ORTODOXIA CA UN SHOW (sau ca o MARFA?) sau despre primejdia falsei renasteri harismatice

17-05-2010 7 minute Sublinieri

“Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (II Tim 4,3-4).

Nu am fi dorit sa ne mai amestecam si sa coboram iarasi in mijlocul noii sminteli care tulbura apele si asa agitate ale ortodoxiei noastre, daca nu am fi fost martori la niste reactii pur si simplu murdare fata de Parintele Arhim. Mihail Stanciu, egumenul Manastirii Antim, cel care a scris un articol in care a indraznit (cumplit hybris!) sa puna in chestiune ultimul “idol” al spatiului nostru romanesc ortodox – “spatiu” prea insetat de a se inchina iara si iara cate unui alt “guru” duhovnicesc – acum Klaus Kenneth. Si, spre dezamagirea celor care chiar vor sa reduca orice discutie principiala la o polemica personala, spunem de la bun inceput ca nu persoana D-lui Kenneth este in discutie aici, ci moda pe care promotorii lui in Romania o incurajeaza, lucrarea pe care o face si roadele ei.

Nu putini isi iau drept portdrapel numele cate unui mare duhovnic… sau chiar a mai multora, ca sa-si poate legitima si inselarile, caderile sau inovatiile proprii prin ei, amestecandu-le cu mierea invataturii acelora, dar deturnandu-o apoi spre ei insisi, spre mesajul si spre duhul propriu. Insa oamenii trebuie apreciati nu dupa numele mari cu care se acopera, ci dupa ceea ce spun si fac ei insisi, dupa duhul si roadele marturisirii lor proprii.

Nici parintele Rafail Noica, nici Fericitul Sofronie Saharov, cu sensibilitatea si delicatetea lor duhovniceasca exceptionale, nu credem ca s-ar simti odihniti si impacati auzind (pe viu) felul in care le sunt preluate si duse mai departe ideile, cum ajung ele sa serveasca lejer justificarii pacatului (vezi aici min. 101, “Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros”) sau sincretismului religios, “recuperarii” lui Buda (vezi aici min.40-41)) ori apologiei Maicii Tereza, si nu stim daca s-ar mai recunoaste vazand in ce ghiveci retoric sunt amestecate si in ce forma discursiva exaltata si histrionica sunt turnate, dupa tiparul evanghelizatorilor TV din America sau a “harismaticilor” penticostali.

Nu stim, de asemenea, daca parintii cuviosi care s-au ocupat de tamaduirea fratelui Klaus ar gasi buna si folositoare (lui si ascultatorilor) reamintirea cu absolut fiecare ocazie si cu o destul de mare usurinta (greu de inteles chiar pentru psihologii crestini) a faptului ca “a fost violat vreme de 7 ani de un preot catolic“; sau daca ar gasi muzica aceasta a lui extrem de “linistitoare” si, bineinteles, perfect compatibila cu… rugaciunea inimii despre care tot vorbeste, daca ar gasi in ea macar vreo firimitura din harul Duhului Sfant, al carui mesager se face… Inca ne mai intrebam daca parintele Sofronie sau Parintele Rafail ar putea sa inteleaga si sa creada pe cel care – in timp ce isi poarta chitara dupa el peste tot si isi vinde propriul CD de pop-folk american din care ”nu e chiar totul crestin” (vezi min. 99) – afirma, cu toate acestea, cu un aplomb stupefiant:

Lumea, pur si simplu, a cazut de la mine. Acum nu ma mai intereseaza muzica”.

S-a facut caz de faptul ca viata trecuta a lui Klaus nu poate fi invocata pentru a respinge genul de ortodoxie propovaduita de el. Ceea ce e adevarat. Problema nu este atat ca Klaus Kenneth isi expune periplul sau (desi si aici trebuie un anumit discernamant cand e vorba de a selecta din trecut doar ceea ce foloseste), cat modul in care o face, modul in care se manifesta. Esentialul nu este ceea ce a facut odinioara, bineinteles, ci cum se raporteaza astazi la acele experiente si ce ceea ce propovaduieste si lucreaza acum. Da, au existat sfinti cu viata tare ratacita inainte de convertire. Dar ce au facut ei dupa ce s-au convertit, care le-a fost viata DUPA convertire si, mai ales, cum s-au manifestat si cum au propovaduit credinta? Daca ni se va raspunde ca exista nebunii pentru Hristos, atunci trebuie sa stim ca acestia se manifestau in mod cert in medii cu totul straine de orice pregatire si promovare comerciala sau de orice natura.

Cum spuneam si altadata, alegoric, nu e suficient sa spui ca ceea ce canti tu sunt stihuri din psalmi, daca muzica prin care vehiculezi aceste stihuri transmite un cu totul alt duh: Psaltirea pe ritmuri hip-hop sau pe sonoritati de rock nu mai este Psaltire, ci, trebuie sa o spunem, devine o batjocura la limita sacrilegiului ori, in cel mai bun caz, un kitsch penibil. Iar un duh gresit, strain se transmite mult mai direct si mai puternic decat cuvintele si invatatura care vin prin acel vehicul. Deci problema nu este mica, fiindca asa se intra in partasie cu duhul neortodox. Din psalmul acela – ca sa continuam alegoria – se retine mult mai usor ritmul de hip-hop sau de rock, gesticulatia, dansul, agitatia… iar nu versurile. Sau nu in aceeasi masura. Tonul chiar face muzica in acest caz.

Spunea Parintele Rafail Noica astfel:

Minciuna si moartea sunt acelasi lucru. Minciuna nefiind doar a zice un neadevar: iti zic ca ploua, dar e soare afara. Minciuna, in esenta ei, este ceva mult mai adanc. Este tot ce nu este dumnezeiesc. Poti sa spui lucruri foarte bune, dar daca nu sunt in Duhul lui Dumnezeu sunt minciuna. (…). Intre altele, cel care are duhul deosebirii, pe linia asta deosebeste [duhurile gandurilor]. Printre altele, prin efectul pe care cuvantul il are in sufletul tau.

Si care sunt roadele? Insesi reactiile fata de articolul Parintelui Mihail Stanciu constituie pentru noi indiciile unor astfel de roade. Este incredibil cum oameni care par atat de largi la minte si la inima incat pot intelege in ce fel e compatibila Ortodoxia cu toate experientele heterodoxe si lumesti cele mai tulburi, vazand in ele chiar lucrarea lui Dumnezeu, devin dintr-o data atat de agresivi  si de lipsiti de cuviinta cand raspund unui parinte staret cunoscut pentru pozitiile sale curat ortodoxe si marturisitoare. Daca iubirea, acceptarea si atot-ingaduinta lor se reduc la idolul aclamat si sustinut aproape fanatic, plus cei asemenea lui, si daca se transforma intr-un elan de terfelire salbatica a păstorilor care inteleg sa ridice semne de intrebare asupra temeiurilor acestui bizar extaz colectiv, atunci ne-am cam lamurit despre crestinismul “vederilor largi”, profesat de fanii predicatorului elvetian (care singuri admit ca “lupta pentru Klaus Kenneth” si se arata extrem de preocupati de “imaginea” celui luat drept model de neatins).

Si, desi unii dintre cei care vad o virtute nemaipomenita in a fi cat mai… “open-minded” fac atata caz de ingustimea ortodoxistilor traditionalisti, pana la urma se intalnesc pe undeva cu zelotistii  supercorecti, fiind la fel de impermeabili la puncte de vedere critice punctuale si rationale (nu rationaliste) si la fel de refractari la cercetarea lucida, calma si nepartinitoare a duhurilor si a invataturii convertitului adulat. Idolul niciodata nu se discuta, se urmeaza orbeste, se aplauda frenetic si se apara cu orice pret, in ciuda oricaror argumente si dovezi.

Dupa citirea noianului de comentarii si articole ale fanilor sai neconditionati si infierbantati – dintre care unii nu s-au sfiit sa mearga pana la jigniri grosolane , rastalmacind aberant cuvintele unor duhovnici – am ramas cu o mare si grea intrebare: ne mai trebuie, oare, astazi, discernamant si credinta dreapta pentru mantuire sau in sec. XXI consideram ca merge si numai cu iubirismul “universal” de tip New Age? “Fenomenale” sunt, mai cu seama, comentariile care il judeca cu obraznicie (uneori de sorginte feminista) pe staretul manastirii Antim, fara ca acesta sa fi comis vreo erezie care sa justifice asta, si culmea, tocmai in numele… poruncii de a nu judeca! Ce bine ne simtim cand ni se pare ca noi ii iubim pe toti si avem imaginatia asa bogata… :( Dar asta nu este iubire, ci frizeaza inselarea, frati si surori! Cu toata durerea intrebam: cand oare vom vrea sa mai ascultam si de Dumnezeu, nu numai de euforiile si inchipuirile noastre pe care le botezam trairi duhovnicesti? Parintele Mihail a demonstrat punctual, cu citate si pagini niste lucruri gravissime, dar pe noi nu ne intereseaza? E semnul cel mai elocvent ca, daca acum am cazut, cu mult mai usor il vom primi si pe Antihrist, care va fi infinit mai carismatic, mai convingator si mai… “iubitor”.

In cele din urma, acesta este esentialul – ce fel de ortodoxie traim si propovaduim? Cum e posibil sa avem, si in cele duhovnicesti, un comportament atat de… consumerist, atat de tipic pentru un spectator postmodern care asteapta mereu febril urmatorul spectacol si vrea sa vada pe cel mai nou show-man, care trebuie sa fie si mai cu sclipici si mai plin de adrenalina decat anteriorul, neaparat sa spuna glume si mai spumoase, sa aiba un joc de scena variat si interesant, sa se strambe si sa gesticuleze luxuriant, sa se miste incontinent, sa strige, “sa se joace”, sa surprinda si sa stimuleze continuu simturile si imaginatia… Mai mult: sa relateze experiente socante, sa fie neaparat “cool” si “trendy”, nonconformist si maestru in retorica, sa ne infierbante sangele si sa ne exalte afectele, sa ne faca sa radem si sa plangem in hohote, sa ne sa ne dea senzatia ca traim si ca nu suntem morti! Ce fel de umilinta, ce fel de pocainta (schimbare a vietii), de reculegere, de deschidere a ochilor launtrici si de realism cu privire la sine se pot desprinde din conferintele si cartile fratelui Klaus? Care este duhul in care acesta isi transmite chiar si invaturile corecte si bune? Daca cineva si-ar raspunde sincer la intrebare, nu am mai fi avut acum un buboi purulent care se sparge cand este atins de o observatie dura, dar cauterizatoare si profilactica pentru salvarea trupului Bisericii, cum a fost cea a Parintelui Mihail.

In timp ce predicam tocmai despre “surogate”, nu facem decat sa livram publicului, cu generozitate, divertisment “spiritual” si duhovnicie “fast food”. Surogatul nostru de viata este in cele exterioare si facile, in orice altceva decat in Duh si in Adevar. Se vorbeste de “libertatea Duhului”. Libertatea o vedem, dar… care duh? Si care Adevar, daca fiecare are adevarul lui?

Cazul Klaus Kenneth spune multe despre genul de inselare la care suntem predispusi. Acea spiritualitate despre care Cuviosul Seraphim Rose si Sfantul marturisitor Daniil (Sandu Tudor) spunea ca e duhul antihristic – pentru ca predispozitia catre idolatrie, catre amagire, catre spectacol si divertisment, dar si catre emotiile provocate de stimuli puternici, de istorii si interpretari lacrimogene, sunt toate foarte potrivite pentru cel mai mare lider charismatic care sta sa vina…

Cu sau fara K. Kenneth, ar fi important pentru mantuirea noastra sa ne vedem si sa ne asumam slabiciunea funciara care poate sa ne coste scump, sa recunoastem ca, si in Biserica, ne place sa fim distrati, sa ni se tina de urat, sa ne uitam fascinati la spectacol. Cautam viata, da, e foarte bine, dar parca mereu o cautam in alta parte decat in noi insine si in smerenia si simplitatea Bisericii noastre, decat in sobrietatea implinirii poruncilor Dumnezeiesti si in osteneala “banala” a nevointei si pocaintei de fiecare zi. Cum spunea foarte frumos si Protos.Arsenie Muscalu:

de multe ori se intampla ca noi sa cadem intr-o stare de plictiseala, de delasare, de epuizare si de dezorientare si parca asteptam sa vina ceva asa, din afara sa ne aduca o solutie de eliberare, asteptam sa se intample ceva extraordinar, sa se petreaca un lucru spectaculos, insa de multe ori nu de acest lucru avem nevoie. Noi multumim Lui Dumnezeu ca am primit cu totii de la El darul credintei, intr-un fel luminat, avem trebuinta sa-l lucram prin staruinta si rabdare, in chip neimprastiat faptele bune numite trupesti, caci acesta este inceputul calatoriei duhovnicesti. Nu de intamplari extraordinare avem nevoie, ci de o lucrare cuminte, echilibrata, statornica si sarguitoare

Genul acesta de “renastere harismatica” ortodoxa spune foarte multe despre noi insine, despre predispozitia noastra catre cultivarea “senzationalismului religios”, despre atractia noastra irezistibila catre tot ceea ce impresioneaza si emotioneaza usor, despre superficialitatea si tarele lumesti de care nu ne-am dezbarat, ca si de amorteala duhovniceasca in care ne aflam. Cum de alte cuvinte si alte experiente duhovnicesti sau existentiale veritabile nu ne pot trezi din somnul inimii, asa incat sa trebuiasca sa ne dam iluzia trezirii, prin surogate si meta-surogate? Ce profetii si descoperiri ale sfintilor, ce cuvinte tari si avertismente ale parintilor, ce semne ale sfarsitului, ce criza devastatoare, ce asalt al perversiunilor antihristice, ce Liturghie, Evanghelie, Sfinti Parinti…, plictiseala… Noi vrem show, bancuri, jonglerii si picanterii verbale, experiente limita, viziuni si minuni nemaiintalnite, crime, violuri si rataciri descrise cu voluptate, convorbiri directe cu Iisus, povestiri incredibile si zguduitoare, socuri si senzatii tari, traire mistica exploziva, euforica si trepidanta, acces la Duhul Sfant si la rugaciunea inimii pe calea cea mai usoara si mai scurta, cu tot cu pacate si patimi “la pachet”… Asta da, ortodoxie, frate… 🙂 (Desigur, gradele si formele in care suntem cuprinsi fiecare de acest duh sunt felurite).

Dar Sfintii Parinti oare ce spun despre toate astea? Ne mai intrebam daca nu cumva exista si inselare?

Mai mare vina au cei care promoveaza un astfel de “revival ortodox” sui-generis, decat bietul convertit inca zbuciumat Klaus Kenneth. Dumnezeu sa-l miluiasca si pe el, si pe noi!

In incheiere sa reflectam putin si asupra parerii parintelui Savatie Bastovoi, el insusi un convertit (VEZI)...

PS1. Probabil e o pura coincidenta ca editorul cartilor  lui K. K. este si unul dintre aparatorii din oficiu ai Patriarhului Daniel, intr-o carte lingusitoare aparuta la scurta vreme dupa alegerea acestuia, scrisa in colaborare cu alti doi faimosi valeti de curte, ei insisi un soi de vedete media, dar si – surpriza! – propovaduitori constanti si agresivi ai ecumenismului, mereu de veghe impotriva vocilor traditionaliste din Biserica si manipulatori neintrecuti, exersati, profesionisti. Si in replica data parintelui egumen al Man. Antim, aprigul patron al Agnos-ului face recurs la aceeasi autoritate a ucazurilor patriarhale:

am reuşit să înţeleg şi anumite prevederi, cu titlu de sfătuire, venite din Dealul Patriarhiei către preoţii noştri de a nu da nicio declaraţie publică presei fără acordul ierarhului locului… De a nu se expune public…

PS2: Incercand ignobil sa-l umileasca si sa-l discrediteze pe parintele Mihail, editorul sibian nu a gasit un alt standard de referinta pentru ortodoxia autohtona decat o Enciclopedie recenta, scoasa sub egida… aceleiasi Patriarhii (ne mai miram?), indicand implicit, cu ocazia aceasta, si care este sensul unei astfel de aparitii editoriale – anume, instituirea unui fel de Who’s Who ortodox roman. Un fel de diptic oficial, un fel de Carte a Patriarhului, in care, daca esti trecut existi, daca nu, nu. Citim in ziarul patriarhal despre acest volum ca a fost alcatuit sub coordonarea PF Daniel insusi, care declara ca

“cei mai mulţi colaboratori la acest vast proiect sunt doctori în teologie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu”,

printre care este enumerat, la loc de cinste, aceeasi nelipsita si veche cunostinta a noastra care ne anunta mai de mult ca ne “monitorizeaza atent”, preotul Constantin Necula.

Acesta este etalonul de ortodoxie care ni se propune (impune?) de catre mainile harnice intru diversiune si sincretism ale teologilor si editorilor de la Sibiu. O carte in care nu doar parintele Mihai Stanciu nu figureaza, dar nici Parintele Justin Parvu, de pilda, nici Mircea Vulcanescu (desi a fost si teolog si e martir al Bisericii, iar profesorul sau, Nae Ionescu este prezent). Si cati altii nu se regasesc oare in acele pagini? Nume de care cu siguranta nu suntem vrednici! In schimb, se afla in Enciclopedie, cu poza mare, un oarecare profesoras intrigant de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, faimos tot pentru murdariile, diversiunile si calomniile pe care le propaga – atat in viu grai cat si pe internet – impotriva Parintelui Justin si a ortodocsilor care cauta sa pastreze Sfanta Traditie nealterata. Asa standarde de ortodoxie, asa reactie! 🙁

Legaturi:


Categorii

Ecumenism, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Klaus Kenneth, Opinii, analize, Parintele Mihail Stanciu

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

78 Commentarii la “ORTODOXIA CA UN SHOW (sau ca o MARFA?) sau despre primejdia falsei renasteri harismatice

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. UPDATE:

    http://www.agnos.ro/blog/2010/05/20/klaus-kenneth-la-sibiu-mai-2010/

    Din prisosul “largimii inimii” despre care vorbeste (confundand-o grav cu “vederile largi” si nonconformiste), pr. Necula il face nici mai mult nici mai putin decat “dobitoc” pe pr. Mihail si pe “blogistii” de noi, care au indraznit sa se lege de idolul KK. De asemenea, ne blesteama sau ne ameninta, practic cu pierderea mantuirii, prin “neiertarea acestui pacat nici in veacul de acum, nici in cel va sa fie”.

    Ce poti sa mai spui: la asa “largime a inimii” si “inclusivism” ramanem total muti de uimire. Frate Ciprian Voicila, ce ziceai fratia ta de “capul in gura”? E tare bun papa Necula, nu?

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2008/10/31/popa-de-profesie-sau-cum-se-face-batjocorirea-lui-hristos-astazi/

    De altfel, la fel de generos s-a dovedit a fi si Klaus insusi, care nu a ezitat sa il catalogheze (in alta conferinta – http://www.agnos.ro/blog/2010/05/19/klaus-kenneth-la-deva-2010/) pe p. Mihail, laolalta cu noi, drept ”spalati pe creier care nu vor decat sa omoare, plini de venin”, facand aluzie la necesitatea ca ierarhul sa intervina pentru pedepsirea unui astfel de preot si apoi laudandu-se (cum se si face, crestineste) despre cati a convertit cu cartile sale si despre cum a dat el toti banii la manastiri. Asta ca sa ne fie foarte clar cu cine avem de-a face.

    Sa va zicem: RUSINE ar fi inutil. Viclenia si/sau inselarea nu cunosc rusinea. Dumnezeu sa va ierte si sa nu va ajute in planurile si afacerile facute spre smintirea celor slabi si naivi!

  2. Pingback: Klaus Kenneth la Sibiu « Blogul lui Vasile Călin Drăgan
  3. Doamne ajuta!
    Eu l-am auzit pe KLAUS KENNETH vorbind si am avut in suflet o bucurie, care nu are cum sa fie inselatoare ci izvorata din iubirea mantuitoare a lui Iisus Hristos.Am citit ce ati scris si nu am de gand acum sa despic firul in patru sa va contrazic, oricum am vazut ca sunteti intr-adevar purtatori de drept al unui razboi intru cuvant si nu numai…Cu iertare sa-mi fie cand o spun, dar ma tem ca asemenea fariseilor, nu mai aveti capacitatea de a simti adevarul pentru ca aveti sufletul ferecat de ritualism, formalism si automatism lipsit de duh. Hristos este viu in veci, iar Biserica Lui, trebuie sa fie si ea vie, mereu aceeasi si mereu noua, prin Duhul Adevarului si al sfinteniei. Da, la fel ca unui alcoolic caruia nu este bine sa i se recomande a nu mai bea dintr-o data caci intra in sevraj, asa e bine sa luam copiii nostri care cauta falsa bucurie a simturilor in discoteci, pentru ca impactul aceasta categoric nu se concretizeaza uneori decat in esec.”Cel pe Care voi, necunoscandu-L, Il cinstiti, pe acesta Il vestesc eu voua…El da tuturor viata, suflare si toate. Si a facut dintr-un sange neamul omenesc…ca ei sa caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipai si L-ar gasi, caci nu e departe de fiecare dintre noi. Caci in El traim si ne miscam si suntem…”(Faptele Apostolilor 17, 23-28)

  4. @ Cristina!

    In formele si ritualurile Bisericii NU ESTE AUTOMATISM, aici gresesti grav…!
    Paradoxal este MULTA LIBERTATE, este multa bucurie si VIATA, este TRAIRE care bucura sufletul si care nu-l inchisteaza si obstructioneaza, ci il duce la multa LARGIME duhovniceasca, si nu la o “incorsetare”, cum gresit cred cei care nu stiu din experienta si experiere proprie ce inseamna sa TRAIESTI si sa practici modul Orthodox integral de vietuire pe pamant!

    Din contra, in “dezinvoltura” si “nonconformismul” unor oameni, cum sunt crestinii protestanti, sau altii care nu vor sa traiasca in “tipare” si “sabloane”, este MULTA ROBIE si sclavie si inchistare si ingustime!
    Da este ROBIA INSELARII!
    Paradoxal astfel de oameni care isi spun “liberi” (nu ma refer la Klasu Keneth, ci la protestantii care contesta ritualurile Bisericii), sunt manati si condusi ca si simple “papusi” si “marionete” de PAPUSARUL nevazut, care cu “sforile gandurilor pline de parere inselata de sine”, face din ei ce vrea el, si “scoate” uneori din “prestatia” lor, adevarate numere de teatru…care prind bine la public!

    Despre acest Klasu Keneth nu stiu nimic!
    Nu i-am citit nici o carte, si nu am participat la nici o conferinta de a lui, ci am ascultat doar cateva franturi din conferinta inregistrata de la Sibiu, care a fost postata pe net!

    Dar cred ca exista niste PRINCIPII GENRAL – VALABILE, dupa care poate fi “cantarit” si apreciat orice om care vine din lumea neortodoxa, sau pagana, la Ortodoxie si prin Botezul Crestin Orthodox se face MADULAR AL TRUPULUI BISERICII ORTHODOXE a Lui IISUS HRISTOS!

    In primul rand cand cineva doreste SINCER sa devina Orthodox si sa primeasca Botezul Crestin Orthodox la Maturitate, TREBUIE SA SE NASCA INTEGRAL DIN NOU!
    Trebuie SA PRIMEASCA si SA doreasca sincer sa DOBANDEASCA O NOUA GANDIRE, fundamental diferita si deosebita de cea pe care o avea inainte de a fi crestin ORTHODOX!

    In antichitate, multi Sfinti Parinti, inainte de a deveni Crestini erau FILOSOFI, chiar profesori de filosofie, cum a fost Fericitul Augustin inainte de convertire, sau Sf. IUSTIN MARTIRUL si Filosoful sau altii!

    Dar cand au devenit crestini AU AVUT O NOUA GANDIRE, una duhovniceasca si una CURATA si CURATITA si purificata si INNOITA si LAMURITA de “focul” haric al Botezului Orthodox!

