NEOBOLSEVISM: INCA O TENTATIVA PARLAMENTARA DE ELIMINARE A OREI DE RELIGIE/ “Normalizarea” PEDOFILIEI in Marea Britanie/ ITALIA: Cleric catolic atacat de activisti homosexuali/ PAPA FRANCISC se delimiteaza de clericii conservatori/ DEZASTRUL EDUCATIEI SEXUALE in scolile americane

10-10-2014 20 minute Sublinieri

PATRIARHUL COPIIILOR NEDORITI: Patriarhul Georgiei a botezat inca 600 de copii/ Adoptia – o sansa la viata

Mizeria pornografiei

gay-bolshevism

  • Cultura Vietii:

Bolșevicii din Parlament. O nouă încercare de a elimina ora de religie din programa școlară și un răspuns al societății civile

Intr-o nouă încercare de a-și justifica salariul și susținerea din partea grupărilor anti-românești cu care a fost odată coleg în „soțietatea țivilă”, deputatul Remus Cernea a emanat o propunere legislativă destinată să înlocuiască ora de religie cu o așa-numită oră de „etică și educație civică”.

La fel ca și în cazul propunerii privind înființarea parteneriatelor civile – prin care instituția multimilenară a familiei era ștearsă din lege și înlocuită cu o făcătură a strategilor homosexuali, numită „uniune civilă între persoane, indiferent de sex” – noua bazaconie are șanse cvasi-nule să primească aprobarea Parlamentului. Asta o știe și inițiatorul; importantă era însă încercarea de a (re)aduce în atenție un subiect care îi arde ca focul pe agitatorii neo-marxiști din România: prezența orei de religie, cu toate hibele sale organizatorice și de resurse umane,  în programa școlară dejoacă agenda re-educării întru religia secular-ateistă a generațiilor viitoare. Omul nou, „tolerant” cu toate aberațiile morale și sexuale și închinător la zeul suprem numit „Știință” nu poate prinde contur prea ușor. Acesta este și motivul turbării cu care ora de religie și prezența simbolurilor religioase în școli sunt atacate iar și iar – ba, putem remarca, nu doar de stângiștii oficiali: Monica Macovei, „candidata Dreptei”, susținută cu avânt de Tismăneanu și Liiceanu pronunțându-se, recent, pentru stoparea studiului religiei în școli. Din acest punct de vedere, Cernea și Macovei sunt în perfect acord: să fie studiată… istoria religiilor – adică religiile să fie prezentate „neutru”. Lucru, evident, imposibil, căci neutralitatea înseamnă, în acest caz, deplina și perfecta neutralizare a mesajului religios!

Ce atrage atenția în mod deosebit este Expunerea de motive (conform normelor de tehnică legislativă, constituie preambulul și justificarea oricărui proiect de act normativ, ce trebuie să răspundă unei necesități), un adevărat exercițiu de „discurs al urii” la adresa creștinismului al deputatului Cernea. Mai în glumă, mai în serios, solicităm „spor de toxicitate” pentru că am parcurs textul în cauză. Argumentația este redusă la dizertația subiectivă și la manipularea grosieră, în stilul bolșevic, centrată pe veșnica acuză: oamenii sunt needucați și săraci, Biserica este de vină; deci, să alungăm Biserica din spațiul public, ca să devenim educați și prosperi!

Dar ca să nu se mai spună că societatea civilă în România înseamnă doar „Martorii lui Soroș” (ASUR et co.) ori „Martorii Monicăi” (GDS et co.), un grup de ONG-uri creștine a remis comisiilor de specialitate din Parlament un Memoriu prin care solicită respingerea propunerii legislative. Vă recomandăm călduros să îl citiți aici în format pdf. Este mai mult decât o critică a proiectului: este un rechizitoriu la adresa unui impostor obraznic, unul dintre mulții pătrunși pe ușa din dos în politica românească.

Traseul propunerii legislative (în acest moment, înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaților cu propunere de respingere) poate fi urmărit aici.

Și, pentru a încheia: politicienii, nu Biserica, închid școli și spitale; politicienii, nu Biserica, alungă în bejenie milioane de români care caută o pâine mai albă, lăsându-și familiile destrămate și copiii pe drumuri; politicienii, nu Biserica, permit sau încurajează vânzarea pământului, defrișarea pădurilor și spolierea resurselor subsolului; politicienii, nu Biserica, au condus țara în situația dezastruoasă în care este azi. Așa că, dacă într-adevăr căutați sursa răului și vă interesează „dreptatea socială” (o altă aberație semantică dragă Stângii „progresiste”) atunci, d-le Remus Cernea, nu trebuie să căutați prea departe: începeți la locul dvs. de muncă.

„Pedofilia este naturală și normală la bărbați”

… sau cum personalități ale lumii academice susțin cauza pedofiliei în Universitățile britanice

Pe fondul condamnării, în Marea Britanie, pentru abuzuri pedofile repetate a fostului entertainer pentru copii Rolf Harris, precum și al unui scandal referitor la Jimmy Savile, fost prezentator de radio și televiziune, izbucnit la un an după moartea acestuia și referitor tot la o serie de abuzuri asupra copiilor, care a ridicat semne de întrebare cu privire la posibilele practici de acest gen în cadrul BBC, jurnalistul Andrew Gilligan aduce în discuție pericolul actual al toleranței intelectuale pentru acest tip de deviații sexuale în mediile academice. Comentariu apărut în cotidianul The Telegraph, ediția din 5 iulie 2014.

Prezentarea anunța:

  • „Interesul pedofil este natural și normal pentru masculii umani.”
  • „Cel puțin o minoritate de dimensiuni considerabile a bărbaților normali ar dori să facă sex cu copii.”
  • „Bărbații normali sunt excitați de copii”.

Vreo declarație înspăimântătoare din anii 70 sau începutul anilor 80, era celebrităților abuzive și a infamei asociații PIE, Paedophile Information Exchange (Schimbul de Informații Pedofil)? Nu. Comentatori anonimi pe vreun site de Internet underground? Din nou, nu.

Afirmația că pedofilia este „naturală și normală” nu a fost făcută în urmă cu trei decenii, ci în iulie anul trecut. Nu a fost făcută într-un cadru privat, ci ca una dintre tezele centrale ale unei prezentări academice susținute, la invitația organizatorilor, în fața multora dintre principalii experți în domeniu, la o conferință desfășurată de Universitatea Cambridge.

Alte prezentări au inclus „Eliberarea pedofilului: o analiză discursivă” și „Pericol și diferență: mizele hebefiliei”. (Hebefilia este preferința sexuală pentru copiii aflați în faza timpurie a pubertății, de obicei cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani.)

Un alt personaj prezent, și participant entuziast din sală, a fost Tom O’Carroll, agresor sexual al mai multor copii, vechi lobbist al legalizării sexului cu copii și fost șef al Paedophile Information Exchange. „Minunat!” a scris acesta ulterior pe blogul său. „A fost una din puținele și rarele zile în care m-am putut simți relativ popular!”

Săptămâna trecută, după condamnarea lui Rolf Harris, reportajul referitor la Jimmy Savile și afirmațiile referitoare la o mușamalizare instituțională în scopul protejării unui ministru abuzator sexual din cabinetul lui Margaret Thatcher, Marea Britanie a intrat într-un atac convulsiv de anxietate cu privire la abuzarea copiilor în anii 80. Însă, neobservată pe fondul furorii, planează o amenințare mult mai actuală: tentativele din prezent ale anumitor cercuri din establishment-ul academic de a forța limitele acceptabilității sexului cu copii.

Jimmy Savile a exploatat încrederea unei națiuni în propriile scopuri mârșave

Un factor esențial al faptelor petrecute cu câteva decenii în urmă în vestiarele de la BBC, în secțiile Serviciului Național de Sănătate (NHS) și, conform declarațiilor, pe coridoarele puterii, nu a constat doar din neajunsurile instituțiilor sau „conspirațiile” protipendadei, ci dintr-un climat de toleranță intelectuală cu mult sporită a unor practici care astăzi ne îngrozesc.

Prin apariția pastilei contraceptive, legalizarea homosexualității și diminuarea tabuurilor împotriva sexului premarital, anii 70 au fost o epocă a emancipării sexuale subite. Desigur, mulți liberali au realizat cinismul retoricii organizației PIE privind „eliberarea copilului”. Dar pentru alți adepți ai Stângii, sexul între sau cu copii reprezenta doar o altă limitare represivă ce trebuia desființată – și una dintre cele mai importante surse de sprijin a constituit-o mediul academic.

În 1981, o editură respectabilă, Batsford, a publicat lucrarea Perspectives on Paedophilia (Perspective privind pedofilia), editată de Brian Taylor, conferențiar de sociologie la Universitatea din Sussex, care avea ca scop contestarea a ceea ce dr. Taylor numea, în introducere, „prejudecata” împotriva sexului cu copii. Un aspect tulburător: cartea era destinată „asistenților sociali, asistenților comunitari, ofițerilor de supraveghere a foștilor infractori și lucrătorilor în îngrijirea copiilor”.

Opinia publică, scria dr. Taylor, „în general îi concepe pe pedofili drept bărbați bolnavi sau diabolici care pândesc pe lângă curțile școlilor în speranța de a încerca acte nespecificate de bestialitate asupra unor copii inocenți și nebănuitori”. Acesta, își asigura el cititorii, este doar un „stereotip”, atât „incorect, cât și nefolositor”, care contrazice „realitățile empirice ale comportamentului pedofil”. Doar majoritatea relațiilor sexuale între adulți și copii au loc în familie!

Perspectivele majorității, deși nu ale tuturor contribuitorilor păreau pronunțat pro-pedofile. Cel puțin doi dintre aceștia erau membri ai PIE și cel puțin unul, Peter Righton (care, incredibil, era director pe probleme de educație la Institutul Național de Asistență Socială), au fost ulterior condamnați de infracțiuni privind sexul cu minori. Din punctul de vedere al prezentului, însă, aspectul fascinant legat de Perspectives on Paedophilia este că cel puțin doi contribuitori sunt încă activi și influenți în mediul academic.

Ken Plummer este profesor emerit de sociologie la Universitatea din Essex, unde are o catedră și predă, cel mai recent curs fiind programat pentru luna trecută. Acesta scria în Perspectives on Paedophilia:

„Izolarea, secretul, vinovăția și angoasa multor pedofili nu sunt intrinseci fenomenului, ci derivate din represiunea socială extremă asupra minorităților. […]

Pedofililor li se spune că seduc și violează copii; ei știu că experiențele lor sunt adeseori iubitoare și tandre. Li se spune despre copii că sunt puri și nevinovați, lipsiți de sexualitate; ei știu din propriile experiențe din copilărie și de la copiii pe care îi întâlnesc că nu este cazul.”

La o dată recentă, în 2012, prof. Plummer a publicat pe blogul personal un capitol scris într-o altă carte, Male Intergenerational Intimacy (Intimitatea intergenerațională la bărbați), în 1991:

„Pe măsură ce homosexualitatea a devenit ușor mai puțin expusă panicii morale susținute, noul paria, «abuzatorul de copii», a devenit cel mai recent demon popular. Mulți adulți pedofili afirmă că băieții caută activ parteneri sexuali […] «Copilăria» însăși nu este un dat biologic, ci un obiect social, produs istoric.”

Prof. Plummer a confirmat pentru publicația The Sunday Telegraph că a fost membru al PIE pentru a-și „facilita” cercetarea, declarând:

„Nu aș vrea niciodată ca vreo parte a lucrărilor mele să fie folosită drept raționament pentru a face «lucruri rele» – și consider orice sexualitate coercitivă, abuzivă, exploatatoare ca fiind un «lucru rău». Regret dacă [lucrările mele] au avut vreun impact negativ de acest gen asupra cuiva sau dacă au încurajat asta.”

Cu toate acestea, nu răspuns când a fost întrebat dacă menține și în prezent opiniile exprimate în anii 80-90. Un purtător de cuvânt al Universității din Essex a susținut că munca prof. Plummer „nu exprimă sprijinul pentru pedofilie” și a citat carta universității, care conferă personalului academic „libertatea, în limitele legii, de a exprima opinii controversate și nepopulare fără a se expune vreunui pericol”.

Graham Powell este unul dintre cei mai distinși psihologi din Regatul Unit, fost președinte al Societății Psihologice Britanice și actual prestator de servicii de asistență psihologică pentru Agenția de Combatere a Crimei Organizate Grave, Poliția Metropolitană, Poliția din Kent, Poliția din Essex și fundația dedicată combaterii pornografiei infantile pe internet Internet Watch Foundation.

În Perspectives on Paedophilia, însă, acesta este coautorul unui capitol care afirmă:

„În mintea publicului, atențiile de tip pedofil sunt presupuse în general a fi traumatice și a avea consecințe de durată și complet dăunătoare pentru victimă. Probele pe care le-am luat în considerare aici nu sprijină această opinie. […] Trebuie să ne întrebăm nu de ce efectele acțiunilor pedofile sunt atât de mari, ci de ce sunt atât de reduse.”

Capitolul admite că au existat „probleme metodologice” în legătură cu studiile pe care autorii s-au bazat, ceea ce „face concluziile [autorilor] oarecum reținute”. Dr. Powell a declarat recent pentru The Sunday Telegraph că:

„Ceea ce am scris a fost complet greșit și este profund regretabilă pentru mine posibilitatea de a fi îngreunat în vreun fel situația [victimelor]. Literatura [dovezile științifice] era atât de slabă în 1981, încât oamenii pur și simplu nu și-au dat seama ce se întâmpla. A fost o lipsă de înțelegere la nivel academic.”

Dr. Powell a declarat că nu a fost niciodată membru al PIE.

În alte cercuri academice, cu scuze marcat mai puține, lipsa de înțelegere pare să reapară. Conferința de a Universitatea Cambridge din 4-5 iulie 2013 a avut drept subiect clasificarea sexualității în DSM, manualul psihiatric folosit ca standard la nivel internațional, utilizat de poliție și în instanță.

După o bătălie acerbă în cadrul Asociației Psihologice Americane (APA), care produce DSM, propunerea de includere a hebefiliei ca tulburare în noua ediție a manualului a fost respinsă. Propunerea a apărut fiindcă debutul pubertății la copii apare tot mai recent în ultimele decenii și, în consecință, s-a considerat că definiția actuală a pedofiliei – ca „atracție sexuală față de copii prepubertari” – omite prea mulți tineri.

Ray Blanchard, profesor de psihiatrie la Universitatea din Toronto, care a condus grupul de lucru al APA pe acest subiect, a declarat că, dacă nu se va găsi un alt mod de includere a hebefiliei în noul manual, acest fapt ar „echivala cu a afirma drept poziție oficială a APA că preferința sexuală pentru copii la începutul pubertății este normală”.

Prof. Blanchard a fost criticat de un conferențiar la evenimentul de la Cambridge, Patrick Singy de la Union College, New York, care a afirmat că hebefilia va fi abuzată ca diagnostic pentru reținerea infractorilor sexuali ca „bolnavi mintal” conform legilor din SUA privind „prădătorii sexuali violenți”, chiar dacă aceștia și-au ispășit sentințele.

Dar poate cea mai controversată prezentare a fost cea susținută de Philip Tromovitch, profesor la Universitatea Doshisha din Japonia, care a susținut, în lucrarea privind „prevalența pedofiliei”, că „majoritatea bărbaților sunt probabil pedofili și hebefili” și că „interesul pedofil este normal și natural la bărbați”.

O’Carroll, fostul lider al PIE, a fost încântat, descriind pe blogul său cum a servit o băutură împreună cu prof. Tromovitch și un coleg al acestuia după conferință. „Conversația a decurs foarte agreabil, completată de băuturi și de superbul Râu Cam”, a afirmat el.

Putem spune fără teama de a greși că părerea lui Tromovitch nu reprezintă majoritatea opiniei academice. Este de asemenea probabil ca unele din protestele academice împotriva „stigmatizării” pedofililor să constituie mai degrabă o reacție la duritatea legilor împotriva infractorilor sexuali. În sfârșit, desigur, cercetarea academică trebuie să fie sceptică față de înțelepciunea convențională și să trateze riguros probele, indiferent dacă se ajunge la concluzii care atrag popularitatea sau nu.

Chiar și așa, probele cu privire la răul făcut de abuzul asupra copiilor abundă. Pe fondul ultimului scandal referitor la crimele trecutului, merită să monitorizăm dacă nu cumva am putea, în viitor, să revenim la climatul intelectual care le-a permis.

Vă prezentăm „valorile occidentale”. Azi, ADULTERUL

În Franța sunt tot mai numeroase serviciile care încurajează și facilitează ADULTERUL. Sub titlul „variați-vă plăcerile”, femeile sunt îndemnate să guste vinerea (de ce tocmai vinerea?!) din „alt măr”. O mână furioasă (probabil un „reacționar”, „retrograd” și „medieval” care nu înțelege că „lumea evoluează”) a punctat urmările „variației”: „AVORT, DEPRESIE, DIVORȚ” și apoi amintește că „SOȚII ÎȘI DATOREAZĂ RECIPROC RESPECT ȘI FIDELITATE (Codul Civil art. 2)”. În definitiv, după legalizarea „mariajelor” unisex și a fabricării de copii pentru aceste cupluri și liberalizarea completă a avorturilor (plătite din banii publici), adulterul e un mizilic…

În Catedrala “Sfânta Treime” din Tbilisi, a avut loc duminică, 5 octombrie 2014, cel de-al 37-lea botez masiv de copii. Cu această ocazie, Patriarhul Ilie al II-lea al Bisericii Ortodoxe Georgiene a devenit naşul a încă 600 de copii nou-născuţi, pe lângă cei alţi zeci de mii, care au fost botezaţi de el, fiind salvaţi de avort, prin grija Patriarhului.

Copiii botezaţi au primit de la patriarh câte un certificat de botez şi o cruce. La sfârşitul Sfintei Taine, ierarhul i-a binecuvântat pe toţi finii săi.

De câţiva ani buni, Patriarhul Ilie a declarat că el îi va boteza pe toţi copiii nedoriţi, ameninţaţi cu uciderea de părinţi săraci sau necredincioşi, şi fiecare al treilea copil şi ceilalţi în familiile creştine.

Primul botez al bebeluşilor nedoriţi, dar acum fini ai patriarhului, sprijiniţi masiv din fondurile patriarhiei, a avut lor în 19 ianuarie 2008 în Catedrala “Sfânta Treime”.

Astăzi, numărul finilor Patriarhului se ridică la 19.136 de copii.

Cineva m-a rugat să scriu câteva cuvinte despre adopția de copii, pentru a încuraja această imensă binefacere. De ce să scriu eu despre asta? Pentru că am făcut acest gest. Nu o dată, ci de două ori! De ce să adopți un copil? Ca să faci un gest frumos, ca să faci un bine, din milă, din simț civic? Nu! Să adopți un copil din iubire! Numai și numai din iubire!

Cine nu iubește copiii, cine nu e capabil să dăruiască iubire, cine nu e capabil de sacrificiu pentru alții, cine nu știe să se uite pe sine, pentru a se dărui total, să nu adopte un copil! Dar cine știe că poate face toate acestea să se ducă într-un centru de plasament și Dumnezeu va îndrepta spre el copilul destinat să-i umple viața. Nu-l alegi tu pe el, te alege el pe tine!

Și, din primul moment, de cum l-ai luat în brațe, știi că va deveni rațiunea ta de a trăi. E greu să spui ce simți atunci! Am trecut de două ori prin aceste momente, dar e ceva atât de profund, încât cuvintele sunt neputincioase.

Primul copil a fost o fetiță abia născută. Dumnezeu mi-a arătat cu două săptămâni înainte semnele că ea va intra în viața noastră. Am visat-o! M-am visat în maternitate, că am născut ușor și stăteam între doctorițe, în picioare, cu o fată frumoasă în brațe. M-am trezit din somn râzând. I-am povestit soțului ce visasem.

Peste două săptămâni, m-au chemat la maternitatea din oraș, unde fuseseră abandonați şase copii, mamele fugind din spital. Cinci băieți şi o fată! Și fata aceea superbă, după trei zile, era în casa noastră: cadou de ziua mea de naștere, cadou de ziua mea de nume, cadou de ziua căsătoriei noastre. Cui nu crede în destin îi spun eu să creadă!

De 21 de ani, această minune e viața, destinul și rațiunea noastră de a trăi! Este frumoasă, deșteaptă, talentată, pentru că pașii ei au fost însoțiți de iubirea noastră imensă, de grija noastră imensă, de prezența și sprijinul nostru permanente. Și fiecare clipă dăruită de ea în viața noastră este o mare bogăție!

La doi ani după prima adopție, în vizită la un centru de plasament, de Crăciun, cu daruri și dulciuri pentru copiii de acolo, Dumnezeu mi-a oprit privirea asupra unui băiețel de patru ani și jumătate care, atunci când fetița de lângă el mi-a mai cerut tort, el i-a dat farfuria lui.

Acest gest i-a schimbat destinul lui, dar și nouă, pentru că, de atunci, a intrat în viața noastră și nu va mai pleca niciodată. Este băiatul nostru pentru totdeauna. Dumnezeu ni i-a trimis, Dumnezeu ne-a netezit drumul adopției lor, Dumnezeu ne-a ajutat mereu, să putem să le fim părinți!

Am fost norocoși. Viața noastră s-a împlinit prin prezența copiilor noştri. Nimic nu e mai greu în viață decât să fii părinte! Dar nimic nu e mai frumos în viață, decât să fii părinte! E multă teamă, e multă grijă, sunt multe spaime, sunt multe obstacole, dar este atât de minunat, atât de multe momente de satisfacție, de împlinire, de iubire! Este păcat să treci prin viață și să nu trăiești asta!

Și sunt atâția copii cu care zarurile vieții nu au fost de la început câștigătoare, dar care doresc să umple viața cuiva! Și sunt atâția oameni care au de dăruit iubire, dar se tem, sau nu știu drumul către brațele întinse de copii care aşteaptă să fie luați în brațe, strânși la piept!

Dacă aveți mintea, inima, sufletul pline de iubire de dăruit unui copil, lăsați-vă conduși de Dumnezeu și dăruiți-le! Un copil adoptat nu înseamnă doar schimbarea unui destin nefericit, ci înseamnă împlinirea vieții voastre. Pe noi Dumnezeu ne-a ajutat. Și viața noastră este plină și cu rost pe acest Pământ. Merită să faceți acest pas! Și copiii nimănui merită această șansă!

de Ioana Vladimir, Bucureşti

Un tânăr care abuzează de trupul cuiva, are mintea rănită de imagini drăceşti. Nici un tânăr neîntinat cu imagini pornografice nu are în min­tea lui şi în inima lui şi în dorul lui tendinţa de a face lucruri nefireşti sau inestetice. Iubirea este frumuseţe, îmbrăţişarea este sublimă, tot ce presupune dragoste între oameni e frumos şi delicat. Mângâierea, aţi văzut, e o atin­gere delicată, care se retrage fără a insista, fără a apuca, sfâşia sau consuma. Se retrage şi revine în gesturi de mare delicateţe. Tot ce e urât este sugestie demonică şi vine prin vedere. Dacă avem gânduri de ruşine, dacă suntem vizitaţi de gândurile acestea ruşinoase, este pentru că am privit aceste imagini, poate uneori chiar din copilărie, când stăteam cu mami şi cu tati la film şi părinţii ziceau: „E prea mic, nu pricepe”. Adevărat, nu pricepea, dar i-a ră­mas lipit acolo. Şi trebuie să ne purificăm de asta. Sfânta Biserică are metode. Eu cred că ar trebui să ne deştep­tăm un pic, să ne adunăm şi să descoperim toate meto­dele pe care le are Sfânta Biserică pentru vindecarea noas­tră şi pentru întreţinerea sănătăţii. De ce sunt Sfinţii pe pereţii bisericilor noastre? Prezenţa lor ne opreşte imagi­narul bolnav. Părintele Ghelasie spunea că astăzi, când invazia de pornografie şi de neruşinare e atât de mare, ne putem apăra cu icoana, privind icoanele. Pentru că icoana este prezenţa Sfântului şi lucrează şi îngheaţă pur şi simplu, îl înţepeneşte pe diavolul care se mişcă cu cele­lalte imagini. Înainte, oamenii aveau în casă câte o icoană în fiecare cameră, ici-colo erau mai multe. Astăzi, în camerele credincioşilor, sunt foarte multe icoane. Tot mai multe. Asta este o dovadă că suntem tot mai invadaţi de mizerie, de pornografie, de neruşinare şi că adâncul nostru, sufletul nostru ştie să se păzească. Da, icoana ne ajută să ne oprim imaginaţia şi să oprim aceste invazii şi toate astea ne vindecă şi de vizitele imaginilor neruşinate. Şi, dacă la un moment dat, atacul este foarte puternic, să cădeţi în genunchi şi să-I spuneţi lui Dumnezeu: „Doam­ne, poate sunt vinovat că m-am uitat, sau poate nu sunt vinovat, că nu mi-aduc aminte, dar, eu nu le primesc”. Şi în clipa când spunem: „eu nu le primesc”, ele devin ca nişte lucruri într-o vitrină. La fel, dacă aveţi gânduri de hulă, sau gânduri rele, când nu le primiţi, nu înseamnă că nu le mai auziţi. Le auziţi, dar nu le ascultaţi.

(Monahia Siluana VladDeschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 110-111)

  • StiripentruViata.ro:

Preot italian spitalizat după atacul activiştilor homosexuali asupra unui marş pro-familie

Weekendul trecut, în toate oraşele Italiei au avut loc marşuri tăcute pro-familie, denumite Sentinelle in Piedi („Santinele în Picioare”). Organizatorii estimează 10.000 de participanţi în 100 de oraşe, care au demonstrat împotriva politicilor LGBT şi a cererii acestora de legiferare căsătoriei între persoane de acelaşi sex.

În multe oraşe, precum Bologna, Torino, Genova, Aosta, Rovereto, participanţii au fost agresaţi fizic şi verbal de contra-manifestanţi care s-au identificat drept „anarhişti”.

La Rovereto, anarhiştii au ameninţat, au aruncat cu ouă şi au distrus materialele pe care le distribuiau manifestanţii, după care au trecut la atacuri cu pumnii şi picioarele, împingând manifestanţii paşnici.Deşi fusese avertizată cu privire la posibile incidente violente, poliţia nu a fost prezentă la eveniment. Două persoane au fost spitalizate: Părintele Matteo Graziola şi o femeie neidentificată. Un poliţist a fost lovit, iar purtătorul de cuvânt al poliţiei a recunoscut că s-a ajuns prea târziu la locul faptelor.

La Bologna, manifestanţii, descrişi de ziarul Corriere della Sera ca „ultra-catolici”, abia au putut ajunge la locul de desfăşurare a protestului tăcut, deoarece au fost nevoiţi să treacă prin furcile caudine a două şiruri de anti-demonstanţi care ţipau, înjurau, aruncau cu sticle, îi scuipau şi îi împingeau. Poliţiştii, deşi bine echipaţi, abia au făcut faţă situaţiei. În faţa acestui atac, familiile cu copii au fost nevoite să plece. Un purtător de cuvânt al Santinelelor a declarat pentru Tempi.it: „O mamă care împingea un cărucior cu un copil de un an în el a fost acoperită de insulte şi scuipată”.

Incidente similare s-au desfăşurat şi în alte oraşe, unde contra-manifestanţii au fluturat steagul unui partid comunist, au mimat actul sexual în faţa familiilor cu copii participante la veghea tăcută şi au aruncat cu petarde.

Santinelele se declară o organizaţie non-partizană, neconfesională, care îşi propune să reacţioneze la „legea împotriva homofobiei” propusă de un activist gay în parlamentul italian. Oponenţii proiectului de lege avertizează că acesta va criminaliza un delict de opinie, mai precis exprimarea obiecţiilor sociologice sau morale cu privire la cultura şi activitatea homosexuală. Participanţii la demonstraţiile tăcute ale Santinelelor sunt din toate categoriile sociale, de toate religiile şi toate rasele. Ei ies în pieţele publice, unde stau în picioare citind în tăcere.

Toni Brandi, de la organizaţia Pro Vita Italia, care s-a implicat în organizarea şi promovarea activităţii Santinelelor în Picioare, a declarat că va depune o plângere împotriva poliţiei din Rovereto, care nu a acţionat cu promptitudine pentru restabilirea ordinii. „Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă din întâmplare cineva ca mine ar fi spus un cuvânt rău unei lesbiene, de exemplu. Respectivul ar fi fost imediat arestat”, a declarat Toni Brandi, citat de LifeSiteNews.com.

Traducere şi adaptare: Ştefana Totorcea

Papa Francisc se distanţează de episcopii „foarte conservatori”

Într-un interviu acordat în preajma începerii Sinodului pe Probleme de Familie de la Vatican, Papa Francisc s-a distanţat de episcopii „foarte conservatori”, adăugând că totuşi îi face plăcere să dezbată cu cei bine formaţi intelectual din rândurile acestora.

Interviul cu Papa a fost publicat pe 5 octombrie, în ziua de deschidere a sinodului, în ziarul argentinian La Nacion. Întrebat dacă este „îngrijorat” cu privire la o carte recentă semnată de cinci cardinali care se opun propunerii Cardinalului Kasper de a-i primi la împărtăşanie pe catolicii divorţaţi sau recăsătoriţi. În cartea lor, „Adevărul lui Hristos: Căsătoria şi Împărtăşania în Biserica Catolică”, cei cinci critică poziţia papei în această problemă.

Papa Francisc a răspuns astfel la întrebare: „Toţi au câte ceva cu care pot contribui. Chiar îmi place să dezbat cu cei foarte conservatori, dar bine formaţi din punct de vedere intelectual”.

La conferinţa de presă din 8 octombrie, oficialii de la Vatican au declarat că nu ştiu nimic despre interviu şi nu pot comenta în legătură cu el.

În acelaşi interviu, Papa a mai spus că, pe lângă problema catolicilor divorţaţi, mai este preocupat şi de „noile obiceiuri ale tinerilor de azi”: „Tineri care nu se mai căsătoresc deloc. Foarte mulţi tineri preferă să trăiască împreună fără să se mai căsătorească. Ce ar trebui să facă Biserica? Să-i alunge de la sânul ei? Sau mai degrabă să-i îmbrăţişeze şi să încerce să-i aducă la cuvântul lui Dumnezeu? Eu sunt pentru a doua soluţie”.

„Lumea s-a schimbat, iar Biserica nu se poate închide în pretinse interpretări dogmatice. Trebuie să abordăm conflictele sociale noi şi vechi şi să încercăm să întindem o mână mângâietoare, nu să stigmatizăm şi nu doar să criticăm”, a mai declarat Papa Francisc pentru La Nacional.

Sinodul Extraordinar al Episcopilor care are loc între 5 şi 19 octombrie la Roma a devenit subiect de controversă în lunile dinainte, deoarece o serie de episcopi care se prezintă drept „reformatori” cer schimbarea practicilor Bisericii, iar în unele cazuri revizuirea completă a doctrinei Bisericii. „Reformatorii” au fost criticaţi de susţinătorii căsătoriei şi ai familiei naturale.

Serviciul de presă al Sfântului Scaun le-a comunicat marţi, 7 octombrie, reporterilor că unii participanţi la sinod au propus renunţarea la limbajul puternic în discursul moral, referindu-se la exprimările din Catehismul Bisericii Catolice, care califică actele homosexuale drept „tulburări intrinseci” şi descriu în mod curent coabitarea ca „viaţă în păcat”.

Traducere şi adaptare: Ştefana Totorcea

Ce anume crezi ca-l înveți pe copilul meu? Interviu despre rezultatele dezastruoase ale educației sexuale în școlile americane

Un interviu cu dr. Miriam Grossman, medic psihiatru american, despre rezultatele dezastruoase ale educației sexuale în școlile americane.

Sursă: Mercatornet, 24 septembrie 2009

Dr. Miriam Grossman și-a lansat în 2009 volumul „You’re teaching my child what? A physician exposes the lies of sex education and how they harm your child”/„Ce anume crezi că îl înveţi pe copilul meu? Un medic expune minciunile educației sexuale și modul în care ele îl afectează pe copilul tău”. Interviul a fost realizat de Peter Jon Mitchell, analist cercetător la Institutul Casatoriei și Familiei din Canada şi a fost publicat de Mercatornet.

Institutul Căsătoriei și Familiei din Canada: Care a fost motivația de la care a pornit scrierea acestei noi cărţi?

Miriam Grossman: Sincer, am scris-o pentru că mă săturasem să aud doar un anumit punct de vedere… După cum știți, am lucrat timp de doisprezece ani ca psihiatru pentru studenții din campusul UCLA aici, în California (SUA). În acest timp, mii de copii au trecut prin cabinetul meu. Am fost alarmată de cât de mulți aveau infecții cu transmitere sexuală. Eram în general îngrijorată de acești studenți și studente, majoritatea femei tinere, ale căror stil de viața sexuală le punea în pericol viața de mai târziu. Aceasta pornind de la vulnerabilitatea lor la boli, la stres emoțional, putând să ducă chiar la infertilitate. Eram frustrată să văd pacientă după pacientă, aflate în situații similare, iar eu, practic, aveam mâinile legate. Nu puteam face mare lucru pentru ele. Erau tineri care, de altfel, erau foarte bine informați și atenți cu privire la sănătatea lor. Erau atenți la ceea ce mâncau, făceau sport, evitau tutunul și așa mai departe. Dar, în ceea ce privește acest domeniu, cel al comportamentului sexual, se expuneau unor riscuri alarmante. Asta era îngrozitor. Am început să-i chestionez pe acești studenți cu atenție, am cercetat modul în care centrele de consiliere și cele de sănătate din campus abordau problema sănătăţii sexuale. Despre aceste descoperiri am discutat în cartea mea „Unprotected: A Campus Psychiatrist Reveals How Political Correctness in Her Profession Harms Every Student”.

Acest nou proiect a fost o extensie a acestei cărţi. Am mers mai adânc în domeniul educației sexuale, cercetând exact ceea ce sunt învăţaţi copiii, mergând pe firul istoriei educației sexuale în Statele Unite. Am explorat online site-uri, cărţi, broșuri și videoclipuri, create pentru copii și adulți tineri. Ceea ce am descoperit a fost profund îngrijorător pentru mine și despre asta am și scris în carte.

Institutul Căsătoriei și Familiei din Canada: În cartea dvs., susțineți că educatorii și activiștii care predau educația sexuală resping fundamentele de dezvoltare a copilului și omit descoperirile cruciale din domeniul neurobiologiei, ginecologiei și al bolilor infecțioase. Sugerați că acest lucru are consecințe nefaste profunde, în special pentru fete. De ce se întâmpla acest lucru?

Miriam Grossman: Absolut adevărat. Avem o multitudine de noi științe care sunt omise de educația sexuală actuală. De exemplu, în ultimul deceniu, s-a dezvoltat foarte mult înţelegerea noastră despre creierul adolescentului și modul cum acesta raţionează și ia decizii în momentele de mare stimulare. Noi nu am știut până de curând că zona creierului, cea care este responsabilă de luarea deciziilor raționale, a deciziilor bine gândite, zonă care individualizează argumentele pro și contra, ca și consecințele deciziilor acestor argumente este imatură în adolescență. Circuitele nu sunt complete, legăturile între neuroni nu sunt complete. Instructorii de educație sexuală insistă asupra faptului că, la fel ca adulții, adolescenții ar putea fi capabili să ia decizii responsabile și  că, în acest caz, lor le lipsesc doar informațiile cu privire la sexualitate și accesul la contraceptive. Deci, acești educatori susțin că modul în care ai putea să lupți împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală și sarcinilor în rândul adolescentelor este de a le oferi informații și contraceptive. Îi învaţă cum să spună „nu” și cum se pune un prezervativ. Dar cercetările neuropsihice curente nu accepta această poziție. Știm acum că deciziile proaste ale adolescenților sunt consecințe nu a lipsei de informații, ci a lipsei de judecată. Și nu exista decât un singur lucru care să rezolve asta: timpul.

Un alt exemplu de informații critice omise de educația sexuală: nu se ține seama de vulnerabilitatea biologică a unei fete la infecțiile cu transmitere sexuală. Colul uterin la fetele adolescente este acoperit de un strat de o grosime de doar o singură celulă. Această zonă este ușor de penetrat de papilomavirusul uman (HPV), care poate provoca cancerul de col uterin. (Papilomavirusul uman este o boală cu transmitere sexuală împotriva căreia avem acum un vaccin, și acesta este un alt subiect controversat). Cu timpul, suprafața colului se acoperă de celule cu o grosime de 30-40 de straturi, și, prin urmare, e mult mai dificil de a se infecta. Fetele trebuie să cunoască acest lucru de la o vârstă fragedă. Avem imagini îngrozitoare [ale colului uterin imatur] pe care trebuie să le arătăm fetelor astfel încât să poată să înţeleagă importanța întârzierii comportamentului sexual. Acești copii trebuie să fie informați – lăsând la o parte toate întrebările despre moralitate –, că a deveni activ sexual la o vârstă fragedă, înseamnă un risc de infecție ce le-ar putea afecta bunăstarea lor fizică și emoțională de-a lungul întregii vieți.

Al treilea punct de vedere necomunicat copiilor este cel cu privire la sexul oral, care este asociat cu cancerul de gât. Inutil să spun că acest lucru are importanță, căci, într-adevăr, poate duce la salvarea vieții unui om. Este culmea iresponsabilităţii să nu transmiți aceste informații copiilor. Unul dintre punctele pe care le pun în evidență în carte este acela că asemenea organizații, cum ar fi Planned Parenthood și SIECUS (Consiliul Educației și Informațiilor despre Sexualitate din SUA), pretind că oferă informații la zi, informații exacte din punct de vedere medical. Dar ei nu fac nimic în acest sens.

În schimb, aceste organizații învaţă pe copii că sunt „sexuali”, că sunt „sexuali” din fașă și până la mormânt, că adolescența este momentul natural de a explora sexualitatea și că copiii au dreptul să-şi exprime sexualitatea lor în orice mod doresc. Acest mesaj promovează libertatea sexuală, nu sănătatea sexuală. Acest lucru este ideologie, nu știință. Când libertatea sexuală este o prioritate, sănătatea sexuală are de suferit. Și într-adevăr, statisticile din SUA cu privire la infecțiile cu transmitere sexuală, HIV, sarcini la adolescente și avort vorbesc de realităţi îngrozitoare.

Institutul Căsătoriei și Familiei din Canada: Unde plasează aceste organizații rolul părinţilor în ideologia lor? Ce le spun ele părinţilor?

Miriam Grossman: Aceasta este o altă caracteristică îngrijorătoare a educației sexuale. Am descoperit că există o duplicitate în transmiterea mesajelor. Când vorbesc pentru mass-media și în materialele lor adresate părinţilor, educatorii de educație sexuală afirmă că educația sexuală ar trebui să înceapă de acasă și că părinţii ar trebui să fie primii educatori ai copiilor în această privința. Dar, într-un material pentru copii, mesajul este cu totul diferit. Iată ce spune SIECUS într-o broșura on-line pentru copii, numită „Totul despre sex”. Începe cu opt pagini cu privire la drepturile sexuale: „Fiecare ființa umană are drepturi fundamentale. Totuși, adulții pot spune și face lucruri care îi fac pe tineri să se simtă că nu ar avea drepturi. Este important pentru tine să-ţi cunoști drepturile, astfel încât să le poți apăra, atunci când este necesar”. Apoi, mai încolo, o altă informație: „ Ai dreptul să decizi cum să-ţi exprimi sexualitatea în fiecare moment din viața ta. Poți alege dacă și cum să-ţi exprimi sexualitatea”.

Nouăzeci la sută din părinţi doresc să întârzie comportamentul sexual la copiii lor, și se aşteaptă ca educatorii de educație sexuală să pună în aplicare acest mesaj. Organizații cum ar fi SIECUS promit să facă acest lucru, dar nu fac. „Totul despre sex” este un bun exemplu de ceea ce se întâmplă cu adevărat la astfel de ore. Scopul lor este ca tânărul să realizeze că, sigur, adulții pot avea opiniile lor, dar copiii de toate vârstele au dreptul la propriile lor idei despre sexualitate, precum și dreptul de a se comporta în orice mod doresc. Nicăieri în această broșura pentru copii nu se spune: vă îndemn să întârziaţi comportamentul sexual pentru că asta e cea mai sănătoasă alegere.

Institutul Căsătoriei și Familiei din Canada: Cartea le va deschide părinţilor ochii. Ce pot face părinţii preocupați de acest lucru?

Miriam Grossman: Situația este gravă, dar mesajul meu general este pozitiv. Vestea bună este ca toate aceste probleme de sănătate sexuală sunt sută la sută evitabile. Și părinţii pot face atât de mult pentru a-și proteja copiii! Știm că tinerii sunt profund influențați de către părinţii lor, de mesajele pe care le primesc de la părinţii lor. Percep valorile părinţilor lor și aşteptările părinţilor lor. Există multe studii, pe care le pomenesc în carte, care demonstrează că stilul părinţilor de a fi calzi și susţinători, având totuși aşteptări mari și reguli ferme, are o influența profundă asupra copiilor și adolescenților și asupra deciziilor pe care aceștia le iau. Evident, părinţii trebuie să fie informați. Ei au nevoie de informațiile din această carte. Nu le vor găsi în altă parte. Sunt medic și am parcurs literatura de specialitate cea mai nouă cu privire la infecțiile cu transmitere sexuală, la modul în care fetele sunt mai vulnerabile emoțional și fizic decât băieţii, cu privire la ceea ce li se spune copiilor despre atracția față de același sex, despre identitatea de gen, și cu privire la multe alte subiecte. Cartea mea nu este corectă politic, dar este exactă din punct de vedere medical. Explic adevăruri biologice care nu sunt discutate în altă parte. De exemplu, copiilor li se spune că ei pot fi de sex masculin, feminin sau altceva; că există mai mult de două sexe și că este firesc să se întrebe cine sunt, în orice moment din viața lor. Acest lucru înseamnă curată nebunie. Nu numai că este inexact din punct de vedere medical, dar produce confuzie copiilor noștri și îi duce pe un teren minat de pericole emoționale și fizice.

Institutul Căsătoriei și Familiei din Canada: Ce le-aţi spune factorilor de decizie guvernamentali?

Miriam Grossman: Ei trebuie să-şi asume curajul de a contesta acest status quo. Oamenii au nevoie să vorbească, să fie incorecți politic și să recunoască adevărul biologic. Anumite grupuri se vor opune, pentru că ceea ce se vede la microscop și pe imaginile scanate ale creierului contrazice viziunea lor. Să avem curajul să schimbăm politica, să transformăm complet abordarea noastră față de educație sexuală. Înţelegeţi, educatorii de educație sexuală au instituționalizat, în secolul XX, teorii şi agende sociale, însă faptele clare ale științei din acest secol discreditează complet aceste teorii și agendele lor. Educația sexuală din secolul XXI trebuie să lase în urma ideile ce nu sunt decât rămăşiţe ale revoluției sexuale și feminismului.

sex-ed


Categorii

Educatie, Homosexualitate, Papa (Papism), Patriarhul Ilia al Georgiei, Pedofilie, Pornografie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “NEOBOLSEVISM: INCA O TENTATIVA PARLAMENTARA DE ELIMINARE A OREI DE RELIGIE/ “Normalizarea” PEDOFILIEI in Marea Britanie/ ITALIA: Cleric catolic atacat de activisti homosexuali/ PAPA FRANCISC se delimiteaza de clericii conservatori/ DEZASTRUL EDUCATIEI SEXUALE in scolile americane

  1. Pingback: VATICANUL isi va LIBERALIZA RADICAL normele fata de HOMOSEXUALI/ Estonia – prima tara din Estul Europei care recunoaste CASATORIILE HOMOSEXUALE - Recomandari
  2. Pingback: “EDUCATIE PENTRU SANATATE” SAU REEDUCARE SEXUALA? Ce se mai experimenteaza in SCOALA ROMANEASCA? [video]/ Proiectul lui CERNEA de inlocuire a OREI DE RELIGIE cu ETICA – adoptat prin aprobare tacita la CAMERA DEPUTATILOR/ Gruparile pro-ho
  3. Pingback: PAPA FRANCISC si gestionarea iezuita a AGENDEI HOMOSEXUALE si “REFORMISTE”. Ce ramane dupa “istoricul” CONCILIU CATOLIC dedicat temelor “FAMILIEI”? - Recomandari
  4. Pingback: ORGANIZATIILE PRO-HOMOSEXUALITATE SI SECULARISTE FAC PRESIUNI PENTRU EDUCATIE SEXUALA OBLIGATORIE. Care e pretextul derizoriu de care s-au folosit/ SEX DE LA 13 ANI! – o lectie de educatie sexuala in MAREA BRITANIE - Recomandari
  5. Pingback: Religia nu mai e “obligatorie”. Curtea Constitutionala a decis ca unele articole din Legea Educatiei despre ORA DE RELIGIE sunt NECONSTITUTIONALE - Recomandari
  6. Pingback: Parintele Mihai-Andrei Aldea: “AM INTRAT INTR-O EPOCA DE PERSECUTIE DESCHISA ANTI-ORTODOXA! Si mi se pare mai mult decat evident ca ESTE DOAR INCEPUTUL!” - Recomandari
  7. Pingback: PF Daniel cere Senatului RESPINGEREA initiativei legislative de ELIMINARE a RELIGIEI DIN SCOLI. Proiectul apartine lui REMUS CERNEA si prevede inlocuirea orei de religie cu “ETICA” - Recomandari
  8. Pingback: CE SE INTAMPLA CAND CRESTINII ABANDONEAZA SPATIUL PUBLIC/ “Bolsevicii sexului” lovesc din nou: si UNICEF sprijina “familiile” homosexuale/ MIZA RAZBOIULUI “SOCIETATII CIVILE” IMPOTRIVA OREI DE RELIGIE - Recomandari
  9. Pingback: “De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, “pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri“ (PREDICA AUDIO) | Cuvântul Ortodo
  10. Pingback: “De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, “pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri” (PREDICA AUDIO) | Cuvântul Ortodo
  11. Pingback: PAPA FRANCISC: IDEOLOGIA GENULUI ESTE DEMONICA. TEORIA GENULUI neaga natura femeii si barbatului EXCLUDE credinta in Dumnezeu – O POZITIE CATOLICA | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: PAPA FRANCISC: BISERICA AR TREBUI SA CEARA IERTARE HOMOSEXUALILOR | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare