PARIS MATCH în chestiunea Hidroxichlorochinei: DAVID vs GOLIAT, actul II: Susținătorii/ Epidemiolog de la YALE în Newsweek: cheia în lupta împotriva Covid-19: Hidroxichlorochina/ De ce au nevoie producătii de vaccinuri anti-Covid de IMUNITATE?/ În România se efectuează STUDII CLINICE cu vaccinurile anti-Covid și cu Remdesivir

Sursa foto: https://mindcraftstories.ro/coronavirus/ce-a-facut-the-lancet-cu-hidroxiclorochina/

Covid-19 – Hidroxichlorochina, David și Goliat, actul II: Susținătorii

de dr. Philippe Gorny, Paris Match, 04.08.2020

Boala a scos la lumină două lumi științifice care se opun cu privire la hidroxiclorochină. Săptămâna trecută am vorbit despre detractorii pe care i-am numit Goliat (actul I). Iată actul II cu tabăra susținătorilor, numită David.

Adversarii profesorului Didier Raoult i-au reproșat că nu și-a randomizat studiile constituind, prin tragere la sorți, un grup de control de pacienți netratați de asocierea lui. Și a avut dreptate! În cadrul unei urgențe epidemice potențial mortală, a nu-i trata pe subiecți în acest scop ar fi fost neetic, inacceptabil. Totodată neproductiv, deoarece trebuia găsit un răspuns terapeutic rapid, ceea ce randomizarea, care implică protocoale de durată, interzice.

Pe deasupra, așa cum semnalează profesorul Dominique Baudon, medic generalist inspector al serviciului de sănătate al armatelor (specializat în epidemiologie și sănătate publică tropicală), nu era necesar un grup de control: diverse studii, mai ales chinezești, determinaseră că încărcătura cu Sars-CoV-2 este în medie de 15 până la 20 de zile, uneori puțin mai lungă. Aceasta rămâne durata de referință.

Prin urmare, era logic să se ia în considerare rezultatul acestor teste precum și grupul de control cu care trebuia comparat. Constatând că hidroxiclorochina-azitromicina (HCQ+AZ) reducea încărcătura la 5-10 zile, demonstrația eficacității evidente a asocierii a fost făcută de către IHU din Marsilia pe un număr mic de pacienți mai întâi (24 de subiecți) și apoi pe scară mare (3 324). Recomandarea utilizării unui tratament puțin costisitor, a cărui producție nu aduce nimic industriei farmaceutice, a cărui inocuitate obișnuită, confirmată de mai multe decenii, a permis ca până acum șase luni să fie vândut la liber în țara noastră (Franța), este dovada dezinteresării promotorilor săi în plan pecuniar.

Singura motivație a lui Didier Raoult și a numeroșilor investigatori din întreaga lume care au ajuns la aceleași concluzii ca și el, a fost și rămâne ”tratarea precoce, rapidă și cu un cost redus”. Avea de ce să deranjeze toate planurile de dezvoltare ale industriașilor care doresc să propună produse bănoase. Goliat și-a arătat mânia și mușchii: a urmat o avalanșă de studii ratate (și ele fără grupuri de control) și de acuzații despre pericolele HCQ pe care le-am demontat de nenumărate ori. Acestea au dus la interzicerea HCQ în Franța: vândută fără rețetă înainte de Covid-19, a trecut la statutul de cvasi-otravă a cărei eliberare este încadrată foarte strict. O mișcare centralizată care a adus o gravă atingere  libertății de a prescrie a medicilor francezi, un fapt despre care își vor aminti.

Didier Raoult n-a spus niciodată că HCQ este un produs miracol, ci doar o soluție utilă în faza precoce, din lipsă de ceva mai bun

Împotriva lui Goliat, ce poate David, apărătorul HCQ? Multe! Un mare număr de studii, care au un ecou slab în presa franceză, sunt publicate cu regularitate. Ele confirmă că HCQ are proprietăți preventive și curative. Iată trei studii recente ale căror sponsori n-au fost nici OMS, nici Fundația Gates și aliații ei: de exemplu, cel condus de doctorul Takahisa Mikami, de la celebra școală de medicină  Muntele Sinai din New York. Echipa sa a analizat 6 493 de pacienți Covid-19 pozitivi. HCQ, la cei care au primit-o, a permis reducerea mortalității subiecților spitalizați (3 708) sau tratați în ambulatoriu (2 785) cu 47%! Cel al Sistemului de sănătate Henry Ford, condus pe 2 541 persoane infectate, spitalizate în cele șase stabilimente ale acestui grup independent: pacienții au primit înainte de orice stadiu sever HCQ sau AZT sau ambele, în doze standard (foarte departe de dozele toxice ale testelor OMS).

