ORDINEA NEO-IMPERIALISTA. Agenda si articulatiile noului hegemon mondial. OAMENII DIN SPATELE CORTINEI

26-11-2013 18 minute Sublinieri

corporatism

Ordinea corporatista neo-imperalista si “oamenii din spatele cortinei”

sursa online: GlobalResearch.ca

Autor: Sam Muhho

Dupa cum observa odata Vincent Harlow, “mintea umana concepe noi ganduri si planifica noi proiecte, insa are la baza gandirea strabuna si este influentata de caracteristici stravechi”. De-a lungul timpului, realitatea a reflectat acest fapt atat in mod pozitiv, cat si negativ.

Un “negativ” modern critic, care ameninta omenirea asa cum o cunoastem, este aparitia unei ordini “neo-imperialiste” tot mai transparente care submineaza lumea si care are ca scop controlul destinului umanitatii pe cai nu cu mult diferite celor folosite de imperialism de-a lungul istoriei. Acest “imperiu”, spre deosebire de cele anterioare, nu serveste interesele unei tari sau natiuni specifice, ci interesele unei clici internationale corporatist-financiar elitista, auto-intitulata “globalista“, care opereaza pe axa de putere Wall Street – Londra impreuna cu bancheri internationali, FMI si alte institutii financiare si politice inrudite.

Un fals teatru politic a fost creat de catre media corporatista pentru a deservi ramura relatiilor publice a acestei agende. Este timpul sa evadam din aceasta “matrice” a unei agende singulare comercializata sub diferite etichete politice si este timpul sa intelegem pariurile internationale pe care acest imperiu le face cu destinul nostrul colectiv.

Natura Imperiului

Contrar conceptiilor gresite ale multor indivizi bine-intentionati si constienti, acest imperiu nu este strict un “imperiu american” in sensul ca ar exista doar pentru gloria Americii ca natiune, chiar daca centrul politico-financiar anglo-american istoric ramane factorul motor. Este mai degraba un imperiu care cauta supunerea atat a natiunii americane cat si a lumii, prin crearea unei ordine corporatiste internationale unde puterea este concentrata in mainile unui grup select, care-si raspandeste controlul prin cooptarea guvernelor si prin forta. Mecanismele acestui imperiu modern sunt paralele mecanismului aplicat de catre Imperiul Britanic de-a lungul istoriei si pot fi demonstrate cu surse atat erudite, cat si generale.

Paralela poate fi observata in fapte precum functionarea imperiilor in general (desi in contexte istorice diferite), rolul “administratorilor sistemului“, sau felul in care “imperiul” modern poate fi dezmembrat in mod similar dezmembrarii Imperiului Britanic in colonii americane.

Ce nu poate fi inteles este rolul acestui imperiu ca ordine corporatista internationala. Michael Snyder defineste o ordine corporatist ca una in care:

“Majoritatea bogatiei si a puterii este concentrata in mainile corporatiilor gigant, iar guvernele sunt folosite drept unelte pentru o si mai mare consolidare a acestei stari de fapt. Intr-un sistem corporatist, bogatia si puterea indivizilor si a micilor afaceri sunt umbrite de dominatia coplesitoare a corporatiilor.”

Excelentul articol al lui Snyder, “Corporatismul nu inseamna capitalism: 7 lucruri care trebuie stiute despre corporatiile monolitice pradatoare care ne domina economia”, pune in discutie tot ce este gresit in sistem, cum ar fi discrepanta crescanda in distribuirea averii perpetuata de metodele necinstite prin care corporatiile se conduc singure in economia globala si concentrarea bogatiei si puterii necuvenite in sistemul colectiv al corporatiilor prin metode de manipulare dubioase. Este mentionat si studiul Universitatii din Zurich care demonstreaza ca un numar de 147 de corporatii, coroborate cu diverse alte fronturi corporatiste, detin 40% din bogatia mondiala, intre acestea regasindu-se mega-bancile americane Barclay, Morgan Stanley, JP Morgan Chase and Co., Bank of America, Wells Fargo, si Goldman Sachs.

Cei care au urmarit activitatea acestui grup colectiv pot observa cum indivizii aflati la varful piramidei sunt arhitectii sefi ai mizeriei umane, prin finantarea diferitor think-tank-uri si fronturi deschise pentru a le articula agenda si a o impune global. In articolul meu recent Marile finante, parghiile geopolitice si Noua Ordine Mondiala“, am detaliat metodele specifice prin care marile finante exploateaza ideologiile din intregul spectru politic pentru a pune la punct o structura de control ori de cate ori este nevoie. Am examinat de asemenea si modalitatea istorica prin care acestea au fost folosite pentru crearea Federal Reserve, precum si rolul istoric al comunismului international in deservirea ambitiilor geopolitice ale marilor finante de a crea “economii captive“, dupa cum explica Dr. Anthony Sutton. Indiferent de care instrument politic este manipulat si folosit in teatrul politic modern, o singura agenda merge mai departe.

Functia Imperiului

Functia imperiului este deseori redusa in mintea populatiei la forta militara care deserveste drept muschi al puterii, insa aceasta se face de multe ori prin neglijarea “scheletului” de la baza, adica rolul administratorilor financiari, al retelelor si al intereselor. In cazul Imperiului Britanic, aceste retele au lucrat in Londra pentru asigurarea unui flux de bani si resurse in mainile elitelor financiare. Aceasta s-a realizat prin diverse metode precum impunerea unui sistem economic mercantilist bine controlat in perioada colonialista, special proiectat pentru a asigura dominatia britanica asupra resurselor americane si pentru prevenirea competitiei in detrimentul indivizilor.

Retelele economice imperiale ale Marii Britanii au lucrat deseori in tandem cu puterea militara pentru a-si impune vointa la scara globala, mai ales in Asia. Acest fapt poate fi exemplificat prin abordarea strategiei “diplomatia canonierelor”, cand imperiul isi pozitiona navele de razboi pe coasta unei capitale si ameninta cu bombardamentul in cazul in care nu se faceau anumite concesii economice, cum s-a intamplat in cazul Tratatului Bowring din Tailanda in 1855. Tratatul Bowring este creditat de istorici drept momentul inceperii industrializarii si modernizarii economiei tailandeze, incluzand libertati economice sporite.

Totusi, tratatul a fost unul nedrept din punct de vedere geopolitic, deoarece a fost fortat de puterea militara britanica stationata in India pentru beneficiul si extinderea hegemoniei financiare britanice. Tratatul stipula, printre alte puncte atat pozitive, cat si negative, ca “taxa de import sa fie fixata la 3% pentru toate articolele, cu doua exceptii: opiul si bulionul, care erau scutite de impozit, in privinta primului impunandu-se obligativitatea de a fi vandut doar fermierului de opiu”. Se poate deduce ca aceste conditii au sustinut ambitiile financiare ale englezilor in zona. Una dintre cele mai necinstite prevederi a fost cea privitoare la opiu, daca este sa luam in considerare “Primul Razboi al Opiului” ce avusese loc in China si metodele britanice de a valorifica dependenta de opiu pentru a-si maximiza profiturile.

Industrializarea si modernizarea nu sunt intotdeauna produsul secundar al ambitiilor occidentale in tarile lumii a treia. In cazul Tailandei, industrializarea a intervenit ca urmare a investitiilor occidentale majore care au dezvoltat tara, insa pentru beneficiul hegemoniei britanice, statul fiind totodata tinut sub control de catre puterea militara pentru a-l impiedica sa devina un rival. Totusi, noul “modus operandi” a devenit acela de a PREVENI industrializarea lumii a treia, pentru a nu furniza un centru alternativ de putere economica si competitie geopolitica, ceea ce se petrece la momentul actual cu Rusia si China, atragand astfel subversiunea Vestului.

Atentia a fost acum mutata asupra Africii, atat China, cat si Rusia stabilind acorduri economice bilaterale cu mai multe natiuni africane, conducand astfel catre dezvoltare si productivitate in afara granitelor axei Wall Street/Londra. Africa a devenit astfel tinta principala a destabilizarii occidentale pentru a prelua parghiile dezvoltarii si a o inhiba. Liderul libian Gaddafi conducea mai multe initiative de constructie si intarire a Africii prin investitii, comert si construirea de institutii statale vazute ca rivale de catre interesele Vestului, ducand astfel la eliminarea lui prin razboiul asa-numit “umanitar” din 2011 (a se vedea “Top 10 mituri despre razboiul impotriva Libiei”).

Gaddafi lucra pentru a moderniza Africa si a o face auto-suficienta, iar “crimele sale economice” din ochii Vestului, precum Proiectul de Sateliti African, Fondul Monetar African si Banca de Investitii Africana au condus la rasturnarea sa cu ajutorul Occidentului. In mijlocul violentelor si a razboiului civil care au ravasit tara, negocierile pasnice au fost zadarnicite intentionat pentru a promova planurile geopolitice ale Vestului, violand astfel “Responsabilitatea de a proteja”. Razboiul libian a fost o operatiune psihologica gandita timp de 30 de ani.

Fostul consilier stiintific al Casei Albe, Dr. John P. Holdren si actualul consilier Dr. Paul Elrich nu numai ca cer in mod deschis infiintarea unui “regim planetar” si a unui guvern global in cartea lor “Ecostiinta”, dar isi exprima in mod deschis si oprobriul fata de industrializarea lumii a treia, justificandu-se printr-o pseudo-stiinta ce pleaca de la premiza unor ingrijorari ecologiste false. Acestia isi afirma deschis viziunea “malthusiana” pro-sterilizare, pro-eugenie si ii ponegresc pe cei care vad stiinta si tehnologia drept cheie pentru rezolvarea problemelor omenirii. Scopul lor nu este pur si simplu industrializarea, ci industrializarea incadrata in propriile interese, unde controlul dezvoltarii se afla doar in mainile lor; lumea a treia devine o adunatura secatuita numai buna de a fi exploatata in mod feudal de catre marile finante si hegemonia occidentala.

Aceasta functie a imperiului, instigarea de conflicte geopolitice pentru a-si raspandi hegemonia regionala, are precedent in “Zululand“, zona bogata in diamante din sudul Africii a carei subminare in Razboiul Anglo-Zulu” din 1879 a reprezentat o victorie decisiva a imperialismului in Africa. Britanicii au dus o politica in ceea ce este acum Africa de Sud de aducere a mai multor regiuni, inclusiv cele ale fermierilor olandezi, sub controlul lor consolidat. Regatul independent, auto-suficient si puternic Zulu era vazut ca o amenintare, ceea ce a condus la o invazie ce s-a sfarsit cu ruperea acestuia in 14 state mandatare si exploatarea resurselor acestora. Britanicii au avut mai apoi grija sa mentina rivalitatile in Zululand pentru a preveni o opozitie Zulu unificata, acesta fiind si principalul motiv al divizarii regatului.

Politica “dezbina si cucereste” vazuta in Zululand nu difera de maniera in care colonistii britanici cultivau si exploatau rivalitatile dintre triburile native din America de Nord in secolele 17 si 18 pentru a valorifica comertul de sclavi si piei de cerb si pentru a-si mentine dominatia politica si economica. Nu difera nici de actualele “gafe de politica externa” si razboaie civile orchestrate premeditat si valorificate de NATO pentru a-si justifica perpetuarea ocupatiei militare in scopuri hegemonice din Libia pana in Asia Centrala.

Asia Centrala, politica conductelor si “Marea tabla de sah”

Politici similare “diplomatiei canonierelor” si strategiei “dezbina si cucereste” vor reiesi la iveala in actiunile actuale ale imperialistilor moderni ai corporatismului militarizat, avand ca tinta natiunile care au rezistat planurilor de integrare globala, precum Irak si Libia. Au fost inventate false pretexte pentru a invada Irakul si a-l prada. Economia Irakului va ajunge astfel “reformata” conform unei schite desenate de membrul Consiliului pentru Relatii Externe (CFR) Paul Bremer, care a condus la absorbtia acesteia in sistemul corporatist global, tinandu-se cont de prevederile Fondului Monetar International. Dupa cum nota The Economist in articolul sau: Sa mergem toti la vanzarea din curte: Daca totul decurge conform planurilor, Irak va deveni visul oricarui capitalist”, economia Irakului a fost deschisa exploatarii multinationale, cu prevederi de genul “drept de proprietate integral asupra activelor tarii, repatriere totala a profiturilor, egalitate din punct de vedere legal cu firmele locale, permiterea bancilor straine de a patrunde sau prelua bancile locale”.

Sub infatisarea unei intreprinderi “capitaliste” (spre deosebire de termenul de “corporatist“, mult mai adecvat), The Economist a incercat sa justifice uzurparea straina a suveranitatii irakiene si pradarea resurselor tarii in conformitate cu interesele occidentale.

Rolul Irakului nu trebuie subestimat, deoarece reprezinta un pilon semnificativ in eforturile geopolitice ale hegemoniei Vestului in Asia centrala si in strangularea geopolitica a opozitiei Iranului impotriva planurilor occidentale pentru Orientul Mijlociu, avand Arabia Saudita, Qatar si Israel ca principali beneficiari. Analisti si jurnalisti recunoscuti precum Pepe Escobar au observat rolul vital pe care gazele naturale il joaca in geopolitica regionala, in special cu privire la avantul “semilunei siite” si la planurile pentru coducta de gaze Siria-Irak-Iran. Constructia conductei ar incurca initiativele saudito-qatarezo-israeliano-turce din zona. Invazia Irakului de catre Statele Unite a avut ca scop initial instalarea unei alternative pro-occidentale viabile, insa planurile regionale ale acestora au inceput sa se clatine tot mai mult de cand prim-ministrul irakian actual, Nouri Al-Maliki, tinde tot mai mult catre orbita economica iraniana. Termenul “semiluna siita” este un termen sectar inventat de Vest cu scopul de a intipari in mintea populatiei o diviziune intre islamul siit si cel sunnit, pentru a putea continua atingerea obiectivelor occidentale in Siria si nu numai.

Aceasta lupta pentru hegemonie nu reprezinta doar o conjunctura sau o “teorie a conspiratiei”, acest fapt fiind recunoscut de Zbigniew Brezinzski, fostul Consilier pe Securitate Nationala sub presedintele James Carter, care a organizat mujahidinii din Afganistan in anii 80. El enumera clar in cartea lui, “Marea tabla de sah”, doctrina zb_geostrategica americana de perpetuare a superioritatii si suprematiei globale prin dominarea Asiei centrale si a centrului sau logistic si de resurse vitale. Asia centrala este vazuta ca marea tabla de sah pe care va fi intemeiata dominatia globala americana. In carte se pune accentul pe valoarea globala a Asiei centrale in termeni de resurse naturale, activitate economica si populatie. Potrivit lui Brzezinski, persoana care poate domina Asia centrala, poate revendica hegemonia globala. Desi teoretic a “criticat cu tarie politica externa a lui Bush”, Brzezinski insusi a fost arhitectul punctelor politice pe care Bush le-a servit cu invazia si ocuparea Irakului si a Afganistanului. Razboiul impotriva terorii n-a fost decat o frauda sangeroasa si exploatatoare pentru toti cei implicati.

Viziunea lui Brzezinski este cea a unei ordini mondiale unipolare condusa de un singur centru de putere economica, politica si militara, spre deosebire de cea a unei ordini mondiale multipolare de colaborare globala imaginata de Vladimir Putin la ce-a de 43-a Conferinta de Securitate de la Munchen din 2007. Blocurile economice supranationale emergente din ultima perioada, care opereaza in afara axei Wall Street/Londra, precum BRICS sau Organizatia de Cooperare Shanghai au inceput sa ofere o contrabalanta viabila preeminentei globale a Vestului si a NATO, imputernicind jucatorii regionali sa devina competitori economici, in loc de pioni ai intereselor corporatiste occidentale.

Oamenii din spatele cortinei

Trebuie notat ca “preeminenta globala americana” nu reprezinta o intreprindere sau ideal strict “americane“. Este mai degraba o manifestare colectiva a agendelor si intereselor speciale ale stapanilor corporatisti care au deturnat si dominat economia, sistemul politic si mass-media americane. Desi nu este un concept popular pe coridoarele academice si politice, aceasta nu l-a oprit pe Dylan Ratigan de la MSNBC sa declare in 2008:

“Cel mai mare contribuabil al campaniei prezidentiale a lui Barack Obama este Goldman Sachs (de asemenea contribuabil solid si al candidatilor republicani). Activitatile principale ale acestui presedinte in raport cu sistemul bancar au fost acelea de a proteja cel mai profitabil aspect al afacerilor, si anume piata neagra pentru contracte CDS (credit default swap) si cele asemenea. Aceasta a fost agenda explicita a Secretarului sau al Trezoreriei. Acest presedinte promoveaza acorduri comerciale care permit secretizare sporita a activitatilor bancare in Panama, uciderea membrilor sindicali in Columbia, restituirea sclavilor nord-coreeni. Insa cred ca ce ma deranjeaza cel mai tare este ca acest presedinte lucreaza pentru baietii rai. Democratii lucreaza pentru baietii rai. La fel si republicanii. Democratii scapa prin afirmatia: “Uite cat de nebuni sunt republicanii; iar democratii pretind ca le pasa de oameni.”

INSA SISTEMUL POLITIC BIPARTID ESTE DE FAPT UNUL FICTIV (sublinierea autorului).

Sistemul bipartid este intr-adevar total fals. Politicile externe si economice ale Americii, servite populatiei sub acoperamantul administratiilor prezidentiale, reprezinta de fapt produse secundare ale think-tank-urilor de politica externa finantate de interesele corporatist-financiare, pentru a-si perpetua agenda colectiva pe care politicienii nu fac altceva decat sa o transcrie in legi. Aceste think-tank-uri proeminente includ Consiliul pentru Relatii Externe (CFR), care face apel deseori pentru infaptuirea unei ordini mondiale unipolare, Grupul International pentru Situatii de Criza, care-l include pe Brzezinski ca sfatuitor, Proiectul (“neo-conservator”) pentru Noul Secol American si Chatham House din Londra, care reprezinta interesele corporatist-financiare echivalente din Marea Britanie. Alte grupuri includ RAND Corporation si deloc de neglijatul Institut Brookings in incaperile caruia, potrivit lui Tony Cartalucci, pot fi gasite schitele pentru majoritatea conflictelor importante din ultimii 30 de ani.

Multi politicieni americani proeminenti din toate liniile politice sunt afiliati acestor grupuri. Dick Cheney (fost director), Hillary Clinton, Secretarul Apararii Chuck Hagel (membru in mai multe consilii directoare, inclusiv Chevron), printre altii, sunt cu toti membri ai CFR. O lista a finantatorilor corporatisti ai CFR poate fi gasita aici (http://www.cfr.org/about/corporate/roster.html). Fostul analist CIA si membru al Consiliului National de Securitate, Kenneth Pollack este membru al Institutului Brookings. O simpla vizita pe site-urile acestor think-tank-uri poate fi foarte clarificatoare asupra cui finanteaza pe cine si cine face ce anume. Niciuna dintre aceste informatii nu este “top secreta”, ci este pur si simplu realitatea predominanta care poate fi usor verificata cu ajutorul unui motor de cautare, daca stii ce sa cauti. Urmariti dara de bani.

Dilema iraniana si cea siriana

Intre aceste think-tank-uri, un interes special il reprezinta Institutul Brookings, deoarece a fost principalul mediator in cursa pentru razboi impotriva Iranului, fundamentat pe propaganda distorsionata motivata geopolitic. S-a facut mult caz in ultima perioada in mass-media pe tema negocierilor nucleare iraniene si a liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah. S-a pus foarte mult accentul pe importanta acestor negocieri si pe infatisarea razboiului ca singura alternativa. Hassan a pretins ca premierul israelian Netanyahu lucreaza ca reprezentant al unor regimuri arabe dubioase, facand aluzie la papusile occidentale Arabia Saudita si Qatar, si a declarat ca exista o incercare deliberata de a nu se ajunge la nicio solutie, din motive care vor deveni aparente.

iraq-iran-odometerContrar reportajelor media care infatiseaza Iranul drept o amenintare imediata, existentiala la adresa Statelor Unite si a Israelului, Institutul Brookings a publicat in 2009 un document care reprezenta in fapt o schita a metodelor de rasturnare a natiunilor, in cazul de fata fiind vizat specific Iranul, intitulat “Pe unde catre Persia?” (http://www.scribd.com/doc/108902116/brookings-institution-s-which-path-to-persia-report). Acesta a fost scris de 6 analisti proeminenti, inclusiv Kenneth Pollack, care admitea ca Iranul nu reprezenta o amenintare la supravietuirea Statelor Unite sau a Israelului, ci la hegemonia lor colectiva regionala si geopolitica si a intereselor lor din regiune. Se preciza ca Iranul duce o strategie ferma si agresiva, dar nu iresponsabila impotriva hegemoniei si imperialismului occidentale, dupa cum poate fi vazut in eforturile sale recente in politica gazelor naturale si a conductei din regiune. Se nota de asemenea ca Iranul evita dinadins o conflagratie cu Vestul si ca orice eventuala capacitate de a contrui arme nucleare a acestuia (capacitate notata ca neconfirmata sau inexistenta in alte rapoarte) va fi folosita ca descurajare a unui atac si pentru protejarea ambitiilor regionale pe care Iranul le are in zona. Aceasta total contrar propagandei ca va folosi aceste arme pentru a ataca Statele Unite sau pentru “a sterge Israelul de pe harta” (paginile 24-25).

Aceste fapte sunt reconfirmate de catre raportul recent din 2013 al RAND Corporation “Iranul dupa bomba” care, desi precizeaza ca nu exista nicio dovada ca Iranul ar urmari construirea de arme nucleare, imagineaza totusi un scenariu post-nuclear pentru acesta. RAND este un alt think-tank “globalist” care gazduieste interese compromise, dar reuseste totusi sa prezinte un rezumat cinstit al realitatii iraniene. Se mai noteaza si ca “liderul suprem” al Iranului, Ayatollahul Kamenei a lansat decrete religioase ce eticheteaza armele nucleare ca fiind “impotria principiilor islamice”. Contrar reportajelor recente ale MEMRI TV si ale presei mainstream, aceste fatwa nu sunt niste falsuri si chiar exista. Si contrar unor critici, nu sunt un exemplu de taqiyya (inselaciune). Foarte edificatoare este urmatoare afirmatie, care rezuma raportul RAND:

“Republica Islamica [a Iranului] este un stat revizionist care urmareste sa submineze ceea ce el percepe drept ordinul dominat de americani al Orientului Mijlociu. Totusi, nu are ambitii teritoriale si nu urmareste sa invadeze, sa cucereasca sau sa ocupe alte natiuni. Scopul militar principal al acestuia este impiedicarea unui atac american si/sau israelian in timp ce submineaza aliatii SUA din Orientul Mijlociu [care include interesele economice ale regimurilor totalitare din Arabia Saudita si Qatar, ale caror atrocitati impotriva drepturilor omului fac sa paleasca orice vina a Iranului]… Posesia de arme nucleare a Iranului va conduce la o tensiune sporita intre teocratia siita si monarhiile sunnite conservatoare (Arabia Saudita, Qatar, etc.). Totusi, este putin probabil ca Iranul sa foloseasca arme nucleare impotriva altor tari islamice. Republica Islamica vede Israelul in termeni ideologici. Totusi, este iarasi putin probabil ca Iranul sa foloseasca armament nuclear impotriva Israelului, luand in considerare superioritatea militara nucleara si conventionala a celui din urma.”

Institutul Brookings nu numai ca enumera in mod transparent punctele pentru care Iranul nu reprezinta o amenintare existentiala, ci continua cu enumerarea unei liste de strategii de provocare din partea SUA pentru a convinge Iranul sa declare un razboi pe care nu si-l doreste. Se noteaza chiar si faptul ca in eventualitatea unor bombardamente aeriene americane, Iranul s-ar putea abtine de la retaliere imediata pentru a-si juca strategic rolul de victima (pag. 84-85, 95). Sa nu uitam cum au regizat Statele Unite si Marea Britanie “Operatiunea Ajax a CIA in 1953 pentru a-l inlatura pe presedintele iranian ales prin vot democratic Mohammad Mosaddegh, care nationalizase petrolul tarii, in favoarea sahului pro-american care a instituit mai apoi o dictatura brutala. In raport mai sunt enumerate si alte planuri similare de schimbare a regimului, recunoscandu-se ca opozitia “Miscarea Verde” din 2009 a fost orchestrata de guvernul american prin “societatea civila si ONG-uri” cu scopul de a provoca beligeranta iraniana prin operatiuni de schimbare a regimului, valorificand disidentele interne. Nu ma refer la aspiratiile legitime si apelurile la reforma care prevaleaza printre grupurile de studenti iranieni, ci doresc sa subliniez cum aceste ambitii sunt cooptate si folosite de catre interesele occidentale pentru promovarea propriei agende (103-105, 109-110). A se vedea acest excelent rezumat al acestor puncte critice: http://landdestroyer.blogspot.ro/2011/05/which-path-to-persia-redux.html

Alte mijloace propuse includeau manipularea diviziunilor sectare si etnice din Iran pentru a destabiliza tara si chiar finantarea gruparilor militante radicale sunnite, in mod special MEK, care a ucis americani in trecut si care este catalogat de catre Departamentul de Stat american drept “organizatie terorista”. Ideologia sa este descrisa de analisti ca marxism-islamic de radicala stanga, devenind astfel interesant faptul ca SUA vrea sa angajeze aceasta grupare ca mijloc politic. MEK a mai colaborat si cu fortele lui Saddam Hussein in razboiul de guerrilla impotriva Iranului in razboiul irano-irakian din anii 80 (113, 117-118). Gruparea se impotriveste stabilimentului dominant iranian si se cunoaste ca Statele Unite au mai conlucrat cu ei in trecut, iar pentru a face aceasta a fost necesar ca gruparea sa fie scoasa de pe lista teroristilor (118).

Criminalitatea agravata a colaborarii occidentale si israeliene cu MEK este subliniata aici: http://landdestroyer.blogspot.ro/2012/04/confirmed-terrorist-organization.html . Ar trebui retinut ca MEK a fost recent scoasa de pe lista organizatiilor teroriste ca parte a pasului urmator in folosirea lor ca delegat. MEK sustine ca a omorat 40000 de iranieni in trecut si a fost antrenata intr-o baza secreta din Nevada, conform unui articol din Huffington Post citat de Kurt Nimmo.

Pentru a pune o culme aceste propuneri respingatoare, Brookings mai propune si optiunea invaziei militare si a razboiului conventional impotriva Iranului in cazul in care cele enumerate mai sus se vor dovedi un esec. Aceasta este cea mai alarmanta optiune, daca tinem cont de contextul urmatoarei marturisiri:

“Daca Statele Unite vor decide ca pentru a acumula mai mult sprijin international, pentru a electriza sprijinul domestic american, si/sau pentru a furniza o justificare legala a invaziei, ar fi de preferat sa fie asteptata o provocare iraniana, atunci intervalul de timp pentru o invazie s-ar putea intinde la nesfarsit… Totusi, deoarece va fi la latitudinea Iranului sa faca miscarea provocatoare, lucru de care s-a ferit in trecut, Statele Unite nu ar sti niciodata sigur cand vor obtine indeplinirea aceste conditii. De fapt, s-ar putea sa nu vina niciodata (65)… ar fi mult mai preferabil daca Statele Unite ar putea cita o provocare iraniana ca justificare a bombardamentului aerian inainte de a-l lansa. In mod clar, cu cat mai nerusinat sau mai neprovocata ar fi actiunea Iranului, cu atat mai bine ar fi pentru SUA. Bineinteles, ar fi foarte dificil pentru SUA sa imboldeasca Iranul inspre o asemenea provocare fara ca restul lumii sa-si dea seama de acest joc, ceea ce l-ar submina (85).”

In toata aceasta criminalitate confirmata, care era in desfasurare chiar in momentul in care raportul era publicat in 2009, nu trebuie uitat ca Institutul Brookings face jocul marilor afaceri si a agendei lor de integrare a Iranului in consensul international si de exploatare a celor 76 de milioane de cetateni ai sai in favoarea ordinului lor unipolar. Aceasta, contrar incercarilor Iranului de a hrani auto-suficienta nationala si de a dezvolta legaturi cu natiuni de interes strategic pentru Occident, precum India, Tailanda, China si Rusia. Institutul Brookings este finantat de Fundatia Rockefeller, Fundatia Ford, Fundatia Carnegie, Goldman Sachs si Grupul Carlyle, printre altii; acestia primesc sprijin financiar chiar si din partea Fundatiei Smith Richardson, al carei guvernator activ este Zbigniew Brzezinski.

Aceasta criminalitate internationala este amplificata atunci cand aunt luate in considerare dezvaluirile jurnalistului castigator de Pulitzer, Seymour Hersh, in articolul sau “Pregatirile de lupta”. In articol, acesta dezvaluie cum Statele Unite coopereaza cu Arabia Saudita pentru a finanta gruparile radicale sunnite cu legaturi Al Qaeda precum Jundallah pentru

sursa imagine: http://www.newyorker.com/reporting/2007/03/05/070305fa_fact_hersh

sursa imagine: http://www.newyorker.com/reporting/2007/03/05/070305fa_fact_hersh

destabilizarea si distrugerea Iranului ca oponent geopolitic viabil. Al Qaeda, condusa de sauditi in cooperare cu obiectivele geopolitice occidentale, a fost profilata ca “Swiss army knife al destabilizarii” de-a lungul Orientului Mijlociu in falsul “razboi impotriva terorii”, dupa cum preciza Seymour Hersh intr-un alt articol, numit “Redirectionarea”, publicat in 2007.

In articolul respectiv, Hersh dezvaluie cum SUA si Arabia Saudita au conlucrat inca din 2007 pentru a destabiliza Siria si Libanul cu un val de razboaie ale extremistilor sectari, razboaie comercializate in momentul de fata de catre mass-media ca “razvratire politica” si “revolutie”. Aceasta difera de opozitia politica interna legitima din Siria care-si pastreaza caracterul distinctiv fata de elementele teroriste ce constituie in mod clar grosul “rebelilor sirieni” sprijiniti de Vest. In “Redirectionarea”, Seymour afirma:

“Pentru a submina Iranul, care este predominant siit, administratia Bush a decis sa-si reconfigureze prioritatile in Orientul Mijlociu. In Liban, administratia a cooperat cu guvernul Arabiei Saudite, care este sunnit, in operatii clandestine destinate slabirii Hezbollah-ului, organizatia siita sustinuta de Iran. SUA au luat de asemenea parte in operatiuni clandestine impotriva Iranului si a aliatului sau, Siria. Un produs secundar al acestor activitati a fost sprijinirea gruparilor sunnite extremiste care adopta o viziune militanta a islamului si care sunt ostile Americii si sustinatoare Al Qaeda. Printul saudit Bandar si alti sauditi au asigurat Casa Alba ca vor “tine sub control strans fundamentalistii religiosi”. Mesajul lor catre noi a fost “noi am creat aceasta miscare si noi o putem controla”. Nu ca nu ne dorim ca salafitii (Al Qaeda) sa arunce bombe; este important asupra cui le arunca – Hezbollah, Moqtada al-Sadr, Iran si Siria.”

ONG-urile si “Administratorii sistemului”: caii troieni ai subminarii internationale

Rolul “administratorilor sistemului” a reprezentat un element esential atat in Imperiul Britanic, cat si in sistemul globalist actual, daca este sa-l privim dintr-un unghi “umanitar”. In timpul Imperiului Britanic, administratorii sistemului erau retelele create de clasa financiara conducatoare care deservea extinderii imperiului, cateodata sub masca altruista sau religioasa. Un studiu de caz poate fi gasit in lucrarea lui Trevor Reese “Georgia coloniala: Studiu al politicii imperiale britanica in sec. XVIII”, care documenteaza intemeierea in 1733 a ceea ce cunoastem acum drept statul Georgia in contextul mercantilismului si politicii imperiale britanice. Grupul “Georgia Trustees” a fost un grup pivotal in intemeierea Georgiei prin mobilizarea datornicilor insolventi din inchisorile londoneze in numele imperiului. In studiul lui Trevor Reese, este demonstrat ca cei din spatele gruparilor precum Georgia Trustees au fost intotdeauna cei din elita financiara a Londrei, folosindu-se de astfel de tertipuri pentru a conduce destinele oamenilor in numele lor, indiferent de urmari. Reese noteaza ca “dependenta Georgiei de continua asistenta a Marii Britanii era o justicare pentru a o privi mai mult ca o proprietate britanica, decat ca o entitate individuala; n-a existat niciodata ideea ca existenta coloniei ar fi oricare alta decat cea de subordonare si contribuire la bunastarea tarii-mama”. Imperiul modern isi trateaza retelele globale de “societate civila” din diverse tari intr-un mod similar. Si Georgiei ii lipsea industria, fapt care o facea fundamental dependenta de tara mama conform asteptarilor sistemului mercantilist, limitandu-si astfel libertatea prin absenta auto-suficientei si prin dependenta imperiala.

Reincarnarea moderna a “Georgia Trustees” poate fi vazuta in rolul ONG-urilor internationale finantate de corporatii. ONG-urile servesc drept retele de intruziune in institutiile natiunilor suverane cu scopul de a absorbi acele natiuni in agenda consensului international Wall Street/Londra. Aceasta nu este pur si simplu o analiza cinica nascuta din speculatie, ci recunoscuta in mod deschis de strategul Pentagonului, Thomas Barnett intr-o conferinta TED din 2008. Acesta vorbeste despre reformarea fortei militare americane intr-o “forta leviatanica imputernicita de SUA”, care include active militare capabile sa demoleze institutii tinta, dar si crearea unei armate de “administratori ai sistemului” precum ONG-uri, organizatii internationale si contractori pentru a construi in “seria de distrugeri” o retea favorabila intereselor occidentale. ONG-urile au avut succes in declansarea “primaverii arabe” pusa la cale de SUA drept cascadorie geopolitica gandita pentru a impiedica interesele economice ale Rusiei si ale Chinei si pentru a stabili un front de guverne marioneta, dupa cum nota analistul geopolitic William Engdahl; acest mod de actionare a fost numit “Afacerile Revolutiei” de catre Journeyman Pictures. Sunt folosite ONG-uri precum CANVAS, condus de Srdja Popovic, pentru a antrena hoarde de activisti sa dezmembreze guverne de diferite naturi care nu se conformeaza intereselor geopolitice corporatiste predominante, in combinatie cu un Departament de Stat American tradator. “Primavara araba” este un caz documentat pe fata al unor astfel de masinatiuni sub pretextul rezistentei non-violente iar in cazurile Siriei si al Libiei, al rascoalei teroriste armate.

Aceasta nu inseamna ca nu au existat plangeri legitime de-a lungul lumii musulmane care au determinat indivizi bine-intentionati sa protesteze, insa energiile colective ale acestora au fost sifonate si directionate ca un “Swiss army knife” al destabilizarii nu in interes propriu ci pentru interesele liderilor necinstiti care i-au condus. In Egipt, liderul a fost Mohammad ElBaradei, care s-a prefacut anti-american si anti-israelian in timp ce facea parte din Grupul International de Criza (ICG), think-tank-ul american de politica externa mentionat anterior, finantat de Fortune 500 si notoriu pentru subversiunea internationala sub multe forme si pentru politicile pe care ElBaradei le criticase pentru a castiga voturi. Este finantat de catre Corporatia Carnegie, Morgan Stanley, Institutul Open Society, Grupul Deutsch Bank, McKinsey & Company, Chevron, Shell si altii. De asemenea, ICG gazduieste indivizi de teapa lui Zbigniew Brzezinski sau generalul Wesley Clark.

ICG a fost implicat in instigarea la violente stradale in Tailanda in incercarea de a-l reinstala pe renegatul criminal Thaksin Shinawatra ca presedinte, in numele sustinatorilor din Fortune 500, exploatand ideologia “socialista” pentru a-i construi o baza de sustinere printre taranii tailandezi prin cadouri populiste. Aceasta daca nu mentionam incercarea sa de a trece fara aprobare de Parlament a unui “acord de liber comert americano-tailandez” scris intr-o maniera care ar fi deschis pietele indigene tailandeze jafului corporatist. Thaskin a fost marioneta imperialista aleasa pentru a remodela Tailanda intr-un parapet impotriva intereselor chineze in Asia de Sud-Est si de a crea o piata favorabila intereselor occidentale.

In urma “primaverii arabe”, o manevra similara urma sa fie executata impotriva Tunisiei si a Egiptului. Liderul “activist” si mai tarziu presedinte al Tunisiei, Moncef Marzouki, are legaturi directe cu Federatia Internationala Pentru Drepturile Omului (FIDH), finantata de Soros, si totodata si cu Departamentul de Stat american prin Miscarea Nationala pentru Democratie (NED), care reprezinta cel mai apropiat echivalent modern al “Georgia Trustees”. Si nu facem decat sa zgariem suprafata retelei de interese compromise ce se intersecteaza, din Tunisia pana in Tailanda, aspirand la dominatia totala a Eurasiei.

In timp ce astfel de grupari precum NED, FIDH si multiplele sale organizatii satelit prospera pe baza ingrijorarilor umanitare si a altruismului, acestea ajung mereu sa fie finantate de interese corporatiste necinstite si indivizi precum George Soros, care s-a dovedit a se aflta in spatele ONG-urilor ce au alcatuit constitutia post-revolutie a Egiptului. Nu toti cei implicati la nivelele inferioare ale gruparilor activiste cu legaturi occidentale au intentii necinstite, insa eforturile indivizilor bine-intentionati sunt exploatate pentru promovarea agendei stapanilor financiari si nu a poporului. Ca si in cazul lui Amnesty International, este folosita o flagranta manipulare a evenimentelor pentru a demoniza, de exemplu, pozitia Rusiei cu privire la Siria; Amnesty International a fost folosita ca instrument de promovare a obiectivelor geopolitice occidentale, indiferent de faptele de la fata locului si cu omisii deliberate grosolane cu privire la cine comanda majoritatea atrocitatilor la nivel global. Astfel de grupari ajung sa se intreteasa cu alte fundatii si think-tank-uri finantate de mediul corporatist, de la CFR pana la Institutul Brookings, la fel cum Georgia Trustees si retelele coloniale se intreteseau cu Ministerul Comertului londonez in perioada de varf a Imperiului Britanic.

Auto-suficienta si tehnologia: cheile catre libertatea activa si de durata

Un punct final de comparatie poate fi gasit in maniera in care a fost dezmembrat Imperiul Britanic si in promisiunea cu privire la dezmembrarea actualului sistem imperialist. Cheia se regaseste in boicotarea sistemului corupt si a coloanei sale vertebrale corporatiste si in instituirea de comunitati auto-suficiente in afara lui. Revolutia Americana a fost mai mult decat un razboi care a facut acest lucru posibil. Colonistii si-au dat mai degraba seama de opresivitatea sistemului imperialist britanic si au refuzat sa-i mai joace jocul politico-economic. Colonialistii au boicotat inselatoria mercantilista imperialista in timpul asa-numitei “miscari anti-import”. Comunitatile au colaborat local pentru a produce imbracaminte “de casa” si a-si construi propria dependenta economica, producand multa furie negustorilor Coroanei. Primul Congres Continental a adoptat Asocierea Continentala din 1774, care avea ca scop mobilizarea comunitatilor in a forma comitete dedicate boicotarii absolute a bunurilor britanice, infuriindu-l pe regele George al III-lea. Aceste eforturi ale colonistilor de a se elibera de sistemul imperialist sunt cele care au dus la victoria americana. Dupa cum noteaza George Brown Tindall si David Emory Shi in cartea lor “America: o istorie narativa”:

“Astfel de eforturi de a obtine auto-suficienta economica au ajutat la unificarea coloniilor cu franghiile rezistentei comune. Mii de barbati si femei de rand au participat la boicotarea bunurilor britanice, iar sacrificiile lor in numele libertatilor coloniale au furnizat impulsul ce a condus la revolutie. In ciuda atentiei acordate liderilor coloniali precum Sam Adams si Thomas Jefferson, oamenii de rand sunt cei care au intarit boicotul, oferindu-se voluntari in unitatile de politie “rebele”, participand la intalnirile orasenesti, depunand presiuni crescande asupra oficialilor imperialisti din colonii. “Parintii Fondatori” (termen inventat in 1916) nu ar fi putut conduce miscarea revolutionara fara un sprijin popular atat de raspandit. Dupa cum declarau cetatenii din Pittsfield, Massachusetts, intr-o petitie: “Am considerat intotdeauna ca poporul reprezinta fantana puterii”.

Tony Cartalucci valorifica acest punct in ideologiile sale impotriva actualului sistem globalist si a interdependentei economice condusa de corporatii si relateaza aceste principii ale erei moderne si natura distructiva a comertului centralizat. Acesta noteaza ca “parintii fondatori nu consumau ceai britanic” si ca, prin declararea independentei, colonialistii erau deja oameni liberi si independenti, iar razboiul ce urma sa vina era unul de aparare, si nu de obtinere a independentei. Colonistii au investit in propria infrastructura si au urmarit sa-si afirme independenta prin vointa si efort.

Similar, si noi trebuie sa recunoastem individual corporatiile ce perpetueaza subversiunea globala si imperialismul in timp ce exploateaza munca slab remunerata, si sa lucram activ pentru boicotarea acestora si inlocuirea lor cu optiuni viabile, locale, descentralizate. Exista acum tehnologia pentru a face orice natiune auto-suficienta si independenta, contrar alternativei corporatist-financiare a inderdependentei existentiale si a controlului unipolar. Avem nevoie de un model economic alternativ care sa puna accentul pe folosirea locala a intreprinderilor individuale si a investitiilor tehnologice de care comunitati constiente politic si auto-suficiente, valorificand aceste tehnologii pentru a se elibera de dependenta de monopolurile distructive si pentru a inclina balanta in favoarea lor.

Aceasta nu inseamna ca trebuie sa incepem sa ne facem propriile haine si sa revenim la obiceiurile pre-industriale. Dimpotriva, aceasta viziune implica valorificarea tehnologiilor de ultima generatie atat de catre comunitati, cat si de catre natiuni, in scopul educarii indivizilor si a folosirii acelei tehnologii pentru a rezolva atat problemele locale, cat si nationale, in loc de a se baza pe iluziile corporatiilor parazite si a nesfarsitelor teatre politice. Exista tot mai raspandita miscare a “fabricarii personale” imaginata de Dr. Neil Gershenfeld de la MIT, care ar putea revolutiona productia si intreprinderile. Gershenfeld afirma ca “ceilalti 5 miliarde de oameni de pe aceasta planeta nu sunt doar ‘robinete’ tehnice, ci sunt ‘surse’; adevarata oportunitate este de a valorifica puterea inventiva a lumii pentru a concepe si produce local solutii pentru problemele locale”. Acesta observa ca pana acum au existat piedici din partea intereselor corporatiste, care cauta sa-si pastreze influenta.

Miscarea “Fa-o de unul singur (Do-It-Yourself)” stimuleaza intreprinderi si dezvoltari individuale si centrate pe comunitati si indeamna populatia catre o noua revolutie industriala, una in care puterea va fi descentralizata cu ajutorul tehnologiei iar bogatia redistribuita, nu prin subsidiare guvernamentale, ci prin “intreprinderi individuale” si “antreprenoriat si colaborare”. Trebuie sa le taiem “globalistilor” baza de sprijin ce o au in masele populare gresit indrumate, sa nu mai jucam jocul lor propagandist si sa ne construim propria infrastructura si propriile comunitati pentru a raspunde propriilor cereri si nu a celor din Fortune 500.

Realitatea demonstreaza adevarul observatiei lui Vincent Harlow, in special cu privire la rolul subversiv pe care imperiul l-a jucat si continua sa il joace astazi in lume. Fie ca este vorba despre functia imperiului, despre rolul administratorilor sistemului sau chiar despre cheile dezmembrarii sale, realitatea denota aceeasi tema.

Sclavia reprezinta jocul final al imperialismului, insa adevarul este prezent in mijlocul minciunilor constant servite populatiei de catre o mass media compromisa. Adevarul ofera cheia catre libertate si aceasta libertate intervine atunci cand individul devine capabil sa recunoasca minciunile si masinatiunile unei forme rebranduite de imperiu. Oamenii trebuie sa se uneasca in cunostinte si in ingrijorarea pentru afacerile propriilor natiuni, lucrand activ pentru a scoate la iveala minciunile sistemului, investind in comunitatile proprii, construind scheletul unei natiuni auto-suficiente dupa chipul poporului.

traducere de B.D. pentru razbointrucuvant

slaves

 


Categorii

America, Corporatism, Iran, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Siria, Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “ORDINEA NEO-IMPERIALISTA. Agenda si articulatiile noului hegemon mondial. OAMENII DIN SPATELE CORTINEI

  1. Bun articol.Ce ar mai lipsi pentru ca si cei multi sa inteleaga mai bine ? Ar trebui ca Rusia si China ( sau comunitatea internationala ) sa construiasca un zgirie nori de dimensiunea celui din New York,dupa acelasi proiect,sa fie lovit de un avion similar ca in 9/11 2001…evenimentul sa fie mediatizat si vizionat de intreaga lume.Si cum turnul nu o sa cada si o sa ramina la locul lui o vesnicie si ceva,atunci nu ar mai fi nevoie nici de cuvinte,nici de rationamente si explicatii despre ce se intimpla in lume si cam cine ar fi teroristii si sponsorii lor.

    Partea dificila ar fi ca nu stiu daca omeneste mai este ceva de facut dupa aceea.Ca roiul de albine care daca-l afumi,te ia la biziiala si intepaturi.

    PS.Sau poate comunitatea internationala in cadrul ONU,sa deschida o ancheta asupra evenimentelor de atunci,aceasta s-ar putea sa vina…cine stie ?

  2. Pingback: Cine ataca statul de drept, democratia si cine da lovituri de stat? Parteneriatul TransAtlantic (TTIP) si Parteneriatul TransPacific (TPP): cum se negociaza NOUA ORDINE MONDIALA CORPORATISTA si ANTI-DEMORCATICA - Recomandari
  3. Pingback: POLITICA PAMANTULUI PARJOLIT: strategia IMPERIULUI ATLANTIST fata de ROMANIA. Motivatii geopolitice pentru tratamentul de NEMILOASA EXPLOATARE COLONIALISTA la care este supusa tara noastra de “PARTENERII STRATEGICI” - Recomandari
  4. Pingback: NOUL PLAN AMERICAN DE DOMINATIE GLOBALA. Cum actioneaza SUA pe fronturi multiple: Ucraina, Siria, Venezuela. Cum va reactiona Rusia? - Recomandari
  5. Pingback: 7 lovituri de stat …and counting orchestrate de CIA. Tacticile SUA in numele “DEMOCRATIEI” si “STATULUI DE DREPT”: santaje politice, razboaie psihologice si economice, asasinate, rasturnari de guverne - Recomandari
  6. Pingback: “MOMENTUL ADEVARULUI PENTRU RUSIA”. SUA si tarile occidentale declara Rusia VINOVATA pentru doborarea AVIONULUI din Ucraina/ Mircea Cosea: “Acest episod tragic face parte dintr-un scenariu de schimbare a raporturilor de forta in lume si
  7. Pingback: Asasinul economic John Perkins despre CORUPTIA CORPORATIILOR. “Romania nu trebuie sa permita sa fie exploatata” [VIDEO] - Recomandari
  8. Pingback: CREAREA HAOSULUI, NU OBTINEREA VICTORIEI – este strategia SUA | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: IN INTERIORUL GUVERNULUI INVIZIBIL: RAZBOIUL, PROPAGANDA, CLINTON SI TRUMP: “Trump este detestat de catre cei in pozitii de putere in SUA din motive care nu au nimic de-a face cu opiniile si comportamentul sau respingator” | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: HOMO SOVIETICUS a murit, traiasca HOMO GLOBALIS! "Profetiile" unui cunoscut disident anticomunist. Alexandr Zinoviev despre TOTALITARISMUL DEMOCRATIC si guvernul mondial: "Cred ca monstruozitatea secolului 21 va depasi tot ce a vazut omenir
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare