Parintele Andrei Lorgus: CLINICILE FIV, UN IAD AL COPIILOR/ Razboiul ideologic impotriva culturii monogame/ MODELUL SCANDINAV AL REVOLUTIEI SEXUALE ATINGE NOI CULMI DE PERVERSITATE (Stiri si recomandari FAMILIE 26 iulie 2011)

26-07-2011 28 minute Sublinieri

  • CulturaVietii.ro:

“Copiii nu sunt lucruri, ca să ‘se facă’ “. Interviu despre infertilitate și reproducere asistată, din perspectivă ortodoxă

De ce o femeie nu poate concepe sau nu poate purta un copil? Infertilitatea este tragedie, o pedeapsă sau trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru asta? Este posibil să adoptăm copii? La întrebările Miloserdie.ru răspunde părintele profesor Andrei Lorgus, decanul Facultăţii de Psihologie a Universităţii Ortodoxe Ruse „Sf. Ioan Teologul” (Federația Rusă).


– Lipsa copiilor în familie este o încercare, o pedeapsă, o cruce de dus? Dacă o familie nu are copii, cum să se refere la acest lucru ambii soţi?

Faţă de acest lucru ar trebui să ne raportăm întotdeauna cu recunoştinţă, ca fiind voia lui Dumnezeu. Dar trebuie de amintit aici faptul că, de foarte multe ori, cauza infertilităţii, în dorinţa evidentă de a avea copii, se poate ascunde chiar în personalitatea omului însuşi. Şi acest lucru trebuie spus, căci sunt lucruri ce pot fi reparate. Iată unul din cazurile pe care le cunosc ca preot. Într-o familie bună, în care soţii se iubeau foarte mult, toate sarcinile se încheiau cu  avorturi spontane. Era o familie foarte bună, cu venituri bune. Au mers la o clinică elveţiană, la cei mai buni medici, la psihologi – totul a fost inutil. După  cum s-a văzut, motivul nu a fost medical, ci psihologic şi spiritual. Ideea este că, după cum ştiţi, stările spirituale şi psihice se reflectă în manifestările fizice, somatice. Dacă o persoană este nervoasă, o doare inima sau îi creşte tensiunea arterială. Şi aici, la fel. Dacă o femeie nu-şi iubeşte soţul, ascunzând acest lucru chiar de ea însăşi, nu vrea copii şi, inconştient, îi este frică de copii sau, în general, simte o frică, toată natura ei feminină se comprimă, ca vasele la tensiunea nervoasă. Şi, dacă din punct de vedere medical femeia este bine, totuşi, ea nu poate concepe. Organismul poate „ascultă” de comanda ei din subconştient. În cazul de care vorbesc, a fost teama de a fi inconsecventă în faţa soţului ei. Îi era teamă că nu va putea suporta, nu va educa bine copilul, ar putea face greşeli… Această teamă a generat perturbări grave fiziologice în corpul ei şi ea pierdea sarcinile tot timpul. Dar în alte cazuri pot exista alte motive. Cuplul nu vrea să recunoască că are astfel de probleme. Se întâmplă des acest lucru. Soţii joacă rolul unei familii decente, pioase, nedorind să recunoască faptul că au probleme grave personale şi spirituale. Pot fi şi alte cauze: boală, ereditate, traume, munci grele, mediu. Motive sunt multe. La baza tuturor este păcatul omului, dar nu întotdeauna un păcat personal sau de familie, de multe ori, este păcatul nostru, al tuturor, al omenirii.

– Cum vă raportaţi la cele mai noi tehnologii medicale, care ajută cuplurilor fără copii să conceapă?

– Să te tratezi sau să nu te tratezi nu este o problemă spirituală. Dacă există o boală, ea trebuie tratată. Nu putem dispreţui medicii şi medicina ca atare. Dar este cu totul altceva recurgerea la tehnologia modernă. Nu înseamnă cumva acest lucru să dai curs patimei tale de a avea copii, dorinţei de a „obţine” copii cu orice preţ? Ştiu un caz în care o femeie tânără a trăit trei ani în căsătorie, după care a mers la fertilizare artificială. Cum nu a încercat medicul să o convingă să mai aştepte, pentru că trei ani înseamnă o perioadă atât de scurtă, n-a izbutit. Ea a mers, în ciuda tuturor argumentelor de a aştepta, să facă procedura de trei ori. N-a conceput şi, în al cincilea an de căsătorie, a conceput natural şi a născut foarte bine. Cred că problema se află în „cap” şi nu în corp. Eu, ca antropolog şi psiholog, am motive serioase să cred că fertilizarea artificială, şi, în general, orice intervenţie artificială în concepţia omului va afecta, în mod inevitabil, şi copiii şi soţii. În primul rând, procedura de fertilizare in vitro încalcă spaţiul intim al soţilor. În al doilea rând, noi nu trebuie să uităm că tehnicile moderne nu pot evita fertilizarea multiplă. Medicii fac apoi o „reducţie”, adică distrug copiii „în plus”. Este o procedură oribilă. Recent, un medic care efectuează proceduri FIV s-a justificat în faţa preotului în felul următor: „Eu nu mă ocup de reducţie! Pentru acest lucru invit un alt medic”… Deci, acest medic înţelege că face un lucru rău, o omucidere, şi ştie care este atitudinea Bisericii faţă de asta, dar o face cu alte mâini!

Interesant cum se desfăşoară procesul naşterii şi îngrijirii copiilor la aceste cupluri? Am fost prezent odată într-o secţie de îngrijire a nou-născuţilor prematuri. Am botezat acolo patru copii ai unor cupluri care au făcut FIV. Copii cu greutatea de patru sute de grame! Iar cei care cântăresc 800 de grame, sunt consideraţi mari. Părinţi nu sunt în jurul lor. Desigur, ei pot veni, dar e inutil să stea acolo. Aceasta este o adevărată secţie de fabrică. Tuburi, fire, ceva zumzăie, bâzâie, copiii stau în cuve transparente acoperite cu scutece, stau acolo, ca într-un fel de vizuini, conectate la aparate. Şi impresia mea emoţională, când i-am văzut aşa, a fost: iată iadul. Este un iad al copiilor. Noi l-am creat. Iar oamenii, medicii şi asistentele care lucrează acolo, sunt adevăraţii zeloţi ai acestuia. Studiile moderne de psihologie prenatală au arătat că copiii memorează totul, chiar şi la această vârstă, chiar dacă la nivel inconştient, la nivelul memoriei corporal-fiziologice. Şi această perioadă a vieţii nu trece fără a lăsa urme: ea se manifestă mai târziu, uneori prin severe boli somatice şi psihice. Cuplurile care fac asta copiilor lor îşi asumă responsabilitatea pentru sufletele lor. Eu nu pot, ca preot si psiholog, să le interzic să o facă, dar nici nu-i sfătui în acest sens.

– Poate că oamenii vor doar să epuizeze toate posibilităţile?

– Nu trebuie să-ţi doreşti copii cu orice preţ. Dacă soţii doresc copii cu orice chip, acest lucru e o chestiune patologică, din punctul de vedere al unui psiholog. Această abatere a unei persoane, a unui individ, e deja şi păcat, şi patimă. Tocmai pentru faptul că copiii nu sunt deloc sensul căsătoriei şi sensul vieţii umane. Sensul vieţii umane este omul însuşi, sufletul său nemuritor. Din păcate, de prea multe ori, soţii vor „copii” ca să reducă breşa din relaţiile lor conjugale. Doresc ca prin naşterea de copii să-şi rezolve o problemă a căsniciei lor. Dar acest lucru nu trebuie făcut niciodată. În cazul în care soţii nu se iubesc unul pe altul, nu au pace, nu pot fi prieteni, nu sunt în măsură să-şi regleze relaţiile, naşterea de copii nu le adaugă nimic, dimpotrivă le poate complica relaţia, înstrăinându-i unii de alţii. Cand se naşte un copil, soţia se îndreaptă complet spre el. Soţul începe să fie gelos. Există încă un motiv pentru un alt conflict. Copiii, în general, nu sunt o cale de a rezolva problemele de familie. Foarte adesea, femeile sunt în stare să meargă până la a naşte copii în afara căsătoriei şi până la fertilizarea in vitro, pentru că vor să se împlinească, să se realizeze ca mame. Este o minciună şi o înşelăciune, deoarece ele încearcă, prin naştere, să-şi rezolve golul şi eşecul lor interior. Acest lucru nu se poate face. În general, copilul nu este o jucărie, căci el nu se naşte pentru noi. Copiii nu sunt un lucru oarecare, care „se fac”, se procură, ca o maşină, ca o vilă. Copiii nu „se fac” pur şi simplu, pe ei poţi doar să-i primeşti, să-i întâlneşti. Naşterea propriului tău copil este o întâlnire cu o nouă personalitate, şi nu re-producerea ta proprie. Când eu mă uit la fiica mea sau la fiul meu nou-născut, mă întâlnesc cu un om nou. Seamănă cu mine, vorbeşte ca mine, face aceleaşi prostii şi păcate. Dar este altul. Când copiii cresc şi pleacă din casa părintească, soţii se întâlnesc adesea parcă pentru prima dată, după 20-30 de ani. Şi începe un nou conflict. Se pare că ei au pierdut dragostea unul faţă de altul, se ceartă, au acumulat o mulţime de nemulţumiri şi probleme unul faţă de celălalt. Dar acesta este cel mai minunat timp al căsniciei! Căsătoria la maturitate ar trebui să includă sensibilitate, grijă, îndatoriri, prietenie, dar şi asceză, şi intimitate spirituală. Este perioada de aur pentru soţi. Mai mult, tot atunci pot apărea şi nepoţii. Iar nepoţii sunt total altceva decât copiii. Nepoţii sunt o bucurie fără responsabilitate şi fără teamă.

– După multe încercări de a avea propriii copii, multe cupluri adesea decid să adopte. Poate fi o cale de ieşire din situaţie?

– Adopţia nu rezolvă problema principală. Dacă soţii vor să adopte un copil doar ca să aibă copii cu orice preţ – este o patimă. Sarcina noastră pastorală constă în a-i opri pe astfel de soţi, să le spunem că nu există decât un singur motiv de a adopta copii – excesul de iubire. Spiritual, problema pastorală constă în a lămuri de ce soţii doresc să adopte copii. Se spune adesea, iată, copiii din casele de copii suferă, au nevoie de ajutor. Ori de câte ori asemenea părinţi spun ca vor sa salveze copiii de la orfelinat, fără rude şi înfometaţi, ca psiholog şi ca preot, mă îngrijorez, pentru că în spatele acestor cuvinte frumoase, de cele mai multe ori, stau patimi umane, printre care principala ar fi nemulţumirea faţă de viaţa lui personală. Copiii au nevoie de ajutor, dar nu astfel. Deoarece adopţia poate fi şi o chestiune controversată. Înţelegeţi, fiecare persoană are părinţii biologici. Ei sunt şi părinţi ontologici. Existenţa lor se bazează pe faptul că toţi avem o mamă şi un tată. Şi fiecare om are nevoie de o mamă şi un tată, la fel cum are nevoie de credinţa în Dumnezeu, de cerul de deasupra capului, de spaţiul unde locuieşte.

Eu slujesc într-o şcoală-internat, unde sunt o mulţime de aşa-numiţi copii abandonaţi. Mărturisesc tuturor experienţa mea îndelungată că toţi copiii, mai mult sau mai puţin conştienţi de sine sunt în căutarea părinţilor lor adevăraţi. Obişnuiam să gândesc: de ce le trebuie lor asta? Nu mai au nevoie să se întâlnească cu părinţii lor adevăraţi, căci nu-i vor ierta, îi vor învinui şi aşa mai departe. Dar nu. Aceşti copii au nevoie de ei. Fiecare persoană trebuie să ştie că el are o mamă şi un tată. Poate doar pentru a coresponda cu ei sau doar să le cunoască numele. O fată şi-a căutat o lungă perioadă de timp mama şi spunea: n-o voi ierta niciodată pentru că m-a părăsit. Câtă încăpăţânare, Doamne! A găsit-o, s-a întâlnit cu ea şi s-a întors înapoi la internat. Acum e liniştită. Nu vrea să stea cu mama, dar a văzut-o pe aceasta şi a iertat-o. Ştie că are o mama, care e la fel ca oricine altcineva. Când cuplurile adoptă copii străini, ei doresc adesea să le înlocuiască părinţii lor naturali. Dar acest lucru nu trebuie făcut. Când copiii cresc, luându-i pe părinţii lor adoptivi drept adevăraţi, li se dezvoltă anumite probleme personale secrete. Ei nu ştiu şi nu pot cunoaşte originile acestor probleme, care le pot determina întreaga lor viaţă din viitor.

Iar când oamenii adoptă copii doar ca să le ofere posibilităţi mai bune decât într-un orfelinat sau o instituţie, mai degrabă decât să le înlocuiască părinţii, aceasta este o situaţie sănătoasă. Cred că mergem spre aceea ca statul şi societatea să ia o atitudine serioasă faţă de adopţie sub formă de şcoli specializate. Dar şcoala nu ar trebui să înveţe să dădăcească, ea trebuie să fie şi o şcoală psihologică. Mai întâi de toate, trebuie să găsim fundamentul spiritual – de ce oamenii o fac, ce fel de oameni sunt, dacă înţeleg ei ce înseamnă familie, căsătorie, relaţia copil-părinte. Trebuie să-i oprim pe oamenii care aleg să adopte copii, că „au avut copii”. Dar sunt şi alte situaţii, când adopţia s-a dovedit o pură întâmplare. Au murit rudele, cineva i-a adus şi atunci, desigur, trebuie să-i iei. Dar asta este cu totul altceva – este pronie cerească.

Cum poţi să-i ajuţi pe soţii fără copii?

– Pentru asta este nevoie de un singur lucru – ca preoţii şi teologii să înceteze să mai repete fraza tradiţională, dar controversată, conformă căreia scopul întemeierii familiei îl constituie copiii. Este  un început fals, luat din lumea veche, lumea elenistică, pre-creştină. Din păcate, din Evanghelie, înţelegerea noastră modernă despre căsătorie a luat doar o singură frază, anume că „soţia se mântuieşte prin naştere de prunci”. Dar există multe alte exemple. O mulţime de soţi din Biblie au trăit fără copii sau o perioadă îndelungată nu au avut copii.  Şi nu Domnul îi judecă pentru asta, ci societatea, zvonurile oamenilor. Şi dacă noi, ca reprezentanţi ai Ortodoxiei ruse, vom abandona această idee, cel puţin oamenii credincioşi nu vor mai suferi atât de mult din faptul că nu au copii. Apropo, patronii căsătoriei în Ortodoxia rusă – Sfinţii Petru şi Fevronia – sunt un cuplu fără copii. Şi pe nimeni nu deranjează acest lucru. Dimpotrivă, ei reprezintă exemplul şi simbolul iubirii conjugale, deşi au fost soţi fără copii. Dar apoi apare întrebarea esenţială: atunci care este sensul familiei? Printre mulţi creştini ortodocşi există ideea că sensul familiei este naşterea de copii. Iar permisivitatea relaţiilor sexuale, după cum spun ei, se bazează doar pe concepţie. Din punctul lor de vedere, cuplurile fără copii, în general, trăiesc în desfrânare, deoarece nu dau naştere la copii, dar duc o viaţă sexuală. Aceasta nu este o atitudine creştină. O astfel de abordare poate aduce multe cupluri în impas, la suferinţe spirituale, deoarece soţii, simţind că mariajul lor este incomplet, suferă. Trebuie să spunem că copiii sunt o consecinţă a relaţiei conjugale, dar nu sensul ei. Ei nu sunt sensul, ci fructul, rodul iubirii dintre soţi. Din punctul meu de vedere, sensul familiei constă în crearea unei biserici mici, ca „cei doi să devină un singur trup”. Anume aceasta este crearea uniunii  mai presus de sine şi constituie sensul principal al căsătoriei. „Nu este bine ca omul să fie singur”, aceste cuvinte din Biblie arată drumul fiecărui om.(…)

Mulţi pot cuprinde acest lucru cu mintea, dar tot suferă…

– Da, femeile suferă mult, şi adesea această suferinţă se manifestă la nivel somatic, ca boli cardiovasculare şi ginecologice. Desigur, femeile fără copii în căsătorie vor avea de suferit. Ele pot fi ajutate, dacă sunt de acord să recunoască faptul că sensul căsătoriei nu-l constituie copiii, ci soţul ei. Şi ceea ce e principal este iubirea, nu concepţia. Şi al doilea lucru: e nevoie de a predica existenţa noastră umană ipostatică. Adică identitatea persoanei mai presus de natură. Printre altele, acest motiv, despre identitatea persoanei, despre importanţa personalităţii proprii a femeilor apare într-o problemă diferită: suferinţele soţiei-mame, atunci când copiii cresc şi pleacă. Şi ea se pomeneşte abandonată, cum li se pare lor uneori că sunt: „Eu v-am crescut, dar voi acum aţi uitat de mama?” Dar trebuie să ţinem minte că sensul vieţii femeilor nu-l reprezintă copiii. Douăzeci de ani, până când copiii cresc, trec atât de repede şi, la cincizeci de ani, o femeie se gândeşte – cine sunt acum? Profesie n-am, în familie este un gol, de casă n-are nimeni nevoie, eu fac o ciorbă, dar nimeni nu o mănâncă, spăl, dar nimeni nu vede asta, nimeni nu spune mulţumesc ş.a.m.d. (…)

Eu aş spune, nu trebuie să vrem copii. Nu trebuie să refuzăm copiii, este păcat. Trebuie pur şi simplu să-i aşteptăm. Să-i aşteptăm aşa cum aştepţi o întâlnire cu omul iubit. Desigur, îţi doreşti să ai copii. Dar să-i doreşti în sensul să-i aştepţi, nu să faci tot posibilul ca să-i ai.

Problemele demografice din ţara noastră sunt doar o consecinţă a unei boli prelungite din societatea noastră. Această boală înseamnă prăbuşirea căsătoriei şi a familiei. Simptomele sale sunt pierderea capacităţii de a iubi, obiceiul de a trai „pentru propria placere”, „de a lua totul de la viaţă”. Originile sale constau în pierderea sensului vieţii, atât personale, cât şi de neam, de  familie. Până nu eliminăm cauzele bolii, toate măsurile economice şi administrative vor fi ineficiente.  Miloserdie.ru

Pearl S. Buck, Premiul Pulitzer, Premiul Nobel pentru literatura: “Fiecare viata este un dar”

(…)Credinta de nezdruncinat a lui Pearl Buck in demnitatea egala si in valoarea tuturor fiintelor omenesti si hotararea ei de a sprijini si ajuta pe cei mai vulnerabili membri ai oricarei societati i-au servit drept inspiratie si in adoptarea unei atitudini pentru viata.
Eseul care urmeaza, “Fiecare viata este un dar”, a fost scris catre sfarsitul vietii ei, drept prefata la cartea din 1968 a lui Robert E. Cooke, “O alegere teribila: Dilema avortului“.

Fiecare viata este un dar

In calitate de mama a unui copil intarziat mental din cauza fenilketonuriei, pot sa ma intreb pe mine insami, in acest moment de reflectie, daca as fi preferat ca ea sa nu se fi nascut. Nu, lasati-ma sa pun intrebarea complet. Daca ar fi fost posibil ca eu sa stiu dinainte ca viata ei va fi handicapata, as fi dorit oare sa fac un avort? Acum, avand experienta completa a durerii si disperarii traite, raspunsul este “NU, n-as fi facut-o.Chiar cunoscand totul, as fi ales viata si aceasta din doua motive: in primul rand, ma tem de puterea de a alege intre moarte si viata, aflata in mainile omului; nu vad nici o fiinta careia i-as incredinta o asemenea putere – nici mie, nici altcuiva, oricine ar fi.

Intelepciunea omeneasca, integritatea, nu sunt suficiente pentru asta. Deoarece fatul este o fiinta deja vie si aflata intr-un proces de dezvoltare, a-l omori inseamna sa alegi moartea mai presus de viata. In care moment ar trebui sa permitem aceasta alegere? Pentru mine, raspunsul este – nici unul, odata ce viata a inceput. In nici un moment, repet, fie atunci cand viata incepe sau viata se termina, pentru ca noi nu putem, pentru propria noastra siguranta, sa avem permisiunea de a alege moartea, deoarece viata este singurul lucru pe care il cunoastem. Dincolo de viata este numai credinta si presupunere, dar nu cunoastere. Acolo unde nu exista cunoastere decat despre viata, hotararea privind moartea este un lucru periculos pentru rasa umana.

Odata stabilit acest principiu, am sa trec la al doilea motiv pentru care resping avortul, in propriul meu caz. Viata copilului meu nu a fost lipsita de semnificatie. Intr-adevar, ea a adus mangaiere si ajutor practic multor oameni care sunt parinti ai unor copii intarziati mental sau care sunt ei insisi handicapati. Este adevarat, ea a facut acest lucru prin intermediul meu, si totusi, fara ea, nu as fi avut mijloacele necesare ca sa invat cum sa accept aceasta durere inevitabila si cum sa fac ca aceasta acceptare sa fie de folos altora. As fi eu atat de lipsita de inima sa spun ca, din acest motiv, a meritat ca acest copil al meu sa se fi nascut intarziat? Desigur ca nu, dar vreau sa spun ca, desi a fost grav afectata, viata ei a avut semnificatie si valoare.

Toate acestea pot fi rezumate, poate, spunand ca, in aceasta lume, unde cruzimea predomina in atatea aspecte ale vietii noastre, eu nu as adauga povara alegerii de a omori mai degraba decat de a lasa in viata.
Un copil intarziat, o persoana handicapata, aduce propriul lui dar vietii, chiar si in vietile fiintelor omenesti normale. Acest dar cuprinde invatarea lectiilor de rabdare, intelegere si mila, lectii pe care noi toti avem nevoie sa le primim si sa le punem in practica unul fata de altul, indiferent de ceea ce suntem fiecare.

Pentru acest dar primit de mine din partea unui copil neajutorat, imi exprim recunostinta.

„Sex in the city” vs. castitatea creștină

Creștinismul este piatra de temelie a civilizației europene, iar unul din punctele forte ale acesteia este (a fost?) monogamia, înscrisă în statutul marital din toate țările acestui spațiu. Monogamia ca relație maritală a devenit ADN-ul întregii structuri sociale a civilizației europene și a fost cel care a conferit trăinicie socială și capacități funcționale. De cel puțin 200 de ani însă, monogamia este sub asediul unui competitor: poliamoria. Aceasta este o cultură total diferită, străină esenței naturii umane, în schimb are o agendă foarte agresivă.

Trăim vremuri când castitatea, abstinența pre-maritală și fidelitatea față de partener sunt luate în râs, când presiunea asupra copiilor noștri pentru a-i face să-și piardă inocența la o vârstă tot mai fragedă este în creștere, când ne sunt oferite ca modele de viață „vedete” de carton care duc o viață imorală. Trăim, de fapt, în mijlocul revoluției sexuale, impulsionată de o tiranie ideologică impusă de factorii politici, structurile și organismele europene și internaționale. Tot mai multe foruri declară existența unor „drepturi sexuale” pentru generația tânără, transformând sexualitatea – o trăire profund umană de altfel – în obiect și subiect de distracție frivolă și generând tot mai multă confuzie în mintea copiilor noștri. În contextul ideologiei „drepturilor sexuale”, castitatea și fidelitatea sunt marginalizate, iar cei care le practică sunt etichetați ca „înguști la minte”.

Subiectul comportamentului sexual este de primă importanță și pentru mișcarea provita din întreaga lume, întrucât un procent covârșitor din sarcinile așa-zis „nedorite” care sfârșesc în avort sunt urmare a promiscuității și iresponsabilității sexuale, promovată din plin de ideologia sexuală modernă. De altfel, obiectivul central pe care mișcarea provita îl urmărește în programele sale educaționale pentru tineret (vezi de ex. „Vreau să aflu” al Asociației Pro-vita București) este promovarea abstinenţei şi a fidelităţii maritale.

Propunem mai jos un material video pregătit de un expert american în politicile familiei, Pat Fagan, cercetător și lector la prestigiosul institut Family Research Council, intitulat „Sex in the City v. Christian Chastity” („Moravurile sexuale urbane v. castitatea creștină”), urmat de transcrierea discursului, realizată de colegii de la Alianța Familiilor din România. Cei care doresc să procure DVD-ul subtitrat în românește, o pot face contactând AFR aici. Costul unui DVD este de 10 lei.

“SEX IN THE CITY” V. CASTITATEA CREȘTINĂ

Voi vorbi azi despre un subiect larg, o sinteza a ceea ce se petrece în SUA. Nu doar în SUA, dar în special aici, deoarece vorbim despre casa noastra. Azi familia traditionala se afla intr-o competitie acerba, un razboi as spune, unul declarat doar de o parte. O parte care are – spun eu – o cultura diferita. Practic, în centrul acestei furtuni sociale şi politice este idealul sexual şi modul în care natiunea percepe acest ideal sexual, cum il vede, explica şi practicat. Idealul sexual poate schimba istoria, la nivel de individ şi familie, local, national şi global şi vreau să dezvolt cateva dintre aceste aspecte. Civilizatia vestica fiind rodul Crestinismului, la randul sau bazat pe religia iudaica, se bazeaza şi este organizata în jurul monogamiei sexuale permanente. Adica pe relatiile sexuale cu un singur partener, ca soţ pe viata.

Crestinismul doreste cultivarea unei culturi monogame, ea fiind rodul Crestinismului şi intre cele doua fiind legaturi profunde. Concurentul anti-cultural, cu o putere în crestere în ultimii 200 de ani, este poliamoria: adica relatiile sexuale în serie, inainte, dupa sau în loc de căsătorie.

Radacinile istorice ale ideologiei sexuale contemporane

Sunt factori politici majori în acest razboi cultural. El are o infrastructura institutionala scumpa, creata treptat în ultimii 200 de ani incepând de pe vremea lui J.J. Rousseau şi de Sade, cei doi fiind primii factori institutionali. Revolutia Franceza aproape a idolatrizat razboiul cultural prin asezarea unor prostituate pe altarul Catedralei Notre Dame în plina Revolutie Franceza. Dupa 50 de ani, Marx şi Engels, Engels mai ales, au facut şi mai clar razboiul impotriva familiei şi religiei, identificate ca doua piedici în calea statului socialist.Vedem acelasi lucru 40 de ani mai taziu, în Anglia prin Miscarea Bohemiana şi Grupul Apostolilor de la Oxford şi Cambridge. Ei au fost la inceput instigatorii asaltului sexual asupra Bisericii Anglicane, care a dus la aparitia Confesiunii Lambertiene în biserica protestanta. Urmariti acest curent de la “Apostoli” la Lambert, în anii 1910-20-30 şi schimbarile de atunci. Tot atunci, Margaret Sanger şi-a inceput calatoriile repetate peste Atlantic, având în spate cativa finantatori importanti din SUA. [Nota AFR: Americana Margaret Sanger a fost fondatoarea miscarii moderne de control al populatiei prin avort si eugenie]

A inceput crearea unui sistem institutionalizat, ii avem pe Rockfelleri dupa anii ’40. Asa a inceput să creasca numarul institutiilor care voiau schimbarea ideii de sexualitate. Acum avem mult mai multe asemenea institutii decat cele care sunt de partea noastra, institutii finantate şi dedicate schimbarii idealului de sexualitate. Revin la perioada Revolutiei Franceze, de fapt la perioada de dinaintea ei. Revolutia sexuala a avut loc în randul celor educati şi a elitelor din sistemul juridic şi din clasa educata a Frantei din perioada premergatoare revolutiei, tot crescând în intensitate de atunci.

Valorile morale ale abstinentei

Voi folosi în acest discurs termenii de monogamie şi poliamorie pentru a ma referi la aceste doua culturi, subliniind diferentele dintre civilizatia vestica şi oponentii ei. Ne vom concentra pe efectele angajamentului sexual permanent, pe de o parte, şi pe asa-numita “sexualitate polimorfa”, pe de alta parte, şi voi folosi termenul de poliamorie sau poliandrie uneori.

Multi oameni ocupa o pozitie neclara de mijloc intre aceste cele doua extreme, majoritatea americanilor aflandu-se în mijlocul cetos dintre cele doua. Asta ii aseaza practic de partea poliamoriei, chiar daca se considera ca facând parte din cultura monogamiei. Ei sunt cei la care trebuie să ajunga mesajul nostru pentru a putea salva America de ea insasi. Ce optiuni au acesti oameni? Doua culturi cu cai profund diferite. Cultura monogama s-a construit în jurul familiei şi o protejeaza. In cultura poliamorista, familia traditionala e doar o optiune din multe altele, ea fiind adesea o povara din cauza pretinsei eficiente superioare.

In cultura monogama, aici este cheia, barbatii sunt legati de familiile lor, de soţii şi copii, prin limitarea deliberata şi neconstransa a sexualitatii.Asemenea relatii dintre barbat şi femeie nu numai ca nu mai sunt asteptate în cultura poliamorista, dar nici nu mai sunt promovate ca norma. Aici difera foarte foarte mult idealurile de sexualitate. Se promoveaza permisivitatea, sub masca libertatii, orice restrictii sexuale fiind opuse telului principal al culturii poliamoriste: o sexualitate polimorfa dorita reciproc intre doi sau mai multi parteneri.

Relatiile cu Creatorul sunt vazute diferit în cele doua culturi. Cultura monogama este plina de sacralitate, pe plan personal, familial, comunitar şi national. Comuniunea cu Dumnezeu este frecventa şi asumata.Cultura poliamorista insa tinde să limiteze religia şi să o suprime din spatiul public. Se roaga mai putin şi cere ca rugaciunea să fie facuta în particular. Cultura monogama intelege libertatea ca libertatea de a fi bun. Cultura poliamorista vede libertatea ca lipsa oricaror constrangeri. Acestea sunt doua pozitii total diferite şi incompatibile.

Din punct de vedere moral, monogamia cuprinde norme morale universale. Cultura poliamorista presupune un relativism moral, nu doar în domeniul sexual, ci şi în alte domenii. Virtutile se potrivesc foarte bine cu cultura monogama, dar sunt incomode în cultura poliamorista unde unele virtuti, chiar şi primare ca modestia sau castitatea, sunt descurajate. In cultura monogama şi implicit în civilizatia traditionala vestica, legea protejeaza prin interdictie, definind anumite fapte interzise. Asa functioneaza legea, spunandu-ti ce să nu faci şi pentru ce vei fi pedepsit, şi fiind liber în afara acestor granite.

Cultura poliamorista insa protejeaza prin prescrierea normelor pentru toata lumea, netinând cont de alegerea personala a fiecaruia. E o mare diferenta intre cele doua culturi şi în absenta uneia va trebui să o alegi pe cealalta. Exceptând lucrurile care nu sunt permise, cultura monogama lasa toate actiunile şi normele de conduita la discretia fiecaruia, stabilind limitele în afara carora esti liber. Având mai putine repere fixe pentru ceea ce nu este permis, cultura poliamorista creste mereu indicatiile privind normele de conduita, indicandu-le tot mai mult oamenilor cum trebuie să se manifeste.

Vedem asta în dezbaterile publice, mai ales în cele legate de sanatate, unde exista nu doar o oarecare opozitie, ci o incapatanare extrema de a defini domeniul lucrurilor interzise. Nu vor spune niciodata clar ce este interzis să faci. Iar sexualitatea este principalul domeniu în care nu se doreste nicio interdictie. Cultura poliamorista respinge identitatea personala de dragul confortului, chiar şi în cazul celor mai vulnerabili şi nevinovati, cum sunt cei infirmi sau cei nenascuti, desconsiderând astfel legea care ii protejeaza pe cei nevinovati, principiul fundamental al justitiei. în timp ce în cultura monogama, functia cheie şi principiul primar de drept care da legitimitate autoritatilor este anume protectia celor nevinovati, principiul central al Dreptului.

In cultura monogama viata este sacra si protejata

In cultura monogama viata este sacra şi protejata… foarte interesant: Monogamie: devotamentul sexual al soţului faţă de soţia sa şi implicit faţă de copii, cat şi protejarea vietii. In cultura poliamorista, o treime dintre copiii nenascuti sunt ucisi de mamele lor, iar persoanele în varsta şi cele cu handicap devin nedorite şi tot mai vulnerabile, – deocamdata la nivel conceptual – la exterminarea timpurie. La nivel guvernamental, statul constitutional a fost produsul culturii monogame. El n-ar fi putut aparea dintr-o cultura poliamorista şi nu poate supravietui acolo. Statele constitutionale n-au aparut în culturi ne-monogame. Poliamoria a luat amploare în SUA atunci când a fost modificata Constitutia în numele vietii private şi a principiilor gasite în umbra Constitutiei care au permis modificarea Constitutiei.

Aceste schimbari au avut loc inainte de decizia Roe vs. Wade, in 1965 la Griswold şi în 1972 la Isenstat, când Curtea Suprema a legiferat actul sexual nemarital. Atunci Curtea Suprema a hotarat daramarea monogamiei. Planned Parenthood a fost artizanul acestor doua schimbari, dar şi la Roe v. Wade. [Nota AFR: Aici d-l Fagan face referinta la trei decizii judecatoresti emise de Tribunalul Suprem American din 1973 incoace care au legalizat avortul si au largit spectrul asa zisei autonomii personale in directia libertatii sexuale]

Monogamia asigura viitorul societatii

Cultura monogama presupune responsabilitatea cetatenilor. Pilonul principal pe care se bazeaza forta monogamiei este responsabilitatea. Conceptul de asistenta sociala are de-a face în primul rand cu cei ce nu sunt responsabili sexual, adica cei ce au renuntat la căsătorie. Nu o spunem la modul acuzator, ci mai degraba pentru a descrie fenomenul. Multi oameni au fost prinsi şi sedusi de acest curent fără sa-şi dea seama. Cultura monogama, pentru ca este orientata catre copii, este orientata catre viitor şi are speranta. Copiii sunt protejati şi astfel generatia urmatoare – viitorul tarii- este principala grija a societatii. Cultura poliamorista pune accent pe bunastarea de moment, una foarte scurta, şi principala grija sunt adultii, nu copiii. Chiar daca respinge feminismului radical, cultura poliamorista promoveaza agresiv o imagine proasta a barbatului. Barbatul agresiv şi hartuitor, atat fizic cat şi sexual, care te paraseste. Cu asta te alegi de pe urma culturii noastre poliamoriste.

Fiind urmari firesti ale acestei culturi, aceste disfunctii sunt acceptate de promotorii ei şi apoi folosite ca justificare pentru a cere o protectie sporita şi birocratie. Gradul de atasare de doctrinele lor se vede în absenta promovarii căsătoriei sau în opozitia lor categorica faţă de promovarea căsătoriei şi abstinentei. Aceste tendinte au devenit foarte evidente cu ocazia congreselor pe tema abstinentei şi a programelor dedicate căsătoriei.

Monogamia protejaza femeile si copiii

Cultura monogama este cea care protejeaza cel mai mult femeile şi copii. Ei nu pot recunoaste asta desi datele sunt evidente şi le au în faţă. Nu pot accepta asta pentru ca ar trebui sa-şi abandoneze planurile. In cultura monogama este nevoie ca barbatul sa fie ancora. In cultura poliamorista femeile sunt ancora iar barbatul poate sa alunece dupa cum doresc ei sau soţiile lor. Se intampla asa pe scara larga în detrimentul copiilor, al mamelor şi a lor. Este adevarat ca în cultura poliamorista se promoveaza fetele puternice, ceea ce e bine, dar cu pretul unor barbati tot mai slabi, ceea ce nu e bine pentru ca duce la o problema sociala. Cultura poliamorista nu e deranjata de asta. Avem o scadere constanta a nivelului de educatie la barbati, desi a crescut numarul femeilor care studiaza. Asta e bine, dar nu cu pretul unor barbati needucati.

Cultura monogama este mai eficienta economic. Aici creste numarul cetatenilor cu deprinderi şi aptitudini necesare societatii, mai ales în statele democratice. Pe de alta parte, cultura poliamorista face asta doar partial şi mereu cu consecinte nedorite majore, de exemplu programele de asistenta sociala, şi da nastere unei sub-clase sociale permanente.

Politica sociala a culturii poliamoriste nu functioneaza, dar căsătoria şi credinta da, funtioneaza din plin.Fără plasa de protectie sociala, cultura poliamorista s-ar prabusi peste noapte sub propria greutate şi dezordine. Pentru interesul public, cultura monogama este necostisitoare pe când cealalta este foarte scumpa şi genereaza costuri enorme care sa fie platite de cultura monogama. Ganditi-va la datele din studii. Cultura monogama se bazeaza pe sacrificarea iubirii de sine, dar cultura poliamorista incurajeaza sacrificarea altora pentru binele propriu.

Intrebarea principala

Este posibil sa coexiste aceste doua culturi sub acelasi statut politic? As spune ca nu! In final una, nu stiu care, va triumfa asupra celeilalte. Statutele lor sociale sunt total incompatibile. Una din cele doua trebuie sa castige.

Din toate aspectele expuse reies doua idei principale cu consecinte politice. In ceea ce priveste populatia, cultura monogama este fertila şi în expansiune în timp ce cultura poliamorista conduce la spor natural negativ, diminuând populatia. Apoi: cultura monogama este ieftina iar cealalta este foarte scumpa. Datorita acestor doua concluzii, as spune ucigatoare la nivel politic cu o contributie semnificativa la tensiunile dintre cele doua, cultura poliamorista, dupa parerea mea, şi-a gasit o cale de a supravietui şi chiar de a prospera, controland patru zone critice ale politicii publice. Acestea sunt: asistenta sociala, educatia primara, educatia sexuala şi programele de sanatate. Ar mai fi doua: mass media şi invatamantul superior, dar tin de domenii diferite.

Controlând aceste patru sectoare, cultura poliamorista isi extinde influenta peste cultura monogama şi o dezradacineaza treptat, mai ales cu ajutorul mass mediei, o institutie anticulturala majora care prezinta în termeni pozitivi poliamoria şi diminueaza deliberat şi neincetat importanta şi beneficiile castitatii şi ale credintei.

Impactul asupra copiilor

Am facut o caracterizare succinta a tendintelor din mass-media. Cred ca sunteti de acord cu ea. Prin folosirea guvernului pentru a controla aceste domenii asistenta sociala, educatia copiilor, educatia sexuala şi serviciile de sanatate, cultura poliamorista nu face altceva decat sa diminueze influenta parintilor asupra copiilor, subminandu-le autoritatea asupra copiilor. Vorbim în special de parintii din cultura monogama. Impiedicandu-i sa ii formeze ca membri ai culturii lor. As spune, chiar daca este putin mai provocator, dar o fac deliberat ca sa ilustrez problema:

Ei smulg copilul de langa parintii lui şi din cultura monogama. Facând o analogie istorica, imi vin în minte ienicerii. Nu stiu daca stiti ce erau ienicerii. In secolele 13-14, turcii au conceput o strategie prin care, în expansiunea lor lansau atacuri asupra zonelor periferice ale Europei crestine, capturand baieti şi aducandu-i în tabara lor pentru a-i transforma în trupe de elita fidele sultanului, care la randul lor, dupa 10-20 de ani, ducea imperiul mai departe capturând şi mai multi baieti, aducandu-i inapoi, antrenandu-i şi asa functionând o strategie foarte eficienta, strategia ienicerilor. Facând o analogie, cred ca asta se intampla acum în scolile noastre prin educatia sexuala prin mass media; au aflat cum sa prinda un copil şi prinderea este aproape sigura când aceste programe reusesc sa induca acceptarea şi implicarea adolescentilor în relatii sexuale. Daca ai obtinut asta, ai şi restul.

Celebrul marxist italian Gramsci care a avut strategia indirecta şi bine gandita de a se infiltra în institutii, nu cred ca a reusit sa o puna în aplicare, dar cu siguranta discipolii sai, care i-au preluat ideile, au reusit sa o puna la punct.

De fiecare data când un adolescent decide sa devina activ sexual, nu sa faca sex o data, ci sa devina activ sexual, şi sunt destule programe prin scoli care sa-i determine pe copii sa faca asta, desigur prevenindu-i sa nu aiba sarcini nedorite sau sa contacteze boli cu transmitere sexuala, deci odata ce incepe sa faca asta, implineste doua scopuri: distrugerea familiei şi a religiei, pentru ca atunci când un adolescent devine emancipat sexual vom avea fie nasteri în afara căsătoriei, avorturi, şi implicit familia e distrusa inainte ca ea sa se formeze sau ulterior, dupa formare, prin divortul specific varstei de 30 de ani.

Odata ce un copil a avut doi parteneri sexuali sau o femeie a avut doi parteneri sexuali până la varsta de 30 de ani, doar 44% din cei căsătoriti vor mai aveao relatie stabila cu partenerul de viata. Mai mult de jumatate divorteaza până la aceasta varsta. Vedem aici o distrugere a familiei pe termen lung. De asemenea, copilul inceteaza sa se mai roage. Stim asta: când esti activ sexual şi nu esti căsătorit sigur nu mai mergi la biserica. Poti insa sa te intorci în biserica, sa te caiesti şi sa incepi o viata noua.

Abstinenta crestina

In general Biserica şi desfranarea sunt incompatibile. Cultura poliamorista reuseste asta fără vreun atac direct. Este discreta sau aproape discreta, subtila, dar foarte consecventa în privinta reusitelor şi urmarile lor. Ei stiu asta şi isi apara controlul asupra acestor programe cu o ferocitate cu care cultura monogama nu poate rivaliza pe scena politica. De pilda, în ultimii zece ani, cresterea educatiei pentru abstinenta, care în esenta este educatie monogama, a facut ca multe intitutii din zona anticulturala sa se alieze pentru a lansa o ampla miscare de opozitie prin care au reusit sa elimine, cel putin temporar, o multime de fonduri destinate acestor programe. Asta s-a produs în ciuda tuturor beneficiilor abstinentei: reducerea avorturilor la adolescenti şi a nasterilor în afara căsătoriei, reducerea bolilor cu transmitere sexuala şi cresterea performantelor educationale.

Incepând din anii ’60, cultura poliamorista a condus la o slabire a SUA prin slabirea cetatenilor la cinci capitole de baza pe care orice societate le are în vedere, orice comunitate, orice familie, orice individ: sexualitate, religie, educatie, venituri şi guvernare. Toate sunt clatinate. De obicei numim aceste domenii institutii, Institutia familiei, a Bisericii, a scolii, a pietei şi a guvernului. Toate sunt subrezite acum, fiecare în parte. Iar noi, cetatenii de azi, suntem mai slabi în aceste domenii decat erau stramosii nostri. Poate am creat o economie mai buna, dar nu ne-am dezvoltat ca persoane.

Cum pot familiile monogame sa supravietuiasca şi sa prospere în aceasta era post-modernista şi poliamorista a asigurarilor de stat, atat timp cat programele sociale au caracter universal şi sunt favorabile poliamoriei, şi tot mai ostile monogamiei? Din perspectiva politica, acest lucru e nedrept pentru ca cei ce aleg monogamia sunt cei mai eficienti, cei mai economici şi cei mai siguri pentru cresterea generatiilor urmatoare. Avem un caz clar de dreptate şi nedreptate.

Educatia Sexuala

E nedrept mai ales pentru ca exista un drept universal, inalienabil al parintilor de a-şi creste copiii asa cum cred de cuviinta, inclusiv de a-i creste în cultura lor. De asemenea, orice copil are dreptul natural, inalienabil la căsătoria parintilor lui. Fără ea, el/ea nu isi va putea dezvolta potentialul ca adult. şi mai scandalos, sistemul ajutoarelor de stat le cere monogamilor sa-i sustina pe poliamoristi şi foloseste asigurarile de stat pentru a se asigura ca platesc, chiar mai mult, pentru a-i sustine pe cei ce aleg poliamoria cu tot ce tine de ea, inclusiv punctele sordide sau chiar patologice.

Cum se face asta? Foarte simplu. Cei căsătoriti castiga mai mult şi platesc mai mult ca impozite. Cu cat e mai falita familia, cu atat e mai mic venitul, multi nici nu intra în limitele impozitarii şi nevoia de asistenta e mai mare. Deci pe de o parte sunt veniturile şi impozitul, pe de alta e nevoia de asistenta şi incapacitatea de a plati acea asistenta. Avem deci un transfer masiv de plati. Acest lucru e nedrept. Mai mult, monogamii nu au programe favorabile culturii lor iar copiii lor sunt tinta unor programe poliamoriste sau a ceea ce am numit eu strategia ienicerilor. S-ar face dreptate şi s-ar reduce tensiunile daca cultura poliamorista şi-ar plati singura cheltuielile. (…)

Rolul educatiei publice

Revenind la scoli, în universitatile noastre trebuie sa dezvoltam stiintele economice şi sa aratam clar legatura dintre căsătorie şi economie. Un lucru pe care Wall Street nu îl stie, dar el exista. Daca ne uitam la date, vedem unde e bogatia tarii. Ea se afla de obicei în familiile căsătorite, în familia propriu-zisa şi în cele prin alianta. Dupa aceea avem o reducere mare a averii familiei. Casatoria şi cultul religios au o influenta profunda asupra economiei. Ambele au impact profund asupra dezvoltarii micilor afaceri, sectorul cu cei mai multi angajati din economie. 80% din cresterea economica vine din micile afaceri şi, în marea lor majoritate, aceste afaceri sunt ale unor familii căsătorite. E un domeniu necercetat, dar esential pentru întelegerea economiei. Iar unii libertarieni sunt complet orbi la asta. Stiintele economice sunt punctul lor forte. Trebuie sa studieze în profunzime. şi daca nu cred, sa cerceteze şi sa lase datele sa vorbeasca. Eu sunt sigur de concluzii.

(…) Partea vulnerabila a omului e insa sexualitatea. şi fiecare din noi face greseli aici la un moment sau altul. Toti suntem ispititi aici iar caderile noastre au legatura cu asta. E important insa sa te întorci. A ramane curat, în adevar. şi libertatea şi pacea sunt daruri care decurg din căsătorie şi rugaciune. Fără ele, democratiile devin sisteme ale conflictelor, stricaciunii şi razboiului. Am început sa întelegem asta cu James Davis, sociolog vestit care a scris o carte, Inainte sa înceapa împușcăturile, [Nota AFR: “Before the Shooting Begins” in engleza] acum 20-30 de ani. Cred ca suntem aproape de tragere acum. Violenta creste, opresiunea politica e atragatoare. (…)

Republica Moldova: Organizațiile provita cer protejarea prin lege a obiecției de conștiință a medicului

Stimulați de recentele dezbateri europene despre obiecția de conștiință, organizații pro-familia de peste Prut solicită leguitorilor de la Chișinău să introducă prin lege obiecția de conștiință a personalului medical.

Alianţa pentru Salvarea Familiilor din Moldova (care reunește, printre altele, Asociaţia „Pentru Familie” și Asociaţia „Liora”) ne-a informat că, împreună cu Mitropolia Moldovei, Mitropolia Basarabiei, Biserica Baptistă „Buna Vestire” şi Biserica „Cuvântul Credinței” a desfășurat în perioada 4-8 iulie lângă Spitalul Nr.1 Chişinău o acţiune de informare a femeilor cu privire la riscurile întreruperii voluntare a sarcinii.

Purtând discuţii cu cei circa 50 de medici ginecologi-obstetricieni, aproape o jumătate au declarat că, deşi nu doresc să practice avortul din motive de conştiinţă şi convingeri religioase, ei sunt totuşi “presaţi” atît de cadrul legal, care nu protejează medicul care invocă obiecţia morală, cît şi de frica să nu îşi piardă locul de muncă.

Alianţa pentru Salvarea Familiilor din Moldova cere Ministerului Sănătăţii şi Parlamentului să opereze în regim de urgenţă modificări la cadrul legal moldovenesc în vederea asigurării personalului medical cu acest drept fundamental, după cum rezultă din conferinţa de presă consecutivă acţiunii provita de la Chişinău.

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania, 12 iulie 2011

Dependenta de pornografie. Despre subiectul pornografiei se vorbeste in soapte, oamenilor fiindu-le jena sa discute pe aceasta tema. Comportamentul este justificat, avand in vedere conotatia imorala atasata pornografiei. Putini stiu insa ca, pe langa implicatiile morale, consumul de pornografie are un impact asupra creierului uman, favorizand in acesta eliberarea de substante chimice care creaza dependenta. Va recomandam un articol interesant pe aceasta tema, cu informatii care ar trebui sa fie cunoscute de cat mai multi (link).

Noua constituie ungara, sub atac. In timp ce Statul roman risipeste banii contribuabililor pentru a „schimba sexul” unor persoane tulburate, Ungaria a adoptat o noua Constitutie care reafirma familia si viata. Fortele anti-valori din UE s-au pus in miscare si instrumenteaza in prezent presiuni asupra Ungariei pentru a modifica noua Constitutie, pe motiv ca incalca drepturile practicantilor varietatilor sexuale si ale liber-cugetatorilor. Un articol din ziarul Adevarul (link).

Fost activist gay isi schimba viata. In SUA, povestea lui Michael Glatze nu este noua. Fosta vedeta a activismului homosexual, editor al unei publicatii pentru tinerii homosexuali, Michael a luat brusc decizia sa-si schimbe viata si, cel putin pana acum, a reusit. Povestea lui este o noutate insa pentru publicul din Romania care are ocazia sa o cunoasca din paginile Romaniei Libere, cotidian care realizeaza o bresa in jurnalistica din Romania prin decizia de a scrie despre „fostii homosexuali” – persoane care au dus o viata de homosexual, dar care apoi s-au reorientat catre heterosexualitate. Povestea lui Michael a fost prezentata acum cativa ani pe situl www.homosexualitate.ro (link).

Avort – Cand incepe viata umana? Pe 24 iunie, un judecator federal american din statul Indiana a emis o decizie care pentru prima data in jurisprudenta americana afirma ca fiinta umana isi incepe viata in momentul “conceptiei”, moment din care ea si apartine speciei umane. Ramane de vazut, spun comentatorii, ce impact va avea aceasta decizie asupra avortului (link).

Confuzie in familie. In ultimii 10 ani s-a produs o confuzie fara precedent in randurile sociologilor privind intrebarea fundamentala “Ce constituie o familie?” Ultimul si poate cel mai bun exemplu parvine din recensamantul populatiei facut in SUA anul trecut, in mod special in California. “Familiile” sunt de multe feluri, afirma autorul unui articol, din doi parinti sau din mai multi (deci definitia numerica), de un singur parinte (monoparentala); din cate un parinte, insa in mod succesiv (copilul trece de la un parinte biologic la altul); din parinti biologici; din parinti prin asociere (asa numitii “parinti psihologici”); din parinti de acelasi sex sau de sex opus; din parinti pe care copiii insisi ii pot adopta si alte structuri care par fara de sfarsit. Totul, spune noi, evoca confuzia de valori de care da dovada societatea contemporana (link).

Poveste de dragoste. Un eveniment cu totul interesant si captivant se petrece la ora actuala, eveniment care atesta dragostea nemarginita a unei mame pentru fetita ei. O americanca, care vreme de multi ani traise cu o alta femeie, a fost inseminata artificial, dand nastere unei fiice pe care dupa aceea ambele femei au adoptat-o. In timp, mama biologica si-a venit in fire, a rupt relatia cu femeia cu care traia, si-a luat fetita si a disparut, dorind sa nu isi expuna fetita unui mediu de viata homosexual. La scurt timp dupa aceea a intervenit justitia americana, a fost emis un mandat de arestare pentru mama, iar mama si fiica ei au disparut. Au devenit fugare prin SUA din stat in stat, prin Canada, iar la ora actuala toate indicatiile arata ca au primit adapost intr-o comunitate menonita din Nicaragua. Intre timp, mama fetitei s-a impacat cu Dumnezeu. Urmarita de Interpol si de FBI-ul american, mama isi iubeste fiica si nu se lasa. Un adevart “thriller”, insa o istorie reala care merita citita. O mama admirabila (link).

Poligamie. Va recomandam un articol despre poligamia din Kazahstanul musulman. Kazahstanul interzice poligamia prin constitutie (link).

Divort – Argentina. Anul trecut socialistii argentinieni au socat conservatoarea si religioasa societate argentiniana legalizand casatoriile homosexuale. Dar si in Argentina, ca in toate tarile unde homosexualii au primit acest „drept”, “casatoriile homosexuale” nu dureaza mult. Un exemplu e un cuplu de lesbiene (la o diferenta de varsta de peste 20 de ani) care au divortat dupa doar doua luni de “casatorie” – din aprilie pana in mai. Motivul: lipsa de fidelitate. Cazul denota ceea ce se stie peste tot si de mult timp – modul de viata homosexual nu e propice institutiei sociale a casatoriei, prin natura lor relatiile homosexuale fiind instabile si infidele (link).

Libertatea in America. In America, tara libertatii, nu toate statele sunt la fel de libere, unele fiind mai libere decat altele. Anual, un grup de profesori americani emite o lista a celor mai libere si a celor mai putin libere state americane. Care sunt statele cel mai putin libere? Cele care au dat “libertati” homosexualilor. Pe ultimul loc e New York, pe locul 48 e California, pe locul 46 Massachusetts. Care sunt cele mai libere? Ati ghicit – cele care nu au dat “drepturi” homosexualilor: Dakota de Sud (locul 2), Indiana, Idaho, Texas (locul 14) etc. Ne intrebam unde ar fi pe lista asta tarile europene care se dau drept modele de democratie, dar care in realitate nu sunt, si ii pun in puscarie pe crestinii care se pronunta impotriva homosexualitatii – Suedia, Olanda, Marea Britanie? Fara indoiala pe ultimele locuri (link).

Revolutia sexuala in Suedia. Colegii din Suedia ne-au trimis unele materiale care denota o imagine a stadiului cu totul ireal in care se afla revolutia sexuala in Suedia. Veti fi socati, asa cum am fost si noi. Cateva exemple. “Modelul scandinav” e modelul mortii. Ce invata copiii in scolile suedeze: ca nu exista sex biologic masculin si/sau feminin, ci doar ceea ce alege individul. Cuvintele care denota sexul biologic al fiintei umane incep sa fie eliminate din limbajul “oficial.” Pijamalele pentru fetite si baieti au fost suprimate. Producatorii suedezi nu mai au voie sa faca pijamale albastre pentru baieti si roze pentru fetite. Elevii sunt invatati cum sa faca sex anal sau oral. Cum sa se sarute cu persoane de acelasi sex sau de sex opus. Care este gustul secretiei organelor sexuale si ce trebuie sa faca ca sa le placa. Li se dau websituri ale diferitelor programe de emancipare sexuala. Cum sa treaca peste inhibitia naturala care exista in fiecare faptura umana de a nu intretine relatii sexuale cu persoane de acelasi sex, etc. Anual in Suedia intre 36.000 si 47.000 de barbati si femei sunt infectati cu chlamidia (nu mai vorbim de alte boli transmisibile). Dintre acestia, 32% sunt tineri intre 15 si 19 ani. Sinuciderea si accidentele rutiere sunt cauzele principale ale mortalitatii la tinerii suedezi pana in 18 ani. 1.300 de adolescenti suedezi sunt tratati in spital in fiecare an pentru ca isi mutileaza trupul. In 2010, 37.693 de avorturi au fost facute in Suedia. Gestapo-ul suedez e si el la lucru, urmarind programele de televiziune si reclamele pentru a elimina din comert pe cele care promoveaza impartirea pe sexe. Exemplu: in martie 2011, autoritatile suedeze au interzis reclama unui produs de curatat bucataria pentru ca arata o femeie in bucatarie. Motivul: reclama a fost declarata discriminatorie la adresa femeii (link).

Gulagul mexican. Cancerul intolerantei fata de cei care se opun homosexualitatii se extinde in parti ale lumii care surprind – de exemplu Mexic. Pe 1 iulie, un preot romano-catolic a fost gasit vinovat de activitati politice ilegale pentru ca a sugerat cetatenilor din parohia lui sa voteze impotriva candidatilor la functii publice care favorizeaza legalizarea casatoriilor homosexuale. Gulagul intolerantei se extinde (link).

Intoleranta homosexualilor. In timp ce tipa dupa toleranta, intoleranta homosexualilor americani atinge noi culmi. In 2009, peste 130.000 de cetatenii ai statului american Washington au semnat o petitie pentru punerea in ilegalitate a parteneriatelor civile homosexuale din stat. Lista semnatarilor a fost facuta publica iar imediat dupa aceea homosexualii s-au pus pe lucru: au hartuit, amenintat chiar cu moartea, pe diferite persoane care au semnat petitia (link).

California – Indoctrinare cu homosexualitate. Congresul Californiei a adoptat recent o lege care impune predarea in scolile publice din California a unui curs despre istoria homosexualitatii (link). (…)

Civilizatia araba in declin. Celor pasionati de relatiile dintre civilizatie si stiinta, le recomandam un eseu excelent publicat in publicatie americana The New Atlantis. In el, autorul analizeaza factorii care au generat dezvoltarea stiintei in civilizatia araba acum 1000 de ani, dar mai ales factorii care au dus la declinul fara precedent al stiintei in tarile arabe contemporane (link).

Polonia interzice avortul? In ultima saptamana din iunie, Seimul polon (echivalentul Camerei Deputatilor din Romania) a votat o lege care, in cazul ca va fi adoptata si de Senat si apoi semnata de presedinte, va interzice complet avortul in Polonia. O actiune fara precedent in Europa, una pe care o apreciem, si una care merge impotriva “valorilor europene”, adica a valorilor mortii si ale imoralitatii. Aceasta actiune ar trebui sa dea de gandit si Romaniei. Atitudinea si actiunile concrete provita ale polonilor le va asigura supravietuirea biologica, pe cand a noastra, lipsita de interes la toate nivelele fata de copiii nenascuti, s-ar putea sa ne cauzeze disparitia (link).

Avortul in Spania scade. Eforturile educative pro-vita pe care le-au facut in Spania Biserica Catolica si organizatiile provita au dat roade – ultimele statistici indica ca rata avortului la adolescentele spaniole e in scadere (link).

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania, 19 iulie 2011

Familiile americane impotriva pornografiei. Canalul de televiune american NBC intentioneaza sa lanseze un show now in toamna numit, sugestiv, The Playboy Club, unul care promoveaza pornografia soft ca o forma de divertisment. O coalitie de organizatii profamilie din SUA au semnat o petitie adresata canalului de televiziune, cerand ca showul sa fie eliminat. Printre cele peste 70 de organizatii care au subscris acestei petitiei se afla si Alianta Familiilor din Romania. Ii incurajam pe romanii din America sa sustina aceasta petitie (link).

Schimbarea sexului – Aspecte etice. Ideologia sexuala contemporana promoveaza ca “drept” al omului schimbarea sexului biologic prin mijloace chirurgicale. Recent am dat peste un articol publicat in 2009 privind aspectele etice ale acestei practici. Articolul a fost recent aclamat de catre cercetatorii in domeniu. El conchide ca redesenarea sexului este o patologie care trebuie tratata si vindecata, nu acceptata. Ofera 4 argumente etice impotriva acestei practici: (1) mutileaza un trup sanatos care functioneaza armonios; (2) cauta sa rectifice o perceptie gresita a persoanei cum ca s-a nascut cu un sex biologic nepotrivit; (3) in fapt operatiile chirurgicale pot modifica doar organele sexuale, dar nu schimba “sexul” persoanei care este inscris la nivel genetic in persoana; si (4) operatia conduce la o modificare permanenta a organelor care nu mai poate fi schimnate dupa aceea. Articolul a fost publicat in publicatia americana Nati onal Catholic Bioethics Quarterly (link).

Elvetienii pot interzice minaretele. In urma cu aproape doua saptamani, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca Elvetia poate interzice constructia de noi minarete in Elvetia, fara ca asta sa impiedice exercitarea libertatii religioase a musulmanilor din Elvetia. In 2010, elvetienii au adoptat prin referendum o lege care interzice constructia de noi minarete (link).

Marea Britanie – O tara “fara Dumnezeu”. Aceasta a fost eticheta pe care Shmuley Boteach, un rabin proeminent al evreilor din SUA, a aplicat-o Marii Britanii intr-o recenta calatorie facuta acolo (link).

Rabinul a dat ca exemplu pozitiv SUA, unde in permanenta si peste tot se vad biserici in constructie. Rabinul Boteach, tata a 9 copii, e un oponent bine cunoscut al adoptiilor copiilor de catre homosexuali. Va recomandam un comentariu pe aceasta tema publicat de el in noiembre 2010 (link).

Obama lupta impotriva casatoriei naturale. Pe 1 iulie, administratia Obama a intervenit intr-un caz din California in care cere tribunalului sa declare legea casatoriei barbat-femeie neconstitutionala. Agresivitatea cu care Obama lupta impotriva familiei naturale i-a luat prin surprindere chiar si pe homosexuali (link).

Homosexualii pierd procesul. In noiembrie 2008, un grup de homosexuali din statul american Michigan, maniati pentru ca au pierdut in referendumul de interdictie a casatoriilor homosexuale in California, au vandalizat o mica biserica din Michigan chiar in timpul slujbei. Au fost dati in judecata. Saptamana trecuta au pierdut cazul, judecatorul dandu-le o amenda de pana la $10.000 de persoana si interzicandu-le de acum inainte sa mai participe la actiuni de protest impotriva bisericilor oriunde in SUA (link). (…)

O planeta suprapopulata? Cum relatasem acum doua saptamani, 11 iulie e ziua internationala a populatiei. A ajuns planeta suprapopulata? Nu, spun economistii. Planeta noastra poate hrani pana la 35 – 40 de miliarde de persoane (link).

Industria avortului in America. Avortul este o adevarata industrie – uciderea copiilor nenascuti este o afacere banoasa in America. Industria avortului dezinformeaza si de multe ori activeaza in penumbra legii pentru a atrage cat mai multe tinere sa avorteze. Pe 6 iulie, institutul american Americans United for Life a emis un raport in care prezinta excesele industriei avortului in SUA, profiturile uriase pe care le face si numeroasele incalcari ale legilor care reglementeaza industria avortului (link).

Casatoria in politica americana. Legalizarea casatoriilor homosexuale in New York la sfirsitul lui iunie i-a pus in miscare pe crestinii din America. Recent au creat o proclamatie pe care au inmanat-o fiecarui candidat republican la alegerile prezidentiale din 2012, cerandu-le sa afirme ca daca vor fi alesi vor promova o politica profamilie si procasatorie. Unii au semnat-o, altii nu. Au facut la fel si cu o declaratie privind avortul si dreptul la viata al copiilor nenascuti (link).

ONU indoctrineaza tineretul cu homosexualitate. In fiecare vara, ONU tine o conferinta internationala a tineretului. Vara aceasta, conferinta va avea loc curand. In anticiparea acestui eveniment, ONU a lansat un document numit “Exclaim!” in care enunta, pe puncte specifice, “drepturile sexuale” pe care le-ar avea tinerii. Printre ele: dreptul la sex, cand si cu cine doreste tanarul sau tanara; dreptul de a gasi “placere” in actul sexual; de a schimba partenerii si orientarea sexuala pentru implinirea acestui obiectiv si alte “drepturi” similare, unul mai minunat decat altul (link).

ONU indoctrineaza tineretul cu avort. ONU e foarte generoasa cand e vorba de distribuirea “drepturilor’ in comunitatea internationala, dar nu cand e vorba de inzestrarea comunitatii internationale, si mai ales a tineretului, cu responsabilitati si un sens al respectului fata de sine si fata de viitorul lor. Un alt exemplu este un kit tocmai publicat prin oficiile ONU in care li se spune tinerelor ca au “dreptul” sa avorteze. Este o minciuna, pentru ca nu exista un drept la avort. Chiar si CEDO a afirmat lucrul acesta in decembrie 2010 in cazul ABC v. Ireland (link).

Mortalitatea mamelor si avortul. Unul din argumentele repetate ale celor care promoveaza avortul este ca e necesar pentru a “salva” viata mamelor. Copiii nenascuti si-ar ucide mamele sau le pericliteaza viata in momentul nasterii. Este un argument inselator pentru ca majoritatea femeilor care mor la nastere nu mor din cauza sarcinii, ci pentru ca sufere de alte boli care le cauzeaza moartea, cat si a conditiilor neigienice in care dau nastere copiilor. Cum putem raspunde argumentului lor? Va prezentam un articol care abordeaza tema aceasta, publicat in mai 2011 de catre un grup de medici ginecologi. Raspunsul lor este ca societatea trebuie sa se focalizeze nu asupra aspectului de “safe abortion” (adica avort in siguranta) ci “safe labor” (adica nastere in siguranta) (link).

Suedia – Copii fara identitate sexuala. Am scris cu cateva saptamini in urma despre copiii suedezi fara identitate sexuala – o gradinita de copii din Stockholm, numita, bizar am zice, “Egalia,” unde incepand din toamna personalul, parintii si copiii nu vor mai putea folosi cuvintele “baiat” sau “fata”, ci doar “prieteni.” Presa din intreaga lume a asaltat ca extrema, perversa si bizara aceasta politica scandinava. Dintre ele, am selectat un material care explica de ce lucrul acesta le este foarte daunator copiilor (link).

Noua Zeelanda – Parinti in ofensiva. Un caz laudabil despre parinti preocupati de copiii lor nenascuti ne parvine din Noua Zeelanda. Recent, un grup de parinti din Noua Zeelanda au dat in judecata guvernul din cauza programului obligatoriu de detectie de malformatii la copiii nenascuti. Parintii argumenteaza ca acest program e desemnat sa detecteze copiii nenascuti care sufera de sindromul Down, o boala incurabila. Dupa detectarea ei, femeile sunt informate ca au dreptul sa avorteze. Cine castiga din asta? Statul si industria de asigurari, care astfel se debaraseaza de fiintele umane care pe parcursul vietii vor avea o viata mai putin productiva, dar in care societatea va trebui sa investeasca fonduri si alte resurse. O mentalitate nazista. Parintii au dat in judecata statul la Curtea Internationala de la Haga, afirmand ca programul este, de fapt, un program voalat de eutanasiere a fiintelor firave ale societatii (link).


Categorii

Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la “Parintele Andrei Lorgus: CLINICILE FIV, UN IAD AL COPIILOR/ Razboiul ideologic impotriva culturii monogame/ MODELUL SCANDINAV AL REVOLUTIEI SEXUALE ATINGE NOI CULMI DE PERVERSITATE (Stiri si recomandari FAMILIE 26 iulie 2011)

  1. INTELEPT SI CORECT Pr.Andrei Lorgus, decanul Facultăţii de Psihologie a Universităţii Ortodoxe Ruse „Sf. Ioan Teologul”!

    Mi-a facut o reala bucurie citirea textului (cele dupa…n-am mai avut rabdare); in tot ceea ce spune simti ca dozeaza bine, tinde spre echilibru si nu atinge extreme.

    Bine ar fi sa nu mai aud fraza stereotipa: ‘femeia se mantuieste prin nasterea de prunci’ de parca fara de…s-au duce in fundul Iadului sau ar trebuii sa-i fie teama ca va ajunge acolo pentru ca n-a facut tot ‘posibilul’ sa implineasca porunca! Din pacate si Pr.Cleopa si altii au mers pe linia asta…mizand pe raspunsul la Judecata Finala “iata pruncii pe care mi-i i-ai dat”.

    Singurul care a fost la fel de echilibrat si a mers pe aceea si linie a fost Pr.Arsenie Papacioc care, intr-un mod similar a spus ca, scopul casatoriei este intrajutorarea in vederea mantuirii, copiii fiind o consecinta dar nu un SCOP in sine, pentru familie!

    Trebuie DOAR sa-i astepti fiindca vine o vreme in care vin 🙂 …e-adevarat! fara sa te intrebe de cati bani ai in buzunar, ce cont si in care banca, de esti somer sau salariat si-atunci nu trebuie sa-i suprimi prin avort sau alte metode doar pentru ca nu ai terminata casa, masa…cine face calcule meschine, va da gres! Ei, copiii nu vor mai venii!

    In alta ordine de idei, nu stiam de procedul numit reductie in care o gramada de mititei sunt aruncati la W.C.

    Eu m-am gandit la un alt pacat mare referitor la procedeul de fertilizare in vitro – masturbarea! Si-atunci, cum sa fie bine ceea ce se incearca cand, lasand la o parte si partea asta – fiolele/recipientele astea in care sunt tinute un oarecare timp (chiar pe baza de heliu)sunt prada duhurilor care umbla peste tot, mai ales noaptea; cine stie cine da tarcoale si strabate samanta viitorilor copiii!

    In unele scrieri mai recente, s-a spus si se spune ca, Antihristul va fi conceput ‘in vitro’!

  2. Cred că materialele cu părintele Andrei Lorgus şi cel al lui Pat Fagan sunt printre cele mai bune şi folositoare articole preluate de dumneavoastră pe acest site. Câteodată chiar şi evidenţa trebuie semnalată şi promovată! Bogdaproste!

  3. Referitor la FIVET, părintele profesor Andrei Lorgus afirma “Eu nu pot, ca preot si psiholog, să le interzic să o facă, dar nici nu-i sfătui în acest sens”. Ca “psiholog” tot ce spune in context este o pledoarie pertinenta pentru “sa nu o faca”. Sa fi simtit ca preot sa adauge afirmatia de mai sus?! Sarmanul “parinte psiholog”!

  4. Asta e tehnica la in vitro: cineva recolteaza de la femeie, altcineva de la barbat, alta persoana le pune in eprubeta, alta le “triaza” dupa vreo 3 zile, alta le reinjecteaza femeii. Pana la urma se creeaza o confuzie generala de nu mai stie nimeni cine e vinovat si cine nu. Bineinteles ca toti cei implicati sunt vinovati in fata lui Dumnezeu. Dar daca tu esti o asistenta care-ti faci treaba sa pui in eprubeta niste recoltari devine cam greu sa te simti vinovat de ceva. Sau sa fii dat in judecata daca ceva nu merge.

  5. Există cumva vreo carte scrisă de Părintele Andrei Lorgus şi tradusă în Limba Română?

  6. Lumea s-a obişnuit cu răul. Pentru comoditate, din egoism şi în dispreţul vieţii oamenii aplică tot felul de metode contraceptive care slăbesc şi îmbolnăvesc organismul femeii, iar apoi când femeia vrea să devină mamă constată că nu mai poate avea copii şi recurge la nişte metode care desfid pur şi simplu legile creaţiei lui Dumnezeu. Avem bun simţ, avem posibilitatea de a ne informa, dar cu toate acestea oamenii continuă să aplice aceste metode satanice de luptă împotriva vieţii, de lupă împotriva lui Dumnezeu.

  7. De accord cu antuza, astazi multe cazuri de infertilitate se datoreaza folosirii metodelor contraceptive, cand cuplul nu este inca “pregatit” sa primeasca copii, adica ii planifica in loc sa ii primeasca cand vrea Domnul. Femeile cu multi ani la activ de pilule contraceptive au probleme ca oul nu se mai maturizeaza sau embrionul nu se mai implanteaza…

    Unele idei spuse de parinele aici precum ca el nu interzice…nu cred ca este vorba de a interzice – caci fiecare trebuie sa aleaga pt sine intre rai si iad…, ci de a vorbi mai categoric despre FIV ca despre un pacat de moarte (caci si este) precum este avortul, pt ca in cazul FIV o femeie avorteaza “terapeutic” mai multi copii nenascuti o data (suflete) decat o face o femeie care concepe in mod natural 1-2 copii. Sau si mai rau, acesti “embrio “- suflete umane se folosesc in tot felul de “experimente” ca de ex. si in unele medicamente si crème cosmetice scumpe…

    Alta dilema…cine ii boteaza pe acesti copii nefericiti care vor purta chinul celorlati 3-10 frati sacrificati pt ca el/ea sa vina pe lume??

    Din pt de vedere al vinei, cred ca fiecare in parte este vinovat mai mult sau mai putin chiar si pt simplul fapt ca votam conducatori ce promoveaza astfel de metode (si ma ref aici nu numai la FIV) …ci nu numai doctorul, asistenta, farmacistul, etc., niste condamnati ai acestui lant vicios fara de sfarsit… Vorbesc si din experienta personala trecuta, cand systemul (adica noi societatea) iti impune iar pacientul cere ca are “freedom of choice”… de altfel ca sa iti faci meseria crestineste a devenit astazi un adevarat martiraj trecut sub tacere si neluat in seama de multi…

    O Doamne, unde sunt sfintii /episcopii/liderii unei natiuni crestine din vremurile de odinioara care se ocupau/intemeiau case de copii dar si spitale crestine …

  8. “Bine ar fi sa nu mai aud fraza stereotipa: ‘femeia se mantuieste prin nasterea de prunci’ de parca fara de…s-au duce in fundul Iadului sau ar trebuii sa-i fie teama ca va ajunge acolo pentru ca n-a facut tot ‘posibilul’ sa implineasca porunca! Din pacate si Pr.Cleopa si altii au mers pe linia asta…mizand pe raspunsul la Judecata Finala “iata pruncii pe care mi-i i-ai dat”.” Magda

    “- Pentru asta este nevoie de un singur lucru – ca preoţii şi teologii să înceteze să mai repete fraza tradiţională, dar controversată, conformă căreia scopul întemeierii familiei îl constituie copiii. Este un început fals, luat din lumea veche, lumea elenistică, pre-creştină.” Pr Andrei Lorgus

    Intreg discursul Pr Andrei Lorgus este f echilibrat si cu multa finete teologica condus, mai putin fraza pe care am citat-o care face pe unii sa creada ca Par Cleopa ar fi propovaduit dobandirea de copii cu orice pret, chiar si prin FIV, prin care se ucid atatia copii.

    Par Ioan Gura de Aur ne invata ca doua sunt telurile casatoriei: cel mai important “sfintirea”, celalalt “propagarea neamului omenesc” conform voii Creatorului. Desi

    “Telurile casatoriei – Primul este fara îndoiala propagarea neamului omenesc. Aceea este minunata putere data de Dumnezeu omului, creaturii sale. Atunci când Dumnezeu putea El Insusi în mod direct, sa dea nastere tuturor oamenilor cum a facut-o pentru primul, noua însine ne incredinteaza misiunea sublima de raspandi viata si de a continua marea familie a neamului omenesc.
    Insa un alt tel este în caile lui Dumnezeu, mai mult decât primul, mai esential, mai sublim: aceasta este sfintirea. Daca doua fiinte nemuritoare se unesc pentru moment pe pamânt, o fac pentru a se întari reciproc în drumul lor spre destinul nemuritor.”

    http://www.ioanguradeaur.ro/339/casatoria-2/

  9. Am incput in comentariul de mai sus un “desi” si l-am lasat neterminat.
    Voiam sa subliniez ca Sf Ioan Gura de Aur, desi accentueaza in mod cu totul si cu totul deosebit scopul ca cei doi sa se intareasca reciproc pe calea dobandirii sfinteniei, numeste ca prim scop al casatoriei dobandirea de prunci de la Dumnezeu. Acesta NU este consecinta (eventual nedorita de unii sau patimas dorita de altii), ci scop, dupa cum mrturiseste si proorocul Maleahi (Mal. 2, 15)

  10. Daca acum cateva mii sau zeci de ani era rar sa nu ai copii, si devenea o adevarata rusine in societate, din pacate acum din ce in ce mai multe cupluri au probleme de concepere.

    Conform statisticilor americane 50% din cupluri din US au probleme de fertilitate. Factori posibili si probabili: mancarea modificata genetic (daca mananci toata viata struguri, pepeni si alte legume si fructe fara samburi deci infertile cam greu sa mai fii fertil/a), poluarea si mai ales metodele anticonceptive. O femeie de 35 ani mi-a zis – toata viata am luptat sa nu am copii si acum nu stiu ce sa mai fac sa am. Nu este numai o inhibare afectiva si emotionala, dar si una fizica.

    Mi-a placut ca pr. Andrei Lorgus a spus ca pacatele nu sunt numai ale cuplurilor infertile si ale neamurilor lor, ci a intregii societatii. In felul asta – prin infertilitatea atator cupluri, din ce in ce mai multe – poate ne fereste Dumnezeu de pacate mai mari, anume avorturile lunare fara pocainta. Si ne smereste. Sa nu uitam ca multi sfinti, si chiar Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul (cei mai apropiati Mantuitorului) au fost roduri ale rugaciunii fierbinti ale unor cupluri sterile.

    Sa nu uitam insa ca prin in vitro se produc cam 10-20 de embrioni din care se alege doar unul, ceilalti 9-19 sunt sacrificati. Si pr Arsenie Boca spunea clar ca copiii nenascuti striga la cer, iar sangele lor este pe capul mamei si al copiilor nascuti. Si chiar tehnica in vitro nu da rezultate bune din prima, abia dupa cateva incercari se prinde embrionul si se dezvolta cu bine si la termen. Exista multe riscuri de sarcina extrauterina sau pierdere de sarcina.

  11. Din motive pe care nu le voi comenta, şi la care fiecare este liber să reflecteze singur, pe lângă copiii care sunt principalele victime care pier fără posibilitatea de a se apăra, cade victimă şi femeia. Indiferent de cît de vinovată este (nefiind însă singura vinovată de cele mai multe ori), femeia este victima acestei situaţii. Organismul ei suportă „bombardamentul” hormonal, şi/sau metodele „mecanice” contraceptive, şi/sau fertilizarea „in vitro” şi /sau operaţiile cezariene, etc., etc. Practic se poduce un genocid mascat la nivel planetar la adresa femeii. Este astfel zdravăn pedepsită încă din viaţa asta.
    Toate aceste agresiuni cu care ea „s-a obişnuit” ca şi cu o fatalitate, şi de care se pare că nu-i mai pasă considerându-le un preţ care “trebuie” plătit, şi care pentru persoanele care nu suportă direct aşa ceva ele nu conteaza sau nu există, duc la grave îmbolnăviri fizice şi psihice, dar, în acelaşi timp, afectează în mod foarte grav copiii care „apucă” să se nască, şi care sunt generaţia de mâine care va fi în poziţia de a lua decizii şi de a conduce lumea. Un tablou cam sinistru …

  12. Un reportaj cu aceeasi incarcatura emotionala ca si aceasta postare despre parintele Iustin Parvu si manastirea Petru Voda realizat de TVR:
    http://www.youtube.com/watch?v=zkxWZT3cU3E&feature=related

  13. @magda
    “Si-atunci, cum sa fie bine ceea ce se incearca cand, lasand la o parte si partea asta – fiolele/recipientele astea in care sunt tinute un oarecare timp (chiar pe baza de heliu)sunt prada duhurilor care umbla peste tot, mai ales noaptea; cine stie cine da tarcoale si strabate samanta viitorilor copiii!”

    Sunt de aceeasi parere ! In afara de faptul ca fecundarea in vitro presupune masturbarea si uciderea unor embrioni considerati mai slabi calitativ (cred ca doctorul nazist Menghele ar fi super satisfacut 🙁 de procedeul asta), dar faptul ca fecundatia nu se face in mediul uterin natural presupune fara indoiala expunerea embrionilor la tot felul de influente ale mediului ambiant, ca si ale celor care ii manevreaza in laborator. In plus unii embrioni sunt congelati, si dupa o perioada de cativa ani, daca parintii vor alti copii, decongelati si implantati in uter…
    Cu siguranta acesti copii vor fi niste mutanti, atat fizic, dar mai ales psihic, pentru ca stim sa sufletul se dezvolta in embrion imediat dupa fecundatie, ori ce vor devenii niste suflete care au fost “congelate ” ???
    Dar poate ca asta se doreste…

  14. Ca una care am gresit, va spun ca femeie fiind si “necajindu-ma” statutul de femeie, care prin casatorie, iata isi asuma (si) ascultarea de cel cu care s-a insotit, mi-am cunoscut si imbratisat doar doi dintre copiii nostri…
    Si a fost sensul si acceptarea mea pentru starea mea de femeie: m-a facut Domnul Dumnezeu femeie-ce intocmire aleasa si minunata, iata, pentru ca sa vina in lume copiii acestia, ai Lui dupa Duh, din bietul trup, de acum imbolnavit de rastalmacirea trairii rele a vietii de pana atunci, un trup care cu greu si-a implinit (si) menirea insarcinarii minunate,ivirea altor doua fiinte ce-L vor cunoaste pe Dumnezeu sau mai bine zis SPRE a-L cunoaste pe Domnul Dumnezeu…ca nu ii nastem pe copiii nostri sa mearga in cele de mai dedesupt ale pamantului…
    Dar nu prea ne punem noi intrebarea asa…sau nici nu intrebam. De cele mai multe ori : vrem! si gata. Si ajungem sa vedem mai pe urma ce am facut cu asta.

    Uimire cu recunostinta, minune negraita ar fi toate daca am cadea la invoiala cu voia de Sus,daca am intreba mai des ce vrea Domnul ca numai aceea sa vrem si noi!

  15. …pruncii poate ca sunt un bine pe care il scoate Domnul din raul pe care noi l-am lucrat si l-am ales in locul binelui Sau…

  16. @eva

    Daca “am gresit” inseamna ca ati apelat la aceste “tehnici”, iar astazi va dati seama ca este un pacat multiplu, aveti duhovnic si v-ati spovedit, urmati randuiala care v-a fost data, educati copii in dreapta credinta crestina, nu trebuie sa va intristati.
    Aceste articole nu trebuie sa fie spre smintirea celor care au apelat la fecundatia in vitro, ci spre trezirea lor, si a celor care se gandesc ca ar fi un bun mijloc de a avea copii.
    Dumnezeu iarta, lucreaza si curateste de orice pacat pe cei care isi constientizeaza greseala si cer mantuire !

  17. Pingback: IPS Laurentiu Streza a criticat dur procedura fertilizarii in vitro. “PENTRU PRIMA OARA, POPORUL ROMAN ISI POATE INTREZARI SFARSITUL!” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: IPS PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, avertizeaza printr-o brosura documentata: EDUCATIA SEXUALA – UN PERICOL PENTRU COPIII NOSTRI! -
  19. Pingback: PARINTELE NICOLAE TANASE despre MILOSTENIA ADEVARATA/ Pr. Andrei Lorgus: “POCAINTA si AUTO-INVINOVATIREA sunt lucruri complet diferite” - Recomandari
  20. Pingback: CUM A DEVENIT PORNOGRAFIA OMNIPREZENTA. Industria sexului modeleaza comportamente, afecteaza creierul si distruge vieti - Recomandari
  21. Pingback: PARINTELE NICOLAE TANASE despre MILOSTENIA ADEVARATA/ Pr. Andrei Lorgus: “POCAINTA si AUTO-INVINOVATIREA sunt lucruri complet diferite” - Recomandari
  22. Pingback: “FABRICILE DE BEBELUSI” [reportaj Digi 24 - Video]. Despre traficul de ovule din Romania realizat in clinicile de fertilizare acreditate de Agentia de Transplant. CARE SUNT CAUZELE SCADERII NATALITATII SI CUM AR TREBUI COMBATUTA? - Recomandari
  23. Pingback: In conditiile in care NASTERILE sunt o EXPERIENTA TRAUMATIZANTA si maternitatea descurajata sistematic, Ministerul Sanatatii anunta reluarea finantarii FERTILIZARII IN VITRO - Recomandari
  24. Pingback: SUEDIA DEMENȚEI, IMPOTENȚEI STATALE si a REEDUCĂRII OFICIALIZATE, in numele “egalitatii”, “integrarii” si multiculturalismului. De la TOLERANTA TOTALA FATA DE VIOLURI SI INCENDIERI DE MASINI pana la ELIMINAREA CRUCII DIN “
  25. Pingback: “Cartea despre fericire”. Pr. Andrei Lorgus: SUNTEM FĂCUȚI PENTRU FERICIRE, DAR NE LĂSĂM DETURNAȚI DE PATIMI ȘI AJUNGEM ÎN DIRECȚIE OPUSĂ | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune în Postul Nașterii Domnului

Carti

Documentare