Premiera demna de remarcat: PATRIARHIA RASPUNDE DECLARATIILOR PRESEDINTELUI IOHANNIS DESPRE “FANATICII RELIGIOSI” CARE SUSTIN FAMILIA/ Cand Iohannis isi da pe fata arama de… Bruxelles/ RANJETUL DATATOR DE FIORI RECI AL NOULUI BOLSEVISM/ “Iohannis și Cioloș au fost parașutați pentru a ne impune acest „bine” european. Și sunt gata să recurgă la orice mijloace pentru asta”

• Basilica: Precizări cu privire la interpretările demersului Coaliției pentru Familie

În urma declarației președintelui Klaus Iohannis referitoare la demersul Coaliției pentru Familie în urma căruia 3 milioane de cetățeni români au solicitat modificarea art. 48, alin. 1 din Constituția României referitor la definirea familiei, Patriarhia Română face următoarele precizări:

Reacția Domnului Preşedinte Iohannis este un răspuns la „o solicitare ultimativă” a pastorului baptist Iuga Viorel privind atitudinea Președintelui faţă de familia creștină. Probabil acest demers a fost catalogat ca „solicitare ultimativă”.

Oricum, un demers civic, perfect legal și validat de Curtea Constituțională a României, nu poate fi considerat în niciun caz o „cale a fanatismului religios”, sau o dovadă de intoleranță. Cel mai amplu demers civic din România, la care a participat un număr fără precedent de cetățeni, este un exercițiu democratic firesc şi necesar.

Propunerea de amendare a Constituției nu reprezintă „o solicitare ultimativă”, ci o chemare firească la exprimarea democratică a voinței cetățenilor cu privire la una dintre valorile fundamentale ale societății, familia. Solicitarea are ca scop principal protejarea familiei, a părinților şi a copiilor, şi nu condamnarea altor persoane.

Pledarea pentru definirea mai clară a naturii familiei este justificată nu doar de rațiuni ale moralei creștine, ci și de realitatea dramatică a prăbușirii demografice atât în România, cât și în celelalte țări europene.

Ne exprimăm speranța că demersul moral și civic al Coaliției pentru Familie va fi înțeles corect de către toate autoritățile statului român și că i se va da curs conform Constituției.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

• EVZ/ Adrian Patrusca: Mă autodenunț: sunt fanatic religios!

Când tăcea mai mult, spunea mai puține prostii. Dar băieții care l-au împins în față și-au dat seama că, în ritmul ăsta, ar fi nevoie de două mandate doar ca să debiteze toate temele trasate, darmite să le și execute. Ceea ce și pentru ei era prea mult. Până atunci, expira Cioloș și se făcea țăndări UE.

Or, după Brexit, la Berlin s-a decis că e nevoie schnell de tot de mai mult integrare, chiar și cu anasâna, că altfel se duce euro-șandramaua de râpă.

Așa că i-au pus profesori de vorbire și imagine care să-l bage pe neamț în viteză.

Și omul a început să turuie de s-a șocat și Sibiul, mai rău ca la ursuleț. «Nu e ăsta Klaus al nost’, care zicea „Guten” când pleca de la Turnul Sfatului și „Tag” când ajungea la Podul Minciunilor?»

Sfielnicul Iohannis de odinioară, care căuta cu lumânarea liturghiile ortodoxe și anturajul ierarhilor BOR, adormindu-le vigilența cu tirade ecumeniste, și-a dat brusc arama de Bruxelles pe față.

A fost un atac fulgerător. Năucitor. Au trebuit câteva ore pentru a apărea primele reacții. Președintele României tocmai acuzase de „fanatism religios” trei milioane de români. Potrivit declarației publice a lui Iohannis, nici mai mult, nici mai puțin decât unul din șase români este fanatic religios. Adică este pus alături de jihadiști, de descăpățânătorii de la ISIS, de satrapii de la Boko Haram sau de talibani.

Pentru a nu exista nici o îndoială, reproduc cu copy – paste, declarația lui Iohannis despre inițiativa a trei milioane de români de a modifica Constituția, în sensul ca ea să prevadă că familia este formată dintr-un bărbat și o femeie.

„În chestiunea modificării Constituţiei încă nu este rândul meu să mă exprim, va veni puţin mai încolo rândul meu (…) Eu cred că trebuie să revenim la ceea ce se numeşte toleranţă şi la acceptarea celuilalt, acceptarea celuilalt cu bune şi rele. Nu suntem toţi la fel, nu toate grupurile etnice şi toate grupurile religioase sunt la fel. Este greşit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios şi a solicitărilor ultimative, eu nu cred în ele şi nu le sprijin, eu sunt adeptul toleranţei, încrederii şi deschiderii către celălalt.”

Să constatăm mai întâi că Iohannis, deși susține că nu a venit rândul lui să se exprime, tocmai asta face: se exprimă. Și o face punând o etichetă infamantă ca un scuipat în ochi asupra unui grup de trei milioane de oameni, care și-au exercitat un drept constituțional: „fanatici religioși”, autori ai unei „solicitări ultimative”.

Acum trei luni de zile, pe 20 iulie, Curtea Constituțională decidea (în unanimitate) că, dimpotrivă, inițiativa Coaliției pentru Familie este perfect constituțională. Iată ce declara atunci Valer Dorneanu, președintele CCR:

„Dreptul la căsătorie, deocamdată în România, nu este consacrat constituţional sau prin altă lege ca un drept fundamental. Legislaţia europeană cu privire la aceasta recomandă o largheţe a statelor, le dă o marjă de suveranitate să se pronunţe dacă admit sau nu căsătoria între cupluri de acelaşi sex. De asemenea, nu este încălcat nici conceptul de viaţă de familie, pentru că acesta este mult mai larg decât sfera căsătoriei, decât relaţiile dintre viitorii soţi. Cuprinde relaţiile cu copii, cu rudele, defineşte care sunt obligaţiile acestora, legăturile de rudenie. Deci nici din punctul acesta de vedere nu s-a putut reţine că s-ar fi încălcat acest drept.”

Apoi, pentru că Parlamentul urmează să ia în dezbatere inițiativa de modificare a Constituției, Iohannis se antepronunță. Și încearcă în mod evident să influențeze votul.

Iată că neamțul calm și tărăgănat de odinioară, care se pretindea ar-bi-tru e-chi-dis-tant, devine brusc un jucător mai pătimaș decât predecesorul său.

Ce l-a schimbat pe Iohannis peste noapte nu e greu de ghicit. „Agenda gay” a Bruxelles-ului nu este una benevolă, în ciuda afirmațiilor contrare, care susțin că rezolvarea problemei rămâne la latitudinea fiecărei țări membre în parte. În realitate, lucrurile nu stau nici pe departe așa: nimeni nu se impacientează dacă lucrurile mai întârzie, trenează. O bruscare ar risca să atragă resentimentele populațiilor față de liderii de la Bruxelles, care și așa nu sunt foarte simpatici. Se speră că, mai devreme sau mai târziu, bombardamentul cu „Corectitudine Politică” își va face efectul și situația se va „coace” din punct de vedere ideologic, iar „agenda” se va rezolva de la sine.

Când, însă, o țară dorește să tranșeze chestiunea pentru mulți ani de-acum încolo, într-un sens invers decât cel dorit de Juncker, Merkel, Hollande și compania, atunci se declanșează toate sistemele de alarmă, se pun în mișcare toate pârghiile de influență. Se lasă deoparte toate mănușile, se leapădă aparențele, se pune mâna pe măciucă.

Vedem ce trăsnete și-au atras Budapesta sau Polonia, pentru îndrăzneala de a fi ieșit de pe șinele impuse de UE. Nu mai vorbim de Londra.

În fine, inițiativa Coaliției pentru Familie mai reprezintă un pericol grav pentru „establishment”-ul european: ea a solicitat convocarea unui referendum. Or, mai ales după Brexit, doar simpla rostire a cuvântului ridică perii în capul Bruxelles-ului.

S-a mers până acolo, încât liderii europeni (inclusiv președintele Comisiei Europene) au afirmat fățiș că poporul de rând nu știe ce e bine pentru el și de aceea „binele” trebuie să-i fie impus de conducătorii săi.

Iohannis și Cioloș au fost parașutați pentru a ne impune  acest „bine” european. Și sunt gata să recurgă la orice mijloace pentru asta.

Miercuri seara, când Iohannis a acuzat trei milioane de români de fanatism religios, zâmbetul lătăreț i-a înghețat într-un rânjet prevestitor de represalii pentru oricine va îndrăzni să miște în front.

Pentru a face economie sistemului și a-l scuti de eforturi logistice, folosesc această ocazie și mă autodenunț: sunt fanatic religios!

• Iulian Capsali:

Întrebare:

Care este rolul Sandrei Pralong, Consilier de Stat al Preşedintelui României Klaus Johannis şi fondatoare a Fundaţie Soros în ţara noastră imediat după revolta populară din 1990, în ceea ce privește politicile sociale ale Președinției reflectate în declaraţia lui Klaus Johannis referitoare la demersul de modificare a Constituţiei.

Fraza care mă interesează – și care este potențial periculoasă datorita funcției celui care a emis-o, turistul de la Cotroceni având în fișa postului și păstrarea păcii sociale, nu suprimarea inițiativelor constituționale cetățenești – este următoarea:

“Trebuie să revenim la toleranţă, cu bune şi cu rele. Nu toate grupurile etnice şi religioase sunt la fel. Este greşit să dăm ascultare şi să mergem pe calea fanatismului religios. Nu cred în ele şi nu le sprijin. Sunt adeptul deschiderii şi toleranţei către celălalt.”

PS Observaţi plasarea cuvântului “revenim” referitor la toleranţă, de parcă România ar fi sub asediul unor persoane înarmate care aruncă homosexuali de pe bloc, nu în faţa unui demers perfect constituţional, validat de comisia juridică a Parlamentului şi de Curtea Constituţională, ce are ca scop protejarea Familiei – a părinților şi a copiilor -, iar nu condamnarea altor persoane.

#Soros #politicaRomaniei #FanaticReligios

• ActiveNews: Mesaj RĂSCOLITOR al unui român de la Chișinău după ultimele afirmații ale celui „pentru care am stat cu toată familia în frigul din noiembrie 2014”: Mă cuprinde o frică nebună de noul bolșevism care vine de această dată dinspre București

Ultimele declarații ale președintelui României, cu referire la demersul constituțional privind definirea căsătoriei au stârnit un val de reacții în România, și nu numai.

Una dintre aceste reacții a venit de peste Prut, din partea jurnalistul român Ștefan Secăreanu. Acesta s-a declarat șocat de afirmațiile președintelui Iohannis, afirmând că se simte umilit de acesta. Iată mesajul integral:

„Rămân perplex după ce aflu că dincolo de Prut președintele Iohannis îi insultă numindu-i „fanatici religioși” pe cei peste trei milioane de români (inclusiv pe mine) care au susținut prin semnătură demersul Coaliției pentru Familie în vederea revizuirii Constituției în sensul definirii căsătoriei ca uniune între femeie și bărbat.

Cu un asemenea președinte, pentru care am stat cu toată familia în frigul din noiembrie 2014 ca să-l votăm la ambasada României de la Chișinău, îmi piere pofta de unire…

Mă simt de mii de ori mai umilit decât atunci când ocupantul bolșevik îmi interzicea la școală, mie, copilului basarabean, să citesc cărți în limba română, de mii de ori mai umilit decât buneii noștri care au fost ridicați în puterea nopții și duși de bandele lui Stalin în fundul Siberiei pentru simplul fapt de a fi români și de a-L iubi pe Dumnezeu…

Mă cuprinde o frică nebună de noul bolșevism care vine de această dată dinspre București…

Peste trei milioane de români făcuți de Iohannis „fanatici religioși”…

Trei milioane… cât toată Basarabia!”

• Alexandru Racu:

În condițiile în care suntem în plină campanie electorală, iar trei milioane de români au inițiat un demers a cărui constituționalitate a fost validată de singura instanță autorizată să se pronunțe pe subiect, o declarație precum cea a lui Iohannis, cu privire la fanatismul religios care i-ar defini pe semnatari, nu se poate explica decât printr-unul din două posibile moduri: fie Iohannis este un fanatic anti-religios, fie Iohannis este un dobitoc. Or, dați-mi voie să mă îndoiesc de convingerea împărtășită atât de cei ofensați cât și de cei entuziasmați de recenta intervenție a președintelui. În opinia mea, secretul acestei intervenții rezidă în limbajul limitat și gândirea binară și nediferențiată a președintelui nostru. Nu cred că el a reflectat vreodată, în mod serios, la conținutul unor noțiuni precum cele de toleranță și fanatism, sau la implicațiile juridice și antropologice ale familiei homosexuale. Pentru simplul moitv că nu este capabil de o astfel de reflecţie. În schimb, el știe doar că trebuie să se conformeze fișei postului, adică știe că trebuie să fie un președinte european și că un președinte european trebuie să fie un președinte tolerant și că un președinte tolerant trebuie să susțină familia homosexuală. Pe cale de consecință, cine nu gândește ca el nu poate fi decât un președinte asiatic, comunist și fanatic. La fel cum nu e capabil să sesizeze multitudinea de nuanțe intermediare aflate între aceste definiții asupra cărora nu a reflectat niciodată, tot așa, el nu e capabil nici să facă diferența între somația ridicolă a unui pastor agitat și un demers semnat de trei milioane de români, unii dintre ei chiar atei, susținut de liderii tuturor cultelor religioase din România și a cărui constituționalitate a fost confirmată de Curtea Constituțională. Pentru că nu este în stare să facă deosebirea între cazul particular și totalitatea cazurilor.

Sigur, printre cei entuziasmați de intervenția lui Iohannis se numără și alte persoane care recurg la același gen de reducționisme și dihotomii simpliste: unii o fac din rea credință și fanatism antireligios, alții pentru că mai mult nu îi duce capul. După părerea mea, Iohannis se integrează în această ultimă categorie. Există totuși o diferență: în această ultimă categorie există și destule persoane cu o inteligență primitiv-adaptativă suficient de dezvoltată pentru a înțelege că statutul lor social și profesional depinde de conformarea cu agenda drepturilor omului varianta gay-inclusive. Pe de altă parte, cum nimic nu mă face să cred că Iohannis ar fi un fanatic al drepturilor omului varianta gay-inclusive, nu rămâne decât să concluzionez că este suficient de prost pentru a nu ține seama că, atât cariera sa, cât și cea a “guvernului său”, depinde de votul cetățenilor acestei țări, incluzându-i aici pe cei trei milioane de cetățeni pe care a decis să-i eticheteze drept fanatici religioși. Sau poate că, în prostia lui, îi consideră pe acești oameni suficient de proști și suficient de umili în fața teofaniei tehnocratice, astfle încât să nu (mai) fie capabili și de o reacție politică. Punitivă. Alegerile care vin le oferă ocazia acestor trei milioane să demonstreze că lucrurile nu stau chiar așa și că sub stratul de elite managerial-conformiste mai există şi o altă Românie. Și că dacă fișa postului, oportunitățile “europene” și oportunismul “european” îți impun să fi în dezacord cu ea, ar fi înțelept totuși să nu o calci pe coadă.

Mai jos, un videoclip despre evoluția lui Hillary Clinton. În actualul climat de acceleraţie istorică, pe măsură ce creşte viteza de trecere de la un sex la altul, creşte şi viteza de trecere de la fanatism religios la raţiune, toleranţă, umanism. De altfel, „flexibilitatea” şi „reconversia” sunt la ordinea zilei.

Mirel Palada:

Era de așteptat ca vizionarii lui Iohannis, aceiași de fapt ca și ai lui Băsescu, să caute cu lumînarea să genereze osîrdie în lume, să creeze falii adînci de învrăjbire și trosneală, acum în plină campanie. E evident că Iohannis a spus ce a spus ca să mobilizeze armatele de fanatici useriști, codruțiști, macoveiști, băsiști, anti-pesediști și triști, să le dea motiv să vină la vot (Colectiv, da?).

Ce nu înțeleg pătimașii pro-toleranță despre tot acest subiect care evident că aprinde patimi grele, electorale – la anul pe vremea asta n-o să mai vorbească nimeni despre el, cum de altminteri n-o să-și mai amintească nimeni de amărîții care au murit la Colectiv, sau la Mărăști, Mărășești, Oituz ori Cîineni – este că e o diferență între a fi tolerant la adresa homosexualității și cu totul alta este să fii tolerant la schimbarea unui structure instituționale puternic înfipte în mentalul colectiv, și anume familia.

FAMILIA. Cu toate consecințele legale, repet: LEGALE de rigoare. Au voie să înfieze copii? Dar mai ales și mai ales: cine moștenește pe A și pe B?

Să vă explic. Să vă prezint analogii și exemple semnificative, să înțelegeți cu toții.

Statul român, în momentul de față, este de acord cu mersul mașinilor pe străzi, dar interzice depășirea anumitor viteze. Cu cît mergi mai repede, cu atît pedeapsa este mai mare, de la contravenție la infracțiune.

Statul român este de acord cu condusul la volan, dar nu-ți dă voie să conduci beat. Statul român este de acord cu vorbitul la telefon, dar nu-ți dă voie să vorbești la telefon în timp ce ești la volan.

Statul român, în momentul de față, este de acord cu fumatul, dar interzice fumatul în spațiile publice.

Statul român, în momentul de față, este de acord cu raporturile sexuale, dar nu este de acord cu raporturile sexuale între minori sau între un adult și un minor.

Statul român este de acord cu consumul de băuturi alcoolice, dar nu este de acord cu producția de băuturi alcoolice în gospodărie, peste o anumită cantitate, și nici cu comercializarea acestor băuturi alcoolice.

Exemple sînt cu nemiluita. Statul român este de acord cu A, dar nu cu A în varianta Aa. Ce pana mea e așa de greu de înțeles?

În momentul de față, statul român este de acord cu practicarea homosexualității, dar nu este de acord ca raporturile homosexuale să se extindă și asupra consecințelor legale din zona întemeierii unei familii. Cu toate cele de rigoare, pe care un avocat în drept civil vi le poate explica cu mult mai multe detalii decît mine.

Mai mult: milioane de români au semnat o petiție în acest sens. Atenție! Nu împotriva homosexualității, deși probabil nu sînt de acord nici cu acest comportament sexual (sondajele arată că avem majorități puternic peste 50% care nu acceptă homosexualitatea). Ci împotriva modificării definirii familiei și a legilor din jurul familiei.

Această petiție a fost sprijinită de Biserica Ortodoxă Română, una din principalele instituții sociale din România, fie că ne place, fie că nu, și a fost considerată constituțională de către Curtea Constituțională, una din principalele instituții de drept din România, fie că ne place, fie că nu.

Și pe urmă vine Iohannis să bage bățul prin gard, să-și încurajeze macoveiștii și sorosiștii și codruțiștii și post-băsiștii și tapalabiștii și peneliștii și anti-pesediștii, să eticheteze milioane de români drept “fanatici religioși”, ca și cum dacă ai semna o petiție împotriva tăierii pădurilor ești “fanatic ecologist”.

Ce-i cu voi, oameni buni? Ce-i cu tine, Iohannis? Așa de scîrbă ți-e de poporul ăsta? În halul ăsta nu înțelegi legile țării?

Vai de capul nostru de toleranți fanatici 🙁

Despre lege

Repet. Nu este vorba despre toleranță. Nu este vorba despre minorități. Nu este vorba despre biserică. Este vorba despre altceva.

Este vorba despre familie. Este vorba despre căsătorie, actul formal prin care se întemeiază o familie. Este vorba despre lege.

Despre LEGE.

Toți ăștia de aici care citiți acuma aceste rînduri sînteți născuți din pîntec de femeie, în urma împreunării unei femei cu un bărbat. Cei mai mulți de aici ați crescut în cadrul unei familii clasice, așa cum înseamnă “familie clasică” în România: o femeie, un bărbat, probabil și niște copii (1,5șiceva, dacă e să ne luăm după Anuarul Statistic).

Sînt multe concepții despre familie pe lumea asta. Antropologia, în destoinicia ei clasificativ-descriptivă, le-a trecut în revistă pe toate. Sînt tot soiul de chestii interesante pe parcursul timpului și spațiului prin familiile astea.

Prea multe femei. Prea mulți bărbați. Copii la comun. Transmiterea filiației pe la unchi și mătuși. Matriarhat. Patriarhat. Iubire ca în insulele Trobiand. Ritualuri de curtare ca la Yamomamo. Tabu-uri ca la ăia de-și dau cu trestia în nas cînd femeia nu poate face copii. Nu vreți să știți: există de toate pe lumea asta, pe fața pămîntului, în materie de familie.

În România însă, așa precum se întîmplă și în marea majoritate a societăților contemporane, cel puțin alea pe linie de filiație greco-romano-creștină, familia înseamnă un ea cu un el cu niște copii. Familia face copii. Restul, mai discutăm.

În momentul de față, dacă este să ne luăm după toleranță, avem de exemplu minorități etnice care ar dori să poată să-și căsătorească și, de-i cu putință, chiar și să-și acupleze copiii de pe la 7-8-9 ani. Țiganii au exemple destule de căsătorii în rîndul minorilor. Legea românească însă nu le permite, indiferent de tradiția țigănească, sau sanscrită, sau cum i-o zice. Nu e voie să căsătorești un minor, cel puțin sub 16 ani. E penală situația. Repet: penală. De ce? Că așa consideră statul român, spre deosebire de statul medieval indian, de exemplu – unde asta era posibil, chiar și dezirabil.

Tot în momentul de față, ar fi unii care ar vrea să poată să se căsătorească rudele apropiate între ele. Dacă nu pentru copii, măcar pentru păstrarea banilor în familie. Nu se poate, deși avem tot soiul de exemple istorice cînd se putea: incestul sacru la faraoni în Egipt, babardeala între rude la casele imperiale, etc etc. Nu se poate. Nu e voie. Legea românească nu permite. De ce? Că nu permite. Să nu iasă copii tembeli (vezi efectele genetice detrimentale ale cosangvinității). Să se mai vînture un pic averea prin societate, că face bine la comerț. Nu știu. Întrebați un avocat de ce.

În momentul de față, dacă este să ne luăm după toleranță, avem de exemplu minorități religioase care ar dori să poată să fie mai multe femei în haremul unui bărbat. Există asemenea dorințe și la creștinii mormoni din Utah. Există asemenea dorințe și la arabii musulmani din Arabia Saudită sau din Yemen. Legea românească însă nu permite așa ceva. E penală situația, dacă-ți tragi harem. De ce? Că așa consideră statul român, spre deosebire de cel din Utah sau din Arabia Saudită.

În momentul de față, dacă este să ne luăm după toleranță, avem de exemplu minorități de oameni săriți rău de tot cu pluta peste cascadă care ar dori în visele lor cretine ca familia să fie constituită dintr-o femeie și un cîine – eventual și dintr-o cameră HD. Există asemenea dorințe la unii țicniți, chiar dacă sună absolut oribil. Evident că statul român nu permite așa ceva. De ce? Sper să nu vă puneți niciodată cu adevărat întrebarea asta – vă știu totuși oameni cît de cît întregi la minte.

Deci există tot soiul de minorități, religioase, etnice, sexuale, cretinuale, care și-ar dori o formă deosebită de familie decît cea care este legiferată, repet, LEGIFERATĂ de legile României.

Ia uite ce zice aici Codul Civil:

ART. 271
Consimțământul la căsătorie
Căsătoria se încheie între bărbat și femeie prin consimțământul personal și liber al acestora.

ART. 272
Vârsta matrimonială
(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soți au împlinit vârsta de 18 ani.
(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi sau, după caz, a tutorelui […].

ART. 273
Bigamia
Este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită.

ART. 274
Interzicerea căsătoriei între rude
(1) Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum și între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv.

ART. 277
Interzicerea sau echivalarea unor forme de conviețuire cu căsătoria
(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de același sex.
(2) Căsătoriile dintre persoane de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România.
(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în Romania.

Ați auzit? Nu e voie căsătorie cu minori. Nu e voie căsătorie între rude. Nu e voie căsătorie cu mai mulți (harem). Nu e voie. De ce? Că așa zice legea.

Ați auzit? Art. 271. “Căsătoria se încheie între bărbat și femeie”. Ați auzit? Art. 277. “Este interzisă căsătoria dintre persoane de același sex”. Nici parteneriatele civile nu sînt acceptate de legea românească.

Exact ce cere acea petiție semnată de milioane de români, sprijinită de Biserica Ortodoxă Română, verificată întru constituționalitate de Curtea Constituțională și pentru care onor domnul Johannis a porcăit milioane de români, făcîndu-i “fanatici religioși”. Cînd ei, de fapt, nu sînt decît fanatici ai legii și ai bunului simț.

Ați auzit, domnule Johannis? E lege. LEGE!! Să înțeleg că nu acceptați legea românească?!… Dvs, președintele României, nu respectați legea?!!… Mă rog, n-ar fi prima dată. Dar acum sînteți, totuși, președintele României. Asta e fișa postului Dvs: să apărați statul român și legile sale.

Respectați legea, domnule președinte! Restul e gargară pentru Washington Post și pentru campania electorală. Și pur și simplu un ghinion teribil că aveți milioane de români care vă cer s-o respectați.

• Stelian Tanase: SUNT UN FANATIC RELIGIOS !?

Președintele Klaus Iohannis intrebat despre initiativa de a schimba un articol din Constituție –  cel legat de definirea familiei ca unirea dintre bărbat și femeie, a răspuns cam alături, vrind să dea o lectie de toleranță și să ne spună ceva despre morală. Iată ce a declarat „Este greșit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios și a solicitărilor ultimative. „… M-am mirat – ce legătură este intre a accepta sau nu homosexualitatea – adica familia alcătuită din persoane de acelasi sex cu fanatismul religios. În Biblie homosexualitatea este privita ca un mare păcat. Apropo de religia d-lui Iohannis care știu că estre credincios, merge la biserică la slujbe etc.

Nu există – dupa opinia mea – nicio legatură între fanatismul religios și a accepta/a respinge familia formată din persoane  de același sex. Or fi trei milioane de fanatici religioși (citi au semnat memoriul impotriva modificarii Constitutiei in România!? Ortodoxisti radicali, trandionalisti si bigoti care refuză sa accepte homosexualitatea ca pe ceva normal !? Ma indoiesc fff tare. Poti foarte bine să nu accepti homosexualitatea si să fii ateu. sau un practicant moderat al unui cult. De ce nu!?

Mă clasific conform ziselor președintelui printre fanaticii religioși din țara asta.

[…]

„Sunt adeptul toleranței, încrederii și deschiderii față de celălalt” incheie președintele Iohannis. De acord, dar dacă îl taxezi pe cel care nu crede ca tine că e fanatic religios, ai făcut deja primul pas spre intoleranță. Se aplică o etichetă pentru a avea motive să combati o idee, o credință, o atitutudine. Fanatismul este in altă parte in acest caz.  Vreau să cred că a fost doar o gafă și atît, o exprimare nefericită.

• Coalitia pentru familie:

Coaliția pentru Familie solicită Președintelui României să clarifice declarațiile pe care domnia sa le-a făcut ieri, referitor la demersul prin care 3 milioane de cetățeni au solicitat un referendum pentru revizuirea articolului 48(1) din Constituție, cu privire la familie.

Solicităm aceste clarificări în condițiile în care presa a preluat și interpretat declarația d-lui Președinte ca pe un semnal clar de opoziție față de inițiativa cetățenească. Mai mult, presa internațională le-a legat, într-un mod periculos apreciem noi, de apropiata decizie a Curții Constituționale care se va pronunța pe 27 octombrie asupra cererii unui cuplu de bărbați de a le fi recunoscută în România „căsătoria” încheiată într-un alt stat.

Există riscul ca declarația de ieri a Președintelui României să fie interpretată, în lipsa clarificărilor, ca o opoziție fermă și principială la exprimarea civică a creștinilor, în condițiile în care inițiativa cetățenească a fost sprijinită de toate cultele creștine recunoscute în România. Catalogarea unui demers cu o asemenea susținere în societate ca fiind expresia „fanatismului religios” ar fi expresia unei atitudini antidemocratice și anticonstituționale.

Totodată, subliniem necesitatea ca poporul român să fie cel care să decidă, prin referendum, asupra acestei probleme de importanță vitală pentru existența sa colectivă. Suveranitatea poporului nu poate fi pusă în discuție de nimeni și nu poate constitui obiectul niciunei negocieri (Constituția României. Titlul I, art. 2).

Odată cu publicarea deciziei unanime a Curții Constituționale, care a constatat conformitatea inițiativei cetățenilor cu Constituția și cu principiile democratice, solicităm Parlamentului României să urgenteze procedurile legislative privitoare la discutarea și votarea inițiativei noastre de revizuire constituțională.

Mai mult ca niciodată sperăm și ne rugăm pentru izbânda inițiativei noastre, a celor 3 milioane de cetățeni români care s-au adresat Parlamentului, organul reprezentativ suprem al poporului român.

• Contele de Saint Germain: Iohannis, „individul” și arama

Trebuie să fie mult stres la Cotroceni. Cred că de la unde și câmpuri. Asta ar putea fi una dintre explicațiile faptului că președintele este, cu fiecare ieșire în plus în fața presei, tot mai zbârlit, mai neprotocolar,  mai impropriu rangului.

O altă explicație este, însă, și natura profundă a omului Iohannis. Nu-mi ies din minte trei secvențe, ca trei tușe groase de portretist, ce ni-l conturează pe actualul președinte în dominantele sale involuntar caricaturale:

1. Scena bătutului din călcâie când se dă jos din automobil. Desigur, o face ca să-și ajusteze ținuta: pantalonii să nu rămână sumeși, sacoul să nu prezinte cute, cravata să nu fi alunecat într-o parte. Tăișurile gestului, însă, și sacadatele mișcări din brațe, cap și umeri ce-l însoțesc, indică un comportament cazon intrat în sânge. Ordine, disciplină, aliniere. Dar tot comportament cazon înseamnă și judecăți de genul „cine nu gândește ca mine este dușmanul meu”, „o mână spală pe alta și amândouă obrazul”, „dorințele șefului trebuie înțelese din priviri” și multe alte ziceri cu aplicabilitate subterană în managementul discreționar al crizelor de guvernare.
2. Scena paltonului aruncat pe capota mașinii (https://www.youtube.com/watch?v=3rs_uboe2RE). Ne devoalează un personaj visceral, impulsiv, năzuros, râzgâiat, ostentativ autoritar, care, în situații care îl iau pe nepregătite, improvizează mediocru.
3. Scena „ghinion”. Întrebat de ce alți profesori nu-și pot cumpăra 6 case din salariul de profesor, candidatul (pe atunci) la președinție a răspuns grăbit, iritat și cu ironia șchioapă a celui complet lipsit de simțul umorului: „ghinion”. „Cine, EI au ghinion”? a întrebat reporterul. Și atunci, priviți grimasa domnului Iohannis realizând ce prostie i-a ieșit din gură (https://www.youtube.com/watch?v=rG76A0k8OQQ), viitorul președinte a răspuns cu noduri și complet stupid, după o eclipsă de spontaneitate: „nu, eu am ghinion”!

Cel mai recent exemplu de „zbârlire viscerală” furnizat de Klaus Iohannis s-a petrecut ieri, într-o scurtă și penibilă referire la Călin Popescu Tăriceanu:

“Cu acest individ ne-am lămurit, are un discurs anti-justiţie şi vrea să scape de justiţie. Şi spun foarte bine individ pentru că mi-e greu să cred că un întreg partid este împotriva justiţiei. Eu cred că acest individ nu vrea să se scape doar pe el, ci şi o gaşcă de câţiva prieteni. Vom vedea cine va ajunge în Parlament în perioada următoare”.

Contrar intenției sale de a transmite forță și superioritate, domnul Iohannis și-a dovedit limitele de  staroste arțăgos. Numindu-l „individ” pe al doilea om în statul pe care îl conduce, s-a descalificat în primul rând pe sine. Apoi formularea „nu vrea să se scape doar pe el” te face să te gândești mai degrabă la un laxativ decât la o evadare în grup din mâinile justiției. Acestea sunt, din păcate, distincția și limba româna ale președintelui nostru!

Care președinte ne dă de înțeles și că el știe în avans care vor fi parlamentarii ALDE ce se vor pricopsi, în perioada următoare, cu dosare penale. De la cine și cu ce drept a aflat el care va fi agenda DNA de puneri sub acuzare și arestări preventive? Paranormal, nu?

Oamenii sunt contestabili! Adică oricui, oricând, i se poate găsi ceva generator de reproșuri. Politicienilor, cu atât mai mult. Nu sunt deci mirat că în ultima perioadă anumite forțe din țară îi pun în cârcă lui C.P. Tăriceanu tot felul de păcate, unele chiar încadrabile penal. Ca să fie samarul mai greu. Doar vin alegerile…

Ce mă intrigă, însă, la domnul Iohannis, cu vehemența sa de a-i critica pe unii ce nu-i suflă în pânze, sunt personajele  pe care dânsul, în contrapondere, le susține, cu criterii (cum altfel?) infailibile.

Domnul Iohannis, de pildă, uzează de tot felul de aluzii și formulări direcționate iscusit spre a o sprijini pe doamna Kovesi să iasă cu bine din scandalul care o are drept protagonistă. Consideră că nu există indicii de plagiat deci nici temeiuri pentru a-i cere demisia ori o autosuspendare. Mai mult, solicită Procurorului General rezolvarea cu celeritate a acestui caz și (dacă va fi cazul, cu tonul că „trebuie să fie cazul”) repararea urgentă a imaginii șefei DNA.

O altă persoană exemplară în viziunea domnului președinte este Raluca Prună. Deși moțiunea simplă împotriva ei a trecut cu un scor zdrobitor, domnul Iohannis nu vede motive suficiente pentru demisia sau demiterea acesteia.

Domnul Tăriceanu, așadar, e rău, în vreme ce doamnele Kovesi si Prună sunt bune. Ca să nu mai vorbim de domnul Cioloș care e perfect!

Cu partizanatele sale stridente, cu un limbaj în ultima vreme tot mai ascuțit și înveninat, țâșnit din străfunduri teutone și direcționat spre inamici mai slabi ca el, domnul Iohannis ne lasă să zărim sub pojghița de aur a obrazului său de șef de stat, tot mai dese reflexe arămii de primar de urbe provinciala.