ca, imediat, “Cultele s-au desprins si au devenit Departament”, au revenit la minister dupa plecarea lui Hunor, insa apoi “a ajuns ministru Daniel Barbu, nenorocire, el din nou romano-catolic”. Prezenti la dezbatere, reprezentantii Secretariatului de Stat pentru Culte au raspuns: “Noi nu avem aceasta informatie”, “reintegrarea temporara a Secretariatului de Stat pentru Culte in Minister s-a facut cand a cazut un guvern, a intrat altul si nu a fost clar”.
Grupul pentru Dialog Social a organizat joi, 12 iunie, dezbaterea cu titlul “Religia in spatiul public si in invatamantul scolar”, moderata de Eugen Ciurtin. La dezbatere au fost prezenti membri ai societatii civile, reprezentanti ai Ministerului Educatiei, ai Patriarhiei si ai Secretariatului de Stat pentru Culte.
Citeste mai jos cele mai importante declaratii din cadrul dezbaterii “Religia in spatiul public si in invatamantul scolar”:
Gabriel Ispas, secretar general adjunct in Ministerul Educatiei Nationale:
Protocolul semnat de Ministerul Educatiei cu Patriarhia Romana si Secretariarul de Stat pentru Culte nu a avut niciodata un caracter secret. Protocolul a fost semnat in data de 29, joi dupa-amiaza seara, la orele 18:00, urmand ca vineri dimineata, va dati seama nicio institutie, niciun ministru sau secretar de stat nu a plecat cu un registrul de intrari-iesiri pentru a da un numar protocolului respectiv. Dupa ce s-a semnat formal protocolul, acesta a urmat calea fireasca de inregistrare la toate institutiile. De altfel, chiar inainte de orice dezbatere contradictorie in spatiul public Ministerul Educatiei in data de 30 mai a postat pe pagina de net un comunicat de presa in care anunta pe de o parte incheierea acestui protocol, pe de alta parte care sunt principalele elemente ale acestuia.
Daca protocolul ar fi avut un caracter secret, categoric era imposibil ca Ministerul sa devoaleze continutul acestui protocol.
De ce s-a semnat acest protocol? Pentru ca tine de firesc si tine de respectarea legilor in vigoare in acest moment in statul roman. Primul protocol semnat intre Biserica Ortodoxa Romana si Ministerul Educatiei dupa Revolutie dateaza din 1990. Prevederile fiind cvasi-identice cu cele care sunt in acest protocol, ma refer la fondul problemei. Protocolul nu contine niciun fel de dispozitie care sa incalce nici Constitutia, evident nici drepturile si libertatile cetateanului, nici Legea Educatiei si cu atat mai putin Legii Cultelor. Legea Educatiei vorbeste despre predarea religiei in scoala, legea cultelor stabileste mai departe si modul in care trebuie sa se realizeze colaborarea dintre culte si Ministerul Educatiei Nationale (MEN). Ministerul Educatiei nu isi pierde prin acest protocol caracterul laic, invatamantul romanesc ramane cum a fost si pana acum, singura diferenta este ca incercam sa identificam mecanisme care sa ne ajute sa depasim elementele mai putin placute din practica.
Intr-o dezbatere pe care a organizat-o HotNews.ro, spuneam in urma cu probabil 2-3 luni ca sunt intr-adevar multe lucruri care trebuie reglate si in partea de programe scolare, si in partea de curricula si in modul in care arata manualul de religie si ca impreuna trebuie sa facem un efort pentru a imbunatati aceste lucruri. Semnarea protocolului intre MEN si BOR, din punctul nostru de vedere, nu este decat o parte a unei normalitati pe care ne-o dorim in colaborarea dintre institutiile statului si cultele religioase. Evident MEN nu este deschis numai catre Biserica Ortodoxa Romana. Biserica Ortodoxa Romana (BOR) este majoritara din punct de vedere al cultului, pe teritoriul Romaniei, dar deschiderea este totala si spre celelalte culte.
Intentia noastra, ca Minister al Educatiei, este de a fi deschisi pentru toate cultele. Si vreau sa precizez ca MEN incheie anual sute, mii de protocoale pe care le face cu societatea civila, cu ONG-uri, cu federatii sportive, pentru a aduce un plus valoare invatamantului romanesc. Noi credem ca si acest protocol poate fi incadrat in acelasi tipar.
Intrebare: Exista protocoale similare si pentru celelalte culte?
Gabriel Ispas:Nu.
Gabriel Liiceanu:
In clipa de fata, Ministerul pe care il reprezentati se numeste Ministerul Educatiei Nationale. Separat exista un Departament de Culte. Ministerul Culturii si Cultelor a format tot timpul o unitate, cred, pana la venirea in guvern a domnului Kelemen Hunor, in urma cu 3 ani cred, in guvernul Boc. In clipa aceea, la cererea Patriarhiei nu s-a considerat ca este normal ca un personaj de confesiune romano-catolica sa poata sa conduca un Minister al Culturii si Cultelor, drept care Cultele s-au desprins si a devenit Departament sub conducerea primului ministru.
Dupa ce a plecat Kelemen Hunor, cazand guvernul, Cultele au revenit in cadrul Ministerului Culturii. Au stat bine-mersi asa pana a ajuns ministru Daniel Barbu, nenorocire, el din nou romano-catolic. Iarasi Biserica Ortodoxa a cerut desprinderea Cultelor de Cultura. Si iarasi a zburat de acolo. Dupa ce a plecat Daniel Barbu, ele s-au intors. Acum a venit din nou Kelemen Hunor, au plecat iar. Asta este informatia pe care o am. Ea nu a avut o alura publica, recunosc, am aflat-o din intamplare. Din punctul de vedere al unui intelectual din societatea civila, cum se spune, o asemenea intamplare daca e adevarata este ametitoare. Asta era prima intrebare. Deci depinde de confesiunea ministrului Culturii existenta cultelor la Cultura?
A doua intrebare. Stirea am citit-o in HotNews.ro. Inspectorul general de religie din judetul Gorj, Stefan Cristian Vatafu, scrisoare sau circulara catre profesorii de religie din judet: Va rog sa imi trimiteti situatia din unitatile de invatamant unde predati cu urmatoarele: situatia cultelor neoprotestante in scoala, numarul familiilor eterodoxe din localitate si daca acestea dispun de case de rugaciune. E posibil ca un inspector scolar din Ministerul dumneavoastra sa ceara o asemenea baza de date? Pentru ce anume? De ce trebuie Mitropolia sa aiba situatia? In urma cu 2 saptamani a venit in Romania un faimos intelectual francez, Jean Sevillia care a tinut o conferinta despre religiile in Franta. Si la un moment dat a primit din sala urmatoarea intrebare: ce numar de credinciosi musulmani exista in Franta? Si a spus: nimeni in Franta nu are numarul niciunui cult pentru ca nu ai voie sa intrebi care este identitatea religioasa a niciunui individ. In aceste conditii, intrebarea mea este apasata: cu ce titlu a cerut inspectorul Stefan Cristian Vatafu aceasta informatie, la cererea cui, cu ce drept si cu ce acoperire constitutionala?
Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
In ceea ce priveste situatia Secretariatului de Stat, punctual, el a functionat scurta vreme ca Minister autonom in 1990, dupa care a fost Secretariar de Stat, institutie autonoma pana in 2001, dupa care pana in 2010 a fost integrat in Ministerul Culturii si Cultelor. Din 2010, in afara de o balba de cateva luni, a ramas institutie autonoma si nu pentru ca am depinde de confesiunea careia ii apartine ministrul Culturii, ci pentru ca guvernul si cultele au apreciat ca este important ca institutia care se ocupa de gestionarea relatiilor dintre stat si culte, care cunoaste poate si care are datoria sa cunoasca cel mai bine viata religioasa este important sa fie reprezentata in Guvernul Romaniei si sa aiba un cuvant de spus direct catre primul ministru.
Gabriel Liiceanu:
Raspunsul pe care mi-l dati este de buna-credinta sau nu? Daca vorbim cu buna-credinta, nu accept raspunsul dumneavoastra. Daca ne pacalim unii pe altii, zambesc, suntem diplomati, dar nu ne-am strans pentru asta. Eu va spun pertinamente ca aceasta treaba s-a petrecut dupa ce Patriarhia a sunat la primul ministru si a spus: Nu merge ca Cultele sa stea sub un ministru romano-catolic.
Andrei Oisteanu:
Asa este. Acest lucru s-a intamplat cand Kelemen Hunor a devenit ministrul Culturii in guvernarea Boc. Si eu stiu precis acest lucru.
Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
Noi nu avem aceasta informatie.
Gabriel Ispas:
Din 2010 si pana astazi ati functionat autonom sau ati functionat partial, in functie de culoarea religioasa a ministrului?
Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
Reintegrarea temporara a Secretariatului de Stat pentru Culte in Minister s-a facut la schimbarea, cand a cazut un guvern, a intrat altul si nu a fost clar ce…
Gabriel Ispas: Cand s-a intamplat asta?
Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
O data in 2010 si o data in 2012. Au fost cateva luni dupa caderea Guvernului Ungureanu in care nu s-a inteles exact de ce se separase institutia si a revenit la ministerul Culturii si Cultelor. Dupa care a redevin autonom. Problema a fost ca fusese desfiintat cu totul postul de secretar de stat pentru culte, ramasese un director general. Si atat Cultele, cat si Guvernul odata ce au inteles situatia si importanta cultelor in societate au fost de acord ca este important ca secretariatul de stat sa aiba un secretar de stat si acesta sa fie membru al Guvernului, sa asiste la sedintele de guvern.
Catalin Raiu, consilier la cabinetul Secretarului de Stat pentru Culte:
Ideea e, din ce stiu de la ceilalti secretari de stat pentru culte, chiar si atunci cand au functionat in Ministerul Culturii, erau relativ autonomi. Este esential pentru guvern sa aiba o persoana care dialogheaza in mod direct cu cultele si care poate asuma pozitii politice. Practic, secretarul de stat pentru culte – sigur, cuvantul meu poate suna pretios – guverneaza viata religioasa in Romania. Asta este ideea pentru care nu vad o problema din faptul ca institutia functioneaza in directa subordonare a primului ministru.
Gabriel Liiceanu: Nu e asta intrebarea. V-am intrebat: exista o interventie a Bisericii Ortodoxe pentru trecerea…
Catalin Raiu: Eu nu fac politie politica.
Gabriel Liiceanu: Nici eu nu fac politie politica. V-am intrebat ceva si raspundeti altceva. A intervenit Biserica Ortodoxa pentru schimbarea, desprinderea Cultelor din Ministerul Culturii?
Catalin Raiu: Dar putem intreba Biserica Ortodoxa, sa spuna.
George Grigorita, Consilier Patriarhal:
In Franta, fenomenul religios e foarte bine monitorizat. Ministerul de Interne stie exact cine si cum si ce orientare religioasa are, in special fenomenul sectar este foarte monitorizat si probabil ca stiti anumite grupari sunt interzise in Franta. Referitor la intrebarea pe care ati pus-o dumneavoastra, eu cred ca aici nu este nici locul, nici situatia, ne-am adunat aici sa discutam despre religia in spatiul public. Am vazut ca cel care ne modereaza in aceasta seara este un specialist in istoria religiilor si noi am fi considerat ca o sa fie cineva care este specialist in pedagogie. Aici avem o viziune oarecum unidirectionala din partea cuiva care priveste religia din punct de vedere istoric si cu oarecare viziune personala. Si tendinta e una in care noi, BOR, suntem acuzati de diferite lucuri si in care trebuie sa raspundem. Nu ne ferim sa raspundem. Pentru a raspunde la intrebarea dumneavoastra, nu credem ca Grupul de Dialog Social s-a transformat intr-un site pe surse. Noi nu stim ce s-a intamplat in algoritmul politic din anul X sau Y, nici nu avem acces sau invitam aici toate persoanele implicate in astfel de decizii si atunci tot ceea ce facem noi aici sunt simple supozitii, pe care dvs. le-ati auzit intr-o parte sau alta, iar noi nu putem sa le confirmam sau infirmam. Si atunci discutia noastra nu are un caracter consistent si nici constructiv.
Eu cred ca ar trebui sa continuam intr-un alt stil: sa vedem ce inseamna religia din punct de vedere pedagogic, ce anume va deranjeaza pe unii dintre dvs si sa discutam punctual pe acele lucruri si sa vedem unde putem sa ajungem la un consens sau nu.
Ionut Corduneanu, preot vicar-administrativ patriarhal:
In 2001, cand Razvan Theodorescu a avut ambitia sa inglobeze cultele la Cultura a fost un demers al dumnealui personal in care nu s-a consultat cu nimeni de pe la culte si a impus aceasta viziune. La prima ocazie care a aparut ca se desprinda din nou, Secretariatul a reusit sa faca acest lucru si in continuare dorinta cultelor este sa aiba un caracter distinct. Sa nu fie inglobata cu diverse alte ministere.
Gabriel Ispas, secretar general adjunct in Ministerul Educatiei:
Si in Inspectoratele Scolare, ca in tot invatamantul, ca in toate sectoarele de activitate sunt oameni cu mai multa minte, cu mai putina minte, mai habotnici sau oameni care au o viziune a viitorului. Dati-mi voie sa cataloghez neprotocolar un asemenea demers ca fiind un demers de maxima prostie.
Intrebare: A fost dat afara?
Gabriel Ispas:
Va promit ca pana maine o sa raspund, pentru ca eu am vazut aceasta chestiune abia acum. Nu am cum sa stiu tot ceea ce circula in spatiul public. Vorbeam din punct de vedere personal si sincer. Sunt om si imi scapa informatii. Aceasta informatie mi-a scapat. Dar ascultand textul spun ca este dovada de cumplita prostie. Un inspector scolar nu trebuie sa aiba o asemenea conduita pentru ca in primul rand legat de invatamant religios in scoala nu vorbim de prozelitism, in primul rand, si nu facem prin scoala un inventar al cultelor si al orientarilor religioase. Nu este firesc, depaseste orice limita a unei intelegeri.
Gabriel Liiceanu:
Asta va spuneam noi dumneavoastra, nu ne spuneti dumneavoastra noua. Dumneavoastra trebuie sa reglati situatia. Daca dumneavoastra sunteti indignat, dar omul ala continua sa functioneze ca inspector scolar, ceva nu e in regula.
Catalin Paslaru, inspector general in MEN pe religie:
In primul rand, inspectorul de la Gorj este angajatul ISJ Gorj. Eu astept punct de vedere de la respectiva institutie, intrucat demersurile au venit din mass-media. Am raspuns unor jurnalisti, insa nu am pana in momentul asta punctul de vedere al institutiei. Bineinteles, si eu consider ca este o mare greseala pe care a facut-o parintele inspector. Mi-a motivat ca de fapt a vrut sa cunoasca mai bine situatia din judet, intrucat el este inspectorul si reprezinta toate cultele din judet. Insa ultima fraza in care spune ca va trimite datele la Mitropolie…
Gabriel Liiceanu:
Nu e bine pe ce cale am apucat-o. Intrebarile nu sunt pozitii. Eu am pus doua intrebari din care nu reiesea nicio pozitie. Pozitia vine acuma si v-am rugat sa ma lasati sa va obosesc iar pentru ca nu cred ca am apucat-o bine. Am inceput crispati, fiecare se simte atacat. Noi ne simtim cei care au atacat, ceilalti, cultele si guvernul reprezentat sub opresiune. Nu este asta sensul intalnirii. Daca lucrurile merg pe calea asta, e foarte prost. Si atunci as incerca sa aduc o blandete si o gratie in discutia noastra, pentru ca vrem cu adevarat binele societatii asteia pe care o iubim cu totii. Motivele mele de ingrijoare privitor la raportul dintre Biserica si Minister pe cateva puncte precize. Motive de ingrijoare: nu contest nevoia educatiei religioase bine facute. Ati spus ca trebuia sa conduca discutia un reprezentat al stiintelor pedagogice. E foarte bine, e un detaliu. Dar pentru ca ati spus asta, prima mea ingrijorare vine de la ponderea enorma sau de la efectele nefaste pe care le poate avea educatia religioasa daca nu e facuta cum trebuie. Daca un profesor de matematica e prost, unul de biologie sau de fizica, urmarile nu sunt pe o viata intreaga. Daca un profesor de religie nu este in regula, nu are harul didactic si nu are cunostintele pedagogice si cum anume sa faca din predarea religiei un fapt pozitiv, se poate ajunge la mutilari pe viata.
Si am sa va dau exemple. Atunci cand un profesor de religie apare intr-o scoala si spune ca soarele se invarte in jurul pamantului, asta este o drama; pentru ca atunci copilul ala este dezorientat si se produce un conflict inauntrul scolii. Ministerul Educatiei ar trebui sa fie ingrozit ca la fizica se invata un lucru si la ora de religie se invata opusul. Biserica trebuie sa tina cont de pasii pe care i-a facut stiinta si sa gaseasca tehnici de a se pune de acord cu pasii stiintei. Un alt exemplu pe care pot sa vi-l: cand un preot profesor isi intelege misiunea in felul urmator: copii – 8 ani, asta e caz pe care il cunosc de la prieteni care au copil in scoala – daca nu tineti postul de 2 luni veti intra in Iad; copilul se intoarce acasa, mama medic vrea sa ii dea carne si copilul spune: timp de 2 luni, mi-a spus parintele profesor, n-am voie sa mananc. E o barbarie, un copil are nevoie de proteine, la 8 ani nu e chemat sa tina post.
Va dau un alt exemplu, tot de la prieteni cu copii in scoala la ora de religie: daca va uitati duminica la film veti ajunge in Iad. Copii, exista familii care nu merg in fiecare duminica la biserica? Sa ridice mana sus cine nu merge la biserica duminica. Spuneti-le parintilor ca veti intra in iad.
Ce vreau sa spun: Nu e asta regula, dar nefiltrarea la nivelul exigentelor pedagogice a calitatii profesorilor de religie poate sa fie dramatica. Nu e de joaca. Este unul dintre cele mai fine instrumente cu care se lucreaza asupra psihicului si a mentalului uman. Drept care, raspunderea pe care v-o luati in clipa in care atestati calitatea unui profesor de religie este enorma. Si ar trebui sa lamurim poate ce anume aveti ca obiectiv: educatie religioasa in sensul de catehizare, cultura religioasa in sensul de cunoastere a mitologiei crestine? Pentru ca a nu sti Biblia, in speta Vechiul Testament si Noul Testament, pentru un european este un fapt de incultura ingrozitoare. Ce este important: e important ca un copil sa invete Crezul, dar e important sa stie legendele din Biblie, trebuie sa stie ce e cu Avraam, ce e cu Iosif, cu Solomon si trebuie indoctrinat sau invatat sa gandeasca cu mintea lui si sa isi extraga mai degraba ponderea etica a acestor formidabile creatii umane?
Lucrul care ma sperie cel mai tare: sunt un om care apartine Bisericii Ortodoxe, am dreptul sa ma raportez ca unul slujit la felul in care sunt slujit. Daca slujitorii Bisericii ma contrariaza si-i vad intrand in jocuri politice, atunci spaima mea e fara margini. Ce cauta biserica in politica la noi? Am citit site-uri si bloguri ale unor preoti care mi-au dat fiori. Valorile religiei crestine sunt mila, iubirea, toleranta, nu ura. Exista un preot in Alexandria care are un blog – eu ce am citit atunci am vorbit singur 3 zile si cu prietenii mei – Teologia pentru azi se numeste blogul, platforma pentru… o reala post-modernitate. Ce e in capul unui preot care isi intituleaza astfel blogul? Inauntru e cultivarea urii. A scos de pe blog aceste chestii, pentru ca cititorii indignati l-au contactat pe episcopul din Alexandria care l-a chemat pesemne la ordine si a sters linkurile care trimiteau la cele mai agresive articole pe care le-am citit in afara celor orale de la un anumit post de televiziune.
Era o rafuiala politica, cu intelectualii lui cutarica, cu Plesu. Plesu care este un intelectual care a facut pentru Biserica Ortodoxa si pentru cultura religioasa cat n-a facut jumate din biserica. E un om care sa fie obiectul de atac al lui Piciorus? Asta face un preot?
Va dau alt exemplu, exista un site anonim, ceea ce din punct de vedere al unui om al bisericii e o suprema rusine – cum sa o semnezi anonim? Se numeste Razboi intru cuvant. Inauntrul unei biserici crestine care pune in centrul ei pacea, mila si celelalte, cuvantul dir[i]jor aici este Razboi.
E apararea obscurantismului celui mai cras, este rafuiala cu intelectualii, este implicare directa in liniile politice ale societatii noastre si ale scindarilor dezastruoase care s-au produs in societatea romana.
Nu puteti trai cu asemenea slujitori. Fiti atenti cu cei care nu sunt vrednici, pentru ca va strica munca pozitiva, acolo unde o faceti si cand o faceti. Astea sunt motivele de ingrijorare ale unui intelectual care vrea sa fie slujit, el si copiii lui, intr-un mod cat se poate de adecvat cu acest super-rafinat instrument care este ideologizarea religioasa.
As face-o ca cultura mult mai mult si as face-o cu oameni extrem de bine pregatiti. Nu trimiteti sute si mii de preoti care nu stiu cum sa se poarte cu un copil de 8 ani. De ce nu rezolvati problema invatandu-i Biblia pur si simplu, ca sa nu moara inculti si prosti? Dar nu-i fanatizati, nu castigati nimic. Iar relatia cu celelalte culte pentru mine este scandaloasa. Eu cred in dialogul dintre religii, nu in excluderea celuilalt. In vizita mea la Athos am aflat ca protestantii si catolicii sunt dialovul. M-am certat cu ei, aproape m-au dat afara. Ce sunt aceste uri intre confesiuni?
Ionut Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal:
In ceea ce priveste situatia de la Gorj, protocolul tocmai aceasta incearca sa preintampine, sa clarifice care este nivelul de legatura cu biserica a profesorului de religie. Ora de religie este confesionala in Romania, deci aceasta este realitatea constitutionala din Romania. In protocol se vorbeste de cooperare si de faptul ca ne informam reciproc de cele constatate si nu intotdeauna exista resorturile de a putea semnala aceste lucruri. Daca profesorul lipseste de la ore, este o problema administrativa. Daca insa are abateri de la morala, aceasta nu mai poate evalua statul.
Consideram regretabil ce a facut acel inspector, nu centralizam astfel de situatii la nivelul Patriarhiei. Nu le-am cerut si nici nu vad pentru ce pentru ca avem preoti care pot sa se informeze in localitatea respectiva, daca este un prozelitism licit sau ilicit, le rezolvam intern bisericesc si consider ca acest protocol inclusiv acest lucru il priveste.
Pe aceste site-uri si bloguri inclusiv biserica este atacata. In schimb, consider ca aceste miscari raman marginale. Nu stim nici noi prea bine cine e Razboi intru cuvant. In ultimele 2 saptamani, sub diverse motive, am constatat o incitare la ura impotriva bisericii de nu mi-a venit sa cred. Vedeti la ce nivel de abjectie pot sa fie comentariile de mai jos. Preotii sunt cei care mananca resursa tarii. E o strategie care consideram ca cine se raliaza ar putea sa isi ridice mai multe probleme. Atunci cand inciti la ura, trebuie sa si raspunzi la un moment dat. Intotdeauna exista extremisme, dar ma indoiesc ca in ultima perioada exista extremisme la noi.
Eduard Kupferberg, directorul Cancelariei Rabinice din cadrul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania:
Reprezint un cult care nu are profesori in invatamantul preuniversitar datorita demografiei, asa incat desi ne-am dori trebuie sa ne rezumam la predarea religie pe langa sinagoga, acolo unde avem destui copii. Si va adresez acum o intrebare retorica: Un profesor de matematica poate sa isi piarda credinta in matematica? Pentru ca in momentul in care se spune cum se deosebeste un profesor de religie de altul se ajunge la aceasta problema. Eu daca as avea copii cu ore de religie in cadrul scolilor, as vrea sa am un anumit control asupra profesorului respectiv pentru ca nu am de unde sa stiu daca el nu trece la o alta religie si niciun cult din lume nu l-ar mai putea considera calificat sa predea o educatie religioasa confesionala. Cred ca din acest punct de vedere protocolul cu BOR a fost doar inceputul si banuiesc ca se vor incheia astfel de protocoale cu toate celelalte culte sau religii care beneficiaza de partea de invatamant in scoala si este necesar si avizul bisericii, daca un om mai este indrituit sa predea o anumita religie din punct de vedere confesional.
Personal nu cred ca se poate preda doar partea culturala a unei religii, fara partea cultuala. Marea problema se naste nu la nivelul de idee, de principiu, ci la nivelul de jos, de implementare si am vazut mult prea multe scandaluri in educatie care au fost musamalizate si, din experienta mea de om care s-a ocupat de 10 ani de educatie, de fiecare data cand am avut o problema cu un anumit profesor de religie mult mai multa intelegere am gasit-o la biserica. Reactia unui anumit cult cand un profesor isi depaseste atributiile va fi mult mai prompta decat un cazul unui inspectorat.
Sunt doua aspecte: Este aspectul de cunostinte si cel de credinta. Una fara cealalta nu se poate. Un profesor de religie trebuie sa aiba o dubla subordonare: nu e suficent sa fie un preot, trebuie sa absolve cursuri de pedagogie foarte serioase, dar trebuie sa fie la fel de stapan pe religia pe care o preda si cred ca biserica mai degraba poate sa stopeze accentele extremiste, decat ministerul invatamantului.
Andrei Cornea, profesor la Universitatea din Bucuresti:
Sunt profesor la Universitatea Bucuresti si predau si un curs destul de simplu de initiere in istoria artei universale. Un astfel de curs avea elemente care tin de religia crestina, iconografie. Am constatat mai ales in ultimii ani, vorbind de studenti sub 25 de ani, care au crescut in societatea aceasta, care au facut religie la scoala, imensa majoritate ortodoxa, ca habar nu au. Nu stiu nimic. Daca le spui Buna Vestire se blocheaza, daca le spui ceva din Vechiul Testament, imposibil. Nu stiu nimic. Cu exceptii, desigur. Dar constat ca chiar si studenti mai bunisori nu stiu nimic. Nu sunt interesati, sunt complet dezinteresati sau nu au sentimentul ca i-ar privi cu ceva lectura Bibliei. Problema e urmatoarea: nu stiu cum se face invatamantul asta confesional sau cum vreti sa ii spuneti. Se face in asa fel incat daca il mai mentineti un pic probabil ca 80% din populatia Romaniei va deveni atee. Sau poate chiar mai rau, va fi formal credincioasa. Va respecta formal niste mituri, dar fara sa inteleaga absolut nimic. Intrebarea mea: sunteti constienti de ce se intampla? Cum credeti ca se poate ataca?
Remus Cernea:
Statutul acestei discipline este unul discutabil: este introdus in trunchiul comun, avand aparenta de obligativitate, parintii pot decide la ce cult merge copilul pana la 16 ani, deci exista o optionalitate intre culte, insa exista si posibilitatea de a nu merge, insa foarte multi directori nu stiu acest lucru. In urma cu 8 ani, 60% dintre directori considerau ca aceasta ora e obligatorie. Primesc notificari de la elevi ca aceasta cerere nu a fost aprobata. Ori aceasta nu este o cerere, ea nu are nevoie de aprobare. Voi veni cu propunerea ca ora de religie sa fie studiata facultativa, la cererea elevilor, dar nefiind in trunchiul comun. Eu as fi partizanul unei ore in care sa fie prezentate marile religii.
Wilhelm Danca, decanul Facultatii de Teologie Romano-Catolica din cadrul Universitatii din Bucuresti:
Eu vin de la Iasi si va spun ca imi vine sa ma cred. Sunt abilitat in Filosofie, dar la Facultatea de Filosofie unde am facut o cerere nu sunt vazut cu ochi buni pentru ca sunt un preot si alterez puritatea adevarului descoperit doar cu ajutorul ratiunii. Cred ca aceasta incrancerare confesionala sau ideologica o intalnim in multe sectoare romanesti, si in mediul academic, adica in formarea clericilor si a profesorilor de religie.
In cadrul Facultatii de Teologie, am ramas uimit la sfarsitul unei vizite a echipei ARACIS cand mi s-a spus ca ei nu au mai intalnit pana acum atatea femei care sa predea la o facultate de teologie. La noi sunt mai multe femei si una dintre ele e ortodoxa.
E un model, dar eu am considerat ca e firesc cine e competent sa poata ocupa un post. In aceasta directie a formarii viitorilor profesorilor de religie s-ar gasi solutia unui echilibru. Cu referire la modelele din Spania si Italia, in Italia e o diferenta intre ora de cateheza si ora de relegie. Prima se face la biserica si cealalta in scoala.
Sosit aici in Bucuresti am incercat sa invit si lume ortodoxa si de alte religii la facultate. Cineva a spus ca am pus pe Facebook ca la admitere nu facem niciun fel de discriminare confesionala. Pe cand un preot profesor catolic ar fi invitat la o facultate ortodoxa sa prezinte partea de religie catolica?
Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
Nici din punctul de vedere al Secretariatului protocolul nu a fost secret. Cand am constatat ca a fost considerat de interes, l-am publicat. Protocolul nu este o noutate, metoda folosirii protocoalelor nu e noua, se foloseste din 1990, nu doar in educatie. Ati vorbit de monopolizarea educatiei religioase de catre BOR, e adevarat ca are pondere mare, dar protocolul se refera la religia ortodoxa. Diferenta intre aceste protocoale e ca intre timp avem o noua Lege a Educatiei si s-au consolidat niste practici institutionale, precum aceasta a dublei subordonare. Nu este o noutate. Noutatea este ca sunt fixate in scris niste practici institutionale.
Ionut Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal:
Fiecare noua lege da ocazia unei noi asezari. Acum avem un singur protocol, pe cand anterior erau mai multe protocoale. Acest protocol le-a reunit: de la seminar, la universitar si preuniversitar. 3 protocoale au fost reunite.
Gabriel Ispas:
La acest protocol se lucreaza din 2012, deci nu este unul care s-a nascut intr-o dimineata. Sub diverse guverne s-au facut pasi inainte. Au fost discutiile intre partile semnatare. Sunt foarte multe elemente care tin de pozitionare. In momentul de fata este singurul protocol incheiat la nivel general dupa adoptarea legii educatiei. Ministerul Educatiei este deschis, nu avem nicio restrictie, nu cred ca vreun cult religios poate spune ca a intampinat vreo opozitie din partea MEN.
Romeo Mosoiu, consilierul ministrului Educatiei:
Acel inspector care a gresit la Gorj trebuie sa plateasca si sa plece. Este adevarat ca daca lucrurile au stat asa cum s-au prezentat…
Nota noastra:
UPDATE (19 iunie)
In Revista 22 a aparut o transcriere (care, fara sa fie mai completa, pare a fi mai coerenta) a afirmatiilor facute de G. Liiceanu si pr. I. Corduneanu despre site-ul Razboi intru Cuvant:
Gabriel Liiceanu:
Aceeaşi întrebare mi-am pus-o în privinţa preoţilor (anonimi!) care întreţin site-ul Război întru cuvânt. Înăuntrul unei biserici creştine care, prin vocaţia ei, slujeşte pacea, iubirea şi îndurarea, cuvântul-călăuză aici este, iată, „război“. Sunt de găsit în acest site apărarea obscurantismului celui mai cras, răfuiala cu intelectualii, contribuţia pasională la scindarea politică dezastruoasă care s-a produs în societatea românească în anii din urmă. Îşi permite Biserica noastră să trăiască cu asemenea slujitori în sânul ei? Nu compromit ei Biserica şi nu zădărnicesc oare munca celor cu adevărat vrednici?
pr. Ionut Corduneanu:
Cât priveşte diverse site-uri, bloguri, dacă vă veţi uita cu atenţie pe ele, veţi vedea că în primul rând partea instituţională a Bisericii este cea mai atacată. Ca Biserică majoritară în ţara aceasta, consider că aceste mişcări rămân marginale. Nu ştim nici noi prea bine cine e în spatele „Războiului întru cuvânt“. Este o incitare la ură, dar să ştiţi că în ultimele două săptămâni, sub diverse motive, legate de acest protocol, am constatat o incitare la ură împotriva Bisericii.
Prin urmare, Liiceanu nici atata lucru nu stia, ca siteul nostru este intretinut de mireni, nu de preoti. E limpede, din contextul discutiei, ca filosoful voia sa dea cat mai multe exemple negative de preoti cu activitate care ar dauna Bisericii, cerand acesteia chemarea lor la ordine. Probabil pentru acesti domni mirenii nu pot avea convingeri religioase puternice, de vreme ce considera ca numai niste preoti s-ar ocupa de un site cu caracter specific ca al nostru. Pare ca motivul pentru care am fost invocati de patronul Humanitas nu are legatura, totusi, nici cu religia in scoli, nici cu dezbaterile pe tema biserica-stat, ci se rezuma doar la orgoliul foarte ranit al domniei sale pentru cele doua (2) postari din cele peste sase mii (6000) doar ale paginii de stiri in care apare mentionat, in mod mai accentuat, pe acest site.
In ceea ce-l priveste pe pr. Ionut Corduneanu, ar parea din citatul extras ca ar fi de acord cu acuzatia ca am ”incita la ura”, desi Liiceanu nici nu folosise astfel de termeni. Ce sa mai replici la o asemenea gogomanie, decat ca nu poate vedea cineva vreo urma de ”incitare la ura” pe acest site decat daca echivaleaza orice fel de viziune crestina, evanghelica, ortodoxa, cu o manifestare de ura. Ce-i drept, se gasesc tot mai multi care sa faca o astfel de asociere. In plus, este cam ridicol ca tocmai domnia sa sa evoce extremismul altora; noi nu am avut si nu avem vreo camasa verde pe sub haina noastra de crestini si nici cea mai mica simpatie de acest fel, asa cum au altii, foarte prizati astazi de intelectualitatea laica. Tocmai de aceea, nici nu avem nevoie sa ne legitimam, ca altii, prin discursul corect politic al tolerantei, pentru ca niciodata nu am avut crispari identitare (nationale sau religioase).
*
O discutie despre ”Razboi intru Cuvant” in contextul dezbaterii despre religia in scoli este cu totul deplasata. De altfel, dezbaterea in sine nu arata deloc bine, deoarece nu se discuta pe fond, ci pe baza unor alegatii fara niciun fel de suport concret (influenta directa pe care ar avea-o Patriarhia asupra guvernului) si pe baza unor imprecatii care nu au nicio legatura cu subiectul, context in care, hodoronc-tronc, am fost pomeniti si noi. Din nou, Biserica a fost pusa la colt si dadacita superior cu degetul. Halal ”dezbatere”! Si nu putem intelege mentionarea absolut aiuritoare aici a siteului nostru decat ca o urmare a faptului ca am aparat, de pe pozitii ortodoxe independente, ora de religie de asaltul ASUR.
Sa explicam mai clar la ce ne referim.
Siteul “Razboi intru Cuvant” apartine unor mireni (laici) membri ai Bisericii Ortodoxe Romane. Intr-o societate in care identitatea crestina nu se declina cu avize, chitante si stampile, ci exista ca o dimensiune fireasca a faptului de a exista intr-o societate concreta, acest lucru ar fi fost suficient pentru a lamuri punctul de vedere formulat aici. La noi, insa, nu. Tarati de o mentalitate totalitara, nu admitem ca pot exista opinii INDEPENDENTE. Mai ales in spatiul Bisericii, mult prea controlat in ultimele decenii.
Astfel se face ca pentru Liiceanu, intelectual de “dreapta”, nu ASUR e o problema, ci Razboi intru Cuvant, pentru ca a indraznit sa exprime opinii critice inclusiv la adresa domniei sale si a altora ca el. Critica unor intelectuali (care, in viziunea noastra, s-au compromis prin conduita lor publica), este, se pare, o indrazneala de neimaginat si este echivalat cu atacul la persoana. Noi nu criticam, ci, chipurile, ne “rafuim”. Bietul domn Liiceanu nu-si poate inchipui ca exista oameni, chiar intelectuali, care, gandind cu capul lor, nu cad pe spate de admiratie in fata lui, a lui Plesu sau a altora din grupul lor. Care nu ii pot privi si asculta neconditionat. Si atunci, probabil, omul se intreaba: ce-i de facut in fata unor puncte de vedere din spatiul ortodox care ne critica? Raspunsul: sa le rastalmacim pozitia, sa le stigmatizam si sa cerem cenzurarea lor.
1. Rastalmacirea
Facand o hermeneutica precara a numelui site-ului nostru, Liiceanu scoate in evidenta termenul de “razboi”. Nu se poate ca Liiceanu sa nu stie sau sa nu fi vazut citatul din Nicolae Steinhardt care este evocat pe header-ul siteului, pus astfel incat ca sa fie clar pentru toata lumea, de la bun inceput, despre ce fel de ”razboi” e vorba aici. Si, daca nelamuririle persista, exista sectiunea ”Despre noi”, unde precizarile sunt, iarasi, extrem de clare. Le reluam si aici:
Cuvantul cu care ne identificam si care explica atat titlul, cat si grafica site-ului nostru (pentru a nu se intelege gresit ce fel de “razboi” vrem sa ducem si ce “sabie” folosim):
“Nu socotiţi că pace am venit sa aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace ci sabie. Aşa a grăit Domnul. A se citi: „Nu am venit să împac adevărul şi minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele si răul, dreptatea şi silnicia, dobitocia şi omenia, nevinovăţia şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona: ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece”.
Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna: fiincă adevărul este cuvântul lui Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Apostolul Pavel sfătuieşte: luaţi sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu. Iar Sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a şapte sfeşnice, şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? Această sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu răul. Şi atunci, şi acum, şi din veac şi pană în veac” (Sf. Nicolae Velimirovici)
IMPORTANT!
“Sabia” duhovniceasca NU este niciodata indreptata impotriva oamenilor si nu are NICIODATA vreo semnificatie fizica, ci are una exclusiv duhovniceasca, fiind indreptata intai de toate ASUPRA PROPRIILOR PATIMI. Armele crestinului, precum invata Sfantul Apostol Pavel, sunt “armele luminii”, straine de orice urma de ura si de violenta. Ne delimitam ferm si apasat de orice ideologizare a credintei, precum si de orice forme de justificare a fanatismului si justitiarismului revolutionar si violent, care cauta sa “taie capetele” dusmanilor, si le denuntam ca atitudini total straine de duhul si de poruncile evanghelice.
De asemenea respingem categoric si ne pronuntam impotriva oricarei intentii schismatice, razvratite si extremiste in Biserica pe motive parute de “dreptate” personala.
Razboiul cu minciuna din noi si cu minciuna lumii este intotdeauna NUMAI un razboi al CUVANTULUI MARTURISIT si al MARTURISIRII CUVANTULUI LUI DUMNEZEU, nimeni altul decat Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul IISUS HRISTOS.
Putem intelege ca exista oameni care nu sunt de acord cu noi, care nu ne inghit. E mai greu de inteles de ce exista, insa, unii care insista in a falsifica, rastalmaci pozitia noastra. Este un procedeu total nedemn pentru un intelectual.
2. Stigmatizarea
Faptul ca suntem, din varii motive (motivate si deja… istorice), anonimi, este, probabil, o calitate care, in viziunea lui Liiceanu, ne scade identitatea de oameni, cu drepturi, calitati si defecte ca toti ceilalti oameni. Altfel nu se explica inversunarea cu care ataca o opinie anonima. O opinie nu e “rusinoasa” sau …”virtuoasa” pentru ca e anonima, ci pentru continutul pe care-l expune. Este elementar: anonimitatea nu are de-a face cu calitatea, veridicitatea sau logica unui enunt. Dar pentru ca Liiceanu nu poate cita nimic “rusinos” de pe site, a ales sa loveasca indirect, facand caz de ceva cu totul irelevant pentru substanta unei opinii: anonimitatea emitatorului acesteia.
Un alt stigmat asociat siteului este “obscurantismul”. Provenit direct din panoplia propagandistica proletcultista, arata o asociere perfecta intre pozitia lui Liiceanu si cea a ateilor militanti anti-BOR. Traditionalismul este repudiat ca ceva inadmisibil, i se refuza statutul de viziune onorabila, rationala, asupra lumii si este, intr-un cuvant, stigmatizat.
Mai suntem acuzati ca am fi participat la “scindarea” societatii romanesti prin opiniile noastre politice. Venind din partea unui fan neconditionat al presedintelui Basescu, ce isi poate lua supranumele de presedintele clivajelor artificial create, caracterizarea suna de-a dreptul cinic. Un biet site de nisa este invinovatit de scindarile din societatea romaneasca. Bravos, eliminati Razboi intru Cuvant sa mearga mai bine natiei!
3. Cenzura
Se vede ca Liiceanu are dificultati mari in a intelege noima libertatii de exprimare, de vreme ce citeaza pozitiv un fapt de cenzura – anume, a blogului “Teologie pentru azi” (altfel, un blog nefrecventabil, admitem, si adaugam ca si noi am fost atacati deseori acolo in modul cel mai delirant, fara sa ne gandim insa ca problema e rezolvabila prin cenzurare), exact pe subiectul intelectualilor “de dreapta”. Iata ca aici proepinentul nostru, un critic laic al prezentei abuzive a Bisericii in spatiul public, nu mai are nicio problema cu implicarea ierarhiei pentru “corectia” unui “delict de opinie”. Frustrarea fata de noi se explica si prin faptul ca nu vede parghiile institutionale directe prin care sa ne astupe gura anonima, dar incomoda. De corelat aceasta frustrare cu cea a trustului PRO TV, care a demarat o campanie in toata regula impotriva site-urilor ortodoxe, incercand sa implice Patriarhia in cenzurarea/inchiderea acestora. Avem in fata aceeasi logica: opinia ortodoxa INDEPENDENTA si deci necontrolata este intolerabila.
Niciodata nu am fost de acord cu linsajul practicat de unele trusturi tv unora ca Plesu sau Patapievici. Critica noastra este una de fond, nu la persoana, si nu bazata pe pretexte stupide. Nu acelasi lucru se poate spune, insa, despre siteuri de fanatism militant cum ar fi, de pilda, ”In linie dreapta”, site care se asociaza cu grupul intelectualilor “de dreapta” si foloseste aceleasi arme, pana la urma, ca Liiceanu: rastalmacirea si stigmatizarea. Si mai observam un fenomen: regulile normalitatii nu se aplica pentru ceilalti, ci doar pentru elita, pentru cei putini si alesi. Libertatea de exprimare nu este pentru oricine, ca si denumirea de intelectual. Nu e in regula ca Biserica sa dea telefon la guvern pentru Secretariatul de Culte, insa e in regula ca un episcop sa ceara unui membru al eparhiei autocenzurarea unor opinii despre “noi”, elita.
In fine, pentru doritorii de lamuriri, am pus in sectiunea de trimiteri a acestei postari articolele in care ne-am exprimat parerea despre Liiceanu et comp. O lectura sine ira et studio arata ce fel de ”rafuieli” am dus si maniera in care am facut-o.
Reactia reprezentantului Patriarhiei este cam ambigua, caci ne expediaza la gramada la categoria “bloguri care ataca biserica”. Nu este foarte clar contextul afirmatiilor sale, de aceea ne abtinem de la alte interpretari, insa ar fi foarte trist daca si acesti oameni se preteaza la astfel de… rafuieli.
In orice caz, pare ca “Razboi intru Cuvant” incurca si enerveaza pe toata lumea, de la intelectualii “de dreapta” la activistii anticrestini, de la extremistii schismatici la Patriarhie si de la neolegionari la fanaticii neoliberali.
- Jalnicul spectacol al ”elitelor” neintelese de ”plebea mizera”: INTELECTUALITATEA ”DE DREAPTA” decorata la Cotroceni pentru… ”SERVICIU CREDINCIOS”. Liiceanu, Patapievici et comp. ”SE RECUNOSC” in ”VALORILE” lui BASESCU
- D`ale… CARAGIALELUI astazi: …”O soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!” CE E PUTRED IN CAMPANIA DE SUSTINERE A LUI ANDREI PLESU?
- DECONSTRUCTIA ROMANIEI
- CE ESTE INTELECTUALUL, CE INSEAMNA A FI EDUCAT? Jalnica decadere a “intelighentilor” grobieni si ridicoli
- “Alianta de Centru Dreapta” – MASCOTELE ELITIST-”CRESTINE” ALE LUI BASESCU (MRU, Neamtu, Papahagi) in cardasie ipocrita cu vechea garda portocalie si lafaindu-se in direct in haznaua diversionista OTV-DDD (video)
- REEDUCAREA DE BUNAVOIE A OAMENILOR “SUBTIRI” sau cum ajung “intelectualii de dreapta” PROPAGANDISTII DE NADEJDE ai tiranilor
- Teodor Baconschi si Adrian Papahagi, dedicati TRUP SI SUFLET cauzei STATELOR UNITE ALE EUROPEI
- Teodor Baconschi inaltand ode POLITICIANULUI NEPERECHE AL ROMANIEI CONTEMPORANE. Tristul tablou al terfelirii crestinismului in noroiul oportunismului politic
- Demiterea lui TEODOR BACONSCHI sau CAND IUDELE SUNT… TRADATE
- Cotidianul patriarhal Lumina, rampa de lansare pentru MIHAIL NEAMTU si NOUA REPUBLICA a lui Traian Basescu
- “NOUA REPUBLICA” = noua diversiune cu pretentie de “alternativa”, pusa in slujba regimului BASESCU-CIA-FMI. Despre manipularea miscarilor “ANTI-SISTEM”
- Ideologii din umbra ai PDL lanseaza la apa IDEEA PERFIDA A DESFIINTARII SISTEMELOR PUBLICE DE PENSII SI DE SANATATE. Plus: despre trezirea tardiva, dar salutara a unor intelectuali si ipocrizia domnului Liiceanu
*
- ONG-urile crestine sustin protocolul dintre Patriarhie si Ministerul Educatiei privind educatia religioasa in scoli. SECULARISM VS. ORTODOXIE IN SCOLI. Alexandru Racu da un raspuns ortodox ofensivei antiortodoxe
- Patriarhia Romana si Ministerul Educatiei au incheiat un PROTOCOL “SECRET” privind PREDAREA RELIGIEI in cultul ortodox. Inca un prilej pentru ASUR sa sara (pe) calul “INDOCTRINARII RELIGIOASE MASIVE”
*
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@doroteea:
Mda, una vorbim, bașca ne intelegem, cum zice o vorba din batrani.
Adecvarea la contextul comunicational dat nu inseamna sa bagi sub pres unele lucruri, ci sa le tratezi asa cum trebuie pentru interesul general al discutiei – lamurirea, si pentru promovarea punctului de vedere al partii in cadrul careia te regasesti. Cazurile invocate de Liiceanu in dezbatere sunt irelevante, deoarece nu sunt, pe de o parte, nici un fenomen statistic, si, pe de alta parte, nu au nicio treaba cu miza dezbaterii (religia in scoala), ce necesita o lamurire principala, pe baza de legi, reguli, proceduri. In economia discutei, astfel de cazuri sunt introduse fie de diversionisti, fie de diletanti care incurca una cu alta si care, neintelegand un fenomen, zic si ei ce li se pare a fi relevant despre el. Sa zicem ca Liiceanu este diletant aici. Telefonul prezumtiv, falsul caz al preotului care ”preda” geocentrismul, siteurile invocate, sunt toate niste spete anecdotice care nu au ce cauta acolo, pentru ca pur si simplu ele nu sunt factorii decisivi pentru configurarea raportului intre biserica si stat si pentru statutul religiei in scoli, si nici nu sunt realitati statistice care sa ne arate ceva semnificativ despre consecintele predarii religiei in scoli. Acum, se intampla ca interventiile tale nu doar ca fac abstractie cu totul de acest context, ci continua cam pe aceeasi linie distorsionanta (in sens tehnic), invocand alte cazuri care nu au cum sa fie relevante pentru SUBIECTUL discutiei, caci aici problema disputata nu e ”au ortodocsii pacate sau nu?”, ci daca ortodoxia are dreptul sa fie prezenta in scoli, si daca da, cum, si, printr-o extensie fortata de Liiceanu, daca in ortodoxie putem avea voci critice la adresa ”elitei” culturale a tarii. Or tu nu faci altceva decat sa accepti nu argumentul x sau y, caci nu asta ar fi problema, ci pur si simplu sa accepti deturnarea discutiei intr-o fundatura si sa ne demonstrezi in continuare ca intr-acolo trebuie mers. Cu asta am incheiat, caci mai clar de atat nu putem explica, si nici nu avem tragere de inima sa ne contrazicem la nesfarsit.
@doroteea,
Nu prea am dispozitia sa comentez, dar ma vad nevoita (mai exact impulsionata de propria-mi constiinta) sa o fac, sper eu pt. o mai buna lamurire.
Eu cred ca rafuiala de care zicea Liiceanu se referea in principal la adminii site-ului (datorita titlului dat la acel articol sau acele articole unde Liiceanu a fost criticat/ironizat si selectiei facute stirilor publicate pe acea tema), el referindu-se la acei intelectuali din grupul sau, care impartasesc aceleasi viziuni ca si domnia sa. Pe cand tu te referi la intelectuali in general si la parerea comentatorilor despre ei, termenul de intelectual devenit, inteleg, de ceva timp un peiorativ pt. pleaba ortodoxa (de pe acest site cel putin).
In primul rand faptul de a te substitui “intelectualilor”, cum face Liiceanu, la modul generic, pare ca denota ceva mandrie si… prea putina minte, caci oricat te-ai considera a fi intelectual, nu esti totusi reprezentantul acestei clase, pe sistemul “dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine, dai in clasa muncitoare, dai in fabrici si ogoare, dai in tot ce tara are.” El isi aroga o infailibilitate pe care nu o are, cu alte cuvinte, oricine il critica pe dansul are ceva cu intelectualitatea (nu cu persoana lui, sau mai exact cu vorbele, faptele sale). E un sofism pe care il face si nu e singurul, in expunerile sale, apeland la manipulari care nu preau au nimic cu statutul de intelectual (onest).
Pe urma, legat de ceea ce spuneai, cum ca aici pe site “cititorii blameaza pe intelectuali si cultura mintii”. Cred ca aici generalizezi prea usor, pornind de la unele exemple, putine la numar raportat la numarul de comentatori. Eu nu prea ma vazut asa ceva, poate esti tu o fire mai sensibila. Imi amintesc un articol unde s-a comentat pe aceasta tema, si unde cred ca te-ai grabit cu concluziile, dupa mine, intelegand gresit unele nuante. Ma refer la faptul ca nu intelectualii sunt (erau) blamati, ci un anumit gen de intelectuali, mai exact, cei de genul lui Liiceanu, care nu au patruns valorile crestinismului decat superficial si teoretic, rational, nu duhovniceste, si de aceea avand o intelegere eronata in ceea ce priveste tot ceea ce tine de credinta, de ortodoxie. Caci adevaratul intelectual este cel care nu trece informatiile doar prin filtrul ratiunii, ci si al intelepciunii, al luminarii, al revelatiei Harului, intelectualul adevarat detine nu doar rationament intelectual bazat pe cunoastere (in sensul de bagaj informational) ci detine si intelepciune, si pt asta este necesara o minima lucrare duhovniceasca sau macar un fond bun sufletesc, pt. ca un om impatimit nu poate intelege lucrurile in adevarata lor profunzime, ci judecata lui ramane superficiala, deseori intunecata de patimi. Adevarati intelectuali au fost intr-adevar Vulcanescu, Gyr, Steinhard, Staniloaie. La asta se referea Ivan cred, nu la martiraj, facand acea comparatie.
Liiceanu, Plesu si altii sunt inteligenti, au cultura si cunoastere, stiu sa se exprime, insa dau dovada de lipsa de intelepciune, acea intelepciune si acel bun simt a taranului de care pomenea Arsenie Boca. Ratiunea acestui gen de intelectual nu este luminata, duhovniceste vorbind, trebuie si caracter, bun simt, cinste, adica unele virtuti pt. a putea discerne lucrurile in adevarata lor lumina (aici ma refer mai ales la tema ortodoxie si Biserica).
Spuneai: “Si – regret sa o spun – dar in mintea foarte multor cititori dainuie o confuzie extrem de paguboasa, si anume aceea ca MINTEA SE OPUNE CREDINTEI!”
Nu, cred ca s-a inteles gresit. Mintea NELUMINATA de Har se opune credintei. Caci dupa cum spui mai departe:
“o minte bine folosita poate fi o carja, un instrument EXCELENT si DARUIT DE DUMNEZEU… De multe ori INTELECTUL INSUSI E ROD AL HARULUI!!… Cunoasterea pt unii poate fi inaltare, pt altii sminteala.”
Da, deci cunoasterea poate fi sminteala pt cei cu mintea necuratata de patimi, si nehranita de rodul Harului, iar pt ceilalti poate fi inaltare.
E vorba deci de niste nuante care ti-au scapat si pe care poate unii comentatori nu au stat sa le explice sau poate nu s-au exprimat mai clar, dar la asta cred ca se refereau, nu ca ar fi avut ceva cu cultura in sine sau cu intelectualitatea, ci doar cu intelectualii mandri si necredinciosi care isi explica toate cu ratiunea lor (neluminata si impatimita), si care deseori gresesc in teoriile lor, multi indepartandu-se de Biserica sau intelegand-o gresit, asociind-o cu niste exemple (extreme) de clerici sau ierarhi care smintesc cu unele atitudini.
E de meditat pe acesta tema asupra a ce a vrut sa spuna Manatuitorul cand a zis: “Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, caci ai ascuns acestea de cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11;25)
Pt ca pruncii cu inima curata sunt mai aproape de Adevar decat cei impatimiti de mandrie si alte patimi, caci precum spunea un Cuvios, riscul cunoasterii (exclusiv rationale) este mandria, caci deseori “cunoasterea ingamfa”. In concluzie, intelectual nu este doar cel care are idei interesante si stie sa le exprime, ci cel care are si discernamant si onestitate.
Cat priveste, sa ne asumam slabiciunile, caci CHIAR avem o problema (noi, ortodocsii) si sa ne punem cenusa in cap, cred ca e gresit pusa problema. Exemplele mentionate de tine sau de Liiceanu si altii, sunt cazuri existente dar nu majoritare, ci e vorba de unele cazuri extreme totusi, chiar daca nu foarte putine, insa nu sunt reprezentative pt ortodoxie. De aceea nu e cazul sa ne asumam ceva, sau sa ne punem cenusa in cap, zic eu, pt ca nu exista padure fara uscaturi, orice om are patimi care sunt usor exploatate de cel rau, in special clericii sunt cei mai ispititi si fiecare va da socoteala pt faptele sale. Biserica nu este reprezentata cu adevarat decat de cei care ii respecta invataturile, restul sunt oi (sau oite) ratacite. Mantuitorul a spus “nu te teme, turma mica”, si “multi chemati, putini alesi”, si “stramta este usa si putini care o afla”. Acest lucru ar fi trebuit cunoscut de acesti intelectuali daca au cultura cu adevarat si sunt onesti. Daca spui doar jumatati de adevar sau rastalmacesti, sau daca nu cunosti aceste lucruri, atunci nu poti pretinde ca esti obiectiv sau reprezentativ pt intelectualitate.
Cat priveste homosexualitatea, din cate am inteles este vorba ori de o pervertire in timpul adolescentei (atragerii catre acest obicei prin anturaj, sau cei abuzati), ori de patimi cu care omul se naste si pe care le mosteneste de la inaintasii sai (caci mostenim se pare si virtuti dar si patimi in adn-ul nostru).
M-am intins cam mult, scuze…
@admin
uneori am senzatia ca scriti niste comentarii care, de fapt, imi apartin, desi nu le-am scris niciodata.
ce chestie.
@carmen
acum ca faceti conexiunea cu acea discutie de care imi aduc parca aminte, asa, ca prin ceata, inteleg unde bateati.
Ma bucur insa ca nu ati facut precizarea aista mai devreme caci mi-ati fi rapit placerea de a slobozi o sageata din tolba-mi plina si degraba varsatoare de cuvinte cu rezonanta de palitura de osanda.
Ca sa inchei intr-un ton optimist, nu este de mirare faptul la care faceti referire, in ceea ce ii priveste pe Parintele Sofronie si pe Sfantul Siluan, cultura duhului fiind superioara oricarei alte forme de cultura. Ca orisice tine de duh, de altufelu.
Insa relatia dintre dansii ne arata mult mai multe lucruri, cu adevarat mare binecuvantare ca avem parte de a o cunoaste.
Doroteea,
Interesante ,,povaştile” cu radicalii de ortodocşi şi înțeleptul preot catolic. Mergea şi cazul Tanacu, că nici măcar nu-i poveste şi pică bine şi pentru Liiceanu. Auzi… mai să-l dea afară… (radicali nu glumă). Şi omul mersese cu cele mai alese valori creştine (le şi enumeră), cu cele mai bune intenții (să-i învețe ortodoxia -corctă…). Nu… trebuie terminat cu ăştia, chiar sunt un pericol. Păi nu ? Atâtea cazuri…
@admin:
ihh…da, scuze, ok. Acum pricep. Oops. N-am fost deloc atenta la contextul discutiei si n-am citit articolul. M-am legat doar de remarca lui G.L. legata de ric. Da, am inteles.
@emma:
Pai Emma, eu n-am zis ca Sfantul n-are dreptate, ci, tocmai, ca remarca lui imi da dreptate mie! 🙂 Adica Sfantul Ioan vorbeste de impartirea sarcinilor, nu neaparat de vocatii. Altfel, eu una n-am vreo rafuiala personala cu cratita si nu o consider defel ceva injositor, regret enorm daca asta s-a inteles. Ba din contra, cand amm timp chiar ma amuza sa-mi etalez prin familie talentele (ce-i drept, moderate, cu iesiri sporadice si scilpitoare din grafic pe alocuri.. 🙂 ). Mai mult ma deranjeaza ca sunt unii care au impresia ca acolo e locul nostru exclusiv, musai, si care asa au interpretat spusele Sfantului Ioan. Ortodoxia e aceeasi, desigur, dar cand contextul istorice altul este ca si cum ai turna o apa curata intr-un alt pahar. In fine.. nu dezvolt, sper ca s-a inteles ideea.
La fel, nu ma deranjeaza deloc neintelectualii si nici nu am o iubire deosebita pt intelectuali – depinde de neintelectuali si depinde de intelectuali. Uite, adineauri ma uitam la un istoric britanic, Simon Schama, un interviu cu el. Ala e genul de intelectual care nu-mi place, pt ca isi foloseste aiurea darurile, dupa mine. Dupa cum sunt oameni care n-au nici o educatie dar sunt colosal de buni, inimosi si de o mie de ori mai buni ca altii cu ma multa carte. Admit asta. Mesajul meu este urmatorul: cultura nu se opune in mod AUTOMAT, APRIORIC, mintii (cum de ex. s-a exprimat Carmen – ~relatia imposibila dintre cultura si credinta~, nuantand ulterior). Uneori se opune alteori din contra, o sustine. Nici eu nu mai vreau sa insist, cred ca am subliniat suficient aceasta nuanta. Steinhardt, de ex, dupa mine este un exemplu fantastic, extraordinar, de om cu inima de prunc si minte de ultraerudit. Si cu o nevinovatie si o puritate mentinute IN POFIDA experientei si a cunoasterii subtile si detaliate a raului. Si, desi bun, nevinovat, erudit si intelept, nu mai putin vigilent, treaz si decis sa lupte pana la capat cu raul si sa nu-si risipeasca margaritarele aiurea. Deci…se poate. Acest om ar trebui sa serveasca drept (contra)exemplu VIU pt cei care vad permanent o incompatibilitate intre cultura si credinta, sau o limita a intelectualilor de aatinge inaltimile Harului.
@Traista…
M-am legat de fraza cu ‘demnitatea si respectul cerut de femeie’, sau ceva in genul… Ok, pai atunci suntem in aceeasi barca. Nici eu n-am zis ca de indata ce scoate coltii mitocanul sa iti faci valiza si sa pleci la mama. Dar nici sa inghiti ca fraiera orice doar pt ca ramai fara casa sau pt ca ‘ti-e frica sa dormi singurica’, expunandu-ti astfel dramatic copiii, niste fiinte fragile si dragalase, la tot felul de orori, scandaluri, deviatii. Si nici sa nu accepti ca esti buna doar de aspirator si masina de gatit doar pt ca el iti baga asta in cap. Poate ai si alte talente…sau poate nu. Dar daca le ai, de ce sa nu le valorifici?? Pana la urma casnicia este o chestie de negociere permanenta. Eu am mult respect pt multe din acele mame care isi cresc singure copiii. Crede-ma, am intalnit multe astfel de cazuri, si le inteleg pe deplin. Cand afli ca domnul are o amanta si ca nu e dispus sa renunte la ea, ce ar trebui sa faci? sa accepti promiscuitatea in casa ta? Poate tu esti de acord si ti se pare crestineste asa – desi Domnul Iisus nu a dat deloc de inteles ca tr sa acceptam asta, din contra -, ok, e treaba ta. Eu una, nu, multumesc. In patul si casa mea, in afara de copii, nu pot fi decat 2. Punct. Deci..le inteleg pe doamnele cu pricina si le respect. Chiar SUNT puternice.
@Mirela:
Mirela, ce sa zic, sper din tot sufletul ca ce spui tu sa fie adevarat si acele cazuri sa nu fie simptomatice. Cat priveste sensibilitatea mea, te pomenesti ca oi fi, tocmai mi-a zis asta si @Traista… Totus ma indoiesc ca mi s-a parut, subiectul a facut chiar cap de afis pt un ‘colt de dat cu capul’ deschis special pt asta, daca iti amintesti…
Homosexualitatea – da-o incolo, nu stiu care sunt cauzele. Dar in dezbateri trebuie sa fim isteti si sa avem strategie, sa nu ne legam de ce nu stim, ci doar de ce stim, asta era ideea mea. Cu atat mai mult cu cat chiar avem toate argumentele in tolba. De ce ma rog sa fim ca fraierii desfiintati din capul locului numai pt ca nu am fost corecti politic, cand chiar am putea-o face fara probleme?? Nu ma interseaza cand si de unde vine. Important e ca e o BOALA. Si cu asta, basta.
In rest, da, se pare ca ‘cenusa in cap’ nu era contextul potrivit fata de articolul postat. De acord, imi asum asta, nu m-am obosit ce-i drept sa citesc parerile lui Cernea&co despre chestiunea religiei in scoli. Dar o sa o fac si o sa imi expun aroganta opinie cat mai amplu, invadator si enervant.
@a-km:
dumneavoastra nu va mai raspund decat dupa ce invatati sa cititi pana la capat si sa nu mai desprindeti fraze din context. Cu astfel de tactici, nu intrati in sfera celor cu care sunt dispusa sa dialoghez.
Altfel, nimic personal, va bucurati de respectul si consideratia mea.
@Sluga……Ana,Carmen,Emma, Mirela,traista….si……admin,
de acord cu voi.DOAMNE AJUTA!
Eu inteleg doamnele cele puternice care au pus punct cand au vazut ca sotul le inseala, dar le respect si pe cele care au înghitit nu de dragul fricii ci de dragul Domnului, au mers mai departe s—au rugat si prin exemplul lor l—au intors pe barbat la Dumnezeu si la o viață corecta,fara a avea frustrări, ura sau alte sentimente negative.Rare sunt aceste exemple,dar ele exista.Cat despre talentele pe care le ai,poti sa le valorifici daca aceasta valorificare nu pune in planul doi copiii sau daca sotul se opune si aceasta valorificare nu cumva iti aduce certuri in casa, caci daca da, atunci mai bine înghiti in sec si te pui la rugăciune ca sa—l convinga Dumnezeu, de ce e mai bine si in acest fel nu iti pui in pericol pacea si linistea familiei de dragul valorificarii unor aptitudini, caci primul talent al femeii este acela de a fi o mama si o sotie credincioasă si crestina.
Poate Dl. Liiceanu ar mai trebui sa-l viziteze pe parintele Rafail NOICA!
@ admin:
Pina la urma, sa ne reamintim ca insusi Domnul Iisus Hristos si multi sfinti dupa El au fost prigoniti pentru ca nu au vrut sa placa lumii, nu au vrut sa se remarce intelectual sau in alt fel si nu s-au redus la compromisuri, chiar si atunci cind viata lor a fost in pericol. Intre moarte si compromis, au ales moartea. De la Iuda pina la sfirsitul lumii, “prietenii” tradatori nu vor lipsi.
Problema noastra este ca nu sintem uniti pentru ORTODOXIE, ci fiecare incearca sa-si impuna propriile parari, folosind multe cuvinte, ca sa para mai convingator. Fiecare tine la parerea lui mortis, chiar si cind ea este eronata, si nu vrea sa cedeze o iota. Fiecare interpreateaza Biblia si spusele Sfintilor Parinti dupa mintea sa. De aceea multi nici nu vor rezista prigoanelor. Nu va fi atit prigoana lui antichrist cit va fi “dulceata” acestei lumi, care ii va insela pe cei mai multi.
Domnul si Maica Sa sa va lumineze, iar Sfintul Har sa va intareasca. Imi inchipui ca nu va e usor sa primiti astfel de atacuri.
@ doroteea:
Pentru cineva care nici macar nu a citit articolul, you sure have a lot to say 🙂 I mean, A LOT!
Dar am re-citit comentariul #19, pentru ca m-a deranjat prima data. Si am zis sa il recitesc dupa o perioda de citeva ore, poate nu am inteles ce ai spus. Atit tonul cit si continutul sint destul de jignitoare atit pentru postatori cit si pentru admin, si mai ales pentru ei. Apelez la constiinta ta, adu-ti aminte ca si admin sint tot oameni, ba ca mai au si suflete, si nu cred ca este frumos din partea noastra sa venim aici, in casa lor virtuala si sa ii atacam, sa ii criticam ca nu cenzureaza postatorii pe placul nostru, si sa ii jignim ca nu ne convine noua una si alta.
Ultimul tau comentariu chiar confirma aroganta, ba te mai si lauzi cu ea:
” Dar o sa o fac si o sa imi expun aroganta opinie cat mai amplu, invadator si enervant.”
Ce cistigi din asta, si unde este spiritul tau crestinesc? Si daca este o gluma, nu mi se pare deloc funny, si nu cred ca sint singura aici. Cred ca ai mers prea departe. Nici macar nu ti-ai cerut iertare, ti se pare ca nu ai gresit cu nimic fata de admin, si o dai din “ihh” in “oops” ca si cind e ok sa vi aici si sa te comporti asa, fara sa iti pesa citusi de putin ca pina la urma, ranesti persoane fizice,… oameni reali, nu niste roboti care stau in fata monitorului.
Asa ca daca vrei si adevarul vazut de altii, nu numai cel inchipuit de tine, iata ca iti expun si eu “adevarul meu”. Gindeste-te ca poate admin sint niste suflete sensibile si poate se vor afecta f. tare de jignirile tale. Nu sint eu aici sa-ti fac tie morala, dar tot zici ca vrei sa vorbim in adevar. Iarta-ma, stiu ca adevarul meu nu iti va place.
@doroteea:
Am amanat rapunsul meu la com.33 pentru ca nu stiu cum sa ma exprim astfel incat sa nu sporesc o stare de confuzie (asa cum am obiceiul in ultima vreme), dar si pentru faptul ca nu cunosc prea multe detalii din viata lui George Manu sau Mircea Vulcanescu. Doar despre parintele Nicolae Steinhardt pot spune ca momentul acela, al alegerii, eu cred ca a fost atunci cand, marturisind familiei ca s-a botezat, a fost respins de aceasta. Si mai cred ca drumul este acelasi pentru toata lumea, diferit fiind doar modul in care ajunge fiecare pe el. De altfel, acest drum ne-a fost aratat noua de insusi Mantuitorul pe Muntele Carantaniei, muntele ispitirii.
Daca la inceput parintele Sofronie participa la expozitii de pictura in saloanele pariziene, dupa convertire a devenit iconograf, ceea ce, consider eu, este o mare diferenta. La fel ca si parintele Nicolae Steinhardt, cand, dupa ce a primit haina monahala, a intrebat daca mai poate scrie.
Nu-i în afara nici unui context. Aveți aceiaşi țintă ca şi Liiceanu (dar nu atât de radicală pe față, ca domnia sa care condamnă public monahii Sfântului Munte Athos, de radicalism, de lipsă de toleranță şi de iubire, de obscurantism şi ură de ne-ospitalitate, din pricină că nu primesc noile directive impuse ortodoxiei de demiurgii noii ordini mondiale). Ținta d-voastră aceasta este, se vede din ce comentați şi iterpretați, din scenariile d-voastră. Cosiderați ca şi Liiceanu, Pleşu şi ai lor (deşi mai moderat şi mai diplomatic), atac la adresa intelectualilor orice ține de ortodoxia tradiționalistă. Nu o spuneți direct dar susțineți personajele acestea discret şi în concepția asupra învățământului. Duhovnici ortodocşi (în primul scenariu), monahi… abia unul din patru s-a apropiat de soluția corctă, la al doilea scenariu… duhovnicul… nu bolovan ci stâncă, în schim preotul catolic l-a liniştit. Nu seamănă cu ce spune mai sus Liiceanu despre bloguri şi Aton ? Nimeni nu vă impune nimic pe aici. Credeți ce vă îndeamnă conştiința. Ce spuneți despre minte în interpretarea d-voastră, nimeni nu le-a combătut negat şi repudiat, dimpotrivă. Duhovnicie fără inteligență nu poate exista. Duhovnicia cea mai adâncă este susținută de mințile cele mai iscusite, difrența ? Diferența este că în credonța intelectuală mintea se observă, se crede şi se susține prin sine şi prin cele proprii virtualului specific, în duhovnicie, mintea confruntă totul cu legile duhovniceşti se supune lor, se supune poruncilor, caută, învață şi ajunge de cunoaşte lucrarea Harului, recunoaşte manifestările acestuia şi cursele înşelătoare ala ispitelor, sesizează orice nuanță a căderii, cunoaşte simțămintele smereniei şi viclenia mândrie, se centrează în adâncul inimii şi se face una cu ea în râvna şi simțămintele rugăciunii, face dferența între cultura duhului şi cultura lumească a minții omeneşti, nu mai continui. O să spuneți că chiar asta a-ți spus. Nu. Nu se leagă cu ce susțineți. Radicală este duhovnicia. Radical este Mântuitorul. Credeți cum vă place, dar învățământul, copiii noştri, trebuie să înveța ABC-ul (obscurantist), al credinței ORTODOXE, nu ce doreşte Liiceanu şi şefii lui de aici şi din afară.
Pedagogia şi tactul duhovnicesc se aplică, Doroteea, de la caz la caz, nu în pricipii (de tipul celor discutate şi pe aici). Este redlgretabil că asociezi credința tradiționalistă cu lipsa de iubire, cu fixismul, cu incultura crasă, şi cu ortodoxia neortodoxă. Scuze.
Exista mitologie crestina? Mi-e tare neclara sintagma si ma cam deruteaza.
Exista legende in Biblie? Credeam ca doar adevaruri. Sau poate am eu o intelegere alterata a notiunilor de mitologie si legenda.
Dl. Liiceanu a reusit, fara sa vrea, sa creeze o polemica constructiva, zic eu, pt. ca iata, ies la suprafata, poate ,nuante nedezbatute pe de-a intregul, in timp, cum ar fi inteligenta fara de Dumnezeu vs cea intru Dumnezeu. Ceea ce cred ca e de bun augur. Si sa nu uitam ca nu persoanele in sine sunt de “atacat’, pt. ca nu sunt decat vectori ai lucrarii alcuiva, greu de cuprins doar cu intelectul, Avem mari duhovnici si teologi care au dovedit ca au fost si intelectuali, dar si mari” practicanti “: Ignatie Briancianinov, Sofronie Saharov, Serafim Rose, Dumitru Staniloae, par. Arsenie Boca si inca multi, pe care nu mi-i amintesc in momentul asta…avem pe Sf Siluan, pe par. Paisie Aghioritul, pe al nostru par. Cleopa, oameni fara instruire intelectuala, dar care au reusit, prin Duh, sa acceada la intelegerea si intelectuala a lumii, uimind multe minti exclusiv intelectuale.
Si apropo de inteligenta “fara Dumnezeu”, de curand am recitit un pasaj al par. Serafim Rose despre tinta educatiei moderne ( scris prin anii 70-80), cum ca ea nu mai are un tel. “Totul este fragmentat, impartit in diferite sectiuni. Insasi ideea de cunoastere coerenta e socotita superstitie medievala, inapoiere; astfel ca ajungi specialist intr-un domeniu particular, cu un punct de vedere ingust, fara a sti care este scopul lucrurilor…invatatura noastra nu mai are un centru…”
Si, tot Serafim Rose:” Stiinta moderna s-a nascut (in periaoda Renasterii) din experimentele alchimistilor platonisti, ale astrologilor si magicienilor. Duhul aflat in spatele noii conceptii stiintifice asupra lumii era unul faustic, duhul magiei care ramane tonul de temei al stiintei contemporane. Telul stiintei moderne este puterea asupra naturii”
As merge chiar mai departe, si as zice ca acum telul stiintei pare sa fie uzurparea Lui Dumnezeu. Ne credem si simtim atat de inteligenti, oamenii, incat deja pare ca nu mai avem nevoie de El! Cand o simpla furtuna ne arunca “cu rotile in sus”…
Imi cer scuze pentru interventie
ecouri.triste. http://www.revista22.ro/prezen539a-religiei-n-537coli-ntro-noua-etapa-43540.html
@Emma:
nu ai inteles corect. Ceea ce am spus ramane valabil ca si continut, din punctul meu de vedere. @Adminul mi-a atras atentia ca nu asta era discutia si contextul in care sa invoc aceste argumente, topicul era altul, si anume religia in scoli. Si asa e, asta era subiectul de baza. Altefl insa raman la parerea mea ca multi ortodocsi – inculsiv de pe ric – au o viziune incorecta despre cultura si intelectuali, asta nu am de ce sa retrag. Dar, e drept, nu asta era momentul de spus aceste lucruri.
@Carmen:
Carmen, eu nu stiu de momentul ala de care spui din viata lui Steinhardt, cu respingerea familiei.., poate e o confuzie… sau poate efectiv mi-a scapat ceva, desi am citit destul de mult despre el. In rest asa e, l-a intrebat cu inima stransa atunci pe Justinian Chira daca dupa tunderea in monahism mai poate scrie ca pana atunci. Si…stii raspunsul 🙂
@a-km:
iarasi va inselati si iarasi faceti pe psihologul care stie despre om mai multe decat vede. Iata, va dau aici in scris (si va fi arhivat, iar daca vreodata ma voi dezice de cele spuse dau liber adminilor sa plasez datele mele personale pe site astfel incat toata lumea sa arunce cu o legitima piatra in numele meu, fie ea si virtuala): daca se va pune vreodata problema scoaterii religiei din programa scolara, voi face parte dintre cei care see vor opune cu TOATE MIJLOACELE LEGALE ca acest lucru sa nu se intample. Mai ales ca, fiind in domeniu (plus o specializare in tema) cunosc aceste instrumente mai bine ca altii. Deci..nu, nu urmaresc aceeasi ‘tinta’, SI MA OPUN CATEGORIC ELIMINARII RELIGIEI DIN PROGRAMA SCOLARA.
Dar, e adevarat, nu il suspectez pe Plesu ca intentioneaza subversiv sa elimine religia din scoli, chiar deloc. Si nici pe Liiceanu. Eu una nu deduc asta din dicursul lor. Liiceanu spune acolo de niste lucruri cu care, cum a spus, partial sunt de acord pt ca le-am vazut cu ochii mei. Daca insa se foloseste in realitate de acestea pentru a elimina predarea religiei – nu stiu, eu nu gasesc fraza care sa ma indreptateasca la o astfel de deductie (deformatie profesionala: sunt avocat si sunt atenta la cuvinte, nu la ‘intutiile personale’). Nu neg insa ca asa o fi, poate imi scapa mie ceva. Daca aveti dreptate si, in adancul sufletului lui (negru, desigur, si lipsit de caracter cum spunea cineva pe aici 🙂 ) asta isi doreste, atunci DA, MA DEZIC TOTAL DE ACEST PUNCT DE VEDERE, fie el si neexprimat.
Remarc, în primul rând, ariditatea discuţiei pe tema predării religiei în şcoli. Nu am reţinut o idee de bază. Sincer, nu ştiu de ce a mai fost făcută public, pe lângă faptul că s-a ţinut. Probabil pentru a împrăştia mai departe invectivele la adresa Bisericii, inclusiv a site-urilor ortodoxe.
După cum spune Sf. Ignatie Briancianinov, filozofii sunt nişte moralişti care critică patimile, dar nu sunt în stare să impună un model de virtute. Ori Ortodoxia are singurul model valabil şi netrecător: Hristos. Liiceanu şi intelectualii noştri sunt nişte moralişti şi vor ca şi Biserica să fie moralistă. Ei bine, Biserica are problemele ei la nivel instituţional, cum este şi cea cu predarea religiei în şcoli. Ei ar vrea să fie mai ştearsă, să nu vorbească de iad şi rai, de veşnicie… Nu se poate. Oamenii se confruntă, vrând-nevrând, cu moartea. Dacă nu li se vorbeşte de iad, asta nu înseamnă că le faci un bine.
Eu văd un conflict între viaţa pământească şi cea veşnică, între om şi Dumnezeu. Din păcate, aşteptările mele erau prea mari; nici măcar să aducă o critică la obiect site-ului n-a fost în stare, doar nişte banalităţi care ţin pt neştiutori şi ignoranţi. Războiul de a săvârşi binele trebuie să-l ducem până la capăt pt sufletul nostru.
@doroteea
Daca vreti sa va transformati in avocat al unei parti, so be it. Faceti-o si faceti-o bine. Dara osandirea celeilalte parti lasati-o pe seama altcuiva. Nu puteti fi si aparator si judecator in acelasi timp.
@akm
Ziceti bine da’ parca prea la foc continuu si prea emotional, pe alocuri. Facurati din poesie, mitraliera.
Parca versul poetului spunea invers, “Sa facem din tun, tractoare / Din atom, lumini, izvoare / Din rachete nucleare / Pluguri de arat ogoare“.
@carmen
Cred ca e vorba mai putin despre confuzie cat despre intregirea tabloului, lipseau niste tuse motiv pentru care am si intervenit mai sus.
Mi-am permis sa ma folosesc de spusele dumneavoastra pentru a ma ancora in cadrul discutiei.
—
Parintele Sofronie ar fi putut deveni unul dintre cei mai mari pictori ai secolului insa ar fi ramas pictorul si s-ar fi pierdut omul duhovnicesc. De multe ori, la inceput, omul nu realizeaza acest fapt si de aici conflictul interior extrem de acut intre cele ale duhului si cele ale omului.
Insa la mijloc este o transfigurare care nu anuleaza nici omul si nici darurile sale (talantii) ci le transforma dandu-le un sens al devenirii profund duhovnicesc.
Odata depasit conflictul interior, the breaking point, omul incepe sa devina, cu mai mica sau mai mare rapiditate, cu mai multe sau mai putine ocolisuri, ceea ce era chemat dintru inceput sa devina. Mai mult decat atat, descopera in timp, asa cum remarca parintele Rafail, ca asta era ceea ce isi dorea, de fapt.
Ortodoxia este firea omului. Dar adevarul acesta este chemat sa il descopere fiecare in parte, la timpul sau.
Insa, fara indoiala, trebuie depasit acel moment critic, trebuie renuntarea aceea, plecarea capului si a voii proprii sub mana lui Dumnezeu. De multe ori, aceasta trecere simpla nu e atat de simplu de efectuat pentru ca pana si drumul de la intelegerea acestui fapt – daca ajungi pana acolo si nu sfarsesti in dezechilibre majore parasind calea imparateasca a dreptei masuri – la asezarea interioara care sa permita lucrarea lui Dumnezeu este atat de lung pe cat este drumul de la minte la inima, inlauntrul fiecarui om.
Abia atunci cand omul se asterne pe calea cea stramta a slefuirii de sine incepe sa devina om firesc asa cum pictorul Serghei Saharov devine parintele Sofronie Saharov, pictor poate nu atat de icoane cat de suflete (urmandu-i astfel pescarului chemat de Hristos sa devina, la randu-i, pescar de oameni).
Dar asta nu inseamna ca schimbarea (brusca sau nu) de macaz in cele launtrice trebuie sa se reflecte la fel de radical si in exterior. Marea majoritate a oamenilor sunt pe culoarul alergatorului amator nu pe cea a atletului profesionist. Sa imprumutam de la atlet determinarea, perseverenta si rabdarea dar sa nu incercam sa sarim pe culoarul sau ci sa ne vedem lungul nasului si al caii noastre.
Ce doresc sa subliniez este ca, in cazul Parintelui Sofronie, avem de-a face cu un exemplu extraordinar, de exceptie – ca si in cazul parintelui sau duhovnicesc, Sfantul Siluan, a carui mostenire duhovniceasca se cufunda si o preia din adancimi unde noi nu mai avem puterea a ne scobori si o translateaza in planul nostru existential, mult mai mundan si mai la suprafata duhului.
Ii foarte bine sa avem aceste repere pentru a sti unde suntem chemati sa ajungem insa, pe de alta parte, dincolo de repere, trebuie sa avem si constiinta propriei decaderi si propriei stari sufletesti.
Noi, cei de azi, oare cum sa ne raportam la aceste repere care se situeaza cumva dincolo de posibilitatile noastre? Noi, ce sa facem, cum sa facem? Sa votam, sa nu votam, ce treaba avem noi cu politica pana la urma? Sa levitam dincolo de mundan sau sa actionam in fapta? Sa fugim de cip-cirip in munti, sa parjolim recoltele in fata Chevronului? Oare cum sa ne lipim piesele de puzzle interior, oare cum sa (ne) intelegem?
Si aici, as zice, sunt foarte de ajutor exemplele unor oameni cu un parcurs ce este oarecum mai ancorat in viata cetatii, in situatii oarecum similare celor cu care noi insine ne confruntam.
Sa incepem dara de la lucruri simple, intr-un parcurs firesc si sa incercam alaturi de ei sa urmam calea urcusului duhovnicesc, treapta cu treapta, mereu cu ochiul la repere dar fara vise de presupusa duhovnicie.
Asa cum este de folos sa cunoastem Vietile Sfintilor, mai vechi sau mai noi, pentru a stabili niste repere, tot asa ne este de folos sa cunoastem si vietile celor lasati de Dumnezeu mai aproape de veacul si de asezarea noastra sufleteasca.
Dintre intelectuali, pentru ca vorbim de intelectualitate, un exemplu care trebuie neaparat cunoscut si, pe cat se poate urmat, este Mircea Vulcanescu. Si subliniez inc-o data: NEAPARAT. Mostenirea pe care o lasa Mircea Vulcanescu – in planul intelegerii rolului crestinului in viata cetatii de secol XXI – este esentiala oricarei puneri de inceput bun. Chiar si pentru cineva atat de exersat si citit precum domnul Liceeanu.
Repet – si nu ma joc cu cuvintele – e-sen-ti-a-la.
Nu stiu cat e rea vointa la intelectuali de genul celor adusi in discutie…cat e rea vointa, cat e lipsa de dreapta intelegere, cat ii sentimentul elitismului sau un fel de mesianism izvorat din pasiunile mintii si jongleriile cu idei…cert este ca roadele lor sunt stricate iar partea lor este cea a Modernitatii in totala opozitie cu Traditia. In loc sa treaca de la Morala spre Religie, dansii fac pasul inapoi, de la Morala la Etica si, daca se poate, totul fiind relativ, de la Etica la Nimic.
Nu exista cale de mijloc si nu pentru ca nu ar putea fi gasita una ci pentru ca, de fapt, domnii se pozitioneaza ei insisi pe pozitii fundamentaliste in timp ce ii acuza pe ceilalti – intotdeauna ceilalti – de propriile tare. Sau pur si simplu se vand, isi inchiriaza creierul pe stipendii si recunoastere, pentru ca, nu-i asa, obrazul subtire cu cheltuiala se tine.
Gasca e mai mare si la fel si incregnatura, bag sama. Totul ii de vanzare. Nici n-ar putea sa fie altfel, pentru unii care deja si-au vandut sufletul orice altceva se pune la taraba fara prea multe fasoane. Asa cum putem citi si in exemplul urmator:
http://adevarul.ro/cultura/istorie/un-gen-nou-comert-istoria-1_539bf45c0d133766a890f5f8/index.html
Reductionist, cam asta ii modus operandi, in tot ceea ce tine de cultura si educatie.
@Alin-7:
De acord in toate. Incerc sa-mi fac timp sa citesc despre M.Vulcanescu.
Va inselati amarnic daca credeti ca eforturile domniei voastre vor mai avea vreun rezultat, in acel moment, al procesului (in sens avocatesc si kafkian, in acelasi timp).
Istoria ne arata ca procesul – ca succesiune de evenimente – se desfasoara in pasi si intai si intai, inainte de sala tribunalului, se consuma in agora, in fata publicului.
Odata castigat aici, in mintile si inimile oamenilor, restul nu prea mai conteaza: judecatorii sunt naimiti, sala de tribunal devine doar un teatru al absurdului iar procesul un simulacru cu sentinta cunoscuta dinainte.
Chiar nu invatam nimic din istorie?
Lasati-l pe Plesu. Sau pe Liiceanu. Sau pe Boia. S.a.m.d. Acestia, alaturi de alti intelectuali asemenea lor, au ales pentru ei si au facut-o demult; mai mult decat atat, nu ii vad dand nici un semn ca isi chestioneaza aceste alegeri, ba dimpotriva.
Ca atare, nu cred ca va e de nici un folos sa va consumati efortul si cuvintele in a apara pe cei ce nu doresc sa fie aparati de domnia voastra. Multe poate face omul, mai ales din inima buna, dar nu toate ii sunt de folos.
Poate ar fi mai bine sa va concentrati la a va apara pe dumneavoastra (si valorile la care tineti) de influenta dansilor.
Si asta, acum, pana nu va fi prea tarziu.
(off topic) a propos de informatia digerabila, incepe marea curatenie:
http://www.evz.ro/basmele-pe-care-le-iubim-cu-totii-sunt-daunatoare-concluzie-ingrijoratoare-a-unui-om-de-stiinta.html
Dawkins e pe postul lui Huxley..”buldogul lui Darwin”.
Ar fi o discutie interesanta despre influenta basmelor asupra copiilor si a manierei hollywoodiene de al rescrie: shrek..maleficent..etc. Printul e rau, zmeul e personajul pozitiv, printesa se salveaza singura eventual si pe print care e un impiedicat lipsit de barbatie si al carui singur rol e sa rezolve criza de hipogamie a eroinei. O lume noua..noi modele de viata.r
Liiceanu considera ca religia ar trebui sa se adapteze la descoperirile stiintei pentru a nu traumatiza copilulul cu conflicte insurmontabile. Cosmogonie crestina vs. cosmogonie evolutionista. Sf. Serafim Rose are un raspuns interesant la aceasta problema in scrisoarea catre Al. Kalomiros. Doar ca nu reusesc sa dau pe net de ea.
Era vorba, la un moment dat, despre adecvarea cuvantului Razboi pe un site ortodox. Daca e vorba despre razboi intru cuvant, despre un razboi duhovnicesc, atunci cu cine si cu ce arme se poarta acest razboi si, mai cu seama, cine poate sa il poarte?
Am intalniti oameni sinceri doritori sa ne apere credinta in arena publica. Ma numar printre acestia. Se pune intrebarea cine este pregatit pentru un asemenea razboi. Una este sa fii marturisitor atunci cand ai cutitul la os si alta este sa te revolti si sa arati cu degetul dintr-o miscare launtrica a duhului, fara sa risti ceva ce nu vrei sa pierzi.
Exista riscul ca, nepregatit sau nepocait fiind, sa imprastii in jurul tau nu Duhul lui Hristos de care este atat de mare nevoie, ci vrajba din sufletul tau, una in plus intr-o lume saturata de vrajba.
Cu patru ani in urma am avut privilegiul unei convorbiri cu Parintele Roman Braga, la manastirea sa din Rives Junction, Michigan. Mi-a povestit pe scurt despre patimirea si caderea sa din timpul Experimentului Pitesti, adaugand: “De atunci nu mai judec pe nimeni.” M-am plans de duhul antrihristic ce bantuie lumea cunoasterii, de corifeii acestui duh, exprimandu-mi confuzia in privinta rostului meu in acea lume. Mi-a raspuns ca tot omul cauta adevarul, ca undeva in adanc, asta cauta… SI a adaugat fara sa-l intreb. “Uite-l pe Dawkins, si el tot asta cauta, nu altceva…”
La sfarsit mi-a recomandat sa incerc sa traiesc Duhul lui Hristos in mine si sa imi vad in continuare de meseria mea de doctor (sunt psihiatru), fiindca este mantuitoare.
Si ca tot vorbim de publicatii, mi-a recomandat sa citesc o publicatie cu nume oarecum razboinic, revista SALVO…
@ Alin-7:
” In loc sa treaca de la Morala spre Religie, dansii fac pasul inapoi, de la Morala la Etica si, daca se poate, totul fiind relativ, de la Etica la Nimic. ”
De la Etica la Nimic, sau chiar mai grav, la o “Etica” care este din ce in ce mai “ne-etica” sub “lumina” mintilor secolului acesta, traversind si trecind peste demnitatea omului, mergind chiar pina acolo unde “sexual child abuse” este dorit de victime.
dorit de victime=”dorit” de victime
Se incearca inlaturarea sub orice forma a lui Dumnezeu (cel Real, cel Viu)–decrestinarea crestinilor pornind de la inbibarea mintilor cu teoria evolutiei (creind doubts ca Dumnezeu exista) si incheind cu alungarea Sa din toate spatiile publice, inclusive din scoli prin inlocuirea cu un alt dumnezeu, unul fara scrupule, care nu va da nimanui mustrari de constiinta in privinta pacatului, unul care ingaduie orice in numele “dragostei”, acceptat de toti si iubit de toti.
Deci chiar daca religia va fi pastrata in scoli, cartile vor fi modificate. Copiii nu vor mai invata despre Dumnezeu cel Viu, ci despre un altul care aceepta pe toti. CE este mai periculos? Sa scoata religia complet din scoli, sau sa se predea o religie diluata, cea a unui dumnezeu fals, in care Adevarul este amestecat cu minciuna?
Au inceput deja de citiva ani sa circule biblii aprobate de toate confesiunile pentru copii in occident.
Ar trebui sa vedem si partile de adevar din cele spuse de Gabriel Liiceanu. Daca respingem, ca de obicei, orice critica si sustinem ca toate sunt bune si minunate, doar intelectualii acestia vanduti au o problema, inseamna ca nu ne folosim cum trebuie de mustrarea lui Dumnezeu, care vine de multe ori prin gura celor pacatosi.
Mai concret, Liiceanu cred ca are dreptate cand critica pe acei profesori de religie cu orizont ingust, care imediat recurg la amenintarea cu iadul daca cineva incalca o porunca.
La fel are dreptate cand ii critica pe profesorii de religie care invata pe copii ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, sau ca zilele creatiei au fix 24 de ore. Acestea sunt atitudini antistiintifice complet gratuite, care nu ajuta cu nimic Biserica. Sa nu va mire daca vor iesi numerosi atei doar pentru ca au avut un profesor de religie nepotrivit.
In concluzie, cred ca Liiceanu are dreptate cand spune ca Biserica trebuia sa faca o selectie atenta a celor care predau religia.
”Îți mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineață, în baia mea, minute de adevărată voluptate și toate în preajma răsfățurilor pe care mi le procură mai întâi dușul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duș cel mai potrivit (șovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde și lavandă de la Roger & Gallet) -, apoi, odată dușul terminat, utilizarea cremelor de față de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de The Vert de la Bvlgari, în sfârșit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior. Sper că nu mă judeci pentru atâta lucru. Oricum, întreaga operațiune nu îmi răpește mai mult de jumătate de oră, așa cum cele 15 minute de gantere și de exerciții de abdomen se așază și ele, cuminți, în economia debutului zilei, tot ca o plăcere, înainte de duș. Te asigur că făcând toate astea nu mă simt nici ca o ”cocotă masculină”, nici ”devirilizat”, nici ”îmburghezit”, nici snob, nici ”metrosexual”, ci sunt pur și simplu un om care are o relație cordială cu corpul său, o răspundere pentru forma lui, pentru suplețea pielii lui, pentru mirosurile care le emană.”
(Gabriel Liiceanu, Scrisori către fiul meu)
______
“Bătrânul filosof cu capul chel,
Tot contemplându-şi propriul ombilic,
A declarat că lumea nu-i nimic
Decât aceea ce percepe el.”
Filosoful idealist -Demostene Botez
@ Bogdan:
Linkul a fost deja dat si de Carmen mai sus.
@Sluga:
Not on topic, cum ar spune francezul. Discutia nu e pe fond, ci pe forma.
Este regretabil ca un om de cultura ca dl. Liiceanu nu intelege sensul cuvintelor Razboi intru cuvant si mai sminteste si pe altii. Un minim efort ar fi trebuit sa citeasca ceva de pe site, sau sa dea un telefon bunului sau prieten dl Plesu, care a facut atatea pentru ortodoxie (in acceptiunea dl Liiceanu)poate s-ar fi luminat, sau nu, ca asa sunt intelectualii nostri, mai luminati ca Dumnezeu.O alte problema este discutia despre geocentrism si heliocentrism, care ii sminteste pe bietii copii, dar ca omul se trage din maimuta nu-i sminteste? Un crestin nu poate fi dacat geocentrist, daca sta si cugeta si ii citeste pe Sfintii Parinti. O discutie fara sens numai ca sa mai arunce o piatra in capul Domnului Hristos.
admin,
aleg sa risc,
domnul Liiceanu,prin atitudine si pozitie isi da singur cu stangu’n dreptu,dupa care, alearga repede cu ochiul de vultur, sa gaseasca vinovati. Neputinta de a merge drept ii apartine,iar prioritatile si le alege.
Binenteles ca nu acest site [ma gandesc si la comentatorii mai acizi,asa ca mine de ex]este vinovat de nemultumirile domniei sale.Personal,va multumesc tuturor.Eu m-am folosit ,si ma gandesc ca s-ar putea sa nu mai beneficiez de aest sprijin si ajutor ,pentru ca UN INTELECTUAL-cere ca acest site sa fie inchis.
Pai ati ramas cam ultimii,daca nu chiar ultimii,pe unde INTELECTUALII TARII nu au ajuns cu distrgatorul lor principal-VRAJIREA CUVINTELOR.DE ce? Simplu.Aici,se merge pe invatatura SFINTILOR PARINTI cu SFANTA SCRIPTURA si cu nuielusa SFINTELOR CANOANE,iar ca sa fii un bun ortodox nu e necesar sa fii si inelectual.
Daca imi doresc sa fiu totusi si intelectul,atunci pentru mine este important de stiut ,ca e obligatoriu sa invat ordinea prioritatilor.Adica,mai intai incerc sa devin un bun ortodox si sa ma mentin pe aceasta pozitie si abia dupa aceea , sa fiu si un intelectul,care isi foloseste intelectul in slujba lui Dumnezeu.
Cum eu nu sunt un intelectual,imi inchipui ca este foarte greu sa le imbini pe acestea doua,tinand cont ca prioritate[din punctul meu de vedere] are totusi credinta,iar faptele[ca doar acestea ne judeca,nu?] domnului Liiceanu alaturi de faptele multor alti intelectuali de “marca”,nu vin decat sa confirme.
Fara credinta ca prima prioritate,orcine[dar mai ales un intelectual],ajunge sa gandeasca si sa actioneze,trecand drept dumnezeu.Si ne mai miram ca noi, ca societate -europeana-deacum,am ajuns unde am ajuns.
Eu de aici am invatat multe si mi-ati fost de folos, ca e nevoie sa accept pe toata lumea in egala masura,sa nu fac diferente de nici un fel,dar, sa am dreptul de a respinge si combate ceea ce ma pagubeste pe mine sau pe semenii mei,fac parte din ABC-ul vietii.
Din pacate,INTELECTUALII acestia”la vedere”au poate multa cultura,si poate au invatat multe in viata lor,dar,vorba lui tataie,degeaba.
Nu numai ca nu le foloseste ,dar le si strica,si-ii strica si pe alti.
Imi doresc sa vad intelectuali ,in fata carora sa pot sa spun”jos palaria”,asa cum au fost in trcut ,si au fost folositi ca si exemple in comentariile de pana acum,dar cum nu gasesc,iar pe piata nu avem decat ‘la duzina”,aleg sa intorc capu’ ,si sa merg mai depare.
Doamne ajuta1
Faptul ca aceasta linie spirituala de identitate ortodoxa militanta social, linie care a fost teoretizata de marele Episcop Atanasie din Herzegovina, pe bazele puse de Sf. Iustin Popovici, faptul ca aceasta linie a intrat in dialog cu cealalta mare linie de ideologie sociala, linia umanista, e un semn ca aceasta e linia apostolica in ortodoxie acum, nu linia “turistica” soft a patriarhiei.
Trebuie sa perseverati. Directia e buna. E directia lui Steihardt, Iustin Popovici si Atanasie Jevtici.
Ereticii cad automat sub anatema, cf. Parintele Arsenie Papacioc in ” Singur Ortodoxia”. Idem ecumenistii, ibidem cei care-i tin in brate din punctul asta de vedere, adica nu se distanteaza de ei. Asta nu înseamnă ca nu interactionam altfel cu ei in viața de zi cu zi, si ca nu trebuie sa ne purtam crestineste. Doar ei au trecut la deviza scopul scuza mijloacele si au început sa ucida in numele credintei lor eretice, căci departandu-se de Adevar nu mai aduna cu Domnul (spune tot Parintele). A denunta ecumenismul este o obligatie, nu o opțiune. Sf. Sofronie de la Cioara se ducea din sat in sat si ii avertiza pe credinciosi ca preotul lor a trecut la papistasi. A murit pentru asta, dar a trecut in ceata Sfintilor. Nu poti fi dusman al Ortodoxiei, dar si prieten al lui Hristos. Scriu asta pentru dl Liiceanu care sigur citeste si comentariile, mai ales la articolul asta. Ecumenismul e pierzator de suflet. Cititi pe Sf. Serafim Rose, daca romanii nu va inspira incredere.
„- Jos munca manuala!… A triumfat INTELECTUL. INTELECTUL e imparat, INTELECTUL e stapan, INTELECTUL e mandria omului. Lui vor incepe sa i se inchine, pe el il vor idolatriza. OMUL isi VA RIDICA cu mandrie CAPUL si va cunoaste LIBERTATEA. La ce-i trebuie lui stapan, daca el stapaneste totul? La ce-i trebuie lui sa se supuna cuiva, daca el stapaneste totul? La ce-i trebuie lui sa se supuna cuiva, daca fortele naturii i s-au supus lui? Omul va cunoaste intelepciunea prezicerii din Eden[6] facuta de noi, (diavolii), femeii ascultatoare: «veti sti totul, veti fi ca niste dumnezei».“
„- Si astfel, in locul acelei sfintenii si puritati copilaresti, infantile, pe care ei (oamenii credinciosi) o numesc VIRTUTE si dezvoltare spirituala – asa cum i-a invatat MIELUL, noi (demonii) vom instala CULTURA noastra (diavoleasca), PROGRESUL nostru – al TRIUMFULUI si MANDRIEI INTELECTULUI…
„- Si OMUL isi va inalta CAPUL si va provoca la lupta CERUL, care l-a chinuit prin incercarea rabdarii si se va RAZVRATI impotriva supunerii si dependentei in fata LEGII, impotriva SMERENIEI si CURATENIEI, si NEPRIHANIRII, batjocorindu-le ca pe niste slabiciuni, sovaieli si servilism[7], si le va inlocui cu LIBERTATEA ANARHICA, iar desfatarea in PLACERI SENZUALE va fi podoaba acestei LIBERTATI…“
[…]
Sursa: http://spiritluptator.blogspot.ro/2014/02/marsul-distrugatorului.html?spref=bl
Multumim pt update! Ce penibil sa publici “Filocalia” la editura pe care o patronezi si sa nu fi dat niciodata in lecturile tale de seara de sintagma “razboiul nevazut”! Nu, dle Liiceanu, crestinismul nu este o piosenie edulcorata, nu este slabiciune “omeneasca, prea omeneasca”, cum ati invatat dvs. de la Nietszche, este cu totul altceva. Va invit la o lectura pasionanta a articolelor acestui site, alaturi de Filocalia pe care o vindeti in librarii, desigur, caci cultura fara Biblie si traditie filocalica nu exista.
In locul dvs. m-as abtine sa-mi exprim vreo opinie despre lucruri necunoscute, nu de alta, dar felul in care ne exprimam ne dezbraca.
Da. Si felicitari celor ce administreaza acest site; marturirsesc ca nu am gasit multe site-uri care sa ofere stiri care ne privesc cu adevarat. Nu incape nicio indoiala cu privire la seriozitatea si decenta cu care ne sunt livrate toate informatiile.
@ admin:
Iata ca Liiceanu va “hirotonit” 🙂 Domnul a avut grija de mindria lui sa isi dea cu stingul in dreptul. Crede ca stie tot!
Este clar ca nu il intereseaza calitatea educatiei religiei. Daca i-ar pasa atit de mult de educatie si de elevi, poate s-ar lega si de procentul enorm al elevilor ce nu trec bacul. Sint profesori incopetenti in toate domeniile, dar iata ca lui ii pasa de profesorii de religie si atit, dar mai cu seama de preotii care preda religie! Este un atac ieftin asupra Bisericii ca sa o discrediteze.
De fapt ataca Ortodoxia! Nu-i convine mai nimic! Nu ii place nici de monahii din Sfintul Munte, nici de ne-ecumenisti, vine si face teorie CUM si CE sa se predea la ora de religie! Ce pregatire are el ca sa decida asta?
Totul este o mare gogomanie!
“Biserica trebuie sa tina cont de pasii pe care i-a facut stiinta si sa gaseasca tehnici de a se pune de acord cu pasii stiintei.”–da, i-ar conveni probabil ca Biserica sa accepte si evolutionismul ca “stiinta” si “teorie”
“Un alt exemplu pe care pot sa vi-l: cand un PREOT profesor isi intelege misiunea in felul urmator: copii – 8 ani, asta e caz pe care il cunosc de la prieteni care au copil in scoala – daca nu tineti postul de 2 luni veti intra in Iad;”–ma indoiesc ca toti PREOTII profesori de religie spun asta si pe tonul asta
“copilul se intoarce acasa, mama medic vrea sa ii dea carne si copilul spune: timp de 2 luni, mi-a spus PARINTELE profesor, n-am voie sa mananc. E o barbarie, un copil are nevoie de proteine, la 8 ani nu e chemat sa tina post.”–numai parintii care nu tin post sint sifonati de orice discutie cit de mica in legatura cu postul, ptr ca ei nu vor sa aiba nici o mustrare de constiinta. Acesti PREOTI profesori fac exceptii si impartasesc chiar si oameni mari care nu tin tot postul, dar la copiii de 8 ani le spune ca se duc in iad daca nu tin post 2 luni??? Si ce post este de 2 luni? Nici unul!
“Va dau un alt exemplu, tot de la prieteni cu copii in scoala la ora de religie: daca va uitati duminica la film veti ajunge in Iad. Copii, exista familii care nu merg in fiecare duminica la biserica? Sa ridice mana sus cine nu merge la biserica duminica. Spuneti-le parintilor ca veti intra in iad.”
Eu nu cred nimic din astea, sint inventiile lui si poate si a unor parinti atei. Se leaga in principal de preoti, de monahii de la Muntele Athos… Dar nu toti preotii sint profesori de religie si nu toti profesorii de religie sint preoti.
Ce sa mai! aghiuta l-a inspirit in minciunile si exagerarile lui. Mda, inteligent “intelectual”! Va “acuza” ca sinteti preoti! Vai, Vai! Pai daca si asta in sine este o minciuna, pentru ca fara sa verifice, isi asuma ca stie el tot, ce sa mai zic de restul afirmatiilor cind ceva atit de simplu, domnia sa inteligenta, can’t get right? Acum chiar pareti niste genii pe linga intelectualul asta! Are Domnul grija de cei ce vorbesc impotriva preotilor, chiar si cind acesti presupusi preoti sint de fapt… mireni 🙂