    E adevarat ca in noua lor ipostaza de crestini, fostii “filosofi”, deveniti acum “crestini”, au incercat sa vorbeasca pe LIMBA FILOSOFIEI fostilor lor colegi si prieteni intelectuali din lumea intelectuala a acelor timpuri, DAR NU AU MAI GANDIT CA INAINTE de a fi crestini, ci au devenit O NOUA FAPTURA, cu O NOUA GANDIRE!

    Or, din ceea ce am citit ca i se reproseaza si i se imputa ca si greseli lui K.K, una dintre aceste “contestatii” ar putea fi plauzibila tocmai pentru argumwentul ca el NU S-AR FI DEBARASAT integral si intrutotul de un vechi mod de gandire, si de un vechi stil de vietuire cu vechi apucaturi superstitioase…!

    Cred ca nu ii strica acestui “neamt” sa i se aduca amiinte de STANDARDUL de RIGOARE si ACRIVIE si AUTENTICITATE pe care il are Orthodoxia si pe care trebuie sa-l respecte si tina toti NEortodocsii care vor sa devina Orthodocsi, inclusiv “nemtii”, si mai ales ei, as cum ei pretind altor oameni sa fie “punctuali”, si “disciplinati”, si ordonati, atunci cand acestia merg in Germania, ca sa traiasca sau sa lucreze acolo!

    Fiindca am auzit ca acest K.K. a avut si experiente “orientale” religioase si mistice, in viata lui framantata, pana a devenit crestin orthodox, as vrea sa mai punctez o idee care cred ca exprima si exoplica intr-o anumita masura de ce este necesar ca cei care de buna voie doresc sa devina crestini Orthodocsi, SA RESPECTE INTEGRAL si AUTENTIC modul de a fi si de a gandi CRESTIN ORTHODOX, si sa nu-si permita sa MODIFICE si AJUSTEZE ei acest mod si stul de viata si gandire, dupa mintea lor, sau dupa IDEILE pe care si le-au isnsusit inainte de a deveni crestini Orthodocsi.

    Si as vrea sa ma folosesc in aceasta “incercare” de lamurire pe care vreau s-o aduc acestei “idei” de o comparatie pe care doresc sa o fac intre tinerii romani care se apuca de yoga sau arte martiale, si tinerii (adultii) neorthodocsi care se apuca de Crestinismul Orthodox!
    Cee ce vreau sa spun este ca atunci cand tinerii romani se apuca de yoga sau arte martiale isi insusesc INTEGRAL stilul de gandire si limbajul si chiar ritualul acelor practici orientale (stiluri de lupta sau religii), FARA CA SA FAC EI DEROGARI sau MODIFICARI sau SCHIMBARI a continutului acelor practici orientale sau a modului lor de practicare, ci IL RESPECTA si TRATEAZA in forma TRADITIONALA autentica!

    Ca sa ma fac mai bine inteles, o sa ma refer la mine, la o etapa a vietii mele cand am “gustat” si eu din “vraja” Orientului Indepartat…
    In adolescenta si primul an de facultate, am practicat Shotokan, Fudokan, si Aikido!
    Nici o clipa nu mi-am pus problema de a practica aceste stiluri de arte martiale “in mod liber” si dupa capul meu, ci cand m-am apucat sa le invat doream sa le invat vat mai autentic, in forma lor cat mai traditionala!
    Ajunsesem de invatasem multe cuvinte in japoneza, invatasem formule de salut, un anumit “cod” de atitudini si comportamente, care chiar incepuse sa-mi placa! Cand ii salutam pe parinti mei, ma inclinam ca la salutul japonez REI (pe care il invatasem in DOJO)in fata lor, tinand mainile pe langa corp!
    Cand multumeam cuiva pentru ceva anume spuneam des, foarte des…”DOMO ARIGATO”!
    Numaram in japoneza, salutam colegii de liceu in japoneza, practicam exercitii de relaxare si limpezire a gandurilor (MISOGI) japoneze etc…
    Visam sa vad Japonia, sa invat acolo, (de la sursa) ceea ce ma pasiona despre artele martiale si cu deosebire despre Aikido, care ma fascina
    In Bucuresti am mers la facultate (refuzand cu indarjire provincia), tocmai pentru a practica si invata Aikido-ul si primul lucru pe care l-am facut in primele saptamani dupa ce ajunsesem la facultate a fost sa caut un “Dojo” de Aikido, si sa ma inscriu in AIKIKAI…!

    Dar HRISTOS-Domnul si Mantuitorul meu, mi-a schimbat TRAIECTORIA si DIRECTIA si DRUMUL VIETII, si am devenit crestin Orthodox PRACTICANT (catre sfarsitul primului an de facultate)!

    Dupa intoarcerea ca si Fiul cel Pierdut la Orthodoxie si la Viata Bisericii, am aflat despre RAZBOIUL NEVAZUT si despre STIINTA LUPTEI CU SATANA si cu duhurile necurate pe care au dat-o in istorie marii asceti si marii LUPTATORI DUHOVNICESTI AI LUI HRISTOS!
    Si am avut marele noroc in viata sa aflu si sa gasesc COMOARA DE INVATATURI A SFINTILOR RUSI (si cu deosebire a Cartiele Sfintilor Episcopi rusi Igantie Briancianinov si Teofan Zavoratul)!
    Si am invatat cat am putut despre Crestinsim si Orthodoxie, am invatat un nou MOD DE GANDIRE si de VIETUIRE in lume, despre care nu stiusem aproape nimic inainte…!

    Si tot ceea ce stiusem inainte aproape am uitat, am uitat modul vechi de a fi, si am dorit sa SORB cu lacomie LAPTELE si MIEREA Invataturilor Orthodoxe!

    Cred ca este o problema de SINCERITATE ca atunci cand devii Orthodox Practicant, SA DORESTI SA FII orthodox INTEGRAL si TOTAL si AUTENTIC, si sa faci o “rocada” totala in gandire, si anume, sa scoti din centru gandirii o mentalitate pe care ai tinut-o ani buni in cap, si s-o treci la periferie sau s-o arunci la COSUL UITARII, iar in centrul gandirii tale sa treci NOUA MENTALITATE si NOUL MOD DE A VEDEA SI INTELEGE LUMEA…ORTHODOX!

    Este o PREFACERE, o TRASNFORMARE, o METAMORFOZA, in care ar trebui sa devii un OM NOU, si sa lucrezi si savarsesti cum spune Sf. Ignatie Briancianinov, LUCRARILE FIRII CELEI INNOITE DE HARUL BOTEZULUI!

    Or, cred ca lui K.K i se reporseaza tocmai faptul ca a devenit Orthodox, aducand cu el un mic sau mai mare “bagaj” ideologic necrestin si neorthodox, respectiv un mod de a gandi, caruia nu i-a dat “delete” din minte, si de care nu s-a debarasat atunci cand s-a “facut” orthodox…!

    In istoria Bisericii au fost nenumarate cazuri, mai ales dupa anul 313, si dupa 324, cand Sf. Constatin cel Mare (pe care ieri l-am Parznuit) si-a invins adversarii si a devenit unicul IMPERATOR al Imperiului Roman, au fost cazuri cand s-au botezat in masa multi pagani din imperiu, ca sa aiba noua religie a Imparatului, insa ei NU AU INTRAT IN BISERICA, ca OAMENI NOI, si convertiti integral in gandirea si inima lor, NU!, ci au intrat in Biserica Crestina a lui Hristos cu vechiul mod de gandire pagan si cu vechiul mod de purtare pagan, si si-au pus doar o “masca” glazurata de crestini!

    Or, “Orthodox autentic” este crestinul CEL care PE DINAUNTRU este preschimbat in Orthodox, cel care in inima lui a ajuns sa CUGETE si GANDEASCA si SIMTA… “Orthodox”!

    Si cum din prisosul inimii graieste gura (cum spune Sf. Scriptura), si “CANTA” gura…omului, daca Gura si Penita lui K.K scrie invaturi cu idei mai putin Orthodoxe…autentice, si daca CANTA CANTECE clar cu iz proestant, inseamna prin urmare si pe cale de consecinta logica, ca inima si mintea lui nu-i inca TRANSFORMATA si facuta…orthodoxa in totalitate si in forma CURATA autentica si traditionala Orthodoxa…!

    Ca sa nu fiu acuzat ca imi dau cu parerea si ca vorbesc din zvonuri (cum zicea Romeo si Parintele Necula…) ma opresc aici, insa ceea ce am spus nu il priveste strict pe K.K., ci pe toti oamenii care doresc sa devina Orthodocsi si care poate chiar ca se fac…orthodocsi intr-un moment al vietii lor (si bine ca fac pasul acesta esential pentru mantuirea lor vesnica…), problema ramanand insa, daca numai s-au “facut”, sau s-au si PREfacut (nu in sesnsul de imbracare ipocrita a unei masti atitudinale comportamentale), ci daca S-AU TRANSFORMAT si PRESCHIMBAT realmente in crestini orthodocsi care gandesc orthodox cu adevarat!

    Domnul sa aiba mila de noi toti!

    Hristos s-a inaltat!

  5. O mica adaugire la cele spuse mai sus. In formele si ritualurile bisericii ortodoxe nu este nici AUTOMATISM si nici MULTA LIBERTATE.

    In formele si ritualurile bisericii ortodoxe exista multa rigoare, multa grija ca nici o cirta din ceea ce s-a stabilit in Sf. Evanghelii, de catre Sf. Parinti si de catre Sf. Traditie, SA NU FIE SCHIMBAT. De aceea avem carile sfinte dupa care ritualurile bisericii se desfasoara NESCHIMBATE de sute si mii de ani, si ma refer la savarsirea Sfintelor Taine, la slujba de tundere in monahism, la slujbele de inmormantare, la slujbele de parastase, la slujbele de sfintire a apei, de sfintire a caselor, la moliftelnice in general, si la toate randuielile bisericii.
    Dogmele si ritualurile bisericii au fost stabilite cu multa intelepciune la cele 7 Sinoade Ecumenice, sub directa inspiratie a Duhul Sfant.

    Toate acestea NU INSEAMNA nici ritualism, nici automatism si nici lipsa duhului. Inseamna tocmai efortul de a pastra cu sfintenie ceea ce ne-a fost transmis cu sacrificii si cu pret de sange, pentru a fi spre ajutorul nostru, pentru ca NUMAI prin ele ne putem lucra MANTUIREA aici pe pamant.

    Orice modificare a dogmelor si/sau ritualurilor bisericii, pe care bisericile apusene le-au facut din plin de-a lungul timpului, au dus la indepartarea lor de Harul Sfantului Duh, si la ratacirile fara numar care exista in prezent.

    Libertatea, multa bucurie, viata, trairea si multa largime duhovniceasca, izvorasc tocmai din iesirea noastra de sub robia pacatului.

    Hristos si Biserica Lui sunt vii in veci, tocmai pentru ca sunt singura sursa de viata vesnica. Sa nu ne amagim ca vom gasi mantuire in nici o inovatie venita de aiurea, oricat de imvesmantata ar fi ea in intentii bune si in vorbe ademenitoare.

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » MARTIRI SI HISTRIONI sau: CINE NE TRANSMITE DUHUL ADEVARULUI? Pilda de pateric din inchisoarea de la Targsor: SE POATE SA DANTUIESTI PE SUFERINTA TA?
  7. Celor care ma acuza si nu ma cunosc!
    Stati fratilor linistiti, sunt crestina si iubesc ortodoxia din suflet pana la jertja!(cred, ajuta Doamne necredintei mele). Stiu foarte bine ca Biserica Ortodoxa se actualizeaza in aceasta lume prin Duhul Sfant care se coboara prin intermediul riturilor crestine si marturisesc faptul ca lucrarea Lui Dumnezeu se realizeaza prin Tainele Bisericii. Dar oare nu e nevoie si de participarea noastra in Duh la aceste ritualuri? La asta ma refeream si asta ma tem ca pierdem si acum cum bine am pierdut in multe parohii in vremea comunista. Ma iertati pentru tot, Dumenezu sa ne judece pe toti, eu n-o sa mai intervin cu nimic in aceasta disctutie intre noi, deloc ziditoare.

  8. @Cristina:

    departe de mine intentia de a te judeca. Nu cred ca reiese asa ceva din cele ce am scris. Am incercat sa aduc niste informatii suplimentare, chiar daca nu am fost intrutotul de acord cu cele afirmate de tine. Daca nu am fost prea clara in exprimare, te rog sa ma ierti, dar in nici un caz nu am fost rau intentionata.

  9. Am primit de la parintele Tudor Ciocan (preot misionar) la Spitalul de Ortopedie din Bucuresti):

    Doamne ajută!

    Am terminat azi şi a doua carte a lui Klaus Kenneth, cea cu periplul prin România. Formularea cea mai deplasată, chiar şocantă aş spune, este cea care se referă la “pupătorii de podea, frecătorii de cruce” (p. 93), pe care i-a întâlnit (şi nu i-a judecat!…, v. p. 175) la o Sfântă Liturghie obişnuită (pentru noi, cel puţin, eventual cu mici particularităţi care pot fi privite cu condescendenţa sau cu ironie, din perspectiva lui Ion Creangă sau a lui Damian Stănoiu, depinde de bunăvoinţa fiecăruia) din Sibiu, slujbă descrisă între p. 172 – 175. Interesantă este şi reacţia unui Părinte ortodox, cel puţin aşa cum este descrisă de Klaus: “îl întreb, printre altele, ce părere are despre observaţia pe care am făcut-o şi care m-a şocat, că oamenii se târăsc pe sub veşmintele preoţilor. El îmi confirmă că nu e ceva cu totul neobişnuit şi că i se întâmplă şi lui să fie atins de oamenii care încearcă să apuce o bucată din veşmântul său în timpul Liturghiei – o cutumă ciudată, dar ce să mai zici?” (p. 187). Se înţelege că respectivul Părinte nu a reuşit să-l facă să înţeleagă semnificaţia simbolică a respectivului gest. Mai rău: mi se pare că Klaus chiar a înţeles că de fapt are dreptate…

    Mai sunt şi alte pasaje, care sunt şocante şi nedrepte, căci confundă tradiţionalismul şi râvna ortodoxă cu fariseismul şi zelotismul iudaic.

    Plus, că în fond, omul îşi dozează efortul după nişte criterii nu chiar duhovniceşti:

    “La ora 16, suntem invitaţi la masă la Elena şi Mihail, o pereche tânără, care, însă, s-a dovedit puţin nepricepută în organizarea conferinţei – se vede că nu aveau experienţă, astfel încât la intrarea în sală am dat peste doar 70 de oameni, fapt care l-a enervat mai ales pe Romeo, care se teme că nu va reuşi să îşi scoată nici măcar banii de benzină (p. 211).”

    Bine, ca să fiu cât mai obiectiv cu putinţă şi să nu încerc să deformez contextul trebuie să remarc faptul că în urma predicii

    “o doamnă tânără, pe nume Dana, plângând din tot sufletul ei, îmi spune că s-a convertit chiar în seara aceasta – înainte ar fi fost o necredincioasă! Cine să mai vorbească în astfel de condiţii despre bani de benzină? Nu, nu, Dumnezeul nostru nu e fitecine – din toate reuşeşte să scoată Binele. Iar dacă la 70 de oameni s-au vândut 30 de cărţi, acesta e un semn neîndoielnic că a meritat călătoria până aici. (p. 212 – 213).”

    M-am hotărât să vă scriu toate astea, observând că mai mulţi din cei care îşi dau cu părerea despre K. Kenneth sunt pro sau contra lui fără să-i fi citit cărţile, doar ce l-au urmărit pe la vreo predică.

    Câteva observaţii:
    1. Klaus e superficial în ceea ce priveşte cunoştinţele teologice. Sunt convins că nu s-a apropiat nici cu degetul de scrierile mai adânci ale noastre, adică ale Ortodoxiei. Îi ajunge ce simte el pentru Domnul Iisus (poate ar fi mai nimerit să scriu cu un “I”). Mă întreb ce-o fi înţeles din sfinţii pe care i-a tradus: Nil Sorski, Vasile de la Poiana Mărului, Paisie de la Neamţ? Că nu prea am văzut o influenţă cât de cât mai profundă a acestora în cărţile lui.

    2. Fiind în fond un superficial, cultivă superficialul şi aici e o mare problemă. Ortodoxia trebuie să le arate oamenilor calea spre Hristos, iar această cale nu e deloc superficială. De fapt, Klaus a venit aici să-şi vândă o marfă. El crede (sau cel puţin sper că aşa este) că-l mărturiseşte pe Iisus, dar de fapt îşi vinde cărţile. El şi cei care-l înconjoară ... Iar cărţile lui nu le poţi aşeza pe niciun raft al unei biblioteci ortodoxe, nici măcar a uneia în care să existe doar lucrări moderne şi contemporane. Nu le văd puse nici pe raftul marilor teologi (Păr. Popovici, Păr. Meyendorff), nici a marilor trăitori (Sf. Siluan, Cuv. Sofronie, Cuv. Paisie), nici nu mai vorbesc de românii noştri.

    Dar e de luat în seamă acest amănunt, că în vreme ce aceia care-l înfruntă pe Klaus Kenneth şi staff-ul lui managerial, luptă doar pentru ideea de Ortodoxie (fără ca din asta să câştige ceva în plan material), Klaus şi echipa lui luptă şi pentru a-şi vinde marfa (nu numai, că ecumenismul protestant răzbate de un număr semnificativ de dăţi din subtextul lui Klaus).

    3. Probabil că cea de-a treia carte e cea care va ridica cele mai puţine semne de întrebare. O citesc şi, dacă mi se pare interesantă, vă spun.

    Cu drag în Hristos Domnul nostru,
    pr. Tudor Ciocan
    Spitalul de Ortopedie “Foişorul de Foc”,
    Bucureşti

    Sf. Mc. Ioan Rusu, anul Domnului 2010

  10. Pingback: Razboi întru Cuvânt » OFENSIVA PAPISTA FARA PRECEDENT IN SPATIUL ORTODOX/ Asediul ratacirilor si smintelilor si cateva reactii sanatoase/ ROADELE MISIUNII CA BLESTEME “OSTASESTI” SI CA CIFRA DE PROFIT/ Duhul lumesc ne pierde/ “MO
  11. Chiar daca va fi considerata ca o lipsa de smerenie, voi reproduce ceva ce am spus la articoulul: “CONCLUZIILE Conferintei de la Pireu despre primatul papal” din 04 mai 2010, observatie care se aseamana cu una dintre observatiile subliniate de pr. Tudor Ciocan in ceea cel priveste pe KK:
    Ziceam ca: a declarat, tot intr-una din conferintele lui, ca este neplacut surprins ca oamenii ating vesmintele preotilor atunci cand acestia ies cu Sfintele Daruri, sau cand cadelniteaza, si considera acest lucru ca un obicei primitiv. O fi el un obicei primitiv, dar cred ca oamenii il fac gandindu-se la femeia cu scurgere de 12 ani din Sfanta Evanghelie, care s-a atins de vesmintele Mantuitorului, si care s-a vindecat. Oamenii se gandesc ca vesmintele cu care slujesc preotii Taina Sfintei Euharistii sunt sfintite, si din evlavie se atig de ele.

    Deci KK se tot repeta. Se vede ca nu prea a inteles nimic din ceea ce este ortodoxia, inclusiv din acele manifestari de evlavie populara care insotesc cultul in biserica.

    Daca considerati comentariul nepotrivit, nu e nici o suparare daca nu-l postati.

  12. Fratilor,sa nu catalogati gresit comentariul meu, incerc sa apar Traditia Bisericii noastre cu acelasi sarg si aceeasi staruinta ca si dumneavoastra. Sunt elev la un Seminar Ortodox care l-a primit pe KK cu bratele deschise zilele acestea dar, va marturisesc sincer faptul ca nu vad o mare discrepanta intre personalitatea acestui predicator si duhul ortodox. Va sfatuiesc cu dragoste frateasca sa vedem partea buna, luminoasa, ortodoxa din viata acestui om care a suferit nenumarate ispite dar care a izbutit, spre cinstea lui sa cunoasca si sa imbratiseze ortodoxia. Am vazut toate comentariile despre aceasta problema si pe cele favorabile, si pe cele potrivnice lucrarii sale dar tot ce pot spune este ca trebuie sa urmam calea de mijloc. Atitudinea aceasta apriga dar totodata necesara in apararea duhovniceasca a crestinilor nostri si anume de a gasi si partile intunecate ale acestor personalitati nu putem spune ca este intotdeauna fundamentata corespunzator sau inteleasa in totalitate. Nu trebuie sa uitam ca acest om a trait intr-o biserica apuseana moarta care a contribuit la separarea sa de Hristosul viu si adevarat, aruncandu-l astfel intr-o deznadejde cumplita. Nu-i puteti cere unui om care a fost abuzat timp de 7 ani de un preot romano-catolic homosexual sa sarute mana unui preot ortodox.Ei bine, acest om a facut acest gest desi a intampinat traume insuportabile. S-a smerit inaintea unor preoti extraordinari de la noi din eparhie si chiar s-a apropiat duhovniceste de acestia legand prietenii autentice despre care nu pot spune ca s-au infaptuit in scopul vinderii unor carti. Asta dovedeste iertare si dragoste.Este firesc ca fiecare om sa aiba slabiciunile sale. Nu putem cere sa fie cu totii duhovnici vestiti. KK a cantat aproape toata tineretea lui la chitara fiind un lucru normal pentru orice tanar apusean.A-i cere sa renunte la a mai canta(despre curatia duhovniceasca a muzicii sale nu ma pot pronunta intrucat nu am auzit-o)in numele evlaviei ar fi un lucru imposibil pentru el dar atata timp cat nu indreapta sufletele ascultatorilor spre pacat.Practic, nu vad o problema in asta. Cat despre faptul ca nu a inteles gesturile credinciosilor nostri de a se atinge de vesmintele preotilor, reactia sa este normala. Mentalitatea sa distanta, rece fata de asfel de manifestari este normala in cazul oricarui vesr-european care vede pentru prima oara cinstirea vesmintelor preotesti(sa nu uitam ca in occident asta este considerata habotnicie sau lipsa de discernamant).
    Ar trebui sa vedem in KK in om care a reusit sa iasa din iadul anti-crestin al Apusului, din inselaciunea demonica a guristilor ,din doctrinele marilor filozofi atei ai lumii si sa-L cunoasca pe singurul si adevaratul Dumnezeu, pe Iisus Hristos Domnul nostru in singura si adevarata Sa Biserica Ortodoxa. KK nu trebuie apreciat pentru o statura duhovniceasca impunatoare pe care toata lumea este constienta ca nu o poseda asemeni unui parinte sufletesc experimentat spre exemplu , ci mai ales ca pe o dovada ca Dumnezeu lucreaza in lume si isi cheama slujitori din toate partile lumii scotandu-i din infernul in care se zbateau. Sa nu uitam ca acest om este ortodox de doar 20 de ani, in timp ce noi ne-am nascut fii ai imparatiei cerurilor,fapt pentru care mai are multe lucruri de trait si de aflat despre dreapta credinta in Hristos. Sa nu uitam totusi,ca acest om a fost primit de parintele Rafail Noica timp de 3 zile pentru a dicuta cu el despre tainele Bisericii noastre. Oare daca acest KK ar fi avut viclesug in inima sa, parintele Rafail l-ar mai fi primit alaturi de el? KK a devenit ortodox din voia si purtarea de grija a lui Hristos.Sa ne rugam Bunului-Dumnezeu sa-L intareasca in lucrarea sa pentru a le arata si altor oi ratacite drumul nu desavarsit dar plin de ravna spre Ortodoxie. Doamne ajuta!! Daca gresesc in judecata mea va rog cu smerenie sa ma apropiati de ADEVAR!!!

  13. @TeodorSeminaristul: Of, mai frate, mai, nimeni nu l-a criticat si nimeni nu a cautat aspectele intunecate ale lui Klaus Kenneth. Marea problema nu se gaseste nici periplurile sale ci in DUHUL in care se manifesta Klaus. Oricat de mult am incerca, duhul lui Klaus nu are nimic in comun cu duhul parintilor de la Essex si cu duhul oricaror parinti ortodocsi in general! Ce face el se numeste actorie, misanscena “duhovniceasca”, scamatorie cu trucuri retorice si emotionale. Faptul ca a stat la pr. Rafail Noica nu spune nimic. Poate ca parintele incearca si tot incearca sa-l vindece, ca parintele Sofronie pe Balfour, alt convertit ratacitor… Apoi si Iuda a stat mult timp cu Mantuitorul, ba s-a mai si impartasit la Cinea cea de Taina. Si nu a fost oprit de Hristos defel. Din vietile sfintilor stim alte exemple de sfinti care erau inconjurati si speculati de profitori, iar acestia nu i-au alungat de la ei (Sf. Grigorie Teologul). Problema cu muzica lui este ca e un stil… tulburat si tulburator rau de tot, tot ce poate fi mai antiduhovnicesc (nu doar laic!) si ca face comert cu ea, desi EL SINGUR pretinde ca s-a lasat de muzica! S-a lasat, dar canta si vinde… Foarte credibil, nu?

    Nu este deloc normal sa nu intelegi evlavia credinciosilor fata de vesmintele preotilor. Pana la urma, cati romani nu sunt ei insisi convertiti la ortodoxie, desi nascuti aici? Cred ca foarte multi din biserica sunt astfel de convertiti, mai ales ca in perioada comunista educatie crestina nu prea auzeai sa se faca. Dar nu am auzit de la acesti convertiti repulsii de acest gen. Ele sunt nefiresti si nu pot fi explicate prin originea lui Klaus. Si, ma rog, una e sa aiba o neputinta, alta este s-o si propovaduiasca si altora!

    Pana sa vedem ce face Dumnezeu cu Klaus, ar fi trebuit sa vedem cum lucreaza Dumnezeu prin oamenii pamantului de aici – prin martirii din inchisori, marturisitorii si parintii nostri. De la ei am primit mostenire Duhul, Izvorul Vietii, dar noi am facut lucruri rele si ne-am sapat fantani sparte, ne-am instrainat de parintii nostri si alergam dupa evanghelizatori de stadion.

  14. Multumesc pentru sfaturile dumneavoastra si pentru rabdarea de a indrepta neputinta mintii mele. Dumnezeu sa va intareasca si sa va dea multa sanatate pentru a lucra in slujba poporului Sau. Toate cele bune!!!

  15. am vazut articolul si constat o lipsa de cunoastere a unor elemente simple din ortodoxia noastra. oamenii se ating de hainele preotilor… pai bine fratilor, dar nu ati citit ca stateau bolnavii pe unde treceau Apostolii si se vindecau daca se atingeau de hainele lor, sau chiar si numai cand cadea umbra Apostolilor peste ei? de atunci este acest obicei in Biserica, de doua mii de ani. il gasiti scris in Faptele Apostolilor. cat il priveste pe K.K., nu ma obosesc sa-l citesc. am citit despre miscarea aceasta de sorginte protestanta, ‘renasterea harismatica’. parintele Serafim Rose are o lucrare excelenta pe aceasta tema. povestea pe scurt: este doar o noua ratacire protestanta. asa ca pur si simplu evitati-l….

  16. KK s-a convertit, asa fac si cartile lui unora…insa ATENTIE convertirea la ortodoxie nu inseamna mantuire.Cei drept ortodocsi pana in ziua mortii isi plang pacatele si nadajduiesc la miluire,asa precum toti Sfintii nostri au facut.Ortodoxia este drumul, persoana se mantuieste doar oprin Duhul Adevarului care numai in ortodoxie este.

    KK nu e cel care poate arata drumul, e departe de a fi si ortodox…STATI BINE cei care il apreciati,KK nu e inca ortodox…

  17. Va recomand si chiar va rog sa cititi marturiile ortodoxe despre convertire ale unor englezi in viata (12 englezi), printre care si mitropolitul Kallistos Ware. Cartea a aparut nu demult la editura Deisis. Si mitropolitul Kallistos predica in Anglia si in toata Europa, si vorbeaste despre convertirea sa insa marturia este alta, este plina de smerenie si de bunacuviinta.

    http://www.edituradeisis.ro/index.php?controller=product&product_id=134

  18. Cititi si aici negresit!

  19. “KK nu e inca ortodox… ” Dar eu ma intreb cine e. Un tinar a mers odata la Parintele Sofronie si i-a zis cu multa insufletire: “Parinte, sint ortodox!” Fusese botezat de putin timp. Parintele l-a privit si i-a raspuns: “Eu inca nu…”

    Da, probabil ca parintele Rafail tot vrea sa il povatuiasca pe KK intru adevarul ortodoxiei. Ce bine ca incearca acelasi lucru si cu noi ceilalti prin conferinte, carti si rugaciune! Caci toti avem nevoie.

    Cit despre Klaus… L-am intilnit si eu si… mi-a placut felul lui de a fi. Da, spune si lucruri gresite. Dar noi, cei “ortodocsi”, sa avem rabdarea sa il corectam cu blindete atunci cind greseste. Cred ca ar fi mult mai folositor pentru toata lumea daca aceia care gasesc erori in comportamentul sau judecata lui i-ar scrie personal pentru a incepe un dialog constructiv. Sa recunoastem ca este bine primit de tineri. Prin urmare, marii parinti ai bisericii noastre il pot indruma pe calea cea dreapta si prin el si pe toti cei care il asculta. Pentru ca realitatea este ca majoritatea tinerilor nu se simt atrasi de slujbele sobre (si lungi, chiar daca vitale si absolut minunate, odata ce ai inceput sa simti si sa intelegi!). Apreciez efortul celor care intra in turma de lupi si incearca sa ii abata de pe calea lor rea – nu cu batul, ci cu dezvaluirea unor traume personale cumplite, care totusi nu L-au indepartat pe Hristos de la el. Citi dintre tinerii nostri, pururea acuzati si “pedepsiti” de parintii lor duhovnicesti nu si-ar dori sa auda ca Domnul este cu ei, chiar si atunci cind gresesc? Caci din pre-multa deznadejde si din lipsa de identificare cu orice reprezinta biserica, nu mai exista cale inapoi pentru multi dintre ei.

    Imi cer iertare pentru indrazneala mea si propun tuturor celor ce detin cunostinte ortodoxe vitale, sa le impartaseasca acestui KK si sa vada daca il pot determina sa invete despre traditiile romanesti si cum reflecta acestea realitati din Sfinta Evanghelie. Sint de acord ca nu a inteles poate sensul unor gesturi romanesti, dar avind in vedere ca nu este un sfint parinte si ca experienta lui din vest este cu totul diferita de ce a gasit la noi… aveti putin ingaduinta.

    Cu durere va spun ca atitudinea de respingere totala nu e folositoare si ii sminteste pe toti cei implicati de orice parte a “discutiei” in contradictoriu. Nu este vorba aici de un om sau despre duhul lui, ci despre cum intelegem nu sa reactionam la ceva poate gresit ci sa actionam pozitiv si sa ii ghidam pe cei cazuti dar cu potential de sfinti (adica pe toti oamenii!).

    Altfel, din cite stiu, evanghelia ne invata sa vorbim cu cei care gresesc si chiar sa ii aducem in fata parintilor bisericesti, iar daca nu se pocaiesc sa fie exclusi din biserica. Dar asta sa facem, iar nu o discutie intre noi, “cei mai ortodocsi decit Klaus”, in absenta lui si fara a-i adresa pe fata nici un cuvint pentru indreptare.

    Cu dragoste
    Cristina

  20. Omul merge cum se pricepe pe calea lui, cu acumularile pe care le-a petrecut rele grozave sau mai bune. In cel venit la dreapta credinta de la alte rataciri se dau niste lupte sufletesti insemnate, ingaduite de Dumnezeu, ca omul sa se poata treptat cu buna intelegere lepada: de lume, de pacat,si intr-un ultim zbucium de chiar fiinta sa si sa vieze numai lui Hristos, sa le convertesca pe toate ale lui Aceluia Care dintru nefiinta la lumina l-a adus. Declaratie obiectiva de intentie “ma lepad” rostita la Botez, trebuie acum insusita subiectiv, zi de zi pana la capat spre acel final ” Hristos traieste in mine”. Si eu sunt o covertita tarziu si desi au trecut ani buni de la Botez ma lupt cu neputinta intelegerii esentei pacatului care se savarseste inca in mine; ce s-a sters prin Botez iarasi bantuie fiinta mea…Cand l-am vazut pe d-l Keneth am recunoscut imediat aceasta lupta specifica convertitului. Si stim cu totii ca cel mai greu se lapada omul de sine de firea lui . Am inteles ca nu pe dansul il infierati ci “duhul” in care… etc. N-ar fi mai potrivita atunci rugaciunea, ca la duh sa punem duhul? Iar daca adaugam si cuvinte duhului sa fim atenti ca nimanui sa nu-i ramanem datori decat cu iubirea.

  21. @alta Cristina: si cu rugaciunea, dar si cu sfatuirea. Nu toti au intelegerea pe care ai avut-o tu si primesc totul de-a gata, ca si cum ar avea de-a face cu o mare figura duhovniceasca. Daca nu ar fi fost toata misanscena, tot show-ul pus la cale, daca nu ar fi fost vorba despre o moda raspandita fulger, daca nu ar fi fost reactiile acide si barbare ale “ursarilor” fata de cei care au indraznit sa problematizeze noua propovaduire a lui Kenneth ne-am fi vazut de trebile noastre. Constiinta ne-a indemnat sa ne spunem parerea. Kenneth insusi marturisea ca a incercat, pe cand traia p. Sofronie Saharov, sa vanda cartea, asteptandu-se sa fie un mega-succes. A scris cartea si a publicat-o fara sa ceara binecuvantarea parintelui Sofronie, care, atunci cand a aflat, a facut rugaciune si nu a vandut nici macar una, desi se gaseau in librarii. Ei bine, Kenneth a reiterat tentativa in anul 2002, cand de ani buni parintele Sofronie trecuse la cele vesnice. Aceeasi carte scrisa fara binecuvantare… Din pacate, asistam la un caz grav de impostura duhovniceasca, aceasta este parerea noastra, si o spunem cu durere pentru fratii nostri. Trebuie sa intelegem, de asemenea, ca multi dintre noi suntem convertiti dupa o viata dusa departe de Dumnezeu. Asa ca nu exista o exclusivitate a convertirilor pe care nu o pot intelege decat unii dintre noi.

  22. In momentul in care iti asumi iesirea la ”propovaduire” raspunzi de fiecare cuvant care iti iese din gura!
    Daca tu Klaus Keneth nu esti in ca lamurit cum e cu Ortodoxia NU AI DREPTUL SA PROPOVADUIESTI! Ai sarit peste niste etape, cu riscul de a sminti pe multi, iar tu de ati pierde sufletul! Am sa vorbesc cat de curand cu duhovnicul lui de la Esex, sa vedem daca cu adevarat are binecuvantare!Vom vedea!

  23. Cineva care nu cunoaste Dogma Ortodoxa si propovaduieste cu capul descoperit erezii si episcop de ar fi, fugi de el!Leapada-te de el!

  24. @Pr. Timotei: problema nu ar fi doar daca are o binecuvantare “generala”, ci sa i se prezinte, in detaliu, parintelui Zaharia, CUM si CE propovaduieste, precum si reactiile celor care ii organizeaza conferintele in Romania – respectiv, Romeo Petrasciuc si Pr. Necula fata de parintele Mihail Stanciu pentru faptul ca si-a permis sa problematizeze “idolul”.

  25. @admin
    N-am spus ca e o mare figura duhovniceasca, nici ca agreez intru totul stilul, duhul daca vreti in care s-a desfasurat d-l Keneth. Spun doar inca un gand, nu o provocare.

  26. @ alta Cristina:

    Stim si socotim ca te-am inteles si noi bine de la inceput. De aceea, am scris:

    Nu toti au intelegerea pe care ai avut-o tu si primesc totul de-a gata, ca si cum ar avea de-a face cu o mare figura duhovniceasca. Daca nu ar fi fost toata misanscena…

  27. Pingback: Război întru Cuvânt » CRESTINII IN FATA “NOII ERE” (“NEW AGE”)
  28. Doamne,inca suntem departe de Traditia Ortodoxa.V-ati gandit oare cum l-ar fi privit Mantuitorul pe acest KK?Cel mai rau imi pare ca pierdem tineretul care are o predispozitie.catre o ortodoxie mai usor de purtat.Pai daca Domnul nostru ar fi purtat o cruce de plastic…?ce ziceti? ati mai fi plans la vederea Lui?KK este un soi de saltinbanc,actor,sau orice altceva…cum de a reusit sa va impresioneze?
    Faceti o paralela intre”suferintele “lui si ale mucenicilor nostri… ma infior ca nu l-ati”mirosit”…Iertati-ma ,va rog din tot sufletul! ,

  29. @ cristina catrina:

    La cine va referiti ca nu l-a “mirosit”?

  30. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: “Ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi…”
  31. Pingback: Război întru Cuvânt » 29 SEPTEMBRIE – CENTENARUL NASTERII PARINTELUI ARSENIE BOCA. Roadele iubirii de sine si ale ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum
  32. Nu am citit cartile , dar am ascultat o emisiune a domnului Cristian Curte care l-a avut drept invitat pe Klauss Keneth. In acea emisiune semnaleaza un anumit comportament gresit al credinciosilor care “vin la biserica dupa ce a inceput slujba” adaugand imediat ca nu vrea sa critice pe nimeni. Mai semnaleaza de asemenea ca se spune prea repede “Doamne Milueste,Doamne Milueste…”.Probabil ca a starnit atatea polemici datorita faptului ca aduce anumite critici
    Probabil ca unii se intreaba (ca si mine de altfel )ce vrea de la noi (care suntem crestini ortodocsi) si de ce nu isi tine conferintele de exemplu in India , sa le arate celor de acolo cat de mult gresesc?
    Pomul se cunoaste dupa roade , si probabil ca si dansul isi pune aceasta problema si analizeaza roadele.
    Eu nu sunt in masura sa judec roadele pentru ca nu le cunosc in totalitate.
    Numai bine si Dumnezeu sa ne ajute

  33. @claudiu: nu cele mentionate din conferinta sunt problemele pentru care s-au adus critici dlui Klaus Kenneth, si nici nu reprezinta raul cel mai mare al ortodoxiei noastre. Am putea spune ca unul din aceste rele este chiar superficialitatea, fenomen care explica, de altfel, chiar succesul dlui in cauza.

  34. Pot sa povestesc un cuvant al Parintelui Galeriu ?

    Era o predica, tinuta intr-o Duminica ,la pericopa cu femeia cu curgere de sange ce se atinge de Hristos, vindecandu-se….stiti cu totii toata intamplarea.

    Pr Galeriu puncteaza cu o adanca finete ca : `toti se imbulzeau dar numai una s-a atins `

  35. Pingback: Război întru Cuvânt » Arhimandritul georgian Lazar Abasidze: „TRUFIEI II PLACE SA-I INVETE PE ALTII”
  36. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Cleopa DESPRE VISE, VEDENII, GHICITORII, VRAJITORII SI “DRACII ARHICONI”: “Auzi cum amesteca diavolul otrava cu mierea ca sa te duca in iad?”.
  37. Pingback: Razboi întru Cuvânt » REPORTAJ “ROMANIA, TE IUBESC” despre ratacirile preotului Cristian Pomohaci de la Mosuni. Si alte fenomene sectare de psihoza in masa si… marketing religios
  38. Pingback: Razboi întru Cuvânt » DE CE CAUTA OMUL SEMNE, MINUNI SI VINDECARI PARANORMALE?
  39. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Vindecari si vindecatori sau CUM DEOSEBIM SFINTENIA DE SARLATANIE?
  40. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Staniloae despre SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, smeritul si inlacrimatul binefacator al “sarmanilor frati ai lui Hristos”. NEVOIA DE SFINTI
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare