FARADELEGE SI ROBIE. Alunga morala si alungata va fi si libertatea!/ BISERICA si EXCOMUNICAREA POLITICIENILOR CARE LEGALIZEAZA HOMOSEXUALITATEA: “Cu adevarat, se cam apropie vremea cernerii: ori in Biserica, ori in afara ei!”

23-06-2013 9 minute Sublinieri

“Azi, ştiinţa se ocupă de eliminarea inhibiţiilor morale; mass-media, de transformarea fărădelegilor în fapte comune de viaţă, iar statistica măsoară gradul de libertate al unei naţiuni după gradul de absorbţie a noilor fărădelegi, dezincriminate moral de ştiinţă şi, existenţial, de presă. Iar politica desăvârşeşte procesul, transformând, prin legislaţie, nebunia în normalitate…”

Apostolii si Maica Domnului la Pogorarea Duhului Sfant

Descrierea Cincizecimii din cartea Faptele Apostolilor este categorică în acest sens: nu S-a pogorât Duhul Sfânt decât peste cei ce erau adunaţi acolo, în jurul apostolilor şi a Maicii Domnului! Nu se menţionează nicăieri de vreo limbă de foc “rătăcită” prin Ierusalim, coborând peste capul vreunui însingurat de bună voie.

La cincizeci de zile după Înviere, fiind ucenicii Domnului adunaţi în Ierusalim, “în încăperea de sus, unde se adunau de obicei (FA 1,13), S-a pogorât asupra lor Mângâietorul şi “s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi (FA 2, 4). Cincizecimea este, practic, ziua de naştere a Bisericii, aşa cum o cunoaştem noi acum şi la care suntem parte ca mădulare vii ale ei. Sigur că, în sensul larg al cuvântului, se poate vorbi de Biserică încă de la întemeierea lumii. Spre exemplu, există un cuvânt al Sfântului Clement, episcopul Romei, care spune în Epistola sa către Corinteni că Biserica “a fost creată înainte de soare şi lună” şi că “Biserica nu şi-a luat existenţa acum pentru prima dată, ci exista dintru-nceput“. Sunt, desigur, nuanţe teologice care exprimă adevăruri profunde, însă propriu-zis, ca lucrare manifestă în lume, ca extindere a Trupului lui Hristos în umanitatea ucenicilor cărora “li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc (FA 2, 3), Biserica îşi începe lucrarea în acest moment. Este momentul în care s-au adăugat, acelei mici comunităţi, alte “ca la trei mii de suflete”. Iar acum, după aproximativ două mii de ani, se vorbeşte de cifre de ordinul milioanelor de credincioşi… Dar suntem noi în Biserică, în înţelesul ei tainic şi real, aşa cum au fost Petru, Ioan, Iacov şi ceilalţi? Faptul că ne declarăm fii ai Bisericii sau că frecventăm, duminică de duminică, sfintele slujbe, este suficient spre a ne numi pe noi creştini?

Mai întâi să remarcăm că momentul Cincizecimii a avut loc pentru că s-au împlinit anumite condiţii. Între ele, cele mai importante sunt, desigur, jertfa Domnului de pe Cruce, Învierea şi Înălţarea Lui cu trupul la cer. Abia apoi Tatăl a putut trimite pe Duhul Sfânt. Aceasta este lucrarea Preasfintei pentecoste_w5100_zdiTreimi. Dar nimic nu se face pentru mântuirea noastră doar cu lucrarea lui Dumnezeu. Întotdeauna se cere şi de la noi o contribuţie. Iar primul lucru pe care l-a făcut acea primă comunitate creştină a fost aceea de a asculta de cuvântul Mântuitorului, Care le-a poruncit: Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus” (Luca 24, 49). Dacă ei n-ar fi ascultat şi s-ar fi dus fiecare pe la casele lor sau prin alte locuri, nu s-ar fi putut împlini această făgăduinţă. Apoi, e semnificativ faptul că ei au trebuit să stea împreună, uniţi în rugăciune, în acelaşi spaţiu. Nu în case sau în camere care să-i despartă, ci fiind în contact viu, nemijlocit, unii cu ceilalţi. Iar cei care erau acolo adunaţi în ziua Cincizecimii ni se spune că erau “Petru şi Ioan şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov”, la care se adăugase Matia (cel care a luat locul lui Iuda Iscarioteanul), precum şi femeile şi cu Maria, mama lui Iisus” (FA 1, 14). Vedem că ni se descrie o comunitate alcătuită deopotrivă din bărbaţi şi din femei, dar nu se dau decât numele celor 12 apostoli şi cel al Maicii Domnului (deşi ni se precizează că numărul total al acestor ucenici era “ca la o sută douăzeci – FA 1, 14). Asta, pe de o parte, accentuează clar existenţa unei ierarhii, apostolii şi Maica Domnului fiind între cei de frunte. Pe de altă parte, devine greu de înţeles cum, în condiţiile în care Scriptura este categorică asupra acestui aspect, unii se autointitulează “creştini”, dar au o atitudine cel puţin de indiferenţă (dacă nu chiar de hulă) la adresa Maicii Domnului. Or, este limpede că acolo unde este Maica Domnului (şi, bineînţeles, unde sunt apostolii şi succesiunea apostolică), acolo este şi Biserica.

Aşadar iată, pe scurt, condiţiile pentru ca noi să fim în modul real în Biserică: să ascultăm IMG2503porunca Domnului, să ne adunăm împreună, respectând ierarhia şi primind harul transmis, succesiv, de la apostoli până azi, să cinstim pe Maica Domnului şi să stăruim în rugăciune. Îndeplinesc, aceste condiţii, comunităţile noastre parohiale şi monastice? La rostirea, în cadrul Sfintei Liturghiei, a troparului ceasului al III-lea (momentul din zi în care a avut loc Pogorârea Sfântului Duh – aproximativ ora 9 dimineaţa), spunem: “Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci Îl înnoieşte întru noi, cei ce ne rugăm Ţie“. Cu alte cuvinte, la fiecare Sfântă Liturghie noi suntem chemaţi să retrăim, la modul real (nu doar să ne reamintim sau să comemorăm), momentul Cincizecimii. Să ne uităm însă ce se întâmplă în biserică în momentul în care preotul rosteşte această rugăciune în altar. Câţi conştientizează acest moment, câţi se afundă şi mai mult în comuniune de rugăciune cu cei din jur?

Politicieni excomunicaţi?

Dar dacă cei care sunt fizic prezenţi în lăcaşul de cult nu conştientizează importanţa acestui moment şi ratează, poate chiar în cele mai multe cazuri, a se deschide către harul lui Dumnezeu şi se autoexclud, de facto, din trupul viu al Bisericii (rămânând ca un soi de mădulare amorţite), ce putem spune de cei care nu sunt nici măcar prezenţi cu trupul în sfântul lăcaş? Mai sunt ei în Biserică? Există, din păcate, o categorie de credincioşi care consideră că nu e nevoie să participi la sfintele slujbe – adică “să fii practicant” -, ci că e suficient şi dacă stai acasă şi te rogi (“că doar e acelaşi Dumnezeu pe care eu îl port în suflet“). E o rătăcire foarte gravă de la dreapta credinţă. Descrierea Cincizecimii din cartea Faptele Apostolilor este categorică în acest sens: nu S-a pogorât Duhul Sfânt decât peste cei ce erau adunaţi acolo, în jurul apostolilor şi a Maicii Domnului! Nu se menţionează nicăieri de vreo limbă de foc “rătăcită” prin Ierusalim, coborând peste capul vreunui însingurat de bună voie. De aceea, Canonul 80 de la Sinodul al VI-lea ecumenic (anii 680-681) spune aşa:

Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau din cei ce se numără în cler, sau laic, ar lipsi de la Biserica sa mai mult, fără absolută nevoie sau greutate, stând în oraş şi nu s-ar duce cu credincioşii la Biserică în trei zile de Duminici din trei săptămâni, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească (depărteze de la cuminecare)“.

Or avem mii, poate sute de mii de credincioşi care nu vin cu lunile sau chiar cu anii la slujbe, dar care încă se mai consideră ortodocşi.

Sigur că, dincolo de imposibilitatea practică de a avea o evidenţă a participării lor la slujbe (mai ales în cazul parohiilor de oraş, unde mirenii pot merge şi la alte biserici decât la cele de care aparţin canonic) este un pogorământ din partea Bisericii faptul că nu afuriseşte astfel de persoane. Dar devine din ce în ce mai presant a înţelege până unde se poate merge cu această îngăduinţă? Pentru că sunt unii care nu numai că nu au o viaţă duhovnicească în conformitate cu statutul de creştin, de fiu al Bisericii, dar mai şi ignoră sau chiar atacă învăţăturile de bază lăsate de Domnul Hristos.

biserica-moldova-ghimpeleBiserica Ortodoxă din Republica Moldova (nu Mitropolia Basarabiei, cea care este sub jurisdicţia Patriarhiei Române), a dat pe 20 iunie a.c. un comunicat în care îi avertizează pe oamenii politici că, dacă vor continua să susţină o serie de legi şi poziţii contrare învăţăturii creştine, se va apela, în “scopuri strict terapeutice“,la tradiţia canonică a excomunicării lor din Biserică până la îndreptare. Acest fapt îi va lipsi dintru început pe guvernanţi de accesul la Sfânta Taină a împărtăşaniei, ca mai apoi, în dependenţă de pocăinţă, să fie primiţi, sau respinşi definitiv, de la oricare slujire bisericească“.

Dacă vom aplica şi la noi o astfel de măsură, absolut în litera şi în spiritul canoanelor, va însemna ca, spre exemplu, la un hram cum este cel al Sfintei Parascheva, să nu primim (cu atât mai puţin să invităm) pe acei parlamentari sau oameni de stat care s-au pronunţat, spre exemplu, în favoarea oricăror forme de legalizare a legăturilor homosexuale, punându-le pe aceeaşi treaptă şi dându-le aceleaşi drepturi ca familiilor tradiţionale! Şi n-ar fi doar o astfel de măsură, evident… Cu adevărat, se cam apropie vremea cernerii: ori în Biserică, ori în afara ei. Lucrurile vor trebui limpezite şi asumate, de fiecare în parte, în mod deschis şi cu onestitate.

Se verifică mereu, de-a lungul istoriei, câtă dreptate a avut marele jurist francez Maurice Hauriou, când a scris: dacă este alungată morala, alungată va fi şi libertatea. Cuvintele acestea s-ar cuveni să le fie de învăţătură tinerilor care poate că nu înţeleg de ce desfrâul şi dezordinea sunt potrivnice libertăţii şi de ce morala e o condiţie esenţială a existenţei ei.” (N. STEINHARDT)

Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale!(Psalmi 118, 9-12)

Cei care au citit puţină istorie ştiu că pierderea libertăţii a fost întotdeauna rezultatul unei sodoma_gomoraimoralităţi devenită colectivă. În Sodoma şi Gomora nu erau nici măcar cinci oameni drepţi, depravarea homosexuală ajunsese un asemenea fenomen de masă încât violul homosexual devenise legea locului; este punctul maxim al decadenţei, căruia îi urmează, inevitabil, extincţia.

Toate înrobirile evreilor au fost precedate de voci profetice, prevenitoare, care încercau, ultimativ, să aducă poporul la realitate. Căci fărădelegea este uşa ficţiunii nevrotice. Iar profeţii trimişi pentru a întoarce ţara din nebunia spre care se îndrepta au fost precedaţi de Lege, ale cărei prescripţii aveau rolul de păstra mintea omului între graniţele lumii reale şi de a tăia din rădăcină orice lăstar de imoralitate şi, implicit, de demenţă. Atâta vreme cât ţinea Legea, poporul era integru şi atâta vreme cât era integru, era liber.Iar când, tolerând abaterea unei persoane, declanşau molima imoralităţii colective, erau cuceriţi şi înrobiţi de un alt neam. Prin durerile robiei, Dumnezeu punea punct halucinaţiei colective a idolatriei şi trezea în popor setea de libertate. Iar setea de libertate motiva memoria şi voinţa morală.

O femeie ce comitea adulter era pedepsită cu moartea pentru că fărădelegea ei ameninţa starea morală a întregului popor. Şi prin aceasta libertatea lui. Azi s-a pierdut aprope cu totul simţul acesta al responsabilităţii morale faţă de comunitate. Trăim în amăgirea modernă că, atâta vreme cât nu ating fizic pe altcineva, păcatele fiecăruia nu au decât un efect particular, izolat. Legea lui Dumnezeu însă stipulează cât se poate de concret, fără echivoc: o persoană care nu-şi tratează păcatul, devine agent de contaminare morală pentru restul comunităţii ŞI PRIN ACESTA DE SUBMINARE A LIBERTĂŢII EI. Grav este că acest simţ ni l-am pierdut şi noi, creştinii. Şi asta odată cu eliminarea obiectivului moral al duhovniciei noastre.

Multor oameni civilizaţi de azi le repugnă duritatea Legii. Şi multor oameni „duhovniceşti” Legea le pare primitivă şi depăşită. Însă plata pentru adulter este şi azi moartea. Şi aceasta, în primul rând, ca moarte lăuntrică: omul care păcătuieşte pierde simţul realităţii, pierde viaţa reală în detrimentul ficţiunii specifice patimii care îl stăpâneşte. De aceea Iisus n-a făcut desfiinţat Legea morală, ci i-a extins sfera de judecată şi osândă, şi în lumea lăuntrică.

Aceasta se vede şi din cuvântul pe care îl spune fariseilor şi cărturarilor care au venit cu femeia prinsă în adulter: „Da, Legea e dreaptă, sfântă şi duhovnicească, şi trebuie aplicată celui care a păcătuit. Eu am scris-o, cu degetul meu, pe Sinai, Eu o scriu acum cu degetul meu în ţărâna de sub tălpile voastre. Pentru că şi ţărâna pe care staţi, vă ţine datorită legii pe care i-am pus-o Eu. Dar, ia uitaţi-vă puţin înlăuntrul vostru: nu-i aşa că şi acolo se ascunde o femeie adulteră, adică sufletul vostru? Nu-i aşa că şi voi ar trebui să fiţi ucişi cu pietre? Iar dacă în acest fel stau lucrurile, nu-i aşa că şi voi aveţi nevoie de milă? Şi dacă voi aveţi nevoie de milă ca să trăiţi, oare nu acelaşi drept îl are şi această femeie? Iată, Eu o iert. Dar iertarea Mea nu ocoleşte Legea. Eu o iert luând asupra Mea pedeapsa care i se cuvine pentru păcatul ei. Voi muri în locul ei pe Golgota pentru acest păcat al ei şi pentru ale voastre, ale tuturor. Legea e dreaptă şi sfântă dar numai cel fără păcat se poate bucura de ea…. Dar cum puteţi ajunge voi oameni fără păcat ca să vă bucuraţi de Legea lui Dumnezeu? Căci acum, ca oameni păcătoşi, vă puteţi bucura numai de fărădelege: femeia acesta, de curvie, iar voi, fariseii şi cărturarii care aţi venit să mă ispitiţi, de iscusinţa vicleniei voastre. Puteţi deveni sfinţi numai prin harul morţii Mele pentru păcatul vostru şi al Învierii Mele pentru îndreptarea voastră, la care vă veţi face părtaşi prin Sfintele Taine ale Bisericii Mele.

captivityLegea lui Dumnezeu reprezintă realitatea. Iar Uşa realităţii este Hristos. Prin ea, însă, înainte de ajunge în Cer, ajungem mai întâi, unul lângă celălalt….

Nu poate fi liber decât un popor care acceptă să fie moral. Altfel libertatea lui este imaginară. O astfel de libertate este cea care ni se propune astăzi şi nu întâmplător, această libertate nu-i altceva decât o imoralitate fără frontiere, o fărădelege eliberată de toate inhibiţiile morale, de toate reminescenţele umanităţii definite de Legea lui Dumnezeu. Accesul la libertatea reală a fost închis odată cu descreştinarea lumii. Fără Hristos nu mai există acces la moralitate. Iar dacă uşa spre moralitate îmi este blocată de păcat şi împotriva păcatului fără Hristos nu pot nimic, atunci singura uşă pe care o pot forţa rămâne cea a simţului moral. Dar odată cu distrugerea simţului moral observăm că dispare şi simţul realităţii…

Azi, ştiinţa se ocupă de eliminarea inhibiţiilor morale; mass-media, de transformarea fărădelegilor în fapte comune de viaţă, iar statistica măsoară gradul de libertate al unei naţiuni după gradul de absorbţie a noilor fărădelegi, dezincriminate moral de ştiinţă şi, existenţial, de presă. Iar politica desăvârşeşte procesul, transformând, prin legislaţie, nebunia în normalitate…

Poate că lumea de mâine nu va fi cea a violului homosexual obligatoriu, dar cu siguranţă va fi cea a exilării tuturor în imaginar, într-una din ficţiunile create de Statul totalitar global… Aşa eşti livrat, fără dureri, celei mai ieftine forme de încarcerare: propriul egoism.

Singura şansă de întoarcere la realitate, adică de mântuire a acestui neam, este un creştinism al tinerilor care ştiu Legea şi vor să o împlinească urmându-L pe Hristos. Căci fără viaţă morală, creştinismul rămâne una din ficţiunile „legale”, în care să fie internaţi cei cu înclinaţii religioase…

slavery-in-ancient-egypt

Legaturi:



Categorii

Articolele saptamanii, Homosexualitate, Marius Iordachioaia, Pagini Ortodoxe, Parintele Constantin Sturzu, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “FARADELEGE SI ROBIE. Alunga morala si alungata va fi si libertatea!/ BISERICA si EXCOMUNICAREA POLITICIENILOR CARE LEGALIZEAZA HOMOSEXUALITATEA: “Cu adevarat, se cam apropie vremea cernerii: ori in Biserica, ori in afara ei!”

  1. Foarte bun articolul parintelui consilier Constantin Sturzu. Ma bucur enorm ca sunt si clerici de mir, cu functie chiar, care iau astfel de atitudini curajoase in fata politicienilor apostati. Cuvintele parintelui imi insufla nadejde. Sa-i dea Domnul Dumnezeu in continuare harul Sau si curajul marturisirii credintei adevarate a lui Hristos intr-o lume care uraste Biserica…

  2. Pingback: Pogorarea Duhului Sfant: DE LA DARUL VORBIRII IN LIMBI LA “BOLBOROSELILE” PENTICOSTALE/ Cum intristam si alungam Duhul Sfant de la noi?/ DEMOLAREA SI DESCRESTINAREA SARBATORII PRIN DUH LUMESC SI RE-PAGANIZARE - Recomandari
  3. Chiar daca ii afurisesti, indepartandu-i de Cuminecatura, nici ca le pasa!

    Ei nu intra in Biserica DECAT de Pasti, de Craciun, la nunti, botezuri sau inmormantari ori, pentru a fi filmati!

    In rest…

    Eu – daca as fi Episcop sau Patriarh – i-as chema si as vorbi cu ei in particular, explicandu-le CE si CUM…daca nu vor sa asculte – i-as ameninta cu judecata Sinodului si chiar cu anatema!

    Stiu ca anatema se da/pronunta in cazuri grave, de erezie (in special) DAR, ca sa le linistesti entuziasmul promovarii unor legi contrare bunului-simt, impotriva oamenilor si-a oranduirii lasate de Dumnezeu, as fi foarte aspru si hotarat!

  4. Dupa cum scrie,cu siguranta parintele Constantin este in Biserica!

    dar si Marius Iordăchioaia scrie f bine.Citind aici:

    “Poate că lumea de mâine nu va fi cea a violului homosexual obligatoriu, dar cu siguranţă va fi cea a exilării tuturor în imaginar, într-una din ficţiunile create de Statul totalitar global… Aşa eşti livrat, fără dureri, celei mai ieftine forme de încarcerare: propriul egoism.”

    imi aduc aminte de o carte citita acum muulti ani, Buna seara Sofia! de Lino Aldani,o carte science fiction atunci,care anticipa ce scrie Marius aici.

    Este despre o lume in care oamenii isi cumpara discuri cu filme,se refugiaza,izoleaza in propriile camarute,apoi printr-o tehnica speciala vizioneaza filmul si pot lua locul oricarui actor din film,traind rolul si viata aceluia.Daca cuiva ii placea Marlyn Monroe,atunci cumpara un film cu ea,el luind locul celui indragostit de ea si traind starile si actiunile corespunzatoare.
    Cel care vrea sa-i salveze pe oameni din aceasta captivitate ( caci numai aceasta mai faceau,devenind aproape legume ),constata cu stupoare,la finalul cartii,ca si el traieste de fapt rolul unui personaj de film,ca si el este prins de fapt intr-o lume virtuala.

    Pina la urma,patima este iadul,trairea lui in imaginatie o vesnicie,caci vor disparea fizic,real si bautura si mincarea si banii si drogurile si partenerul de sex si lumina reflectoarelor si adulatorii si aplaudacii,toate vor fi traite ( sau retraite ) numai in imaginatie,mereu si mereu aceleasi,ca intr-o bucla mica,mica de tot,o nebunie.

    Iar acestea le stim toti patimasii,inca de aici,caci ne lovim de ele mai des sau mai rar,in functie de marimea patimii dar si de milostivirea Domnului Hristos.

  5. Ma refeream, desigur – la politicienii ”nostri”…gandeam despre ei, dar ceva refuza sa-i asterne pe hartia electronica, aici – pe site!

  6. Exista o lege nescrisa a cauzalitatii. Daca dai legi sau actionezi in general fara a lua in considerare ce este bine si rau, atunci vei valida si lucruri rele. Iar raul prin definitie constrange si inhiba.

  7. @Magda

    Anatema se da ereziei, si are treaba ei.

    Dar daca ai fost atenta, par. Constantin Sturzu vorbea de ceva care-i doare mai mult decat oprirea in particular de la Sf. Impartasanie.

    Vorbea de neinvitarea nici primirea la Sarbatorile Bisericii a acestor oficialitati, poate mai mult decat atat.

    Masurile canonice ale Bisericii presupun atitudinea Sf Ioan Gura de Aur!

    Sf. Ioan Gura de Aur a murit in exil pentru ca s-a opus ca Imparateasa sa rapeasca o vie a unei vaduve!

    S-a dus in audienta la Imparateasa, si aceasta nu numai ca nu l-a ascultat, ci a poruncit slujitorilor sa-l scoata afara din palat. Atunci el a poruncit ca in nici o Biserica din toata Patriarhia Constantinopolului sa-i fie ingaduit Imparatesei sa intre macar!!!

    Conflictul s-a amplificat pana la exilarea Patriarhului si moartea sa in exil.

    S-a jertfit pentru dreptate!

  8. Lumea, n’ar fi roaba mândriei
    (N’ar face “binele” cel rău),
    De’ar asculta (și s’ ar supune),
    Poruncilor lui Dumnezeu.

    Enorm de multa nedreptate
    (Şi răul), nu s’ ar săvârşi,
    De’am asculta de Domnul slavei,
    (Cu toţii), și de l’am iubi.

    Că libertatea şi iubirea,
    FĂRĂ DE EL SUNT ÎNȘELARE.
    (Sunt doar un vis care oferă
    Căi false și manipulare).

    PE LUME NU ESTE IUBIRE,
    (CONCRETĂ), fără Dumnezeu
    (NICI LIBERTATE) adevărată,
    (Ci surogatul celui rău).

    Omul pe lume e sub lege.
    E în exil, sub îngrădire.
    E dependent DE CEL CE ESTE,
    (Şi-i poate oferi) iubire.

    Neascultarea i’a dat cărnii
    Adâncul greu al cunoştinţei,
    (A BINELUI IUBIRII SACRE,
    Şi a iadului şi suferinţei).

    Omul de’atunci, este’n cădere.
    E orb și sec. Iar cei ascuns,
    Nu înțelege (și nu crede),
    De nu-l urmează pe Iisus.

    Lăuntrul său e sub ispită
    (Şi speculat de duhul rău).
    Târât de ego’n lăcomie,
    (Şi’n cele ce nu-i Dumnezeu).

    Carnea și duhu’s sub robia
    Acelui ce’a căzut din cer,
    De n’ascultăm (nici noi) de Domnul
    (Acum), urmând lui Lucifer.

    Adam n’a ascult de Tatăl
    Şi exilați, (toţi) am ajuns.
    Dar din exil, Tatăl, ne scoate
    (Prin jertfa Domnului Iisus).

    Din iadul ne’ascultării noastre
    (Şi din spurcata cunoştinţă),
    Carnea şi duhul se se sfinţeşte,
    Prin taine (şi prin pocăinţă).

    ÎN LUME NU-I NICI LIBERTATE,
    (NICI DRAGOSTE), ci-i înrobire!
    Fără Hristos, (și fără taine)
    Totu-i eşec şi amăgire !!!.

    Fără Hristos omu’i și lacom,
    Şi mândru (foc), şi mincinos.
    E fără dragoste de semeni
    Că nu e om, (fără de Hristos).

    Lumea e plină de ispite,
    De nedreptaţi de suferinţă
    (ŞI DE SATANICĂ MÂNDRIE),
    De răzvrări şi necredinţă.

    Lumea-i exil. Lumea-i robie.
    Lumea şi cruce și’nşelare,
    Celui ce “ştie” dar nu vede,
    (Findcă nu vrea, din neascultare).

    C’am muşcat toţi, (în toată vremea),
    (Din tot ce’aduce cunoştinţă)
    Dar de cei rău (în ea), ne scapă,
    Doar Iisus (prin pocăinţă).

    Duhul și cărnurile noastre
    Nu pot ajunge la iubire,
    (Din rău’adus prin cunoștinţă),
    Decât pri Har şi răstignitire.

    ŞTIM CE E BINELE ȘI RĂUL,
    Dar ne’ascultând de Dumnezeu,
    IEŞIM DIN VIU ȘI DIN LUMINĂ,
    ŞI CĂDEM PE VECIE’N RĂU.

    DOAR DUMNEZEU E CEL CE ESTE
    (STAPÂN A TOATE, INFINIT,
    PUTEREA FĂRĂ RAUTATE,
    ȘI DRAGOSTEA FĂRĂ SFÂRȘIT).

    Lumea cunoaște multe, multe…
    Dar este rea. Ne-iubitoare.
    Căci cunoştinţa ei (nesfântă),
    FĂR’DE HRISTOS E PIERZĂTOARE.

    Omul prin sine’i orb lăuntric
    Şi ne în stare ca prin sine,
    Să vadă tainele zidirii,
    În in infinit (în rău și’n bine).

    Nebunii orbi, spun (de veacuri),
    Ca Dumnezeu este un mit,
    Findcă- “au văzut” că… nu există…
    (Prin cele ce’au descoperit).

    Orbecaind în întuneric
    Și raportându-se la sine,
    Omul în rău se adâncește,
    Şi răului îi zice bine.

    Ştim multe bune și frumoase
    Dar lumea merge spre mai rău,
    (Spre înrobirea generală).
    Că bine-i doar, prin Dumnezeu.

  9. @Ingrid

    Stiu ca anatema se da in special pentru erezie…

    In privinta neprimirii unuia dintre ei in Biserici, as vrea sa traiesc si s-o vad si p-asta!

    Vreau sa vad si eu un preot dupa ce-i intra in Biserica Basescu (sau Marius Cernea sau ”altul”), daca are curaj sa-l ”invite” afara!

    Iar in privinta primirii Sf.Impartasanii, nu-mi fac probleme: ei, nici nu cred ca-L primesc Intreg pe Hristos in lingurita, nu se infioara, nu-i ”misca” lucrul asta!

    P.S. Traiesc (asa cum ”traiesc”) atatia crestini fara Cuminecatura, poate o viata intreaga (in ani lumesti) iar daca se impartasesc cate-o data, dupa o caruta de pacate facute si spuse fulgerator, (numai unele dintre ele) au pretentii la Impartasanie iar, daca li se dau – o iau spre osanda si spre moarte…

  10. Legalizarea sodomiei poate (ca păcat), poate fi mai mica decât orice erezie ?
    Excomunicrea nu numai că se cere și impune în acest caz, dar are și puterea de a limpezi multe. Ar separa (și izola) “homofobii” de cei super-civilizaţi și ar da multe pe față, , însă nu cred se va face.
    Reacția celor din Republica Moldova, arată că totuși le pasă, chiar dacă nu din perspectiva credinței. Politicienii nu au câștigat nici dragostea poporului nici dragostea lui Dumnezeu. Excomunicrea (ca măsură disciplinară), produce efecte nu doar în cei excomunicaţi ci și în popor. Ar întări autoritatea si credibilitatea bisericii fără îndoială, dar ar dezgropa și securea războiului din afara și din lăuntru ei.

  11. Pingback: VIDEO: “Universul credintei” (TVR) despre ATACAREA FAMILIEI CRESTINE PRIN NOUA CONSTITUTIE/ Predica de Rusalii a IPS Teofan atinge si tema INCERCARII DE NORMALIZARE SI LEGALIZARE A PACATELOR CONTRA FIRII - Recomandari
  12. @Nicolae Mirean

    “Legalizarea sodomiei poate (ca păcat), poate fi mai mica decât orice erezie ?”

    De la inceputul crestinismului au fost numeroase legi anticrestine. Nici una din ele nu a determinat Sinod si anateme.

    Daca o parte din Ierarhi ar incepe sa propovaduiasca homosexualitatea ca ceva placut lui Dumnezeu si o parte a celor din Biserica ar deveni confuzi cu privire la adevarata invatatura a bisericii, atunci da, apare Sinod si anateme.

    Pana atunci, masurile Bisericii sunt cele care se stiu, oprirea de la Sf Impartasanie si oprirea intrarii in lacasurile de cult, separarea publica de ei ca de niste leprosi. Sf Ap Pavel spune: “Cu cel care se numeste frate (e ortodox) dar face cutare si cutare pacate la vedere, nu este ingaduit nici macar a sta la masa”

  13. @Ingrid

    Am exprimat doar propria-mi opinie, însă îndraznesc sa amintesc că se pregatesc masuri care vor scoate în afara legii o buna parte din acțiunile si misionaritul bisericii, că erezia ca învațătură (greșită), poate totusi accepta un dialog, o confruntare lamuritoare si posibilitatea alegerii. Odată legiferat insa pacatul sodomiei si oficierea casatoriei homo, orice actiune împotriva lui devine încalcare de lege si infracțiune.
    Cei ce propun, promovează și legiferează aceasta, chiar de-si declară apartenența la ortodoxie, nu pot fi socotiți fii ai bisericii. Excomunicarea având doar menirea de a face cunoscută public, pozitia lor față de biserică in mod oficial.
    Sora Ingrid, repet, este doar o opinie personală. Trebuie sa avem în vedere că nici comunismul nu a scos înafara legii biserica (în mod oficial), chiar dacă a facut ce a facut. A scoate inafara legii o parte din misiuniea si practica bisericii (care poate fi un inceput, un precedent), inseamna a trece la desfiintarea ei.

  14. Pingback: ORTODOXIA TINERILOR despre derapajul rusinos al ZIARULUI LUMINA: evocare slugarnic-laudativa a unui DOCUMENT EUROPEAN ce ar “apara libertatea religioasa”, INTERZICAND INSA “DISCRIMINAREA” HOMOSEXUALILOR! - Recomandari
  15. Pingback: Pr. Marcel Radut Seliste: UNIUNEA EUROPEANA INTERZICE BISERICII AFIRMAREA ADEVARULUI DESPRE HOMOSEXUALITATE! Analiza importanta pe marginea textului european APLAUDAT de PATRIARHIE. Indiferent de o noua constitutie anticrestina, PRIGOANA CRESTINILOR POATE
  16. Pingback: Asediul final al culturii Mortii asupra Bisericii, familiei si scolii. CUM ARE LOC “INDOBITOCIREA CIVILIZATA SI ASISTATA TEHNOLOGIC” SI OMORAREA IN MASA A SUFLETELOR, SUB OCHII NOSTRI ADORMITI? - Recomandari
  17. Pingback: Parinti de azi ai Bisericii spun adevarul despre RAZBOIUL SALBATIC DUS DE STAPANII OCULTI AI ACESTUI VEAC IMPOTRIVA ROMÂNIEI, BISERICII, FAMILIEI: “Nici cizma sovietica nu apasa atat de greu pe grumazul poporului român” - Recomandari
  18. Pingback: IPS Irineu despre casatoriile homosexuale si Constitutie: DE UNDE ACEASTA RAPACITATE SPIRITUALA SI SOCIALA? - Recomandari
  19. Pingback: GADARENII DE AZI. Bebelusul regal, casatoriile homosexuale si teoriile satanice ale “identitatii de gen”. NE-AM OBISNUIT CU RAUL? Pr. Vasile Mihoc despre LUPTA LUMII DEMONIZATE CU TINERII SI COPIII (video) - Recomandari
  20. Pingback: Pr. Vasile Mihoc catre tineri: E NEVOIE DE SERIOZITATE SI LUPTA CU “CEL VICLEAN”, HRISTOS NU E “NICE”. Lumea de azi ii fragilizeaza programatic pe tineri si proclama NORMALE si patimile impotriva firii (VIDEO) -
  21. Pingback: MARTURISIREA CREDINTEI si INCEPUTUL EPURARII RELIGIOASE. Ce facem “daca ni se cere sa optam intre apartenenta la unele structuri politice, economice sau militare” si HRISTOS? DATORIA DE A NU TACEA - Recomandari
  22. Pingback: IPS Laurentiu Streza ataca dur Constitutia revizuita pe tema familiei. “ESTE O PEDEAPSA A LUI DUMNEZEU CARE VINE ASUPRA NOASTRA. ESTE CEL MAI MARE ATENTAT LA FIINTA NEAMULUI NOSTRU” [video] - Recomandari
  23. Pingback: Parintele Dosoftei de la Manastirea Putna despre CUTREMURUL DUHOVNICESC PE CARE IL TRAIM, ca urmare a NIHILISMULUI care ataca credinta si temeliile vietii (VIDEO, TVR) - Recomandari
  24. Pingback: NEBUNIA PROPAGANDEI SCHIMBĂRII GENULUI, catastrofa pretextelor și FORMELE DIABOLICE DE REFUZ AL LUI DUMNEZEU de către SOCIETATEA OCCIDENTALĂ (FOST) CREȘTINĂ. Predica părintelui Florin Stan la Pilda celor chemați la cină (AUDIO): “Ca să fac
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare