PRIMATUL PAPAL, OBSESIA ABSOLUTA A VATICANULUI. Interviul cardinalului Kurt Koch, seful Consiliului de Promovare a Unitatii Crestinilor
Despre PRIMATUL ECUMENIC al papei Benedict, asteptarile catolice fata de SINODUL PANORTODOX si relatiile cu PATRIARHUL KIRILL al Moscovei
– Noua intalnire inter-religioasa de la Assisi va avea, ca cea precedenta, un caracter profetic?
Cardinalul Kurt Koch: Da, cred ca asa va fi. Toate Bisericile, toate religiile si agnosticii se pun de acord pentru a spune ca sora [tuturor] religiilor nu este violenta, ci pacea. Stiind bine ca este vorba despre o zi de reflectii si rugaciune, si nu de o rugaciune comuna.
– In timpul plecarii sale in Germania, Papa a fost si la Erfurt. Numerosi luterani germani au exprimat deceptia lor, in special din cauza absentei unor masuri pozitive concrete.
Cardinalul Kurt Koch: Multi luterani au apreciat profunzimea acestei vizite. Marea surpriza, marele cadou, a fost venirea Papei la Erfurt, in special la manastirea unde Luther a devenit calugar si mai apoi preot. Papa Benedict al XVI-lea a spus lucruri foarte frumoase despre Luther, in special cu privire la problema legata de Dumnezeu, primirea unui Dumnezeu milostiv si asupra dimensiunii hristocentrice a teologiei lui Luther (de-a lungul vietii sale si nu doar cand a fost catolic, cum au spus unii!).
Pentru Benedict al XVI-lea a fost absolut necesar si important de a se ruga impreuna. Mai ales slujirea ecumenica a reprezentat o noutate. Daca multi au fost dezamagiti, a fost poate din cauza unor asteptari nerealiste. Cand Papa viziteaza Germania si intalneste Bisericile evanghelice din aceasta tara, nu putem sa asteptam din partea sa decizii privind Biserica universala. Mi se pare ca anumite canale media au impins la o astfel de asteptare nerealiste, hranind astfel deceptii.
– In dialogul cu ortodocsii, unde suntem cu privire la primatul episcopului Romei?
Cardinalul Kurt Koch: Din 2005, aprofundam aceasta chestiune a primatului cu cincisprezece reprezentanti ai Bisericii ortodoxe. Nu este usor. Dar nu vrem sa gasim o unitate “a minima”.
Am cunoscut in 2007 un avans pozitiv prin “documentul de la Ravena”. Cele doua Biserici au declarat acolo ca Biserica are nevoie de un “prim” [primat] la nivel local, regional si universal. Am vrut atunci sa aprofundam aceasta tema printr-un studiu istoric asupra primatului in Biserica, in timpul primului mileniu, inainte de marea schisma.
Dar nu am mai avansat, ortodocsii nedorind sa urmeze in acest sens, din cauza unei lipse de istorici experti pe aceasta tema in sanul lor. Am decis apoi sa lucram la relatia dintre sinodalitatea ortodoxa si primatul catolic, atat una cat si cealalta neexcluzandu-se in mod absolut.
Partea ortodoxa a constatat ca doar un primat de onoare nu este realizabil cand abordam anumite intrebari: cine convoaca un sinod? cine il anima? cine il concluzioneaza? In timpul primului mileniu, acesta era imparatul. De aceea trebuie sa ne intrebam: un primat fara nicio jurisdictie este practicabil in mod real? Situatia comunitatii anglicane este semnificativa din acest punct de vedere: arhiepiscopul de Canterbury nu dispune de nicio jurisdictie. Este o situatie foarte dificila.
Diversitatea in sanul Bisericii ortodoxe este cateodata o dificultate in calea avansarii dialogului. De aceea suntem foarte atenti la perspectiva unui viitor sinod panortodox. Voi fi foarte fericit daca acest eveniment va avea loc, caci va intari sinodalitatea practica si realista intre Bisericile ortodoxe.
– Se profileaza o intalnire intre Benedict al XVI-lea si Patriarhul Moscovei?
Cardinalul Kurt Koch: In martie 2011, am fost la Moscova si l-am intalnit pe Patriarhul Kirill. Am impresia ca el este deschis acestei perspective, chiar daca nu doreste inca sa numeasca o data anume. Pe de alta parte, Mitropolitul Hilarion insista pentru ca in prealabil sa fie rezolvate problemele intre Bisericile noastre in Ukraina.
In mod personal, mi se pare ca situatia intre Moscova si Roma nu a fost niciodata atat de buna ca astazi, in special relatiile personale intre Papa si Patriarh. Am spus-o in cele din urma: pentru mine este un semn al Providentei.
– Cum vedeti progresul important in lume, a Bisericilor de origine penticostala neinstitutionalizate [miscarea harismatica n. n.] ?
Cardinalul Kurt Koch: Este vorba aici de cea mai mare provocare a noastra. Aceste miscari, prezente in lumea intreaga, formeaza in mod numeric a doua forta dupa Biserica Catolica. Trebuie sa vorbim de o “penticostalizare” a ecumenismului. Este o schimbare majora si dificila, caci aceste miscari nu sunt toate deschise dialogului cu noi. Dar noi putem intotdeauna incepe un dialog pastoral cu ei si sa sprijinim episcopii, local, in acest dialog, foarte variabil in functie de situatii. Si Bisericile noastre “istorice” trebuie sa se intrebe: de ce atatia dintre membrii nostri parasesc Biserica pentru a se alatura acestor miscari?
– Ecumenismul ramane o prioritate a acestui pontificat?
Cardinalul Kurt Koch: In mod absolut. De cand a fost ales Papa, a afirmat lucrul acesta. De fapt, putem spune ca exercita de acum, si deja de astazi are un “primat ecumenic”. Foarte numerosi protestanti, anglicani si ortodocsi doresc sa-l intalneasca, sa intretinta si sa aprofundeze relatia lor cu el.
In acest context, sunt convins ca Benedict al XVI-lea exercita astfel un “primat ecumenic” de facto, evident fara jurisdictie, in special asupra dialogului iubirii si a dialogului adevarului. Papa vrea o aprofundare spirituala a ecumenismului, dar nu o negociere de tip contractual, ca in afaceri.
– Ecumenismul participa el la noua evanghelizare?
Cardinalul Kurt Koch: Deja, in 1910, la Edimbourg (Scotia), in timpul primului Congres misionar mondial, separarea Bisericilor a aparut ca cel mai mare obstacol al evanghelizarii. Misiunile europene au adus credinta, dar si divizarea! Cu ocazia centenarului acestui congres Benedict al XVI-lea a creat Consiliul pontifical pentru promovarea noii evanghelizari, care trebuie sa aibe o dimensiune profund ecumenica.
Recueilli par FRÉDÉRIC MOUNIER, à Rome
NOTA NOASTRA
Ce intelegem din scurtul interviu al cardinalului Kurt Koch, seful Consiliului Pontifical de Promovare a Unitatii Crestinilor?
1. Vaticanul tine cu dintii de PAPISM, una din ereziile cele mai grave ale catolicismului. In ciuda tuturor ranjetelor diplomatice, a tuturor bezelelor ecumeniste, a discursurilor iezuite despre “Biserica”, este foarte-foarte clar ca niciodata nu vor renunta catolicii la primatul papal, inteles ca autoritate jurisdictionala efectiva. Nu exista, pentru catolici, primat de onoare si nici nu va fi acceptat, dupa cum se vede din acest interviu. Oricat de edulcorat ar fi pusa problema primatului, ca e “primat in jertfa”, chipurile, in slujire si responsabilitate, cum se zicea la Ravenna, tot va trebui, in opinia Vaticanului, sa fie dublat de prerogative de putere totalitara, asa cum este acum cazul cu papa de la Roma. In acest sens, Koch mentioneaza chiar un “primat ecumenic”.
2. Vaticanul asteapta de la Sinodul Panortodox o centralizare a ortodoxiei – prea diversa, in acest moment, chiar iritant de divergenta, dupa cum se citeste printre randurile raspunsului cardinalului. Frustrarea lipsei de unitate filocatolica a ortodocsilor se regaseste mai ales in afirmatia legata de… lipsa istoricilor din spatiul ortodox pe problema primatului! Lucru absolut ridicol si, evident, total fals. Nu lipsesc nici dogmatistii si nici istoricii care sa descrie in detaliu cum si cine a dezvoltat erezia papismului si a primatului catolic. Parintele Ioannis Romanidis este unul din acesti dogmatisti si istorici – si catolicii ( ne referim aici la cardinali si papa) il stiu foarte bine, asa cum stiu si adevarul. Insa nu vor sa il primeasca.
Aceasta centralizare a ortodoxiei, spera Vaticanul, ar fi un pas important si spre o apropiere de tezele eretice ale catolicismului – in special, evident, de erezia primatului.
3. Miscarea harismatica, aflam din interviu, a devenit foarte importanta in interiorul confesiunii catolice. Prin urmare, intelegem inca odata de ce capii Vaticanului, in ciuda propriilor lor teze, nu se dezic de “fenomenul” inselarii dracesti de la Medjugorje.
4. O noua ofensiva a catolicismului, maximala ca deschidere, manifestata la Assisi 2011. Atat de maximala, incat include si pe atei sau agnostici, dupa cum a aratat chiar Papa Benedict:
Papa Benedict al XVI-lea a adus joi, la Assisi, un omagiu unor agnostici si atei care cauta adevarul si pe Dumnezeu, afirmand ca acestia pun intrebari corecte si ca atitudinea lor se explica si prin lipsa de credibilitate a numerosi religiosi, relateaza AFP. Scriitoarea franceza Julia Kristeva, filosoful italian Remo Bodei, filosoful mexican Guillermo Hurtado si economistul austrian Walter Baier au acceptat invitatia Papei de a se alatura celor aproximativ 300 de episcopi, pastori, imami, rabini, calugari budisti in orasul Sfantului Francisc.
Pe scurt, Vaticanul e dispus la orice compromis, la orice “dialog”, la orice idee, oricat de evolutionista sau extraterestra ar fi, cu o singura conditie, la care nu renunta nici mort caci reprezinta singura sa identitate de facto: recunoasterea Papei.
Legaturi:
- ASSISI 2011, PE 27 OCTOMBRIE: detalii despre program si participanti. VA PARTICIPA PATRIARHUL DANIEL?
- “MEDJUGORJE” – O MARE INSELARE CATOLICA, promovata si la emisiunea In premiera de la Antena 3! (VIDEO)
- IPS Ilarion (Patriarhia Moscovei): Intalnirea dintre Papa si Patriarhul Kirill ar putea avea loc pe teren neutru
- Mitropolitul Pavel de Kirineia a adormit intru Domnul (2 octombrie 2011). VEZI MARTURIA SA PENTRU ORTODOXIE
- Mitropolitul Pavel de Kirineia: HRISTOS ESTE CAPUL BISERICII SI NU PAPA
- FILIOQUE, DENATURARE A DOGMEI SFINTEI TREIMI CE IMPLICA PAPISMUL: concluzia unui studiu publicat in chiar ziarul Lumina
- SFANTA CHINOTITA A SFANTULUI MUNTE ATHOS IMPOTRIVA ACORDULUI DE LA BALAMAND SI A EREZIEI “BISERICILOR SURORI”
- ACORDUL DE LA BALAMAND INTRE ORTODOCSI SI CATOLICI (1993): o analiza critica de parintele Ioannis Romanidis
- 14 IUNIE – SFANTUL IUSTIN POPOVICI: “In istoria neamului omenesc au existat trei caderi principale: cea a lui Adam, cea a lui Iuda si cea a papei”
- Sf. Iustin Popovici despre ecumenism ca dialog al minciunii
- SFANTUL IUSTIN POPOVICI DESPRE EREZIA INFAILIBILITATII PAPALE SI UMANISMELE ANTI-UMANE: Nu-l dati mortii pe pacatos din pricina pacatului!
- NEVOIA DE MARCU EUGENICUL, NEVOIA DE MARTURISIRE
- Sfantul Maxim Marturisitorul si raportarea la tezele catolicismului. Revelatiile unei carti ale teologului francez Jean-Claude Larchet
- De tinut cont la lucrarile comisiei de dialog ortodoxo-catolic de la Viena (20-27 sept.): EPISCOPUL AUGUSTIN KANDIOTUL DESPRE PAPISM
- CONCLUZIILE Conferintei de la Pireu despre primatul papal
- Mitropolitul Serafim de Pireu ii scrie intai-statatorului Bisericii Greciei despre „infailibilitatea” papei
- Viclenia “unitatii in diversitate”: Cat de aproape este unirea cu Vaticanul?
- Reprezentantul Bisericii Greciei “inchina” Ortodoxia Papalitatii
- Nelinisti ortodoxe motivate de Textul de la Ravenna
- DE LA RAVENNA LA ELOUNTA. Ultimii pasi spre recunoasterea primatului papalitatii eretice!
- Documentul de la Ravenna şi primatul papei
- POLITICA PASILOR MARUNTI. Noua strategie ecumenista a Romei adaptata actualului context
- ESEC CATOLIC LA VIENA? Adoptarea documentului comun asupra primatului papal in primul mileniu amanata cu doi ani, DAR NU E DE DORMIT…
- “BEATIFICAREA” SINCRETISMULUI ANTIHRISTIC. Vaticanul a beatificat astazi pe papa Ioan Paul al II-lea, un “PAPA MONDIAL”, iubit de toti globalistii, de evrei si de liderii U.E.
- ADEVARUL ORTODOXIEI FATA DE CATOLICISM: ORIGINILE ISTORICE ALE SCHISMEI PAPALE (Clark Carlton)
- 2012: DECLARAT ANUL CREDINTEI LA CATOLICI. Ce “praznuieste” PAPA, ce a insemnat CONCILIUL VATICAN II?
- VATICANUL CERE O NOUA ORDINE MONDIALA, CU O BANCA CENTRALA MONDIALA
Doneaza pentru filmul "Scrum"
” Aceste miscari, prezente in lumea intreaga, formeaza in mod numeric a doua forta dupa Biserica Catolica. ” -sa fie adevarat , oare ? Atat de puternici sunt ? Par descentralizati , par haotici si de aceea mi se pare cam fortata afirmatia .
” In martie 2011, am fost la Moscova si l-am intalnit pe Patriarhul Kirill. Am impresia ca el este deschis acestei perspective, chiar daca nu doreste inca sa numeasca o data anume. Pe de alta parte, Mitropolitul Hilarion insista pentru ca in prealabil sa fie rezolvate problemele intre Bisericile noastre in Ukraina. “–hm , si eu care credeam ca Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk este un prea-slugarnic in fata papei … Sa fi fost doar o masca si de fapt el sa-si urmareasca strict interesul sau ? Moscova parea foarte apropiata de Roma , dar iata ca Moscova stie sa-l tina diplomatic la distanta pe Ratzinger , in comparatie cu … altii .
Doamne , ajuta-ne !
6. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.
7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=18
Păi sigur, primatul ecumenic al Papei, că doar nu vor să renunţe la ereziile lor şi să se întoarcă prin pocăinţă la dreapta credinţă ortodoxă a biserici creştine. Primatul ecumenic care numai el le poate aduce hegemonia lumească, care este singura care-i interesează.
Interesanta mi se pare si precizarea faptului ca in primul mileniu era imparatul cel care convoca sinoadele, deoarece in momentul de fata “imparatul” nu este altul decat Papa, ca sef al Statului Vatican. Nu degeaba ni se spune, in continuare, faptul ca un primat fara nicio jurisdictie este o situatie foarte dificila. De aici se poate vedea, pe fata, cum ca Papa nu a renuntat si nu va renunta niciodata la dorinta de a-i strange pe toti sub conducerea lui.
***
Nu anodina mi se pare si abordarea legata de Bisericile “de origine penticostala neinstitutionalizate”, la care primim raspunsul:
Este vorba aici de cea mai mare provocare a noastra. Aceste miscari, prezente in lumea intreaga, formeaza in mod numeric a doua forta dupa Biserica Catolica. