MARSUL UNIRII Basarabiei cu Romania de la Chisinau, marcat de ALTERCATII (video). Scurte observatii asupra CHESTIUNII BASARABENE

25-03-2012 7 minute Sublinieri

Aniversare cu injurii şi îmbrânceli. Manifestanţii care au ieşit astăzi în stradă pentru a marca a 94-a aniversare a Unirii Basarabiei cu România, au fost atacaţi de membrii Partidului Patrioţii Moldovei. Cele două tabere s-au întâlnit la intersecţia bulevardului Ştefan cel Mare cu strada Puşkin din capitală. Zeci de poliţişti au format un cordon şi au reuşit să-i despartă pe unionişti şi antiunionişti înainte ca aceştia să se sugrume unii pe alţii.

După o încăierare de aproape o jumătate de oră, poliţiştii au reuşit să-i dea la o parte pe membrii Partidului Patrioţii Moldovei, pentru ca organizatorii Marşului Unirii să poată trece. Ajunşi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, aceştia au încins o horă.

Lucrurile au scăpat din nou de sub control la intersecţia bulevardului Ştefan cel Mare cu strada Mitropolit Bănulescu-Bodoni, unde cele două tabere de protestatari s-au mai întâlnit o dată. Printre poliţiştii care au fost nevoiţi să intervină s-a numărat şi viceministrul de Interne, Iurie Cheptănaru.

Ajunşi în scuarul Teatrului de Operă şi Balet, participanţii la Marşul Unirii au fost încercuiţi de oamenii legii care au încercat să evite o a treia confruntare.  Participanţii la Marşul Unirii au marcat astăzi a 94-a aniversare de la Unirea Basarabiei cu România înfăptuită la 27 martie 1918. Potrivit Ministerului de Interne la acţiunea autorizată de Primăria capitalei au participat aproape 3000 de persoane.

Mai mulți manifestanți, promotori ai unirii cu România, au ieșit la un marș dedicat unirii Basarabiei cu România din 1918, în orașul Bălți.

Aceștia au fost huiduiți de mai mulți locuitori ai orașului Bălți, preponderent pensionari, care sunt împotriva unirii cu România, în timp ce manifestanții intonau imnul României „Deșteaptă-te, române”.

Ei i-au condus pe manifestanți până la autocar, strigându-le în urmă „Rumîni, marș acasă!”, „Debililor, să zdohniți!”, „Peste Prut!”. Totodată, un cordon de polițiști a fost instalat între cele două tabere, pentru a evita încăierările.

O manifestaţie prounionistă organizată astăzi la Chişinău a fost tulburată de confruntările între organizatori şi reprezentanţii unui partid antiunionist, în chiar centrul Chişinăului, poliţia intervenind în forţă pentru a preveni violenţele.

Tradiţionalul marş cu ocazia aniversării Unirii Basarabiei cu România de la 27 martie 1918 a fost organizat de Coaliţia civică “Acţiunea 2012″ şi Consiliul Unirii. Aproximativ două mii de manifestanţi, cu mult mai mulţi decât în anii trecuţi, cu drapele tricolore şi pancarte cu mesaje prounioniste au mers în coloană pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt din centrul Chişinăului, cerând unirea cu România. Aceştia au scandat “Unire”, “Jos hotarul de la Prut”, “Basarabia e România”, transmite Agerpres.

În centrul Chişinăului, în faţa primăriei aceştia erau însă aşteptaţi de un grup de câteva zeci de persoane, adepţi ai Partidului Patrioţii Moldovei, formaţiune care a acumulat mai puţin de 0,1% la ultimele alegeri parlamentare, dar care este cunoscută pentru mesajele sale antiromâneşti. Cu drapele ale Ţării Moldovei şi chiar ale fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti din perioada sovietică, aceştia au blocat strada, cerându-le manifestaţilor să se ducă “în ţara lor, România”.

Deşi cordoane de poliţişti au blocat ambele tabere de manifestanţi, altercaţii separate şi înjurăturile dintre aceştia nu au fost evitate. Manifestanţii au rupt drapele şi pancarte şi chiar au trecut la pumni, iar poliţia a fost nevoită să aplice forţa pentru a debloca strada. Reprezentanţii Partidului Patrioţii Moldovei au continuat însă contramanifestaţia de pe trotuar, iar ulterior poliţia a fost nevoită din nou să intervină în forţă pentru a-i opri.

Potrivit unor surse din cadrul poliţiei, nicio persoană nu a fost reţinută, deocamdată. Manifestanţii prounionişti şi-au continuat însă marşul, iar mai apoi au organizat un concert şi Hora Unirii în scuarul Teatrului de Operă şi Balet.

Unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 este o dată controversată în Republica Moldova – pentru unii sărbătoare, pentru alţii zi a cotropirii teritoriului actualei Republici Moldova de către România. Această zi a fost marcată de scandaluri şi incidente timp de mai mulţi ani la rând, în timpul guvernării comuniste (2001-2009), când mai multe persoane, inclusiv cetăţeni români şi politicieni, au fost arestaţi.

Data de 27 martie a fost însă marcată cu mai mult fast după 2010, odată cu venirea la putere a Alianţei pentru Integrare Europeană şi mai ales în acest an, când se împlinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei la fostul Imperiu Țarist.

Interviu cu Demir Dragnev, dr. hab. în istorie, prof. universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

–      Stimate dle academician, cât de corect este din punct de vedere deontologic să legăm aniversările de cercetarea trecutului istoric? 

Aici există două momente. Unu, exploatarea evenimentelor istorice în scopuri politice. Aş vrea să amintesc acţiunile PCRM legate de comemorarea lui Ştefan cel Mare, folosirea imaginii lui Ştefan în demersul acestei formaţiuni politice de consolidare a statalităţii. Doi, pentru oamenii de ştiinţă însă, aniversările evenimentelor istorice sunt nişte ocazii de a obţine nişte finanţări pentru investigaţiile lor. De exemplu, Sfânta Mănăstire Putna, în 2004, a editat o serie de volume serioase, coordonate de Ştefan S. Gorovei, care au contat foarte mult în cercetarea acestei epoci. Astăzi, despre anul 1812, avem nişte încercări timide, nişte descrieri factologice. Timp de 20 de ani, nu s-a făcut nimic, trebuie să trecem de la studierea faptelor concrete la teoretizare.

–      De ce vorbim atât de patetic despre anul 1812?

Imperiul Rus a rupt, nu o provincie, dar o jumătate de ţară. La 1812, Ţara Moldovei era un teritoriu închegat, ce pornea pe calea modernizării, cu zone integrate între ele. Aceste zone economico-geografice formau o piaţă unică. De exemplu, zona de nord includea Hotinul, zona de centru, Bârladul, zona de sud, Galaţiul. Imperiul Rus, stabilind arbitrar hotarul pe Prut, a sfâşiat aceste zone. După anexare, autorităţile ruse au izolat Basarabia atât de spaţiul românesc, cât şi de restul imperiului, canalizându-i pe moldoveni spre Odesa. Astfel, Basarabia şi-a întrerupt dezvoltarea sa firească şi a trebuit să-şi găsească o altă cale, aceasta a luat mult timp. Sudul a rămas conectat la Odesa, şi nordul la Cernăuţi. Basarabia nu a putut deveni o piaţă unică. A rămas fărâmiţată, situaţie care s-a perpetuat până în prezent.

–      Din acest punct de vedere, R. Moldova poate deveni o entitate statală?…

Ea luptă să fie stat. Şi va reuşi să realizeze acest obiectiv doar dacă va deveni o zonă a UE.

–      Sovieticii au blamat politica autorităţilor ţariste în Basarabia, cu toate acestea, au afirmat caracterul progresist al anului 1812. Cum explicaţi această atitudine?

Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, istoriografia oficială a adoptat o atitudine critică faţă de politica ţarismului în Basarabia, fapt ce se explică prin lucrările marxiste, însă, către mijlocul anilor 1960, această critică a devenit formală.

În 1982, a avut loc o conferinţă foarte pompoasă. Înainte de această conferinţă, CC al PCM a emis aşa-numitele teze despre cei 170 de ani de la „unirea” Basarabiei cu Imperiul Rus, subliniez „unirea”, până atunci se folosea termenul „alipire”. Aceste teze au fost elaborate de către Institutul de Istorie a Partidului şi Institutul de Istorie al AŞ a URSS.

–      Cum explicaţi această modificare în aprecierea politicii ţarismului în Basarabia?

Această schimbare a fost legată de relaţiile politice dintre URSS şi România. Începând din anii 1960, istoricii români au calificat drept ilegitimă anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus. Ca urmare, autorităţile sovietice şi-au reconsiderat aprecierile faţă evenimentul de la 1812. Aceştia, de această dată, au subliniat că spaţiul dintre Prut şi Nistru s-a unit de sine stătător cu Rusia, că acest eveniment a avut anumite premise… Şmecheria pe care au inventat-o istoricii sovietici a fost că Rusia a eliberat Basarabia de sub jugul turcesc. De fapt, nu a existat niciun jug.

–      În decursul acestei perioade, s-a evidenţiat vreun istoric care ar fi abordat altfel anexarea Basarabiei?

Absolut. În această perioadă au fost editate două tipuri de cărţi. Mai întâi, e vorba de cărţi de cercetare socio-economică care evident că conţineau „paginile de serviciu”, dar care totodată arătau evoluţia socio-economică a Basarabiei. Aceste cărţi, privite critic, sunt bune şi astăzi. Însă s-au înregistrat şi unele încercări mai isteţe. Aş menţiona aici cartea lui Iakim Grossu, cel mai fervent adulator al anexării. În anii 1960, în timpul dezgheţului hruşciovist, acesta a considerat că a venit timpul să scrie adevărul despre Basarabia. A scris monografia Autonomia Basarabiei în componenţa Imperiului Rus. Problema sa a fost că a întins-o cu scrisul până când Hruşciov a fost debarcat, astfel cartea a ajuns la sertar.

Pe la mijlocul anilor 1970, s-a stins Iakim Grossu, şi cineva a adus manuscrisul „redactat” la institut, scoţând pasajele incomode regimului. Am văzut personal acest manuscris în original. Între timp, nu ştiu cum a dispărut. Autorul relata despre corupţia funcţionarilor ruşi, decăderea culturală, economică, despre starea dezastruoasă, caracterul formal al autonomiei etc. Deşi s-a încercat să adapteze lucrarea la rigorile regimului, nu s-a reuşit, pentru că Grossu a conceput-o altfel. Cel mai ridicol este faptul că s-au scăpat aprecieri de genul: „În Basarabia a venit toată pleava Rusiei…”. Ar fi o nedreptate dacă nu l-aş menţiona aici pe regretatul Mihail Muntean. Trebuie să recunoaştem că aceste încercări au fost foarte timide şi conformiste.

–      Şi totuşi cartea lui Dumitru Moldovanu, „Haiducul Tobultoc” a fost ghilotinată deoarece contravenea tratării oficiale a evenimentelor de la 1812. Am putea oare califica demersul dlui Moldovanu ca o primă încercare în acest sens?…

Posibil că da. Nu ştiu cât de conştient a fost autorul, cred că a urmărit să scrie adevărul, iar adevărul contravenea tratării oficiale a evenimentului de la 1812, adică minciunii…

–      Comparaţi, vă rog, basarabeanul secolului al XIX-lea şi moldoveanul modern.

Basarabeanul secolului al XIX-lea trăia după obiceiul pământului. Era foarte credincios, avea o mare frică de Dumnezeu, credea că Dumnezeu îl vede ce face. Dacă găsea un suman pe drum, duminica, venea la biserică şi întreba: „Oameni buni, cine a pierdut sumanul?!”. Astăzi, moldoveanul e influenţat de diferite curente moderne. Este vorba de un amestec din tradiţie şi elemente moderne, la aceasta se adaugă o conştiinţă tradiţională. Moldoveanul modern crede formal în Dumnezeu. Religia este astăzi un rit.

Despre nelegitimitatea anului 1812

Din punct de vedere juridic, Ţările Române erau sub suzeranitate otomană, nu aveau dreptul să aibă relaţii cu alte ţări. Statutul de suzeran obliga Imperiul Otoman să apere Ţările Române, pentru aceasta ele îi plăteau bir.

La rândul său, Imperiul Rus a semnat câteva acte juridice prin care garanta integritatea teritorială a Principatului Moldovei – Diploma de la Luţk (1711) şi cel de la Kuciuk-Kainargi (1774). Prin urmare, nici Rusia, nici Turcia nu aveau dreptul să împartă Ţara Moldovei.

Interviu realizat de Ilie Gulca

Nota noastra:

Poate vom reusi, cu ajutorul Domnului, sa revenim asupra acestei teme mai pe larg. Deocamdata, aici, vom puncta urmatoarele:

1. Este interesant cum se discuta despre statalitatea Republicii Moldova. Efect al prabusirii unui imperiu – cel sovietic, mentinuta insa in viata prin insasi influenta exercitata de Moscova, acum se considera ca singura sansa de a exista ca stat a R.M. este integrarea intr-un alt imperiu – cel european. De fapt, statalitatea Rep. Moldova este doar o chestiune de tranzitie catre o forma de dominion integrat intr-un imperiu, fie el rusesc sau european. Partea foarte proasta e ca imperiul european vine cu homosexualitatea dupa el.

2. Sa auda toti filo-rusii si, de ce nu, chiar si rusii: Alexandr Solejintin, in Chestiunea Rusa la sfarsit de sec. XX, considera ca tara sa ar trebui sa renunte la pretentiile imperialiste si sa lase o serie de provincii sa se alipeasca tarii lor de origine – una din ele este Basarabia. Si, apropo de Uniunea Eurasiatica a lui Putin, Soljenitin preconiza un proiect similar dar doar intre Rusia, Belarus, Ucraina si Kazahstan. Se stie ca Soljenitin nu era deloc adeptul unui stat rus slab, dimpotriva, insa tocmai aici e skepsisul: imperialismul de aceasta factura strict geopolitica e o slabiciune, nu o tarie a Rusiei, pentru scriitorul rus.

3. Cat ne priveste, un lucru e cert: Rusii, cat au avut Basarabia pe mana, s-au ocupat de ea intr-un mod serios, fie pe timpurile tariste, fie pe cele sovietice. In schimb, elitele interbelice ale Romaniei Mari au o mare vina pentru modul vitreg in care au tratat aceasta fiica mai saraca a tarii noastre, practic ca o colonie. Nu e de mirare ca multi tarani regretau administratia tarista! Si e explicabil ca marele dar istoric al Unirii a fost ratat de aceste elite, lucru care s-a razbunat crunt, dupa cum vedem.


Categorii

1. DIVERSE, Opinii, analize

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “MARSUL UNIRII Basarabiei cu Romania de la Chisinau, marcat de ALTERCATII (video). Scurte observatii asupra CHESTIUNII BASARABENE

  1. Ce-mi mai place când “experţii” noştri ridică mănuşa aruncată de Rusia! De fapt.. nu prea-mi place!

    http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Mesaj_de_la_Cotroceni-dupa_o_provocare_a_Rusiei_0_670133280.html

    Consilierul prezidenţial Iulian Chifu consideră că, după desemnarea belicosului Dmitri Rogozin ca „trimis special al Federaţiei Ruse pentru Transnistria“, România trebuie să revină la „agenda de securitate“ în zonă.

    „Adevărul” vă prezintă, în exclusivitate, o analiză explozivă ce-l are ca autor pe Iulian Chifu, consilier prezidenţial pentru afaceri strategice, securitate şi politică externă. Tema analizei este raportarea României la noua situaţie de la Răsărit, în condiţiile în care Federaţia Rusă l-a desemnat „trimis special pentru Transnistria”, numindu-l şef al părţii ruse în Comitetul de cooperare interministerială Federaţia Rusă – Republica Moldova, pe Dmitri Rogozin, un diplomat belicos, care s-a remarcat prin numeroase declaraţii agresive la adresa României.

    În acest context, Iulian Chifu – care este şi profesor de analiză de conflict şi decizie în criză la SNSPA Bucureşti (Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative) – consideră că securitatea în Estul Europei, incluzând spaţiul ex-sovietic, trebuie să redevină o prioritate a politicii externe a României, ca şi a Uniunii Europene.Publicăm integral analiza semnată de consilierul prezidenţial Iulian Chifu.

    Revenirea la agenda fundamentală de securitate

    În 1992, odată cu alegerea ca preşedinte a lui Bill Clinton, la nivel global se demonstra că problematica economică reprezintă o temă mult mai importantă pentru populaţia americană decât agenda de securitate, sfârşitul Războiului Rece sau Războiul din Golf. Clinton câştiga în faţa lui George Bush cu o tiradă specifică şi celebră, creată de strategul de campanie James Carville, „It’s economy, stupid!”.

    Cred că numirea lui Dmitri Rogozin în postura de „trimis special pentru Transnistria” şi şef al părţii ruse în Comitetul de cooperare interministerială Federaţia Rusă – Republica Moldova, păstrându-şi poziţia de vicepremier pentru industria militară şi agenda critică în privinţa scutului antirachetă, este un semnal opus, un „hard landing”- ca să păstrăm conceptele economice – în securitate, o trezire bruscă şi revenire la realitatea strategică şi agenda fundamentală de securitate.

    Practic, prin această numire, Europa şi America deopotrivă primesc un semnal solid că miza regiunii transnistrene, cu tot ce înseamnă ea geopolitic, în termeni de securitate şi relevanţă simbolică, s-a schimbat dramatic, că greutatea Moscovei s-a aşezat solid şi pe un termen de durată pe problematica regiunii separatiste nistrene a Republicii Moldova. Iar dimensiunea unui asemenea semnal nu poate să treacă neobservată, în niciun caz nu poate să nu primească un răspuns adecvat.

    România este în situaţia în care trebuie să dea tonul şi să asume că a înţeles acest mesaj şi că ridică de jos mănuşa aruncată, că nu trimite în derizoriu şi nici nu desconsideră acest gest de început de nou mandat al lui Vladimir Putin – deşi numirea a făcut-o formal preşedintele încă în funcţie, Medvedev.

    Pentru a arăta seriozitatea unei asemenea numiri simbolice, precum şi nevoia unei susţineri mai puternice cu resurse diplomatice, simbolice şi politice a situaţiei de lângă graniţele UE şi ale NATO, România trebuie să dea un semnal foarte clar printr-o numire adecvată şi o asumare a problematicii securitare la frontiera estică la un nivel politic de prim rang. Acestea sunt necesare pentru ca aliaţii din NATO, partenerii din Uniunea Europeană şi Partenerul Strategic american să reacţioneze în consecinţă şi să-şi amplifice şi reprezentarea, şi interesul, şi greutatea strategică în acest punct nodal al globului în care am primit şah.

    Statele Unite ale Europei şi Tratatul Fiscal, alături de întreaga preocupare pentru finanţele lumii libere şi sănătatea dezvoltării economice viitoare, sunt probleme de prim-plan care au acaparat atenţia politicienilor şi a publicului ca reacţie la criza economică şi criza datoriilor suverane. Însă nu trebuie să uităm componenta esenţială pe care o abordează numirea lui Rogozin: cea securitară.

    Revenirea la agenda de securitate e absolut necesară, pentru că deja s-a pierdut prea mult timp, iar cultura impusă de soluţia germană la criză, austeritatea şi controlul cheltuielilor publice au transformat politica în contabilitate şi au scos de pe agendă componente importante ale acţiunii conducătorilor naţiunilor europene, în special. Numirea lui Rogozin readuce securitatea în prim-plan.

    În acest context, credem că problematica securitară trebuie reabordată în cheie prioritară. Asumarea de către Bucureşti a unei noi prioritizări în agendă devine obligatorie: trebuie să revenim la legăturile euroatlantice şi la agenda de securitate, ce presupune identificarea de resurse comune suplimentare gestionate eficient – se apropie doar Summitul NATO de la Chicago; trebuie să amplificăm o formulă diplomatică de reafirmare a intereselor strategice ale României în context aliat, al reuniunilor europene şi al parteneriatelor strategice, pentru a antrena şi coagula resursele pe tema redesenatei mize de pe Nistru; trebuie să catalizăm propriile resurse pentru capabilităţile de apărare şi pentru a prelua semnalul nevoii ridicării subiectului nistrean, al evoluţiilor la vecinătatea estică, la un nivel politic şi simbolic mult superior, cu resurse aferente, în format bi-partizan sau non-partizan, pentru că subiectul se află sub imperiul interesului naţional.

    Revenirea la agenda de securitate nu poate evita discuţia privind resursele pentru capabilităţile care se epuizează şi de care Armata română are nevoie: avioane multirol pentru poliţia aeriană, sistemul antiaerian, elemente şi capabilităţi pentru apărarea teritoriului naţional şi resurse pentru cunoaşterea situaţiei la graniţa răsăriteană a României, a UE şi a NATO.

    Urmează o şedinţă CSAT care ar trebui să operaţionalizeze preocuparea şi să răspundă la întrebările şedinţei precedente în legătură cu soluţia preconizată pentru înzestrarea Armatei. Dar şi alte subiecte complementare se impun pe agenda de securitate a României.

    Fireşte că noul Mr. Securitate trebuie să fie un diplomat, un personaj echilibrat şi bun profesionist, cu susţinere politică solidă şi dincolo de majoritate. Scopul nu e de a da replica preconizatelor tirade ale lui Rogozin, ci, din contră, de a proba mult mai mult echilibru şi cunoaştere în problematică, activitate diplomatică susţinută, ieşiri publice mai bine ţintite şi relevante pentru efectul de antrenare şi coagulare al sprijinului aliat.

    Mai mult, problematica securitară relansată ar trebui să exceadă politica partinică şi să evite antrenarea în agenda electorală a anului curent. În plus, agenda securitară trebuie să privească, în mod specific, la Republica Moldova şi regiunea separatistă nistreană.

    E momentul să depăşim rezervele şi poziţia defensivă în care ne-am aşezat singuri şi cu ajutorul altora şi să ne afirmăm clar şi răspicat şi interesele, şi legitimitatea abordării temelor securitare la Răsărit. Astfel vom putea evita debalansarea situaţiei în care dorinţa unei soluţii la nivel geopolitic global sau european să genereze presiune exclusivă pe Chişinău, odată ce, la Tiras­pol, Rusia a aşezat toată greutatea unui viceprim-ministru pentru structurile de forţă inflexibil şi vocal, agresiv în afirmaţii şi poltron, al cărui rol de intimidare a fost probat în repetate rânduri, ca şi conţinutul naţionalist velicorus al dis­cursului său.

    ——————————————————-
    Acum exact 2 săptămâni, domnul Băsescu acorda acest interviu în evz: http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusiv-traian-basescu-anul-acesta-nu-vor-fi-masuri-de-sprijinire-a-agentilor-economici-970835.html

    Apreciaţi dvs consecvenţa politicii noastre externe cât priveşte Rusia! Nu că domnul Chifu nu a înţeles cu claritate mesajul Rusiei, dar oare ce a provocat acest mesaj?

  2. @Utzu:

    Insa altii propun alta abordare, sau alt ton?:

    http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/romania-raspunde-nervos-provocarii-ruse-258551.html

    Numirea controversatului Dmitri Rogozin în funcţia de reprezentant special al preşedintelui rus pentru Transnistria a provocat confuzie la Chişinău şi furie la Bucureşti. Consilierul prezidenţial pentru securitate, Iulian Chifu, a produs o analiză în care solicită „un răspuns adecvat”.

    În 2008, Vladimir Putin l-a numit pe Rogozin în funcţia de ambasador la NATO, poziţie din care s-a remarcat printr-o atitudine inflexibilă mai ales în chestiunea scutului anti-rachetă şi prin declaraţii belicoase, de multe ori dincolo de limita insultei, la adresa Alianţei. Nici Traian Băsescu nu a scăpat de remarcele abrazive ale lui Rogozin, care l-a acuzat pe preşedintele român de „bravade neruşinate prin care justifică agresiunea fascistă” împotriva URSS. În decembrie 2011, Dmitri Medvedev l-a numit pe Rogozin vicepremier însărcinat cu industria de armament, iar săptămâna trecută, l-a numit în funcţia de trimis special pentru Transnistria. Vestea a fost primită cu stupoare la Chişinău, care a cerut Moscovei „clarificări” prin vocea ministrului de Externe, Iurie Leancă şi cu satisfacţie nedisimulată la Tiraspol.

    La Bucureşti, cotidianul „Adevărul” a publicat ieri o analiză nervoasă a consilierului prezidenţial pentru securitate, Iulian Chifu, despre care suntem lăsaţi să înţelegem că ar fi de uz intern. Chifu consideră că numirea lui Rogozin demonstrează că „greutatea Moscovei s-a aşezat pe problematica transnistreană” şi reprezintă „o mănuşă aruncată” României şi aliaţilor săi, care în acest fel, ar fi „primit şah” de la Moscova. Chifu recomandă „un răspuns adecvat” care ar trebui să includă crearea unei funcţii de reprezentant naţional pentru Securitate („Mr. Securitate”) care să se ocupe de coordonarea eforturilor diplomatice şi militare de a răspunde noilor provocări de la Est.

    Nu toată lumea împărtăşeşte însă avântul belicos al lui Chifu. Titularul cursului de politică externă a Rusiei de la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, Armand Goşu, atrage atenţia că Rogozin „este o piesă grea a politicii ruse”, că numirea sa „va ţine Transnistria pe agenda internă rusească” şi dovedeşte că „Rusia încearcă în acest fel să găsească o soluţie politică problemei transnistrene”. Goşu aminteşte că sub ministeriatul lui Teodor Baconschi, România a reuşit să rămână conectată la această problemă prin vizitele efectuate la Bucureşti de reprezentanţii speciali ai Rusiei, Gubarev, Ucrainei, Harcenko, şi a ministrului reîntregirii de la Chişinău, Eugen Carpov, şi apreciază că ministrul Cristian Diaconescu ar trebui să menţină această deschidere şi să încerce să discute cu Rogozin „pentru că se poate discuta chiar şi cu Rogozin”. „Ar trebui să fim mai atenţi cu declaraţiile faţă de Rusia, chiar dacă e campanie electorală”, afirmă Goşu, pentru că „nu mai putem face greşeli în relaţia cu Estul”.

    La rândul său, profesorul Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române pledează pentru „un răspuns pe măsură dar cu măsură” şi nu pentru o retorică belicoasă. Vă prezentăm alături punctul său de vedere.

    Pericolul transnistrizării

    Dan Dungaciu

    Numirea lui Rogozin modifică datele problemei pe frontierea de Est a spaţiului euroatlantic din următoarele motive:

    Situaţia din această zonă era, practic, blocată, în pofida reluării negocierilor în format 5 plus 2, a cărui relansare a fost posibilă doar cu acordul Rusiei, care, de obicei, nu deschide niciodată negocierile dacă ştie că le va pierde. Nu s-a avansat aproape deloc în şi nu există premise că se poate avansa în continuare pe scenariul de până acum. Mai mult, riscul transnistrizării R. Moldova nu poate fi eliminat din niciun calcul strategic.
    Un personaj precum Rogozin, cu bagajul său remarcabil intelectual şi geopolitic (gestionarul dosarului Kaliningrad, apoi cel al NATO), nu poate fi trecut pe linie moartă, mai ales că poziţia pe care i-a conferit-o Putin – de ambasador la NATO – a fost una dintre cele mai expuse mediatic. Mutarea pe Transnistria nu poate fi o retrogradare. Rogozin este unul dintre numele aflate în cărţi pentru anumite poziţii de putere de peste şase ani din Federaţia Rusă. Faptul că Rogozin a fost numit acolo indică faptul că Moscova nu este dispusă să cedeze pe acest dosar.
    Răspunsul României, ca stat de frontieră euroatlantică, trebuie să fie pe măsură, dar cu măsură. Retorica belicoasă este în afara discuţiei, iar Bucureştiul trebuie să aibă capacitatea de a răspunde inovativ, inteligent şi suplu unei provocări de securitate pe care întreg spaţiul euroatlantic o resimte ca atare. „Soluţiile” de până acum s-au dovedit fundături, pentru că nu au adus nici mai multă prosperitate şi securitate cetăţenilor R. Moldova, nici mai multă securitate în regiune.
    Este evidentă nevoia unei schimbări de registru prin care iniţiativa să fie preluată de tabăra euroatlantică, iar Moscova să nu mai poată şantaja R. Moldova şi, prin ea, întreaga regiune, prin iminenta transnistrizare. O asemenea soluţie ar fi singura mutare capabilă să ducă jocul european mai departe pentru R. Moldova şi să scoată România şi aliaţii săi din poziţia defensivă în care au fost plasaţi. Doar o asemenea mutare ar putea deveni cu adevărat ridicarea mănuşii de către Bucureşti şi aliaţii săi euroatlantici.

  3. Sa va dea Domnul putere si timp pentru o analiza mai detaliata.

  4. Pingback: Republica Moldova in pragul unor TULBURARI INTERNE? Comunistii se RADICALIZEAZA periculos, Transnistria, ca si ANEXATA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  5. Pingback: Ce pregateste Rusia Moldovei? Rogozin a luptat, in 1992, IMPOTRIVA “FASCISTILOR” ROMANI, in razboiul civil al Transinistriei - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  6. Pingback: Morminte vandalizate ale Eroilor Romani din Rep. Moldova - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: Basarabia e pamant ROMANESC sau… colonie EUROPEANA? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: SANTAJUL ROGOZIN. Rusia ameninta ca va DEZMEMBRA Republica Moldova daca aceasta se va uni cu Romania - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Pingback: Rogozin flutura SCENARIUL MILITAR in chestiunea Transnistriei. Raport american care arata ca sunt PROBLEME LA SCUTUL ANTIRACHETA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: Presedintele Nicolae Timofti: TRUPELE RUSESTI din Transnistria reprezinta un PERICOL MAJOR. Liderul moldovean viziteaza Romania, pe care o considera “cea mai apropiata tara” de Moldova, dar sustine si adoptarea LEGII DISCRIMINARII - Razboi în
  11. Pingback: 7000 de basarabeni au demonstrat pentru UNIREA CU ROMANIA. 200 de ani de la anexarea BASARABIEI de catre Rusia. NICOLAE IORGA: FARA LACRIMI DIN PRISOSUL DURERII, NU SE MANTUIE DIN ROBIE UN NEAM - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: Basarabia si legea antidiscriminarii. Ipocrizia politicienilor si eurocratilor, biciuita de Pavel Paduraru. DEZICANDU-NE DE SUFLET, NE VOM SINUCIDE IN CORPORE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: GERMANIA FINANTEAZA FEDERALIZAREA MOLDOVEI, conform presei rusesti - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: GERMANIA SI RUSIA FEDERALIZEAZA REPUBLICA MOLDOVA? Al doilea plan Ribbentrop-Molotov, pus la cale de un “aliat” EURO-ATLANTIC - Recomandari
  15. Pingback: MARELE MITING PRO-EUROPEAN DE LA CHISINAU. Dan Dungaciu despre cum a fost ELIMINATA COMPLET identitatea romaneasca din simbolistica mega-evenimentului si despre MODELUL MOLDOVENESC-EUROPEAN - Recomandari
  16. Pingback: INTEGRAREA REP. MOLDOVA IN EUROPA SI UNIREA CU ROMANIA CA PROIECT DE TARA. Mituri, propaganda, realitati - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare