update – Gabriel Liiceanu deranjat de …”Razboi intru Cuvant” la o DEZBATERE DESPRE RELIGIA IN SCOLI. Acuze: obscurantism, rafuiala cu intelectualii, implicare in “liniile politice” ale societatii

13-06-2014 20 minute Sublinieri

liiceanu

Patriarhia a sunat la primul ministru si a spus: Nu merge ca Cultele sa stea sub un ministru romano-catolic”, dupa ce Kelemen Hunor a devenit ministrul Culturii si Cultelor, a declarat scriitorul Gabriel Liiceanu, in cadrul unei dezbateri organizate de Grupul pentru Dialog Social. Acesta a povestit ca, imediat, “Cultele s-au desprins si au devenit Departament”, au revenit la minister dupa plecarea lui Hunor, insa apoi “a ajuns ministru Daniel Barbu, nenorocire, el din nou romano-catolic”. Prezenti la dezbatere, reprezentantii Secretariatului de Stat pentru Culte au raspuns: “Noi nu avem aceasta informatie”,reintegrarea temporara a Secretariatului de Stat pentru Culte in Minister s-a facut cand a cazut un guvern, a intrat altul si nu a fost clar”.

Grupul pentru Dialog Social a organizat joi, 12 iunie, dezbaterea cu titlul “Religia in spatiul public si in invatamantul scolar”, moderata de Eugen Ciurtin. La dezbatere au fost prezenti membri ai societatii civile, reprezentanti ai Ministerului Educatiei, ai Patriarhiei si ai Secretariatului de Stat pentru Culte.

Citeste mai jos cele mai importante declaratii din cadrul dezbaterii “Religia in spatiul public si in invatamantul scolar”:

Gabriel Ispas, secretar general adjunct in Ministerul Educatiei Nationale:

Protocolul semnat de Ministerul Educatiei cu Patriarhia Romana si Secretariarul de Stat pentru Culte nu a avut niciodata un caracter secret. Protocolul a fost semnat in data de 29, joi dupa-amiaza seara, la orele 18:00, urmand ca vineri dimineata, va dati seama nicio institutie, niciun ministru sau secretar de stat nu a plecat cu un registrul de intrari-iesiri pentru a da un numar protocolului respectiv. Dupa ce s-a semnat formal protocolul, acesta a urmat calea fireasca de inregistrare la toate institutiile. De altfel, chiar inainte de orice dezbatere contradictorie in spatiul public Ministerul Educatiei in data de 30 mai a postat pe pagina de net un comunicat de presa in care anunta pe de o parte incheierea acestui protocol, pe de alta parte care sunt principalele elemente ale acestuia.

Daca protocolul ar fi avut un caracter secret, categoric era imposibil ca Ministerul sa devoaleze continutul acestui protocol.

De ce s-a semnat acest protocol? Pentru ca tine de firesc si tine de respectarea legilor in vigoare in acest moment in statul roman. Primul protocol semnat intre Biserica Ortodoxa Romana si Ministerul Educatiei dupa Revolutie dateaza din 1990. Prevederile fiind cvasi-identice cu cele care sunt in acest protocol, ma refer la fondul problemei. Protocolul nu contine  niciun fel de dispozitie care sa incalce nici Constitutia, evident nici drepturile si libertatile cetateanului, nici Legea Educatiei si cu atat mai putin Legii Cultelor. Legea Educatiei vorbeste despre predarea religiei in scoala, legea cultelor stabileste mai departe si modul in care trebuie sa se realizeze colaborarea dintre culte si Ministerul Educatiei Nationale (MEN). Ministerul Educatiei nu isi pierde prin acest protocol caracterul laic, invatamantul romanesc ramane cum a fost si pana acum, singura diferenta este ca incercam sa identificam mecanisme care sa ne ajute sa depasim elementele mai putin placute din practica.

Intr-o dezbatere pe care a organizat-o HotNews.ro, spuneam in urma cu probabil 2-3 luni ca sunt intr-adevar multe lucruri care trebuie reglate si in partea de programe scolare, si in partea de curricula si in modul in care arata manualul de religie si ca impreuna trebuie sa facem un efort pentru a imbunatati aceste lucruri. Semnarea protocolului intre MEN si BOR, din punctul nostru de vedere, nu este decat o parte a unei normalitati pe care ne-o dorim in colaborarea dintre institutiile statului si cultele religioase. Evident MEN nu este deschis numai catre Biserica Ortodoxa Romana. Biserica Ortodoxa Romana (BOR) este majoritara din punct de vedere al cultului, pe teritoriul Romaniei, dar deschiderea este totala si spre celelalte culte.

Intentia noastra, ca Minister al Educatiei, este de a fi deschisi pentru toate cultele. Si vreau sa precizez ca MEN incheie anual sute, mii de protocoale pe care le face cu societatea civila, cu ONG-uri, cu federatii sportive, pentru a aduce un plus valoare invatamantului romanesc. Noi credem ca si acest protocol poate fi incadrat in acelasi tipar.

Intrebare: Exista protocoale similare si pentru celelalte culte?

Gabriel Ispas:Nu.

Gabriel Liiceanu:

In clipa de fata, Ministerul pe care il reprezentati se numeste Ministerul Educatiei Nationale. Separat exista un Departament de Culte. Ministerul Culturii si Cultelor a format tot timpul o unitate, cred, pana la venirea in guvern a domnului Kelemen Hunor, in urma cu 3 ani cred, in guvernul Boc. In clipa aceea, la cererea Patriarhiei nu s-a considerat ca este normal ca un personaj de confesiune romano-catolica sa poata sa conduca un Minister al Culturii si Cultelor, drept care Cultele s-au desprins si a devenit Departament sub conducerea primului ministru.

Dupa ce a plecat Kelemen Hunor, cazand guvernul, Cultele au revenit in cadrul Ministerului Culturii. Au stat bine-mersi asa pana a ajuns ministru Daniel Barbu, nenorocire, el din nou romano-catolic. Iarasi Biserica Ortodoxa a cerut desprinderea Cultelor de Cultura. Si iarasi a zburat de acolo. Dupa ce a plecat Daniel Barbu, ele s-au intors. Acum a venit din nou Kelemen Hunor, au plecat iar. Asta este informatia pe care o am. Ea nu a avut o alura publica, recunosc, am aflat-o din intamplare. Din punctul de vedere al unui intelectual din societatea civila, cum se spune, o asemenea intamplare daca e adevarata este ametitoare. Asta era prima intrebare. Deci depinde de confesiunea ministrului Culturii existenta cultelor la Cultura?

A doua intrebare. Stirea am citit-o in HotNews.ro. Inspectorul general de religie din judetul Gorj, Stefan Cristian Vatafu, scrisoare sau circulara catre profesorii de religie din judet: Va rog sa imi trimiteti situatia din unitatile de invatamant unde predati cu urmatoarele: situatia cultelor neoprotestante in scoala, numarul familiilor eterodoxe din localitate si daca acestea dispun de case de rugaciune. E posibil ca un inspector scolar din Ministerul dumneavoastra sa ceara o asemenea baza de date? Pentru ce anume? De ce trebuie Mitropolia sa aiba situatia? In urma cu 2 saptamani a venit in Romania un faimos intelectual francez, Jean Sevillia care a tinut o conferinta despre religiile in Franta. Si la un moment dat a primit din sala urmatoarea intrebare: ce numar de credinciosi musulmani exista in Franta? Si a spus: nimeni in Franta nu are numarul niciunui cult pentru ca nu ai voie sa intrebi care este identitatea religioasa a niciunui individ. In aceste conditii, intrebarea mea este apasata: cu ce titlu a cerut inspectorul Stefan Cristian Vatafu aceasta informatie, la cererea cui, cu ce drept si cu ce acoperire constitutionala?

Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:

In ceea ce priveste situatia Secretariatului de Stat, punctual, el a functionat scurta vreme ca Minister autonom in 1990, dupa care a fost Secretariar de Stat, institutie autonoma pana in 2001, dupa care pana in 2010 a fost integrat in Ministerul Culturii si Cultelor. Din 2010, in afara de o balba de cateva luni, a ramas institutie autonoma si nu pentru ca am depinde de confesiunea careia ii apartine ministrul Culturii, ci pentru ca guvernul si cultele au apreciat ca este important ca institutia care se ocupa de gestionarea relatiilor dintre stat si culte, care cunoaste poate si care are datoria sa cunoasca cel mai bine viata religioasa este important sa fie reprezentata in Guvernul Romaniei si sa aiba un cuvant de spus direct catre primul ministru.

Gabriel Liiceanu:

Raspunsul pe care mi-l dati este de buna-credinta sau nu? Daca vorbim cu buna-credinta, nu accept raspunsul dumneavoastra. Daca ne pacalim unii pe altii, zambesc, suntem diplomati, dar nu ne-am strans pentru asta. Eu va spun pertinamente ca aceasta treaba s-a petrecut dupa ce Patriarhia a sunat la primul ministru si a spus: Nu merge ca Cultele sa stea sub un ministru romano-catolic.

Andrei Oisteanu:

Asa este. Acest lucru s-a intamplat cand Kelemen Hunor a devenit ministrul Culturii in guvernarea Boc. Si eu stiu precis acest lucru.

Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:

Noi nu avem aceasta informatie.

Gabriel Ispas:

Din 2010 si pana astazi ati functionat autonom sau ati functionat partial, in functie de culoarea religioasa a ministrului?

Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:

Reintegrarea temporara a Secretariatului de Stat pentru Culte in Minister s-a facut la schimbarea, cand a cazut un guvern, a intrat altul si nu a fost clar ce…

Gabriel Ispas: Cand s-a intamplat asta?


Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:

O data in 2010 si o data in 2012. Au fost cateva luni dupa caderea Guvernului Ungureanu in care nu s-a inteles exact de ce se separase institutia si a revenit la ministerul Culturii si Cultelor. Dupa care a redevin autonom. Problema a fost ca fusese desfiintat cu totul postul de secretar de stat pentru culte, ramasese un director general. Si atat Cultele, cat si Guvernul odata ce au inteles situatia si importanta cultelor in societate au fost de acord ca este important ca secretariatul de stat sa aiba un secretar de stat si acesta sa fie membru al Guvernului, sa asiste la sedintele de guvern.

Catalin Raiu, consilier la cabinetul Secretarului de Stat pentru Culte:

Ideea e, din ce stiu de la ceilalti secretari de stat pentru culte, chiar si atunci cand au functionat in Ministerul Culturii, erau relativ autonomi. Este esential pentru guvern sa aiba o persoana care dialogheaza in mod direct cu cultele si care poate asuma pozitii politice. Practic, secretarul de stat pentru culte – sigur, cuvantul meu poate suna pretios – guverneaza viata religioasa in Romania. Asta este ideea pentru care nu vad o problema din faptul ca institutia functioneaza in directa subordonare a primului ministru.

Gabriel Liiceanu: Nu e asta intrebarea. V-am intrebat: exista o interventie a Bisericii Ortodoxe pentru trecerea…

Catalin Raiu: Eu nu fac politie politica.

Gabriel Liiceanu: Nici eu nu fac politie politica. V-am intrebat ceva si raspundeti altceva. A intervenit Biserica Ortodoxa pentru schimbarea, desprinderea Cultelor din Ministerul Culturii?

Catalin Raiu: Dar putem intreba Biserica Ortodoxa, sa spuna.

George Grigorita, Consilier Patriarhal:

In Franta, fenomenul religios e foarte bine monitorizat. Ministerul de Interne stie exact cine si cum si ce orientare religioasa are, in special fenomenul sectar este foarte monitorizat si probabil ca stiti anumite grupari sunt interzise in Franta. Referitor la intrebarea pe care ati pus-o dumneavoastra, eu cred ca aici nu este nici locul, nici situatia, ne-am adunat aici sa discutam despre religia in spatiul public. Am vazut ca cel care ne modereaza in aceasta seara este un specialist in istoria religiilor si noi am fi considerat ca o sa fie cineva care este specialist in pedagogie. Aici avem o viziune oarecum unidirectionala din partea cuiva care priveste religia din punct de vedere istoric si cu oarecare viziune personala. Si tendinta e una in care noi, BOR, suntem acuzati de diferite lucuri si in care trebuie sa raspundem. Nu ne ferim sa raspundem. Pentru a raspunde la intrebarea dumneavoastra, nu credem ca Grupul de Dialog Social s-a transformat intr-un site pe surse. Noi nu stim ce s-a intamplat in algoritmul politic din anul X sau Y, nici nu avem acces sau invitam aici toate persoanele implicate in astfel de decizii si atunci tot ceea ce facem noi aici sunt simple supozitii, pe care dvs. le-ati auzit intr-o parte sau alta, iar noi nu putem sa le confirmam sau infirmam. Si atunci discutia noastra nu are un caracter consistent si nici constructiv.

Eu cred ca ar trebui sa continuam intr-un alt stil: sa vedem ce inseamna religia din punct de vedere pedagogic, ce anume va deranjeaza pe unii dintre dvs si sa discutam punctual pe acele lucruri si sa vedem unde putem sa ajungem la un consens sau nu.

Ionut Corduneanu, preot vicar-administrativ patriarhal:

In 2001, cand Razvan Theodorescu a avut ambitia sa inglobeze cultele la Cultura a fost un demers al dumnealui personal in care nu s-a consultat cu nimeni de pe la culte si a impus aceasta viziune. La prima ocazie care a aparut ca se desprinda din nou, Secretariatul a reusit sa faca acest lucru si in continuare dorinta cultelor este sa aiba un caracter distinct. Sa nu fie inglobata cu diverse alte ministere.

Gabriel Ispas, secretar general adjunct in Ministerul Educatiei:


Si in Inspectoratele Scolare, ca in tot invatamantul, ca in toate sectoarele de activitate sunt oameni cu mai multa minte, cu mai putina minte, mai habotnici sau oameni care au o viziune a viitorului. Dati-mi voie sa cataloghez neprotocolar un asemenea demers ca fiind un demers de maxima prostie.

Intrebare: A fost dat afara?

Gabriel Ispas:

Va promit ca pana maine o sa raspund, pentru ca eu am vazut aceasta chestiune abia acum. Nu am cum sa stiu tot ceea ce circula in spatiul public. Vorbeam din punct de vedere personal si sincer. Sunt om si imi scapa informatii. Aceasta informatie mi-a scapat. Dar ascultand textul spun ca este dovada de cumplita prostie. Un inspector scolar nu trebuie sa aiba o asemenea conduita pentru ca in primul rand legat de invatamant religios in scoala nu vorbim de prozelitism, in primul rand, si nu facem prin scoala un inventar al cultelor si al orientarilor religioase. Nu este firesc, depaseste orice limita a unei intelegeri.

Gabriel Liiceanu:

Asta va spuneam noi dumneavoastra, nu ne spuneti dumneavoastra noua. Dumneavoastra trebuie sa reglati situatia. Daca dumneavoastra sunteti indignat, dar omul ala continua sa functioneze ca inspector scolar, ceva nu e in regula.

Catalin Paslaru, inspector general in MEN pe religie:

In primul rand, inspectorul de la Gorj este angajatul ISJ Gorj. Eu astept punct de vedere de la respectiva institutie, intrucat demersurile au venit din mass-media. Am raspuns unor jurnalisti, insa nu am pana in momentul asta punctul de vedere al institutiei. Bineinteles, si eu consider ca este o mare greseala pe care a facut-o parintele inspector. Mi-a motivat ca de fapt a vrut sa cunoasca mai bine situatia din judet, intrucat el este inspectorul si reprezinta toate cultele din judet. Insa ultima fraza in care spune ca va trimite datele la Mitropolie…

Gabriel Liiceanu:

Nu e bine pe ce cale am apucat-o. Intrebarile nu sunt pozitii. Eu am pus doua intrebari din care nu reiesea nicio pozitie. Pozitia vine acuma si v-am rugat sa ma lasati sa va obosesc iar pentru ca nu cred ca am apucat-o bine. Am inceput crispati, fiecare se simte atacat. Noi ne simtim cei care au atacat, ceilalti, cultele si guvernul reprezentat sub opresiune. Nu este asta sensul intalnirii. Daca lucrurile merg pe calea asta, e foarte prost. Si atunci as incerca sa aduc o blandete si o gratie in discutia noastra, pentru ca vrem cu adevarat binele societatii asteia pe care o iubim cu totii. Motivele mele de ingrijoare privitor la raportul dintre Biserica si Minister pe cateva puncte precize. Motive de ingrijoare: nu contest nevoia educatiei religioase bine facute. Ati spus ca trebuia sa conduca discutia un reprezentat al stiintelor pedagogice. E foarte bine, e un detaliu. Dar pentru ca ati spus asta, prima mea ingrijorare vine de la ponderea enorma sau de la efectele nefaste pe care le poate avea educatia religioasa daca nu e facuta cum trebuie. Daca un profesor de matematica e prost, unul de biologie sau de fizica, urmarile nu sunt pe o viata intreaga. Daca un profesor de religie nu este in regula, nu are harul didactic si nu are cunostintele pedagogice si cum anume sa faca din predarea religiei un fapt pozitiv, se poate ajunge la mutilari pe viata.

Si am sa va dau exemple. Atunci cand un profesor de religie apare intr-o scoala si spune ca soarele se invarte in jurul pamantului, asta este o drama; pentru ca atunci copilul ala este dezorientat si se produce un conflict inauntrul scolii. Ministerul Educatiei ar trebui sa fie ingrozit ca la fizica se invata un lucru si la ora de religie se invata opusul. Biserica trebuie sa tina cont de pasii pe care i-a facut stiinta si sa gaseasca tehnici de a se pune de acord cu pasii stiintei. Un alt exemplu pe care pot sa vi-l: cand un preot profesor isi intelege misiunea in felul urmator: copii – 8 ani, asta e caz pe care il cunosc de la prieteni care au copil in scoala – daca nu tineti postul de 2 luni veti intra in Iad; copilul se intoarce acasa, mama medic vrea sa ii dea carne si copilul spune: timp de 2 luni, mi-a spus parintele profesor, n-am voie sa mananc. E o barbarie, un copil are nevoie de proteine, la 8 ani nu e chemat sa tina post.

Va dau un alt exemplu, tot de la prieteni cu copii in scoala la ora de religie: daca va uitati duminica la film veti ajunge in Iad. Copii, exista familii care nu merg in fiecare duminica la biserica? Sa ridice mana sus cine nu merge la biserica duminica. Spuneti-le parintilor ca veti intra in iad.

Ce vreau sa spun: Nu e asta regula, dar nefiltrarea la nivelul exigentelor pedagogice a calitatii profesorilor de religie poate sa fie dramatica. Nu e de joaca. Este unul dintre cele mai fine instrumente cu care se lucreaza asupra psihicului si a mentalului uman. Drept care, raspunderea pe care v-o luati in clipa in care atestati calitatea unui profesor de religie este enorma. Si ar trebui sa lamurim poate ce anume aveti ca obiectiv: educatie religioasa in sensul de catehizare, cultura religioasa in sensul de cunoastere a mitologiei crestine? Pentru ca a nu sti Biblia, in speta Vechiul Testament si Noul Testament, pentru un european este un fapt de incultura ingrozitoare. Ce este important: e important ca un copil sa invete Crezul, dar e important sa stie legendele din Biblie, trebuie sa stie ce e cu Avraam, ce e cu Iosif, cu Solomon si trebuie indoctrinat sau invatat sa gandeasca cu mintea lui si sa isi extraga mai degraba ponderea etica a acestor formidabile creatii umane?

Lucrul care ma sperie cel mai tare: sunt un om care apartine Bisericii Ortodoxe, am dreptul sa ma raportez ca unul slujit la felul in care sunt slujit. Daca slujitorii Bisericii ma contrariaza si-i vad intrand in jocuri politice, atunci spaima mea e fara margini. Ce cauta biserica in politica la noi? Am citit site-uri si bloguri ale unor preoti care mi-au dat fiori. Valorile religiei crestine sunt mila, iubirea, toleranta, nu ura. Exista un preot in Alexandria care are un blog – eu ce am citit atunci am vorbit singur 3 zile si cu prietenii mei – Teologia pentru azi se numeste blogul, platforma pentru… o reala post-modernitate. Ce e in capul unui preot care isi intituleaza astfel blogul? Inauntru e cultivarea urii. A scos de pe blog aceste chestii, pentru ca cititorii indignati l-au contactat pe episcopul din Alexandria care l-a chemat pesemne la ordine si a sters linkurile care trimiteau la cele mai agresive articole pe care le-am citit in afara celor orale de la un anumit post de televiziune.

Era o rafuiala politica, cu intelectualii lui cutarica, cu Plesu. Plesu care este un intelectual care a facut pentru Biserica Ortodoxa si pentru cultura religioasa cat n-a facut jumate din biserica. E un om care sa fie obiectul de atac al lui Piciorus? Asta face un preot?

Va dau alt exemplu, exista un site anonim, ceea ce din punct de vedere al unui om al bisericii e o suprema rusine – cum sa o semnezi anonim? Se numeste Razboi intru cuvant. Inauntrul unei biserici crestine care pune in centrul ei pacea, mila si celelalte, cuvantul dir[i]jor aici este Razboi.

E apararea obscurantismului celui mai cras, este rafuiala cu intelectualii, este implicare directa in liniile politice ale societatii noastre si ale scindarilor dezastruoase care s-au produs in societatea romana.

Nu puteti trai cu asemenea slujitori. Fiti atenti cu cei care nu sunt vrednici, pentru ca va strica munca pozitiva, acolo unde o faceti si cand o faceti. Astea sunt motivele de ingrijorare ale unui intelectual care vrea sa fie slujit, el si copiii lui, intr-un mod cat se poate de adecvat cu acest super-rafinat instrument care este ideologizarea religioasa.

As face-o ca cultura mult mai mult si as face-o cu oameni extrem de bine pregatiti. Nu trimiteti sute si mii de preoti care nu stiu cum sa se poarte cu un copil de 8 ani. De ce nu rezolvati problema invatandu-i Biblia pur si simplu, ca sa nu moara inculti si prosti? Dar nu-i fanatizati, nu castigati nimic. Iar relatia cu celelalte culte pentru mine este scandaloasa. Eu cred in dialogul dintre religii, nu in excluderea celuilalt. In vizita mea la Athos am aflat ca protestantii si catolicii sunt dialovul. M-am certat cu ei, aproape m-au dat afara. Ce sunt aceste uri intre confesiuni?

Ionut Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal:

In ceea ce priveste situatia de la Gorj, protocolul tocmai aceasta incearca sa preintampine, sa clarifice care este nivelul de legatura cu biserica a profesorului de religie. Ora de religie este confesionala in Romania, deci aceasta este realitatea constitutionala din Romania. In protocol se vorbeste de cooperare si de faptul ca ne informam reciproc de cele constatate si nu intotdeauna exista resorturile de a putea semnala aceste lucruri. Daca profesorul lipseste de la ore, este o problema administrativa. Daca insa are abateri de la morala, aceasta nu mai poate evalua statul.

Consideram regretabil ce a facut acel inspector, nu centralizam astfel de situatii la nivelul Patriarhiei. Nu le-am cerut si nici nu vad pentru ce pentru ca avem preoti care pot sa se informeze in localitatea respectiva, daca este un prozelitism licit sau ilicit, le rezolvam intern bisericesc si consider ca acest protocol inclusiv acest lucru il priveste.

Pe aceste site-uri si bloguri inclusiv biserica este atacata. In schimb, consider ca aceste miscari raman marginale. Nu stim nici noi prea bine cine e Razboi intru cuvant. In ultimele 2 saptamani, sub diverse motive, am constatat o incitare la ura impotriva bisericii de nu mi-a venit sa cred. Vedeti la ce nivel de abjectie pot sa fie comentariile de mai jos. Preotii sunt cei care mananca resursa tarii. E o strategie care consideram ca cine se raliaza ar putea sa isi ridice mai multe probleme. Atunci cand inciti la ura, trebuie sa si raspunzi la un moment dat. Intotdeauna exista extremisme, dar ma indoiesc ca in ultima perioada exista extremisme la noi.

Eduard Kupferberg, directorul Cancelariei Rabinice din cadrul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania:

Reprezint un cult care nu are profesori in invatamantul preuniversitar datorita demografiei, asa incat desi ne-am dori trebuie sa ne rezumam la predarea religie pe langa sinagoga, acolo unde avem destui copii. Si va adresez acum o intrebare retorica: Un profesor de matematica poate sa isi piarda credinta in matematica? Pentru ca in momentul in care se spune cum se deosebeste un profesor de religie de altul se ajunge la aceasta problema. Eu daca as avea copii cu ore de religie in cadrul scolilor, as vrea sa am un anumit control asupra profesorului respectiv pentru ca nu am de unde sa stiu daca el nu trece la o alta religie si niciun cult din lume nu l-ar mai putea considera calificat sa predea o educatie religioasa confesionala. Cred ca din acest punct de vedere protocolul cu BOR a fost doar inceputul si banuiesc ca se vor incheia astfel de protocoale cu toate celelalte culte sau religii care beneficiaza de partea de invatamant in scoala si este necesar si avizul bisericii, daca un om mai este indrituit sa predea o anumita religie din punct de vedere confesional.

Personal nu cred ca se poate preda doar partea culturala a unei religii, fara partea cultuala. Marea problema se naste nu la nivelul de idee, de principiu, ci la nivelul de jos, de implementare si am vazut mult prea multe scandaluri in educatie care au fost musamalizate si, din experienta mea de om care s-a ocupat de 10 ani de educatie, de fiecare data cand am avut o problema cu un anumit profesor de religie mult mai multa intelegere am gasit-o la biserica. Reactia unui anumit cult cand un profesor isi depaseste atributiile va fi mult mai prompta decat un cazul unui inspectorat.

Sunt doua aspecte: Este aspectul de cunostinte si cel de credinta. Una fara cealalta nu se poate. Un profesor de religie trebuie sa aiba o dubla subordonare: nu e suficent sa fie un preot, trebuie sa absolve cursuri de pedagogie foarte serioase, dar trebuie sa fie la fel de stapan pe religia pe care o preda si cred ca biserica mai degraba poate sa stopeze accentele extremiste, decat ministerul invatamantului.

Andrei Cornea, profesor la Universitatea din Bucuresti:

Sunt profesor la Universitatea Bucuresti si predau si un curs destul de simplu de initiere in istoria artei universale. Un astfel de curs avea elemente care tin de religia crestina, iconografie. Am constatat mai ales in ultimii ani, vorbind de studenti sub 25 de ani, care au crescut in societatea aceasta, care au facut religie la scoala, imensa majoritate ortodoxa, ca habar nu au. Nu stiu nimic. Daca le spui Buna Vestire se blocheaza, daca le spui ceva din Vechiul Testament, imposibil. Nu stiu nimic. Cu exceptii, desigur. Dar constat ca chiar si studenti mai bunisori nu stiu nimic. Nu sunt interesati, sunt complet dezinteresati sau nu au sentimentul ca i-ar privi cu ceva lectura Bibliei. Problema e urmatoarea: nu stiu cum se face invatamantul asta confesional sau cum vreti sa ii spuneti. Se face in asa fel incat daca il mai mentineti un pic probabil ca 80% din populatia Romaniei va deveni atee. Sau poate chiar mai rau, va fi formal credincioasa. Va respecta formal niste mituri, dar fara sa inteleaga absolut nimic. Intrebarea mea: sunteti constienti de ce se intampla? Cum credeti ca se poate ataca?

Remus Cernea:

Statutul acestei discipline este unul discutabil: este introdus in trunchiul comun, avand aparenta de obligativitate, parintii pot decide la ce cult merge copilul pana la 16 ani, deci exista o optionalitate intre culte, insa exista si posibilitatea de a nu merge, insa foarte multi directori nu stiu acest lucru. In urma cu 8 ani, 60% dintre directori considerau ca aceasta ora e obligatorie. Primesc notificari de la elevi ca aceasta cerere nu a fost aprobata. Ori aceasta nu este o cerere, ea nu are nevoie de aprobare. Voi veni cu propunerea ca ora de religie sa fie studiata facultativa, la cererea elevilor, dar nefiind in trunchiul comun. Eu as fi partizanul unei ore in care sa fie prezentate marile religii.

Wilhelm Danca, decanul Facultatii de Teologie Romano-Catolica din cadrul Universitatii din Bucuresti:

Eu vin de la Iasi si va spun ca imi vine sa ma cred. Sunt abilitat in Filosofie, dar la Facultatea de Filosofie unde am facut o cerere nu sunt vazut cu ochi buni pentru ca sunt un preot si alterez puritatea adevarului descoperit doar cu ajutorul ratiunii. Cred ca aceasta incrancerare confesionala sau ideologica o intalnim in multe sectoare romanesti, si in mediul academic, adica in formarea clericilor si a profesorilor de religie.

In cadrul Facultatii de Teologie, am ramas uimit la sfarsitul unei vizite a echipei ARACIS cand mi s-a spus ca ei nu au mai intalnit pana acum atatea femei care sa predea la o facultate de teologie. La noi sunt mai multe femei si una dintre ele e ortodoxa.

E un model, dar eu am considerat ca e firesc cine e competent sa poata ocupa un post. In aceasta directie a formarii viitorilor profesorilor de religie s-ar gasi solutia unui echilibru. Cu referire la modelele din Spania si Italia, in Italia e o diferenta intre ora de cateheza si ora de relegie. Prima se face la biserica si cealalta in scoala.

Sosit aici in Bucuresti am incercat sa invit si lume ortodoxa si de alte religii la facultate. Cineva a spus ca am pus pe Facebook ca la admitere nu facem niciun fel de discriminare confesionala. Pe cand un preot profesor catolic ar fi invitat la o facultate ortodoxa sa prezinte partea de religie catolica?

Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:

Nici din punctul de vedere al Secretariatului protocolul nu a fost secret. Cand am constatat ca a fost considerat de interes, l-am publicat. Protocolul nu este o noutate, metoda folosirii protocoalelor nu e noua, se foloseste din 1990, nu doar in educatie. Ati vorbit de monopolizarea educatiei religioase de catre BOR, e adevarat ca are pondere mare, dar protocolul se refera la religia ortodoxa. Diferenta intre aceste protocoale e ca intre timp avem o noua Lege a Educatiei si s-au consolidat niste practici institutionale, precum aceasta a dublei subordonare. Nu este o noutate. Noutatea este ca sunt fixate in scris niste practici institutionale.

Ionut Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal:

Fiecare noua lege da ocazia unei noi asezari. Acum avem un singur protocol, pe cand anterior erau mai multe protocoale. Acest protocol le-a reunit: de la seminar, la universitar si preuniversitar. 3 protocoale au fost reunite.

Gabriel Ispas:

La acest protocol se lucreaza din 2012, deci nu este unul care s-a nascut intr-o dimineata. Sub diverse guverne s-au facut pasi inainte. Au fost discutiile intre partile semnatare. Sunt foarte multe elemente care tin de pozitionare. In momentul de fata este singurul protocol incheiat la nivel general dupa adoptarea legii educatiei. Ministerul Educatiei este deschis, nu avem nicio restrictie, nu cred ca vreun cult religios poate spune ca a intampinat vreo opozitie din partea MEN.

Romeo Mosoiu, consilierul ministrului Educatiei:

Acel inspector care a gresit la Gorj trebuie sa plateasca si sa plece. Este adevarat ca daca lucrurile au stat asa cum s-au prezentat…

Nota noastra:

UPDATE (19 iunie)

In Revista 22 a aparut o transcriere (care, fara sa fie mai completa, pare a fi mai coerenta) a afirmatiilor facute de G. Liiceanu si pr. I. Corduneanu despre site-ul Razboi intru Cuvant:

Gabriel Liiceanu:

Aceeaşi întrebare mi-am pus-o în privinţa preoţilor (anonimi!) care în­tre­ţin site-ul Război întru cuvânt. Înăuntrul unei biserici creştine care, prin vocaţia ei, slujeşte pacea, iubirea şi îndurarea, cu­vân­tul-călăuză aici este, iată, „război“. Sunt de găsit în acest site apărarea obsc­uran­tis­mului celui mai cras, răfuiala cu inte­lec­tualii, contribuţia pasională la scindarea po­litică dezastruoasă care s-a produs în so­cietatea românească în anii din urmă. Îşi permite Biserica noastră să trăiască cu ase­menea slujitori în sânul ei? Nu com­pro­mit ei Biserica şi nu zădărnicesc oare mun­ca celor cu adevărat vrednici?

pr. Ionut Corduneanu:

Cât priveşte diverse site-uri, bloguri, dacă vă veţi uita cu atenţie pe ele, veţi vedea că în primul rând partea instituţională a B­isericii este cea mai atacată. Ca Biserică majoritară în ţara aceasta, consider că aceste mişcări rămân marginale. Nu ştim nici noi prea bine cine e în spatele „Răz­boiului întru cuvânt“. Este o incitare la ură, dar să ştiţi că în ultimele două săp­tămâni, sub diverse motive, legate de acest protocol, am constatat o incitare la ură împotriva Bisericii.

Prin urmare, Liiceanu nici atata lucru nu stia, ca siteul nostru este intretinut de mireni, nu de preoti. E limpede, din contextul discutiei, ca filosoful voia sa dea cat mai multe exemple negative de preoti cu activitate care ar dauna Bisericii, cerand acesteia chemarea lor la ordine. Probabil pentru acesti domni mirenii nu pot avea convingeri religioase puternice, de vreme ce considera ca numai niste preoti s-ar ocupa de un site cu caracter specific ca al nostru. Pare ca motivul pentru care am fost invocati de patronul Humanitas nu are legatura, totusi, nici cu religia in scoli, nici cu dezbaterile pe tema biserica-stat, ci se rezuma doar la orgoliul foarte ranit al domniei sale pentru cele doua (2) postari din cele peste sase mii (6000) doar ale paginii de stiri in care apare mentionat, in mod mai accentuat, pe acest site.

In ceea ce-l priveste pe pr. Ionut Corduneanu, ar parea din citatul extras ca ar fi de acord cu acuzatia ca am ”incita la ura”, desi Liiceanu nici nu folosise astfel de termeni. Ce sa mai replici la o asemenea gogomanie, decat ca nu poate vedea cineva vreo urma de ”incitare la ura” pe acest site decat daca echivaleaza orice fel de viziune crestina, evanghelica, ortodoxa, cu o manifestare de ura. Ce-i drept, se gasesc tot mai multi care sa faca o astfel de asociere. In plus, este cam ridicol ca tocmai domnia sa sa evoce extremismul altora; noi nu am avut si nu avem vreo camasa verde pe sub haina noastra de crestini si nici cea mai mica simpatie de acest fel, asa cum au altii, foarte prizati astazi de intelectualitatea laica. Tocmai de aceea, nici nu avem nevoie sa ne legitimam, ca altii, prin discursul corect politic al tolerantei, pentru ca niciodata nu am avut crispari identitare (nationale sau religioase).

*

O discutie despre ”Razboi intru Cuvantin contextul dezbaterii despre religia in scoli este cu totul deplasata. De altfel, dezbaterea in sine nu arata deloc bine, deoarece nu se discuta pe fond, ci pe baza unor alegatii fara niciun fel de suport concret (influenta directa pe care ar avea-o Patriarhia asupra guvernului) si pe baza unor imprecatii care nu au nicio legatura cu subiectul, context in care, hodoronc-tronc, am fost pomeniti si noi. Din nou, Biserica a fost pusa la colt si dadacita superior cu degetul. Halal ”dezbatere”! Si nu putem intelege mentionarea absolut aiuritoare aici a siteului nostru decat ca o urmare a faptului ca am aparat, de pe pozitii ortodoxe independente, ora de religie de asaltul ASUR.

Sa explicam mai clar la ce ne referim.

Siteul “Razboi intru Cuvant” apartine unor mireni (laici) membri ai Bisericii Ortodoxe Romane. Intr-o societate in care identitatea crestina nu se declina cu avize, chitante si stampile, ci exista ca o dimensiune fireasca a faptului de a exista intr-o societate concreta, acest lucru ar fi fost suficient pentru a lamuri punctul de vedere formulat aici. La noi, insa, nu. Tarati de o mentalitate totalitara, nu admitem ca pot exista opinii INDEPENDENTE. Mai ales in spatiul Bisericii, mult prea controlat in ultimele decenii.

Astfel se face ca pentru Liiceanu, intelectual de “dreapta”, nu ASUR e o problema, ci Razboi intru Cuvant, pentru ca a indraznit sa exprime opinii critice inclusiv la adresa domniei sale si a altora ca el. Critica unor intelectuali (care, in viziunea noastra, s-au compromis prin conduita lor publica), este, se pare, o indrazneala de neimaginat si este echivalat cu atacul la persoana. Noi nu criticam, ci, chipurile, ne “rafuim”. Bietul domn Liiceanu nu-si poate inchipui ca exista oameni, chiar intelectuali, care, gandind cu capul lor, nu cad pe spate de admiratie in fata lui, a lui Plesu sau a altora din grupul lor. Care nu ii pot privi si asculta neconditionat. Si atunci, probabil, omul se intreaba: ce-i de facut in fata unor puncte de vedere din spatiul ortodox care ne critica? Raspunsul: sa le rastalmacim pozitia, sa le stigmatizam si sa cerem cenzurarea lor.

1. Rastalmacirea

Facand o hermeneutica precara a numelui site-ului nostru, Liiceanu scoate in evidenta termenul de “razboi”. Nu se poate ca Liiceanu sa nu stie sau sa nu fi vazut citatul din Nicolae Steinhardt care este evocat pe header-ul siteului, pus astfel incat ca sa fie clar pentru toata lumea, de la bun inceput, despre ce fel de ”razboi” e vorba aici. Si, daca nelamuririle persista, exista sectiunea ”Despre noi”, unde precizarile sunt, iarasi, extrem de clare. Le reluam si aici:

Cuvantul cu care ne identificam si care explica atat titlul, cat si grafica site-ului nostru (pentru a nu se intelege gresit ce fel de “razboi” vrem sa ducem si ce “sabie” folosim):

“Nu socotiţi că pace am venit sa aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace ci sabie. Aşa a grăit Domnul. A se citi: „Nu am venit să împac adevărul şi minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele si răul, dreptatea şi silnicia, dobitocia şi omenia, nevinovăţia şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona: ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece”.

Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna: fiincă adevărul este cuvântul lui Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Apostolul Pavel sfătuieşte: luaţi sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu. Iar Sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a şapte sfeşnice, şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? Această sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu răul. Şi atunci, şi acum, şi din veac şi pană în veac” (Sf. Nicolae Velimirovici)

IMPORTANT!

“Sabia” duhovniceasca NU este niciodata indreptata impotriva oamenilor si nu are NICIODATA vreo semnificatie fizica, ci  are una exclusiv duhovniceasca, fiind indreptata intai de toate ASUPRA PROPRIILOR PATIMI. Armele crestinului, precum invata Sfantul Apostol Pavel, sunt “armele luminii”, straine de orice urma de ura si de violenta. Ne delimitam ferm si apasat de orice ideologizare a credintei, precum si de orice forme de justificare a fanatismului si justitiarismului revolutionar si violent, care cauta sa “taie capetele” dusmanilor, si le denuntam ca atitudini total straine de duhul si de poruncile evanghelice.

De asemenea respingem categoric si ne pronuntam impotriva oricarei intentii schismatice, razvratite si extremiste in Biserica pe motive parute de  “dreptate” personala.

Razboiul cu minciuna din noi si cu minciuna lumii este intotdeauna NUMAI un razboi al CUVANTULUI MARTURISIT si al MARTURISIRII CUVANTULUI LUI DUMNEZEU, nimeni altul decat Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul IISUS HRISTOS.

Putem intelege ca exista oameni care nu sunt de acord cu noi, care nu ne inghit. E mai greu de inteles de ce exista, insa, unii care insista in a falsifica, rastalmaci pozitia noastra. Este un procedeu total nedemn pentru un intelectual.

2. Stigmatizarea

Faptul ca suntem, din varii motive (motivate si deja… istorice), anonimi, este, probabil, o calitate care, in viziunea lui Liiceanu, ne scade identitatea de oameni, cu drepturi, calitati si defecte ca toti ceilalti oameni. Altfel nu se explica inversunarea cu care ataca o opinie anonima. O opinie nu e “rusinoasa” sau …”virtuoasa” pentru ca e anonima, ci pentru continutul pe care-l expune. Este elementar: anonimitatea nu are de-a face cu calitatea, veridicitatea sau logica unui enunt. Dar pentru ca Liiceanu nu poate cita nimic “rusinos” de pe site, a ales sa loveasca indirect, facand caz de ceva cu totul irelevant pentru substanta unei opinii: anonimitatea emitatorului acesteia. 

Un alt stigmat asociat siteului este “obscurantismul”. Provenit direct din panoplia propagandistica proletcultista, arata o asociere perfecta intre pozitia lui Liiceanu si cea a ateilor militanti anti-BOR. Traditionalismul este repudiat ca ceva inadmisibil, i se refuza statutul de viziune onorabila, rationala, asupra lumii si este, intr-un cuvant, stigmatizat.

Mai suntem acuzati ca am fi participat la “scindarea” societatii romanesti prin opiniile noastre politice. Venind din partea unui fan neconditionat al presedintelui Basescu, ce isi poate lua supranumele de presedintele clivajelor artificial create, caracterizarea suna de-a dreptul cinic. Un biet site de nisa este invinovatit de scindarile din societatea romaneasca. Bravos, eliminati Razboi intru Cuvant sa mearga mai bine natiei!

3. Cenzura

Se vede ca Liiceanu are dificultati mari in a intelege noima libertatii de exprimare, de vreme ce citeaza pozitiv un fapt de cenzura – anume, a blogului “Teologie pentru azi” (altfel, un blog nefrecventabil, admitem, si adaugam ca si noi am fost atacati deseori acolo in modul cel mai delirant, fara sa ne gandim insa ca problema e rezolvabila prin cenzurare), exact pe subiectul intelectualilor “de dreapta”. Iata ca aici proepinentul nostru, un critic laic al prezentei abuzive a Bisericii in spatiul public, nu mai are nicio problema cu implicarea ierarhiei pentru “corectia” unui “delict de opinie”. Frustrarea fata de noi se explica si prin faptul ca nu vede parghiile institutionale directe prin care sa ne astupe gura anonima, dar incomoda. De corelat aceasta frustrare cu cea a trustului PRO TV, care a demarat o campanie in toata regula impotriva site-urilor ortodoxe, incercand sa implice Patriarhia in cenzurarea/inchiderea acestora. Avem in fata aceeasi logica: opinia ortodoxa INDEPENDENTA si deci necontrolata este intolerabila.

Niciodata nu am fost de acord cu linsajul practicat de unele trusturi tv unora ca Plesu sau Patapievici. Critica noastra este una de fond, nu la persoana, si nu bazata pe pretexte stupide. Nu acelasi lucru se poate spune, insa, despre siteuri de fanatism militant cum ar fi, de pilda, ”In linie dreapta”, site care se asociaza cu grupul intelectualilor “de dreapta” si foloseste aceleasi arme, pana la urma, ca Liiceanu: rastalmacirea si stigmatizarea. Si mai observam un fenomen: regulile normalitatii nu se aplica pentru ceilalti, ci doar pentru elita, pentru cei putini si alesi. Libertatea de exprimare nu este pentru oricine, ca si denumirea de intelectual. Nu e in regula ca Biserica sa dea telefon la guvern pentru Secretariatul de Culte, insa e in regula ca un episcop sa ceara unui membru al eparhiei autocenzurarea unor opinii despre “noi”, elita.

In fine, pentru doritorii de lamuriri, am pus in sectiunea de trimiteri a acestei postari articolele in care ne-am exprimat parerea despre Liiceanu et comp. O lectura sine ira et studio arata ce fel de ”rafuieli” am dus si maniera in care am facut-o.

Reactia reprezentantului Patriarhiei este cam ambigua, caci ne expediaza la gramada la categoria “bloguri care ataca biserica”. Nu este foarte clar contextul afirmatiilor sale, de aceea ne abtinem de la alte interpretari, insa ar fi foarte trist daca si acesti oameni se preteaza la astfel de… rafuieli.

In orice caz, pare ca “Razboi intru Cuvant” incurca si enerveaza pe toata lumea, de la intelectualii “de dreapta” la activistii anticrestini, de la extremistii schismatici la Patriarhie si de la neolegionari la fanaticii neoliberali.

image-2009-06-21-5847192-41-gabriel-liiceanu

*

*


Categorii

1. DIVERSE, Educatie, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Scoala romaneasca

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

86 Commentarii la “update – Gabriel Liiceanu deranjat de …”Razboi intru Cuvant” la o DEZBATERE DESPRE RELIGIA IN SCOLI. Acuze: obscurantism, rafuiala cu intelectualii, implicare in “liniile politice” ale societatii

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 3 >>

  1. Pingback: Parintele Mihai-Andrei Aldea: “AM INTRAT INTR-O EPOCA DE PERSECUTIE DESCHISA ANTI-ORTODOXA! Si mi se pare mai mult decat evident ca ESTE DOAR INCEPUTUL!” - Recomandari
  2. Pingback: Dupa victoria zdrobitoare in alegeri, “martorii lui Macovei” dau startul “REVOLUTIEI” NEO-IACOBINE SI NEO-BOLSEVICE, chemand “la arme” impotriva Bisericii: BOR este “TUMOARE PE CORPUL SOCIAL AL TARII”; se ce
  3. Pingback: MECANISMELE MANIPULARII ROMANIEI. Cum este practicat astazi RAZBOIUL NEVAZUT impotriva mintilor noastre | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: GABRIEL LIICEANU, Magureanu-SRI, “VINUL OTRAVIT” si… cobaii “colegilor” de la GDS. Sau despre ABJECTIA SI LICHELISMUL MORALISTILOR NEAMULUI… | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: Din seria: ACESTI IMPOSTORI “TEHNOCRATI” DIN CARE NE CONDUC: Avem un nou ministru al Educatiei, care considera ca POTI TRADUCE O CARTE, si inca una de MAXIMA DIFICULTATE, fara sa stii prea bine limba respectiva! Dezvaluirile jurnalistului Ion
  6. Pingback: ROMÂNIA STIRBILOR vs ROMÂNIA IMPOSTORILOR. Filosoful Gabriel Liiceanu produce o mostra halucinanta de FASCISM SOCIAL, folosind intr-un mod blasfemiator tragedia EXPERIMENTULUI PITESTI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare