MAREA REBELIUNE NEOSECURISTA. “Releele” oengistic-facebook-iste au adus zeci de mii de protestatari pe strazi. RAZBOI CIVIL DECLANSAT PENTRU PASTRAREA PUTERII IN MAINILE BINOMULUI?

• Cotidianul:

Ion Spanu: Ce presupune un mare miting. România, mobilizată prin Facebook, ONG, Internet și postaci

Pînă acum cîţiva ani, mitingurile au fost adevărate barometre politice şi sociale, organizate, în principal, de partide sau sindicate. Existau, în acelaşi timp, mitingurile spontane, mult mai reduse ca număr de participanţi, generate de nemulţumiri punctuale faţă de o decizie politică ori de altă natură.

Un mare miting presupune existenţa unei structuri uriaşe

Dacă aruncăm o privire spre mitingurile adevărate, cele organizate de partide sau sindicate, vom observa că ele au un numitor comun: existenţa unor structuri în teritoriu şi finanţarea proprie. Totul la vedere, căci sînt supuse controlului instituţiilor statului prin lege. Oricînd, partidele sau sindicatele pot aduna cîteva zeci de mii de oameni în Capitală sau pot organiza mitinguri în aproape toate municipiile reşedinţă de judeţ.

Nu este însă un lucru uşor să aduni, de pildă, 50.000 de oameni din toată ţara, căci o asemenea deplasare presupune o medie de 1.000 de oameni din fiecare judeţ şi închirierea unui număr de 25 de autobuze în fiecare capitală judeţeană! E de ajuns să ne imaginăm acest convoi de aproximativ 1.000 de autobuze care pleacă din fiecare colţ al ţării spre Bucureşti, încărcate cu oameni cărora trebuie să le asiguri hrana pentru o zi şi pe care trebuie să-i ai sub control pe întreg traseul, pentru a înţelege că este foarte complicat să organizezi un astfel de miting!

Însă atît partidele mari, cît şi centralele sindicatelor au la dispoziţie structuri în toată ţara, precum şi un număr corespunzător de membri foarte bine organizaţi, cu organisme de conducere în filiale, aşa încît periodic pot să se mobilizeze într-o acţiune care să arate forţa de care dispun. Şi pentru acestea însă este din ce în ce mai greu să apeleze la acţiuni de acest fel, căci vremea marilor mitinguri a trecut odată cu depărtarea în timp de Revoluţia din 1989, cînd, în primii ani, populaţia simţea nevoia să protesteze după decenii întregi în care a fost obligată să tacă în vremea comunismului!

Primul pas spre mitingurile de tip ONG: apelul intelectualilor

Încet-încet, pasiunea oamenilor de a participa la astfel de mitinguri uriaşe s-a cam stins odată cu acapararea ideii de „societate civilă“ de către intelectualii din jurul Grupului de Dialog Social (GDS), în care figurează nume cunoscute, precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Andrei Cornea, Horia Roman Patapievici şi mulţi alţii, a căror notorietate a fost speculată de părintele ONG-urilor din întreaga lume, care este miliardarul american George Soros!

Nu întîmplător, chiar GDS a fost înfiinţat imediat după Revoluţie chiar de către George Soros, prezent la Bucureşti la inaugurarea sediului.

Acţiunile care au impus GDS ca lider al „societăţii civile“ s-au derulat sub un nume necunoscut tinerilor de atunci: APEL. Cei mai în vîrstă îşi aduc însă aminte că această metodă este una din vremea stalinismului, lansată în România de Paul Cornea, nimeni altul decît tatăl lui Andrei Cornea de la GDS! Cine are curiozitatea să frunzărească imensa colecţie a ziarului „Scînteia“ va descoperi nenumărate astfel de „Apeluri“ mobilizatoare pentru susţinerea comunismului sau împotriva chiaburilor. Poate că nu întîmplător, primul manifest de după Revoluţie avea să fie „Apelul către lichele“, semnat de Gabriel Liiceanu, liderul de drept al celor de la GDS!

Metoda era una foarte simplă: se lansa „Apelul“ pentru o cauză prin cîteva semnături de notorietate, apoi venea valul de susţinători care contrasemnau, după care, uneori, se anunţa un miting. Ne amintim, de pildă, mitingul intitulat „Mărţişor pentru Monica“, organizat pe 27 februarie 2007 pentru susţinerea Monicăi Macovei, împotriva căreia trecuse o moţiune simplă ce-i anunţa iminenta demisie din funcţia de ministru al Justiţiei. Sau mitingul pentru apărarea reputaţiei lui Andrei Pleşu, din 16 martie 2014, după aşa-zisul „linşaj mediatic“ la care fusese supus de Antena 3, intitulat chiar „Apel al intelectualilor români împotriva linșajului mediatic practicat de Mihai Gâdea“.

La aceste mitinguri generate de „Apelurile“ GDS participau însă prea puţini oameni şi, în scurt timp, ele au intrat în derizoriu prin supraexpunerea aceloraşi nume, astfel încît „regizorii“ manipulării au trecut la o nouă etapă: folosirea puzderiei de ONG-uri înfiinţate şi finanţate pe banii aceluiaşi sponsor – George Soros.

Reţeaua ONG-urilor a fost preluată de „Sistem“

Noi, cei de la Cotidianul, am fost între primii care au sesizat de la început această nouă strategie a Sistemului, devoalînd acea reţea de agenţi de influenţă care a fost dezvoltată pe structura ICR condus de H.-R. Patapievici (şi el este membru de vază al GDS), coordonată direct de Ministerul Afacerilor Externe! Arhiva ziarului nostru pune la dispoziţia oricui seria de dezvăluiri apărute în timpul scurtului mandat al lui Andrei Marga la conducerea ICR, acesta fiind dat afară tocmai pentru că ne-a furnizat oficial date despre acea adevărată reţea internaţională construită de Sistem pe filiera ICR-MAE, care era în pericol de a fi destructurată în urma dezvăluirilor noastre.

Începînd cu anul 2010, reţeaua de ONG-uri a cunoscut o creştere vertiginoasă. Astfel, potrivit datelor statistice de pe site-ul Ministerului Justiţiei, în anul 2014 existau aproape 100.000 de asociaţii şi fundaţii înregistrate, mai exact, 81.050 asociaţii şi 18.685 fundaţii, cu peste 40% mai multe decât la finele lui 2010! Liviu Florea, redactor-șef AlTreileaSector, a făcut o analiză a acestei situaţii, din care vom extrage opiniile unor specialişti. Cristina Barna, cea care a întocmit „Atlasul Economiei Sociale“, ediţia 2014, a încercat să explice creşterea aceasta: „Una dintre explicaţii ar putea fi că multe dintre întreprinderile sociale care au apărut în ultimii doi ani s-au înfiinţat ca asociaţii. O altă explicaţie ar fi fondurile europene, care au putut fi accesate de către asociaţii sau fundaţii“, dar face şi o precizare extrem de interesantă: „În niciun caz nu m-aş îngrijora că avem o rată prea mare de înregistrare (de ONG-uri noi – n.n.), mai ales că rata de activitate a organizaţiilor existente este destul de scăzută“! Şi, într-adevăr, din „Atlasul Economiei Sociale“ (2014) aflăm că în 2010, de pildă, erau 63.855 de asociaţii şi fundaţii cuprinse în Registrul Naţional ONG, doar 26.322 (41,2%) dintre ele fiind active.

Aşadar, o reţea de 100.000 de asociaţii şi fundaţii reprezintă pentru orice „Sistem“ o provocare uriaşă, mai ales că finanţările externe înlătură ideea folosirii banilor publici, chiar dacă aceste finanţări aduc cu sine şi interese ce ar putea fi în opoziţie cu cele ale statului! Dar tocmai această posibilitate de risc este şi motivul care ar putea fi invocat de Sistem pentru a-şi vîrî coada în activitatea acestor ONG-uri: să le aibă sub control pentru a împiedica ciocnirea intereselor naţionale cu interesele străine.

Aşa se face că, mai ales în ultimii ani, activitatea multora dintre aceste ONG-uri aparent paşnice a devenit una protestatară, coordonată din umbră de specialişti în dezinformare şi folosită la nevoie pentru acţiuni politice sau economice de anvergură. Este însă cît se poate de clar că, în afara celor pe care îi numim generic „SISTEM“, nici o altă structură nu ar putea să coordoneze activitatea unui număr de 100.000 de ONG-uri, în care activează peste 300.000 de oameni!

Din acest motiv, la mitingurile de amploare regăsim între organizatori aceleaşi ONG-uri, în diverse combinaţii. De pildă, la mitingul legat de exploatarea aurului de la Roşia Montană găsim ca lideri FDSC, Asociația Pro Democrația, Expert Forum, WWF Romania, Active Watch, Asociația Miliția Spirituală, ARC, APADOR-CH, SAR, Freedom House, Institutul pentru Politici Publice, Asociația „Salvați Bucureștiul“, Centrul pentru Jurnalism Independent, toate finanţate de George Soros, deşi miliardarul american era acţionar la Gold Corporation, societate comercială împotriva căreia era organizat protestul public! Aşa cum am mai spus, cînd am aflat şi noi că Gold Corporation va acţiona statul român la instanţele internaţionale, ne-am dat seama care era esenţa jocului dublu făcut de Soros. Cineva a cîştigat însă mulţi bani din acest joc dublu, lucru care se poate vedea din poziţiile oficiale exprimate fie de fostul preşedinte Traian Băsescu, fie de fostul premier Victor Ponta sau de soţia lui Crin Antonescu, europarlamentarul Adina Vălean.

De la susţinerea lui Traian Băsescu la Colectiv, pentru susţinerea „Guvernului meu“

Acum cîţiva ani, cînd ONG-urile păreau a fi încă „civile“, cel puţin se ştia ce jocuri fac şi pe cine susţin. Astfel, folosirea lor de către Traian Băsescu venea, într-un anume fel, firesc, ştiindu-se orientarea politică a liderilor oengişti. Prezenţa acestor ONG-uri în timpul referendumului din 2012 pentru susţinerea suspendatului Traian Băsescu nu era deloc surprinzătoare, căci în timpul mandatelor acestuia ca preşedinte i-au fost mereu alături.

N-a şocat pe nimeni nici susţinerea de către ONG-uri a lui Klaus Iohannis la alegerile din 2014, cînd au reuşit performanţa spectaculoasă de a crea o emoţie populară atît de puternică în jurul cozilor de la ambasade, încît au întors rezultatul primului tur, cînd Iohannis se afla cu 10 procente în urma lui Victor Ponta.

Totul s-a schimbat radical odată cu fenomenul „Colectiv“, cînd aceleaşi ONG-uri au devenit „armele civile“ ale acelui Sistem coordonat de SRI şi DNA, pus aparent în slujba visului noului preşedinte, denumit „Guvernul meu“! Spunem aparent, căci, în realitate, Binomul SRI – DNA avea propriul plan, acela de a dobîndi puterea pentru sine după ce a scăpat de biciuşca lui Traian Băsescu, cel care l-a ţinut oarecum sub control, cel puţin pînă în ultimele zile ale celui de-al doilea mandat al său! O forţă precum cele 100.000 de ONG-uri poate face şi din cel mai puternic politician un prizonier lesne de controlat!

La mitingul de după „Colectiv“ am observat cu toţii că a existat o altă organizare a ONG-urilor, un plan de acţiune detaliat, cu manifestaţii ce urmau să se desfăşoare în mai multe oraşe din ţară şi din străinătate. Din recentele dezvăluiri ale lui Sebastian Ghiţă am aflat că premierul de atunci, Victor Ponta, a fost ameninţat direct de către Florian Coldea, directorul adjunct al SRI, că, dacă nu-şi va da demisia, zecile de mii de oameni din stradă vor intra în Guvern şi-l vor alunga cu forţa! Aşa se explică şi demisia surprinzătoare a lui Victor Ponta, deşi acel miting nu era nici măcar cel mai puternic organizat împotriva vreunui guvern.

Este şi greu de înţeles cum a reuşit în aceste împrejurări ca un cartel de ONG-uri aproape necunoscut, cum era „Iniţiativa România“, să genereze o emoţie atît de mare, încît să dărîme guvernul. Se ştia pînă atunci de existenţa „Iniţiativei România“ doar în grupul restrîns al Monicăi Macovei de la M10 şi, dintr-o dată, deşi s-a constituit oficial chiar în acele zile, acest ONG a devenit suportul prezidenţial pentru înlăturarea unui guvern!

Faptul că imediat după instaurarea guvernului Cioloş s-a înfiinţat un Minister pentru Consultare Publică și Dialog Civic, condus de Victoria-Violeta Alexandru, care urma să se ocupe tocmai de ONG-uri (sesizaţi contradicţia de termeni între ONG – organizaţie nonguvernamentală şi minister, adică parte a guvernului), demonstrează că s-a trecut atunci de la etapa înregimentării civile a ONG-urilor, sub coordonarea aşa-zisei „elite intelectuale“, la etapa conducerii din umbră a acestora de către Sistem, chiar de structurile militare de forţă ale statului, cum este SRI!

O asemenea organizare paramilitară s-a derulat şi în SUA, imediat după victoria lui Donald Trump, cînd au fost organizate mitinguri importante la doar cîteva zile după alegerile în care zeci de milioane de americani votaseră pentru unul sau altul dintre candidaţi. Cu toate acestea, cîteva mii de mitingişti, coordonaţi de ONG-urile lui George Soros, au reuşit să creeze o atmosferă ostilă noului preşedinte ales al SUA. Acolo însă reţeaua de ONG-uri a rămas „civilă“.

Specificul românesc al acestei strategii în care sînt folosite ONG-urile este determinat de prezenţa vizibilă, deşi s-a dorit discretă, a serviciilor secrete în spatele acţiunilor publice ale acestor asociaţii!

De aceea, întrebarea Alinei Mungiu-Pippidi: „Cine i-a chemat pe oameni în stradă?“ este cît se poate de legitimă, mai ales că vine de la cea care, altădată, ar fi putut să-şi dea singură răspunsul. Dacă vrem să nu ne trezim în faţa unei situaţii incontrolabile, este nevoie ca Parlamentul să voteze urgent o lege prin care toate ONG-urile să-şi declare public fiecare finanţare sau sponsorizare, aşa încît activităţile acestei puzderii de asociaţii şi fundaţii să aibă un control al adevăratei societăţi civile, care este chiar societatea, prin intermediul instituţiilor statului!

Demisia lui Florian Coldea lasă un gol care ar trebui acoperit de o lege care să împiedice transformarea reţelei de ONG-uri într-o reţea de agenţi de influenţă, dirijată din umbră de profesionişti în arta dezinformării şi manipulării.

Eu mă duc la orice miting din Bucureşti! Foto Lucian Alecu

Alina Mungiu-Pippidi: „Releele puternice nu aparțin societății civile“

Alina Mungiu-Pippidi: „El (Florian Coldea – n.r.) sigur a început ca un instrument, dar am impresia că acum, la sfârșit, profitând de vidul de putere după ce-a plecat Băsescu, era mult mai mult decât un instrument. Pe de altă parte, judecând după viteza cu care s-au mișcat lucrurile după căderea lui, eu n-aș zice că s-a desființat Direcția Operațiuni Speciale. M-am întrebat, de exemplu – sunt sigură că oamenii care au ieșit la demonstrație sunt oameni de bună-credință, de exemplu, în seara asta, dar aș vrea și eu să știu cine i-a chemat, că sunt chemați…

Moderator: S-au chemat pe Facebook.

Alina Mungiu-Pippidi: Ei, nu e chiar așa, știți, că noi facem demonstrații de la Roșia Montană încoace. Și ca să ajungă viteza cu care s-a ajuns la 10.000 de oameni pe acest eveniment, nu e o viteză spontană. E o viteză care se obține dacă sunt câteva relee mai puternice pe Facebook care te ajută. Și releele alea nu prea aparțin societății civile, să știți.

Moderator: Cum funcționează releele astea?

Alina Mungiu-Pippidi: Noi am avut câteva demonstrații spontane, pentru justiție. Aceste demonstrații spontane pentru justiție, pe care le-am pregătit și ne-am chinuit și-am scos lumea, au fost în general destul de mici. Lumea iese când se întâmplă o mare catastrofă, ca la Colectiv, atunci e mai ușor să iasă lumea, că-i o tragedie. Dar altfel, când le spui oamenilor… Câți dintre oamenii care se află acum în stradă vă închipuiți dumneavoastră că știu ce cuprinde aceste lege a grațierii? Habar n-au. Acum, dacă ei au ieșit vrând să salveze patria chiar dacă nu știu, foarte bine au făcut. Bravo lor! Dar haideți să vedem mâine-poimâine câte amenzi se iau pentru această demonstrație de astăzi. Eu vă spun că noi suntem umpluți de amenzi de la Jandarmerie, la instigarea… SRI face pozele și nu-știu-ce de ani de zile. Eu am un fel de serviciu de avocați care-i apără pe studenți în instanță și le plătește amenzile, pentru că îi cunosc pe organizatorii acestor demonstrații de la Roșia Montană încoace.”

Mirela Zivari, psiholog

„Ideea mea e că protestul de ieri reprezintă frustrarea rezultatelor din 11 decembrie. Reacționăm ca mămăliga. Vechiul nostru păcat… prea târziu.“

Cristian Hrițuc, sociolog

„În primul rând, trebuie spus că nu se poate face mobilizare nici în online, nici în oflline, dacă nu există mediul propice, contextul. Dacă nu există o «emoție» puternică, nu se poate face nicio mobilizare. Se poate observa deja și din studiul Facebook-ului românesc că toate marile manifestații au fost reușite când a existat fondul necesar, când a existat emoția. Un fenomen de acest gen nu pleacă neapărat dintr-un singur punct. Există mai multe faze ale mobilizării. Întâi apare problema, dezbaterea problemei, și apoi acțiunea.

Oamenii reacționează natural, mai ales atunci când li se îngrădește un drept, asta s-a văzut la alegerile prezidențiale trecute, sau când există o spaimă de genul «amnistiem corupții». Influencerii contează foarte mult în creșterea emoției și în diseminarea mesajului datorită faptului că au o credibilitate mai mare și un număr mai mare de followeri.

În FB se creează foarte ușor efectul bulgărelui de zăpadă. Important este ca generatorii mesajelor să fie credibili.

Facebook este o mare rețea. Interconectarea oamenilor din medii diverse permite ca mesajul să se ducă în absolut toate zonele într-un timp foarte scurt. Presa online și influencerii pot ajuta la transmiterea și validarea mesajelor din online. Emoția propagată în online se duce și în oflline, la cei care nu au conturi de FB, și, astfel, se ajunge la crearea unei mase critice și a unei presiuni publice foarte mari, cu efecte. Aici vă dau exemplul ministrului Rus, care a fost demis în câteva ore, sau, cel mai cunoscut exemplu, protestele de la Colectiv.

Ion Spanu: Reacţii la prima vedere. Incendiul de la Clubul „Bamboo” este cumva parte a Operaţiunii „Colectiv 2”?

Exact acum 10 zile, „Cotidianul” publica editorialul „Se pregăteşte Operaţiunea “Colectiv 2” pentru un nou “Guvern al Meu”?”, în care atrăgeam atenţia asupra mobilizării pe Facebook în vederea unui miting ciudat împotriva Avocatului Poporului, la care erau aşteptate 130.000 de persoane! Noaptea trecută, Clubul „Bamboo” a ars din temelii, peste 40 de victime ajungînd la spital!

Oricît am fi de scorţoşi la minte, nu putem ignora o serie de coincidenţe care trezesc serioase suspiciuni. Înainte de analiza acestor coincidenţe, cu scuzele de rigoare, să revedem ce scriam acum 10 zile în Editorialul din „Cotidianul” (http://www.cotidianul.ro/se-pregateste-operatiunea-colectiv-2-pentru-un-nou-guvern-al-meu-294344/):

„Ştirea că miercuri sînt aşteptaţi 130.000 de oameni pentru a protesta împotriva Avocatului Poporului, mai exact faţă de decizia acestuia de a sesiza CCR în legătură cu neconstituţionalitatea Legii 90/2001, este îngrijorătoare. Nu pentru că ar crede cineva că vom vedea acest număr de persoane în Piaţa Universităţii, ci pentru că această campanie de pe Facebook este identică cu aceea de după „Colectiv”, din noiembrie 2015, în urma căreia a căzut guvernul Ponta.Ne aducem aminte că preşedintele Klaus Iohannis vorbea în acea vreme din ce în ce mai des despre nevoia unui „Guvern al Meu”, iar mitingul din seara de 3 noiembrie 2015 i-a oferit ocazia să instaleze guvernul Cioloş. Toate aceste coincidenţe ne determină să ne întrebăm dacă nu cumva mitingul de miercuri este doar primul pas dintr-o serie de acţiuni de protest care să fie folosite în interes politic de aceleaşi forţe care au pus la cale şi mitingul din noiembrie 2015. Personajele care stau în spatele organizării acestui miting par să fie aceleaşi!”

Nu sînt nici Tata Omidu şi nici vreun alt ghicitor în foc, ci doar un jurnalist care pune cap la cap nişte informaţii publice, analizînd similitudini şi coincidenţe care nu par a fi întîmplătoare. Lucruri pe care vă propun să le trecem în revistă împreună.

1. Ca şi în toamna anului 2015, asistăm acum la o atmosferă tensionată între Preşedintele României şi Guvernul PSD. Atunci, Klaus Iohannis afirma peste tot că-şi doreşte un „Guvern al Meu”, deşi Parlamentul avea o majoritate PSD-ALDE care susţinea Guvernul Ponta. Acum, avem un Guvern PSD-ALDE, a cărui învestire Klaus Iohannis a încercat din răsputeri s-o împiedice. Avem chiar mărturisirea lui Tăriceanu, care a spus că însuşi Preşedintele i-a cerut să nu intre în alianţă cu PSD, ci să se alăture PNL şi USR pentru a face un alt „Guvern al Meu”!

2. În 3 noiembrie 2015, un miting de 30.000 de participanţi a dus la căderea Guvernului Ponta. Acum 10 zile, adică pe 11 ianuarie 2017, a fost organizat un miting la care erau aşteptaţi 130.000 de participanţi, cei care semnaseră deja o petiţie pentru demiterea Avocatului Poporului pentru că a sesizat CCR în legătură cu neconstituţionalitatea Legii 90/2001, cunoscută acum ca „legea Dragnea”.

3. La fel ca în noiembrie 2015, şi la acest miting din 11 ianuarie 2017 mobilizarea participanţilor s-a făcut pe Facebook, cu implicarea mai multor ONG-uri din reţeaua Soros.

4. Nu s-a reuşit în 11 ianuarie decît un protest de vreo 1.000 de persoane, însă mobilizarea pe Facebook a continuat, astfel încît în 18 ianuarie a fost organizat un alt miting la care au participat vreo 4.000 de persoane. Motivul invocat acum a fost „Legea amnistiei”, care acum se află abia în faza consultărilor publice. Potrivit Hotnews, s-au scandat lozinci de genul „Fără amnistie, vă vrem la puşcărie”, „Voi furaţi, voi amnistiaţi”, dar şi altele, cu trimitere concretă: „PSD, ciuma roşie”, „Dragnea, nu uita, România nu-i a ta!”. Nu trebuie omis faptul că, doar cu o zi înainte, Klaus Iohannis s-a dus la Guvern pentru a împiedica emiterea unei Ordonanţe privind graţierea şi amnistia, care, în realitate, nu era pe ordinea de zi!

5. Pe 19 ianuarie 2017, deci numai cu o zi înainte de incendiul de la „Bamboo”, au fost organizate tot printr-o mobilizare pe Facebook noi proteste în Bucureşti, Sibiu, Braşov, Cluj, Iaşi şi Craiova.

6. Tot pe 19 ianuarie 2017, Pro TV anunţa: „Noi proteste faţă de proiectele de ordonanţe de urgenţă privind graţierea şi Codul penal, promovate de Ministerul Justiţiei, sunt anunţate pe Facebook, pentru duminică, la ora 17.00, în Bucureşti şi mai multe oraşe din ţară, dar şi la Copenhaga. Proteste similare sunt anunţate pentru duminică, 22 ianuarie, la ora 17.00 şi în Piteşti, Piatra Neamţ, Baia Mare, Suceava, Satu Mare, Brasov şi Iaşi, potrivit News.ro. Şi la Copenhaga este anunţat protest duminică, în faţa Ambasadei României”.

Scenariul protestelor de acum este identic cu cel anunţat după incendiul de la „Colectiv” (http://www.cotidianul.ro/pe-net-exista-din-prima-zi-un-desfasurator-al-protestelor-pana-in-decembrie-271258/), în care erau anunţate mitingurile! Iată cum urmau atunci, în noiembrie 2015, să se organizeze aceste mitinguri:

Multora n-o să le vină să creadă, însă chiar pe pagina de Facebook citată de ProTV, există un desfăşurător al mitingurilor de protest programate acum pînă pe 1 februarie! Iată şi acest desfăşurător:

Ca poză de profil pe această pagină este chiar versul melodiei celor de la „Goodbye to Gravity”, trupa care a concertat în Clubul „Colectiv”, sub care citim „18 Ianuarie 1 Februarie. 18 Ianuarie la 18:00, până la 1 Februarie la 0:00”. Mai mult, chiar, se scrie că site-ul este „Organizat de Corupţia ucide”, celebrul slogan al preşedintelui Iohannis după tragedia de la „Colectiv”:

7. La începutul manifestărilor de acum împotriva Guvernului PSD, pînă şi Alina Mungiu Pippidi, şefa informală a ONG-urilor finanţate de George Soros, se întreba într-o emisiune TV: „Cine i-a chemat pe oameni în stradă?” O analiză a noilor „şefi” ai ONG-urilor puteţi citi în ediţia print a ziarului nostru din 20 ianuarie 2017. Este însă cît se poate de evident faptul că nu sîntem în faţa unor proteste spontane din partea „tinerilor frumoşi şi liberi”, ci în faţa unei organizări paramilitare, care urmează un scenariu bine pus la punct, chiar mai bine decît ca în noiembrie 2015!

8. Ceea ce lipsea acum pentru ca efectul să fie similar cu cel al protestelor din noiembrie 2015 era O EMOŢIE PUTERNICĂ în rîndul populaţiei. În 2015 a apărut incendiul de la „Colectiv”, iar acum apare incendiul de la „Bamboo”! Atunci au fost 64 de morţi, acum au fost 40 de victime spitalizate. Din fericire, la „Bamboo” n-a murit nimeni, deşi clubul este mult mai mare şi găzduia nu număr uriaş de oameni. Numai faptul că evacuarea celor din interior s-a putut face mai repede a făcut ca acum să nu înregistrăm o tragedie de proporţii şi mai mari! Totuşi, declaraţiile martorilor descriu scene apocaliptice şi la „Bamboo”, cu oameni care au sărit de la etaj pentru a se salva sau cu cei care s-au aruncat în lac pentru a scăpa de flăcări! Culmea este că, din primele mărturii, rezultă că şi la „Bamboo” incendiul ar fi fost declanşat tot de nişte artificii!

Acestea sînt doar cîteva dintre coincidenţele pe care le semnalăm între episoadele „Colectiv” şi „Bamboo”, fără a avea vreo dovadă concretă despre vreo mînă criminală care să fi generat cele două drame. Totuşi, semnele de întrebare care au rămas nelămurite după „Colectiv” sînt „reîncălzite” acum, după incendiul de la „Bamboo”.

Sînt prea multe întrebări, prea multe coincidenţe şi prea multe interese obscure pe care nimeni nu le vrea descifrate pînă la capăt.

P.S. În urmă cu puţin timp, Cătălin Botezatu a făcut la „România TV” o declaraţie şocantă care confirmă bănuielile noastre: „Focul a pornit – ca să fie clar, că sunt atâtea speculații, privesc la televizor și mă minunez – din stânga barului, unde este intrarea într-un alt club, într-un ballroom. În acea zonă nu intra nimeni.Nu au fost depozitate în acea zonă băuturi, cum s-a mai spus. E un hol frumos. Doar cineva care știe poate intra. Și noi vrem să știm sursa incendiului. Este posibil să fi fost pus cu intenție, dar nu vrem să acuzăm pe nimeni”. Ca şi la „Colectiv”, există bănuiala unei mîini criminale şi la „Bamboo”!

Presupusul agent al protestelor. Cine e Florin Bădiță de la ”Corupția ucide”

Protestele din ultimele zile au scos în stradă mulți oameni îngrijorați pe bună dreptate de posibilitatea amnistierii unor cazuri celebre de corupție, ca și multe persoane din USR și ONG-uri. Ele au fost promovate de Hotnews și Moise Guran, ca și de mai multe televiziuni, deci nu e de mirare că circa 3000 de persoane s-au strîns în București, mai ales că ministrul Justiției întîi a spus că nu avea de gînd să dea ordonanțe, pe urmă a spus că nu le retrage.

A existat o întrebare a mai multor organizatori tradiționali de manifestații (comunicată de Alina Mungiu-Pippidi într-o emisiune la B1TV în care a luat de altfel partea manifestanților, atrăgînd insultele unui politician ALDE, Catalin Beciu, față de viteza cu care eventul inițial a crescut de pe o comunitate Facebook obscură, Corupția ucide, unde a ajuns la 10 000 în numai cîteva ore și a îndemnat ca organizatorii să se identifice.

De atunci, au apărut mai multe explicații alternative (organizatorii ar fi folosit un event vechi, care avea deja multe mii strînse), teorii ale conspirației și zvonuri. Și pe comunitate a apărut numele lui Florin Bădiță, care a organizat evenimentul cu scoaterea pantalonilor în metrou, dar și manifestațiile din a treia zi de după Colectiv care, ca și la cele de săptămîna precedentă sau la cel din vară despre Gabriel Oprea, au în comun faptul că nu s-au dat amenzi protestatarilor.

E o întrebare de ce doar anumite manifestanții nu mai iau amenzi, chiar cele împotriva PSD cu PSD la guvernare, cînd sub Dacian Cioloș, care era un democrat (de exemplu la demiterea lui Vlad Alexandrescu sau la priveghiul pentru Colectiv), ca și sub Victor Ponta sau Emil Boc curgea cu ele.

Florin Bădiță nu are alt trecut civic decît organizarea de events pe diferite cauze de genul celei cu panatlonii și a intrat în atenția presei cînd s-a întîlnit cu un reporter de la Adevărul la un training organizat de el contra manipulării online în anul 2014. Același reporter l-a descris apoi ca pe scînteia manifestațiilor de la Colectiv care au dus la căderea lui Victor Ponta. http://adevarul.ro/news/eveniment/special-adevArul-omul-anului-e-strada-1_5681661837115986c6e73c18/index.html

El se bucură de reputația unui IT-ist, dar conform profilului său pe Linkedin nu este IT-ist, pentru că a urmat doar cursuri de psihologie la universitatea Titu Maiorescu. El își mai trece în CV studii la ”universitățile” Cros (http://cros.ro/universitate/) și Draper (http://www.draperuniversity.com/), care nu sunt de fapt universități, sau măcar școli, ci niște traininguri fără nici o acreditare academică, în domeniul startupurilor IT și new media.

Florin nu are o slujbă clară, și singurul proiect ca și asociere de lungă durată pare a fi cu Ministerul Justiției din România, unde are un proiect de analiză de date.

Data Analyst
Ministry of Justice of Romania
September 2014 – Present (2 years 5 months) Bucharest, Romania
Cercetarea de fata doreste sa analizeze cresterea eficientei justitei intre 2000-2014, sa analizeze tipul de dosare per instanta, topul institutiilor care au fost actionate sau au actionat in instanta, valoarea despagubirilor oferite per obiect si diferentele in timp, analizand cele 100.000.000 de dosare existente in perioada 2000-2014

Propunem spre analiza 10 statistici diferite despre sistemul judiciar din Romania

– Analizarea efectului modficarii codului de procedura penala si civila, in anul 2010, timpul de propagare per instanta ( corelare cu datele de la CSM privind trainingurile oferite, pentru a observa eficienta lor )

– Analizarea si crearea unui top general la nivelul tuturor instantelor despre top 100 cele mai multe procese, ca obiect al procesului, in perioada 2000-2014, precum si analiza individuala, pe an

– Realizarea unui sistem de extragere automata a sumei de bani pe care paratul sau reclamantul a trebuit sa o plateasca, realizand apoi o statistica generala la nivel de instanta, per an , pe tip de proces

– Realizarea unui index national de masurare a corectudini datelor introduse de grefieri din Romania

– Realizarea unui set de recomandari pentru modificarea sistemului ECRIS IV, pentru a reduce numarul de erori survenite in procesul de introducere a datelor
( De exemplu numai la curtea de apel Bucuresti exista 109 moduri diferite de a scrie o intrare )

– Realizarea unei statistici de masurare a timpului mediu de solutionare a dosarelor, impartita pe obiectul dosarului, precum si evolutia in timp, colaborata cu numarul de judecatori per complet.

– Analiza unor legi date si timpul de propagare in instanta. Ex Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, (OUG nr.24/2008) , LEGEA NR. 43/2003 , Legea 341/2004, Legea nr.221/2009

– Statistica top procese intr-o zi, per instanta/an precum si per instanta / total”

(Profilul întreg poate fi vizualizat la https://www.linkedin.com/in/baditaflorin, accesat ultima dată pe data de 22 ianuarie 2017.). Nu exista nici o coroborare de la Ministerul Justiției.

Cîți alți hispsteri care au însă acces la date din Ministerul Justiției sunt analiști de date fără studii în date și au stabilit conexiuni strategice cu ONG-uri ca RISE, Expert Forum ş.a.m.d.?

Ministru de Interne: Serviciul secret Doi și-un sfert, implicat în proteste

Ministrul de Interne, Carmen Dan, ar fi spus că Serviciul secret ”Doi și-un sfert” a fost implicat în acțiunea de duminică seara, iar președintele PSD, Liviu Dragnea, a cerut SRI să spună dacă a jucat vreun rol în protestele din această seară.

Totul s-a întâmplat la o reuniune de urgență a liderilor coaliției de guvernare care a avut loc duminică seară, potrivit Antena 3.

La aceeași reuniune, președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, a solicitat președintelui Comisiei de control SRI din Parlament un răspuns oficial, pentru a afla dacă a fost implicat în acțiunea din această seară.

Astfel, în prima zi lucrătoare după mini-vacanță ar urma să fie chemaţi la ordine oamenii din Serviciu pentru lămuriri privind o eventuală implicare în mobilizarea protestelor din țară.

După protestele din Capitală şi participarea preşedintelui Klaus Iohannis la manifestaţie, Dragnea l-a acuzat că ” s-a situat în afara legii” şi că “a vizat avantaje politice”. “E un început de lovitură de stat”, a susţinut liderul PSD.

“Îi asigur pe români că nu-i voi mai permite președintelui Iohannis să răstoarne ordinea constituțională, să uzurpe calități oficiale intrând abuziv în ședințele de guvern sau să incite la dezordine socială și violență”, a dat asigurări Dragnea.

“Influenţa” serviciului asupra protestelor, la Comisia de control al SRI

Comisia de control al SRI intenţionează să discute miercuri, în cadrul audierii directorului SRI, Eduard Hellvig, şi despre „influenţa” Serviciului asupra protestelor care au avut loc duminică seară în întreaga ţară, deoarece această chestiune priveşte şi „siguranţa naţională”, au declarat, luni, surse din Comisie pentru News.ro.

Membrii Comisiei de control al SRI vor adăuga la ordinea de zi şi „subiectul mai larg al evenimentelor” care au avut loc duminică seara în întreaga ţară, arată sursa citată.

Reprezentanţii SRI vor fi întrebaţi, în cadrul audierii de miercuri din Comisie, despre „influenţa lor asupra situaţiei generale a ţării”. „Priveşte şi siguranţa naţională”, arată news.ro.

Eduard Hellvig a fost invitat, miercuri, la comisie, pe tema scandalului în care a fost implicat Florian Coldea.

Într-un comunicat de presă transmis duminică seară, SRI a respins, “orice încercare de a implica instituţia în dispute politice, organizare de proteste sau alte acţiuni care nu ţin de misiunile asumate potrivit cadrului legal”.

Cornel Nistorescu: Iohannis schimbă rolul

Preşedintele iese din banalitatea navetei la Sibiu şi urcă în ring. Este îngrozit de ipoteza că Liviu Dragnea scapă de condamnarea cu suspendare. Asta înseamnă că scapă şi de condamnarea cu executare care îl paşte din următorul dosar. Dacă îl scapă pe Dragnea pe portiţa amnistiei, scapă PSD-ul din clenci. Şi e pierdut. PSD-ul îl poate suspenda. Îi poate închide uşa la serviciile secrete. Cel puţin la SRI şi SPP. Apoi poate castra DNA. Asta îl îngrozeşte şi îl scoate din amorţeala sa de provincial captivat cît de bătălia politică şi nu ştiu cît de mersul acasă, la nevastă.

Decizia lui Klaus Iohannis de a se arunca în vîltoarea unei confruntări s-ar putea să-i folosească. În egală măsură, s-ar putea să-i fie fatală. A folosit mai multe mijloace şi atribuţii ale funcţiei pentru a se pune de partea tinerilor protestatari. După toate informaţiile pe care le deţinem la această oră, protestele sunt opera unei diversiuni. Serviciile secrete prin ONG-uri şi băieţi stimulaţi au amplificat semnalul, exact cum au făcut-o săptămîna trecută sau la alegerile prezidenţiale din 2014. Pe un asemenea val s-au raliat protestului şi organizaţiile profesionale ale magistraţilor. Şi Berbeceanu, care se face că n-a înţeles despre ce este vorba. Şi Realitatea TV, plus Ziare.com şi HotNews. Pe toţi îi sperie adoptarea ordonanţelor. În acelaşi timp, primim la redacţie o scrisoare a unui fost consilier al Ambasadei SUA la Bucureşti. O publicăm integral în ziarul tipărit de luni dimineaţa. Kiki Skagen Munshi susţine că amnistia trebuie adoptată imediat şi că ”DNA este sortit eşecului”.

Cine să mai înţeleagă această nebunie în care preşedintele Iohannis este agentul de amplificare al protestelor. Din punctul de vedere al Constituţiei patinează rău. Nu prea este constituţional. E mai degrabă personal. Din punctul de vedere al bunului-simţ, mai că ar trece. Din punctul de vedere al adoptării unor ordonanţe de urgenţă, Iohannis încinge proteste.

Din punctul de vedere al unui marş fără aprobare de la Primăria Capitalei, avem de-a face cu un protest ilegal. Ce-ar fi fost ca jandarmii să-l oprească sau să-l fugărească pe preşedinte? Din punctul de vedere al unor observatori, avem de-a face cu o lovitură de stat. Preşedintele vrea să răstoarne Guvernul ca să scape de un adversar incomod.

Din punctul meu de vedere, toate fac parte dintr-o aiureală. Pur şi simplu nu pot împărtăşi comportamentul părţilor. Mai ales al preşedintelui. Şi nici măsurile diferite pentru Cioloş şi pentru Grindeanu.

Oricum am întoarce-o, România are de pierdut! Preşedintele nu înţelege şi nici nu-i pasă. ”Altfel de politică” înseamnă de azi protest cu preşedintele împotriva Guvernului şi a Parlamentului. Sunt bune numai legile care îi convin.

• Horatiu Pepine/ DW: Riscul cinismului

Criza SRI-Coldea și cea privitoare la grațiere și codurile penale sunt legate intim între ele. Prima, așa cum am văzut, a ridicat puțin vălul de pe stilul operațiunilor SRI și amestecul serviciului în afacerile politice interne, nu foarte mult, dar suficient pentru a arunca o umbră de îndoială asupra caracterului lor legal. Or, dacă sistemul de supraveghere creat de SRI și DNA cu susținere politică americană va fi procedat ilegal în anumite cazuri, va fi depășit, altfel spus, limita competențelor definite prin lege, atunci și condamnările de corupție, în anumite cazuri, ar putea fi la rândul lor contestate cel puțin din punct de vedere formal. Iar pe fondul contestației, grațierea ar părea o formă de reparație justificată.

Din păcate, în toți anii din urmă a lipsit ambianța de siguranță politică care să permită o analiză obiectivă a acestor proceduri, totul fiind prins într-un discurs polemic violent, încât nu ne rămâne decât să formulăm o îndoială de principiu asupra tuturor afirmațiilor de până acum. S-au spus multe lucruri pe un ton de lamentație ipocrită pe care nu le vom prealua, dar vom invoca totuși un exemplu care să justifice circumspecția aceasta metodică. E vorba de cazul militantului PNL, Ludovic Orban, trimis în judecată ca urmare a unui denunț cel putin nemotivat dacă judecăm după înregristrările pe care tot procurorii în mod ilicit le fac publice. Și, desigur, nu putem ignora faptele care apasă, indirect, asupra dispozitivului de urmărire judiciară. Un procuror șef care a plagiat în teza sa de doctorat și un general SRI care pleacă în concediu cu nevasta în insule exotice pe banii altora (și pe banii proprii ar fi fost suspect, căci bugetul la vedere nu ar permite) nu mai reprezintă garanții sigure de integritate procedurală.

În paranteză fie spus, puterea adevărată pretinde o anumită asceză, reținere, sacrificiu personal, fără de care nu poate fi întreținută deplina legitimitate morală. Or, dacă legitimitatea pare alterată cât de puțin, se prăbușește odată cu ea și puterea. Degeaba se justifică generalul Florian Coldea prin gesticulații solemne și epistole aulice, e ceva obiectiv aici, chiar dacă pare nedrept. Traian Băsescu s-a prăbușit dramatic de pe soclul legitimității sale, Coldea a căzut și vor urma fatalmente toți ceilalți care nu au avut fibra morală suficient de rezistentă.

Admitem că e ceva care nu mai ține numai de forța fiecăruia în parte, ci și de ambianța democratică a epocii noastre în care reușita personală nu mai poate fi desprinsă de exuberanța consumului și de bogăția afișată. Cine  ar dori cu adevărat să fie ca președintele José Mujica? Nimeni și poate Mujica însuși se hrănea din vanitatea sărăciei expuse cu ostentație, ceea nu i-ar mai permite să revendice o veritabilă asceză. De aceea, probabil, cei mai ”virtuoși” lideri politici și șefi de servicii secrete se găsesc în țările bogate, acelea care își permit să ofere gratificații generoase în cadrul legii. Și poate și de aceea România pare atât de coruptă, căci, dacă s-ar inversa condițiile de viață, s-ar putea să avem mari surprize în democrațiile ”virtuoase”.

Îndoiala care s-a iscat în privința oamenilor de la vârful mecanismului judiciar a amplificat contestațiile. Iar tentativele de a-i salva, cu totul spectaculoase și în cele din urmă ridicole, nu au făcut decât să confirme bănuielile și să ridice contestațiile la pătrat. Mai sunt și aceia care continuă să-i apere cu un soi de încredere ”religioasă”, ceea ce explică în parte și dramatismul tonului în recentele luări de poziție. Dar ambianța aceasta de război civil care ne înconjoară de câteva zile nu ar putea fi cu adevărat explicată decât prin voința ”mecanismului judiciar” de a-și păstra redutele cucerite. Ca să nu piardă teren, este necesar ca legea grațierii să nu treacă, să fie, într-un fel sau altul, stopată. Eliberarea fie și a unui singur politician dintre cei condamnați în ultimul ani pentru acte de corupție i-ar diminua capacitatea de a influența cursul politicii interne.

O veche militantă pentru libertățile civile, care în mod cert nu este ”aliniată”, spunea la un post de televiziune că manifestațiile surprinzător de ample și de prompte din seara de miercuri vor fi fost organizate de un serviciu secret. Nu sinceritatea participanților ar fi de pus la îndoială, spunea ea, ci capacitatea de mobilizare a societății civile, care nu ar fi reușit să adune atâția oameni într-un timp atât de scurt. Mulți au râs de extravangața acestei ipoteze, dar faptul însuși că a putut fi formulată public e semnificativ, căci ne arată cât de gravă este situația și cât de mult s-au extins suspiciunile. Ele au depășit cu mult aliniamentele partizane, ceea ce explică și rezultatul de la ultimile alegeri, inclusiv absenteismul masiv.

Ambianța devine tot mai tulbure și mai încărcată de  contradicții. E decepționant bunăoară că manifestantii care protestează în piețele publice declară că nu vor cu niciun chip ”să fie conduși de hoții lui Dragnea”, dar, deși nu o spun, lasă să se înțeleagă că s-ar mulțumi să fie conduși de un general Coldea. Asta sugerează, în mod regretabil, că exigența privitoare la  integritate e doar un subterfugiu și că, în loc să asistăm la o regenerare etică a vieții publice, ne vom scufunda tot mai mult în cinism.

• Horatiu Pepine/ DW: Dreapta liberală manifestă l’esprit de l’escalier

Manifestația din seara de duminică a avut un succes atât de mare deoarece organizatorii ei au reușit să prezinte acțiunea guvernului ca pe o abolire a legii penale. Cu alte cuvinte, ca pe ceva de o gravitate fără precedent, care ar destrăma întreaga ordine existentă. Clemența în sine, chiar extinsă nemăsurat, nu poate provoca o revoltă, e nevoie ca urmările ei să pară teribile și intolerabile. Or, ideea că ordonanța guvernului PSD ar desființa ideea însăși de pedeapsă și că de aici înainte totul ar decurge într-o totală impunitate a fost receptată cu oroare în anumite straturi ale societății românești.

Nici după incendiul din clubul Colectiv nu au fost atâția oameni în stradă, ceea ce sugerează că, de data aceasta, au fost încorporate motivații mai largi decât cele de ordin etic. Nu compasiunea și indignarea (ca în toamna lui 2015), ci mai curând îngrijorarea pentru propria condiție socială și economică. Dacă imaginea care a stat la temeiul mobilizării a fost instituirea impunității totale și destrămarea consecutivă a ordinii existente, atunci tinerii mai bine ancorați în realitatea economiei liberale au fost primii care s-au simțit amenințați de perspectiva unei răsturnări de paradigmă economică. Guvernul PSD a început, de altfel, prin a mări pensiile și salariile în sectorul public, provocând o îngrijorare legată de deficite și de riscurile schimbării modelului fiscal. Bănuim de aceea că, în chimia explozivă a demonstrațiilor, perpectiva impozitării progresive și spectrul unor forme de protecționism economic au contat mai mult decât eticismul afișat la vedere.

Chiar dacă pare, în prima instanță, fără temei, există o legătură și cu demonstrațiile din SUA împotriva noului președinte Donald Trump, pe care o sugerează cel puțin stilistica lozincilor scandate: ”Hei, hei, hei, ciuma ro-și-e!”, formulă construită după tiparul protestelor americane și fără legătură cu cultura protestelor anti FSN din anii 90. În esență, tinerii (în termeni relativi) care își pun speranțe practice sau măcar teoretice în continuarea deschiderilor liberale vor fi identificat simbolic PSD cu Donald Trump, văzând în noua guvernare o formă de regresiune la economia pauperă a părinților cu rădăcini rurale și cultură conservatoare. Nu contează cât este de legitimă această asimilare, cât posibilitatea ei conjuncturală. Avem privilegiul de a asista pe viu la o formă de sincronism (în sensul mimetismului de care vorbea E. Lovinescu), una care se racordează prompt, deocamdată, la nivelul formelor.

Mișcările colective sunt guvernate de reprezentări simbolice și nu de concepte. ”Ciuma” (roșie) este o molimă care nu doar ucide în masă, dar care mai ales destramă toate legăturile sociale în care îți poți investi speranțele. Ipoteza noastra este că am asistat nu atât la un protest civic cu temă justițară, ci la unul politic, o reacție întârziată la victoria PSD în alegeri. Am spune că bucureștenii anti-PSD au, cum zice francezul, l’esprit de l’escalier. Dreapta liberală se revoltă împotriva unui guvern de stânga, de teamă ca rosturile sale vor fi bulversate. Un indiciu este și reacția fostului premier Dacian Cioloș: ”Oamenii care au ieșit în stradă în această seară nu au fost aduși cu autocarele, nu au fost cumpărați cu promisiuni și iluzii. Există mijloace de transport mult mai încăpătoare și resorturi mult mai puternice: se numesc idealuri. Sunt individuale, dar se trezesc colectiv.” Lăsând deoparte lirismul tonului, fostul premier critică programul electoral al PSD, raliindu-se politic cu mare întârziere.

Un cititor ne făcea deunăzi reproșuri pentru că nu am dat suficientă atenție unei sensibilități politice particulare atunci când căutam să explicăm cauza protestelor recente: Mai exact – spune interlocutorul nostru –, e o diferență între generații legată de ce a trăit fiecare. Noi, cei ce ieșim în stradă, avem oroare de orice e PSD. Pur și simplu, când îi știm la conducerea țării ni se ridică părul pe spate. E o senzație ca aceea în care vezi ceva prăvălindu-se peste tine și reacționezi instinctual – sau te ferești plecând în altă țară (așa cum au făcut majoritatea dintre noi)”(Claudiu Tamaș). Nu se putea da o explicație mai bună, căci, în realitate, exact asta spuneam și noi, că nu atât aspiratia etică animă protestele, ci un sentiment politic formulat ca mai sus și care, la rigoare, poate chiar ignora eticul.

Cât privește problema strictă a codurilor judiciare și a grațierii, am putea spune că ea a reprezentat o bună ocazie pentru protestele anti-PSD. Ordonanțele incriminate conțin o părtinire de grup evidentă și marea slăbiciune a Guvernului este că nu reușește să prezinte public această partinire ca ceva legitim, recurgând la subterfugii legale. Nimeni nu a rezumat însă mai clar problema decât fostul președinte Traian Băsescu care, așezat în tribună, a dobândit obiectivitatea care lipsește protagoniștilor: ”Guvernul și Parlamentul au responsabilitatea constituțională a politicii penale, în timp ce magistrații au obligația implementării acestei politici. În același timp, magistrații au dreptate atunci când susțin că proiectele Guvernului sunt prost făcute și, mai ales, făcute cu dedicație. Cert este că, și la unii, și la alții, se văd aproape transparent interesele. Magistrații vor să-i țină în lesă pe politicieni arătându-le cătușele și porțile închisorilor cu ani grei de pușcărie, în timp ce politicienii vor să-și scoată din pușcării o anume clientelă politică” (facebook).

O imagine cinică, evident, dar una realistă, pe măsura cinismului care animă politica românească.

Anghel Buturuga:

Asta cu lovitura de stat…

Nu seamana cu ce a fost in 2012, nici n-are prea mult de-a face cu mineriadele. Are legatura cu un proces mult mai apropiat cronologic de noi – criza politica din Polonia.

Acolo guvernul conservator condus, de fapt, de Kaczynski (care controleaza lucrurile fara a fi premier, cum e si in cazul lui Dragnea) a zburatacit din institutiile cheie oamenii binomului lor care aveau acelasi tip de legatura cu CIA ca al nostru.

De curand, guvernul conservator s-a confruntat cu demonstratii, proteste si alte tatici de combat para-politic si para-civic, soldate cu ocuparea Parlamentului, caracterizate de putere drept tentativa de lovitura de stat.

De fapt, miza e aceeasi: structurile statului ascuns/profund se lupta la baioneta, folosind toate tacticile loviturior de stat cunoscute, de la Trotki la Malaparte si Gene Sharp, pentru a-si pastra pozitiile de putere. Nu care cumva…