Rezultat: HCQ sau asocierea HCQ+AZ au redus mortalitatea cu 66%, respectiv cu 71%, comparativ cu lipsa tratamentului cu aceste produse. Sau cel portughez, condus pe 26 815 pacienți Sars-Cov-2 pozitivi  și 333 489 neinfectați, care a arătat că în cele două grupuri, subiecții care iau tot timpul HCQ pentru o boală autoimună (lupus, poliartrită reumatoidă) au fost de două ori mai protejați împotriva virusului decât ceilalți.

Didier Raoult n-a spus niciodată că HCQ este un produs miracol, ci doar o soluție utilă în faza precoce, din lipsă de ceva mai bun. Procentele de letalitate legate de pandemie în țările în care HCQ a fost folosită pe scară largă sunt cele mai reduse din lume (între 0,4% și 3%). Sunt ridicate în țările în care HCQ a fost interzisă, cu un record pentru Franța (18%)! Deci, atunci când profesorul Christophe Perronne spune răspicat că HCQ ar fi putut evita numeroase decese la noi, nu greșește! În timpul acesta, redemsivirul, cu efecte nedorite frecvente și uneori grave (insuficiență renală), al cărui impact asupra mortalității este sigur, a obținut de la FDA punerea pe piață pentru subiecții în terapie intensivă. Este pe cale să obțină același lucru de la Agenția europeană a medicamentelor.

Îi va costa 2 300 de dolari pe pacienții tratați cinci zile cu acest produs. Un scandal! Pe termen lung, David va câștiga până la urmă recunoașterea mondială. Goliat se va alege cu rușinea și cu discreditarea.

Sursa: https://www.parismatch.com/Actu/Sante/Covid-19-Hydroxychloroquine-David-contre-Goliath-acte-II-les-supporteurs-1696747

NEWSWEEK:

The Key to Defeating COVID-19 Already Exists. We Need to Start Using It | Opinion

În calitate de profesor de epidemiologie la Școala Yale de Sănătate Publică, am fost autorul a peste trei sute de publicații revizuite de experţi din domeniu și dețin în prezent funcții de conducere în consiliile editoriale ale mai multor reviste de prestigiu. Sunt obișnuit să pledez pentru anumite puncte de vedere ce apar în cadrul curentelor de opinie prevalente din medicină, așa că am fost consternat să constat că, în plină criză, lupt pentru un tratament pe care datele îl susțin pe deplin, dar care, din motive care nu au nicio legătură cu înțelegerea ştiinţifică corectă, a fost împinsă spre margine.Drept urmare, zeci de mii de pacienți cu COVID-19 mor inutil. Din fericire, situația poate fi inversată simplu și rapid.

Mă refer, bineînţeles, la medicamentul hidroxiclorochina. Atunci când acest medicament ieftin pentru administrare orală este dat foarte devreme în cursul bolii, înainte ca virusul să fi avut timp să se înmulțească dincolo de a putea fi controlat, acesta s-a dovedit a fi extrem de eficient, mai ales atunci când este administrat în asociere cu antibioticele azitromicină sau doxiciclină și zinc drept supliment nutritiv.

Pe data de 27 mai am publicat un articol în Jurnalul American de Epidemiologie (AJE) intitulat „Tratamentul precoce în ambulatoriu al pacienților cu COVID-19, simptomatici cu risc ridicat, care ar trebui să fie folosit în forţă imediat ca soluţie la criza pandemică”. Acel articol, publicat în cea mai importantă revistă de epidemiologie din lume, a analizat cinci studii, demonstrând beneficiile neîndoielnice și de mare însemnătate pentru pacienții ce au primit tratamentul, alături de alte studii foarte ample care au arătat siguranța acestui medicament.

Medicii care au folosit aceste medicamente, în ciuda scepticismului larg răspândit, au fost cu adevărat eroi. Au făcut ceea ce s-a arătat ştiinţific că este cel mai bine pentru pacienții lor, adesea asumându-şi un mare risc personal. Eu însumi știu despre doi medici care au salvat viețile a sute de pacienți cu aceste medicamente, dar se luptă acum cu consiliile medicale de stat pentru a-și salva licenţele și reputația.Acuzaţiile împotriva lor sunt complet lipsite de fundament științific.

De la publicarea articolului meu din 27 mai, încă șapte studii au demonstrat beneficii similare. Într-o lungă scrisoare următoare, publicată și ea de AJE, fac referire la aceste șapte studii și îmi reînnoiesc apelul pentru imediata utilizare timpurie a hidroxiclorochinei la pacienții cu risc ridicat. Aceste șapte studii includ: încă 400 de pacienți cu risc ridicat, tratați de dr. Vladimir Zelenko, cu zero decese; patru studii însumând aproape 500 de pacienți cu risc ridicat trataţi în casele de bătrâni și clinici din S.U.A., fără decese; un studiu controlat a peste 700 de pacienți cu risc ridicat în Brazilia, cu un risc redus semnificativ de a mai fi spitalizaţi și două decese în rândul a 334 de pacienți tratați cu hidroxiclorochină; și un alt studiu efectuat pe 398 de pacienți în Franța, de asemenea cu un risc de spitalizare redus semnificativ. De când a fost publicată scrisoarea mea, şi mai mulți medici mi-au raportat totala reuşită a folosirii tratamentului.

Articolul meu original din AJE este disponibil gratuit online și încurajez cititorii – în special medicii, asistenții medicali, asistenții și asociații medicilor și cei ce tratează sistemul respirator – să caute titlul și să-l citească. Lucrarea iniţială are link către scrisoarea următoare.

Dincolo de aceste studii asupra pacienților individuali, am observat ce se întâmplă în cazul populațiilor mari atunci când aceste medicamente sunt folosite. Acestea au fost „experimente naturale”. În statul Pará din nordul Braziliei, decesele cauzate de COVID-19 au crescut exponențial. Pe 6 aprilie, rețeaua spitalelor publice a achiziționat 75 000 de doze de azitromicină și 90 000 de doze de hidroxiclorochină. În următoarele săptămâni, autoritățile au început să distribuie aceste medicamente persoanelor infectate. Chiar dacă au continuat să apară cazuri noi, pe 22 mai rata mortalității a început să scadă și acum este în jur de o optime din ceea ce a fost la vârful ei.

Un experiment natural opus a avut loc în Elveția. La 27 mai, guvernul național elvețian a interzis utilizarea în ambulatoriu a hidroxiclorochinei pentru COVID-19. În jurul datei de 10 iunie, decesele COVID-19 au crescut de patru ori și au rămas la un nivel ridicat. La 11 iunie, guvernul elvețian a ridicat interdicția, iar pe 23 iunie rata deceselor a revenit la cât fusese anterior. Persoanele care mor din cauza COVID-19 trăiesc aproximativ trei până la cinci săptămâni odată ce apar simptomele, ceea ce face ca evidența unei relații cauzale în aceste experimente să fie solidă. Ambele episoade sugerează că o combinație de hidroxiclorochină și medicamentele care o însoţesc reduce mortalitatea și ar trebui adoptată imediat ca noua formă standard de tratament la pacienții cu risc ridicat.

De ce a fost ignorată hidroxiclorochina?

În primul rând, după cum știm cu toţii, medicamentul a devenit puternic politizat. Pentru mulți, este privit ca un indicator al identității politice, de ambele părți ale spectrului politic. Nimeni nu are nevoie de mine pentru a le reaminti că nu așa trebuie să se procedeze cu medicamentele. Trebuie să analizăm acest tratament strict dpdv ştinţific. Când medicii termină facultatea de medicină, ei promit în mod oficial să facă din sănătatea și viața pacientului prima lor considerație, fără prejudecăți de rasă, religie, naționalitate, poziție socială – sau apartenență politică. Viețile trebuie să fie pe primul loc.

În al doilea rând, medicamentul nu a fost utilizat corect în multe studii. Hidroxiclorochina a dovedit o rată mare de reuşită atunci când este utilizată timpuriu la persoanele cu risc ridicat, dar, după cum este de aşteptat la un antiviral, a avut mult mai puțin succes atunci când a fost utilizată târziu în cursul bolii. Chiar și așa, a demonstrat beneficii semnificative în studiile realizate în spitalele mari din Michigan și New York, atunci când s-a inceput administrarea în primele 24 până la 48 de ore de la internare.

De fapt, fiind medicamente ieftine, cu administrare orală și disponibile pe scară largă, alături de un supliment nutritiv, combinația de hidroxiclorochină, azitromicină sau doxiciclină și zinc este potrivită pentru tratamentul precoce în mediul ambulatoriu. Combinația trebuie prescrisă la pacienții cu risc ridicat imediat după apariţia suspiciunii clinice de îmbolnăvire cu COVID-19, fără a aștepta rezultatele testării. Întârzierile cauzate de așteptarea rezultatului înainte de începerea administrării medicamentelor pot reduce eficacitatea acestora.

În al treilea rând, FDA și alții s-au arătat îngrijorați cu privire la riscurile de aritmie cardiacă, mai ales când hidroxiclorochina se administrează în asociere cu azitromicina. FDA și-a bazat comentariile pe datele din sistemul său propriu de raportare a efectelor adverse. Acest sistem de raportare a înregistrat până la o mie de cazuri de aritmii legate de utilizarea hidroxiclorochinelor. De fapt, numărul este probabil mai mare decât acela, din moment ce sistemul de raportare, care are nevoie ca medicii sau pacienții care să inițieze legătura cu FDA, subapreciază în mod considerabil efectele secundare ale medicamentelor.

Dar FDA nu a anunțat este că aceste efecte adverse au fost generate de zeci de milioane de utilizări ale pacienților de hidroxiclorochină pe parcursul unui timp îndelungat, deseori în tratamentul cronic al lupusului sau al artritei reumatoide. Chiar dacă adevăratele rate ale aritmiei sunt de zece ori mai mari decât cele raportate, prejudiciul ar fi minuscul în comparație cu mortalitatea care apare chiar acum la pacienții cu COVID-19 cu risc ridicat tratat în mod necorspunzător. Acest fapt este dovedit de un studiu de la Universitatea Oxford, făcut pe un număr mai mare de 320 000 de pacienți în vârstă, care au luat atât hidroxiclorochină cât și azitromicină, a căror rată de deces din cauza aritmiei este de mai puţin de 9 la 100.000 de utilizatori, așa cum arăt în lucrarea mea din 27 mai la care fac referire mai sus. O nouă lucrare din Revista Americană de Medicină – American Journal of Medicine – semnată de către cardiologi consacrați din întreaga lume este complet de acord cu acest lucru.

În viitor, cred că acest episod ilegitim în legătură cu hidroxiclorochina va fi studiat de sociologii medicinii drept un exemplu clasic al modului în care factorii din afara ştiinţei au călcat în picioare dovezile medicale limpezi. Însă, deocamdată, realitatea are nevoie de o privire clară și științifică asupra dovezilor și a direcţiei în care ele converg. De dragul pacienților cu risc ridicat, de dragul părinților și bunicilor noștri, de dragul celor lipsiţi de un loc de muncă, al economiei noastre și al statului nostru, în special al celor afectați în mod disproporționat, trebuie să începem să tratăm acum.

Harvey A. Risch, MD, PhD, este profesor de epidemiologie la Yale School of Public Health.

Bursa/ Călin Rechea:

De ce au nevoie companiile farmaceutice de imunitate în faţa legii?

Autorităţile şi companiile farmaceutice parcă nici nu mai încercă să arate că privesc populaţia şi altfel decât ca pe o turmă de cobai fără drepturi.

Tot ce nu corespunde “viziunii” oficiale, chiar dacă vine de la experţi medicali recunoscuţi pe plan naţional sau internaţional, este catalogat drept teorie a conspiraţiei, iar cetăţenilor li se cere imperativ să fie responsabili.

Dar dacă cetăţenilor li se cere responsabilitate, de ce nu se aplică acelaşi principiu şi în cazul autorităţilor politice sau companiilor farmaceutice?

Şi cum poţi să deplângi efectele negative ale teoriilor conspiraţiei şi să susţii măsurile de reducere la tăcere a tuturor opiniilor contrare când la răspândirea acestora contribuie tocmai companiile farmaceutice?

Cum? Prin cererile adresate autorităţilor de a fi exonerate de orice responsabilitate, inclusiv din punct de vedere al despăgubirilor materiale, în ceea ce priveşte efectele negative secundare ale vaccinurilor anti-Covid.

Într-o ştire recentă de la Reuters se arată că “AstraZeneca va fi exceptată de la răspunderea materială în majoritatea ţărilor cu care a încheiat acorduri de furnizare a vaccinului”.

“Este o situaţie unică, iar o companie nu poate să-şi asume aceste riscuri dacă peste patru ani vor apărea efecte secundare ale vaccinului”, a declarat Ruud Dobber, membru al conducerii executive de la AstraZeneca, pentru Reuters.

Dobber a mai precizat că “pentru majoritatea ţărilor este acceptabilă preluarea acestui risc deoarece este în interesul lor naţional”.

Adică este în interesul naţional să conduci experimente pe scară largă asupra unei populaţii terorizate, iar apoi aceeaşi populaţie să plătească despăgubiri, prin intermediul bugetului de stat, pentru efectele secundare?

Atunci va exista o răspundere corespunzătoare, penală şi materială, pentru autorităţile guvernamentale care îşi dau acordul pentru astfel de experimente? Greu de crezut.

Oficialul de la AstraZeneca nu a dorit să ofere numele ţărilor care sunt gata să ofere o astfel de imunitate pentru companiile farmaceutice.

Oare în acea listă se află şi ţara noastră? Nu ar trebui ca autorităţile “noastre” guvernamentale să ofere răspunsul şi detalii cu privire la extinderea “imunităţii” pentru producătorii de vaccinuri anti-Covid?

În loc să întrebe ironic, pe contul său de Facebook, dacă “v-aţi dorit vreodată să practicaţi medicina fără efortul de a fi responsabil pentru oamenii care mor”, poate că doctorul Raed Arafat ar trebui să direcţioneze apelul către responsabilitate şi în alte direcţii, mult mai “grele”, şi să ofere un răspuns pentru cetăţenii României.

Reuters mai scrie că autorităţile americane au aprobat cadrul legal pentru exceptarea de la responsabilitatea materială a companiilor farmaceutice încă din 2005.

Pe marginea articolului Reuters, Zerohedge scrie că “cererea de imunitate în faţa legii arată că elitele corporatiste şi instituţiile guvernamentale de reglementare au foarte puţină încredere în aceste vaccinuri”.

Modul în care este condusă acţiunea de “informare” a populaţiei din SUA cu privire la noul coronavirus l-a determinat pe analistul Martin Armstrong să scrie pe blogul său că “există o conspiraţie a mass-media împotriva populaţiei” şi oferă exemplul moderatorilor de la Youtube, care cenzurează orice declaraţii care contrazic poziţia exprimată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii sau Bill Gates, deşi nu au niciun fel de expertiză medicală în acest sens.

Armstrong a oferit apoi un exemplu personal. O rudă apropiată, despre care spune că a fost “asistentă medicală din prima linie în New Jersey”, a fost infectată cu noul coronavirus şi a fost declarată vindecată după două zile. Soţul său, supraponderal şi cu diabet, a avut nevoie de internare după ce a fost infectat, dar a revenit acasă după câteva zile, în condiţiile în care a urmat tratamentul cu hidroxiclorochină şi zinc.

De ce nu li se oferă tuturor celor infectaţi opţiunea tratamentului cu acest medicament extrem de ieftin?

Răspunsul este oferit în articolul “Gilead: 21 de miliarde de motive pentru discreditarea hidroxiclorochinei” de pe site-ul publicaţiei OmniJournal.

“Niciun medicament din istoria medicinei nu a avut parte de atâtea atacuri din partea mass-media, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, oficiali guvernamentali şi experţi medicali instituţionali precum hidroxiclorochina”, se arată în introducere, unde se mai subliniază că a medicamentul a fost prescris pacienţilor în ultimii 65 de ani.

Deşi “siguranţa sa a fost dovedită în deceniile de utilizare”, acum “hidroxiclorochina este considerată o substanţă periculoasă şi otrăvitoare după ce s-a dovedit promiţătoare ca terapie pentru COVID-19”.

În lista de referinţe, majoritatea către articole din revistele de specialitate, apar o serie de “curiozităţi”.

Una dintre trimiteri este către Jurnalul Oficial al Republicii Franceze. În numărul 12 din 15 ianuarie 2020 se precizează că “hidroxiclorochina în toate formele sale este clasată în lista a II-a de substanţe otrăvitoare”, iar autorul articolului din OmniJournal, doctorul James Todaro, aminteşte că noua clasificare vine după zeci de ani în care medicamentul a fost eliberat fără reţetă în Franţa.

La câteva săptămâni după interdicţie, reputatul medic Didier Raoult a prezentat rezultatele unor teste clinice care demonstrau eficienţa hidroxiclorochinei împotriva COVID-19.

Articolul din OmniJournal mai aminteşte că încă din 2005 se ştia despre efectele profilactice şi terapeutice ale clorochinei împotriva SARS-CoV, virusul responsabil pentru sindromul respirator sever acut (SARS).

Studiul a fost publicat în revista “Virology Journal” din 22 august 2005 sub titlul “Chloroquine is a potent inhibitor of SARS coronavirus infection and spread” şi este disponibil online pe site-ul BioMed Central, parte a Springer Nature. În momentul publicării articolului, revista “Virology Journal” era editată (doar arhivată – n.n.) de instituţia unde activează şi doctorul Anthony Fauci, National Institutes of Health (NIH), în calitate de director al National Institute of Allergy and Infectious Diseases.

Autorul articolului din OmniJournal subliniază că producătorul vaccinului Remdesivir, compania farmaceutică Gilead, are “un interes direct ca hidroxiclorochina să eşueze”, în condiţiile în care valoarea de piaţă a companiei a scăzut cu circa 21 de miliarde de dolari după anunţul preşedintelui Trump privind utilizarea hidroxiclorochinei şi au recuperat “pierderea” după anunţul doctorului Fauci privind succesul vaccinului într-o serie de teste.

Un alt aspect interesant subliniat în articolul din OmniJournal este şi legătura puternică dintre publicaţiile de specialitate şi industria farmaceutică.

“Publicaţiile medicale au devenit tot mai mult instrumente de marketing pentru industria farmaceutică”, scrie doctorul James Todaro, care citează o declaraţie a unui fost editor al prestigioasei publicaţii “New England Journal of Medicine”, Marcia Angell, apărut în cartea “Adevărul despre companiile farmaceutice”, publicată de Random House în august 2005.

“Devenită mai mult o maşină de marketing pentru vânzarea de medicamente ale căror beneficii sunt îndoielnice, industria farmaceutică îşi foloseşte banii şi puterea pentru a co-opta fiecare instituţie care îi stă în cale, inclusiv Congresul SUA, FDA (Food and Drug Administration), centrele medicale universitare şi chiar profesia medicală însăşi”, scria Marcia Angell.

Oare cât de mult s-a “îmbunătăţit” situaţia după 15 ani de la publicarea cărţii?

Articolul doctorului Todaro din OmniJournal oferă şi date privind nivelul “donaţiilor” primite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii de la companiile farmaceutice.

Directorul acestei instituţii, doctorul Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat recent că, în ciuda numărului mare de vaccinuri anti-Covid care sunt testate în prezent, “este posibil ca o soluţie miraculoasă să nu fie găsită niciodată”, iar un articol recent din Los Angeles Times vine cu alte informaţii îngrijorătoare.

Conform normelor federale din SUA, “un vaccin pentru COVID-19 poate fi autorizat pentru utilizare dacă se dovedeşte sigur şi eficient în cel puţin jumătate dintre cei care îl primesc”, după cum scrie publicaţia din California, unde se mai arată că “eficienţa nu este definită prin oprirea infectărilor cu noul coronavirus, ci doar minimizarea simptomelor“, conform experţilor.

Oare aşa este definită “eficienţa” unui vaccin anti-Covid şi în ţara noastră? Să sperăm că răspunsul nu este afirmativ, iar autorităţile guvernamentale nu consideră că este acceptabilă preluarea responsabilităţii pentru efectele secundare în locul companiilor farmaceutice, sub acoperirea “interesului naţional”, aşa cum declara cu aroganţă reprezentantul companiei care cerea imunitate în faţa legii.

Poate că a venit vremea evaluării obiective a opţiunilor disponibile, fără declaraţii isterice ale autorităţilor şi fără măsuri pentru reducerea la tăcere a vocilor care nu convin, deoarece trecerea la vaccinarea în masă a cetăţenilor, priviţi doar ca o turmă fără drepturi care trebuie imunizată, deschide o cale prea groaznică pentru a fi contemplată.

Știripesurse:

VIDEO Alexandru Rafila, anunț despre vaccinurile anti-COVID: Vor fi testate pe români

Reprezentantul României la OMS, Alexandru Rafila a anunţat, la Marius Tucă Show, că România este unul dintre statele în care urmează să se facă studii clinice pentru vaccinurile dezvoltate de mari companii, transmite Mediafax.

„Multe dintre companiile care dezvoltă vaccinul, îl vor vinde la preţul de producţie, pentru că dezvoltarea acestor vaccinuri a fost deja finanţată de diverse ţări, de diverse organizaţii, cum este Uniunea Europeană, sau Statele Unite. Şi atunci şi-au luat un angajament că vor vinde vaccinul cu un preţ foarte mic, încât el să fie accesibil”, a precizat Alexandru Rafila.

Acesta a subliniat că rămâne de văzut dacă din punct de vedere al capacităţii de producţie, vaccinul va fi la fel de accesibil.

„Din fericire, noi facem parte din Uniunea Europeană, care încearcă să securizeze vaccinul, în cazul în care va fi disponibil, printr-un fel de rezervare şi prin sprijinirea celor care cercetează aceste produse. Nu cred că vom avea un vaccin mai devreme de un an, pentru că nu e vorba de produsul în sine, ci de capacitatea de a-l fabrica, de a-l condiţiona, de a-l distribui şi lucrurile astea necesită timp. Dar, cu siguranţă, şi România va avea vaccin”, a spus profesorul Alexandru Rafila.

Totodată, Alexandru Rafila a afirmat că până la finalul săptămânii, cele 6.000 de doze de Remdesivir, alocate de Uniunea Europeană, vor ajunge în România şi vor beneficia de el 1200 de pacienţi aflaţi la terapie intensivă.

România a primit de la UE a doua tranşă de Remdesivir, după Spania, din cauză că avem din ce în ce mai multe cazuri de infectaţi cu noul coronavirus.

Digi24/ 24 iulie:

Tătaru: România va mai primi 600 de flacoane de Remdesivir, în cadrul unui studiu. Sunt alese anumite clinici

România a beneficiat de 640 de flacoane de Remdesivir și urmează să primească alte 600, a spus ministrul Sănătății, Nelu Tătaru. El a explicat însă că tratamentul, primul autorizat îpotriva COVID-19, a ajuns în România în cadrul unui studiu clinic.

„Remdesivir a venit in 640 de flacoane, în două serii, s-a repartizat către spitalele de boli infecțioase sau care sunt suport COVID și aveau sector de boli infecțioase. Urmează să mai primim 600 de flacoane, dar ține foarte mult, după cum știți, la nivelul SUA, președintele Trump a impus oarecum ca toată producția să rămână în SUA”, a spus Nelu Tătaru într-o conferință de presă, la Iași.

„Noi avem această solictare și avem și aviz ca va veni. Așteptăm. Ele fiind într-un studiu, sunt alese anumite clinici. Acele clinici pot desfășura și parteneriate cu alte spitale”,a mai spus Tătaru.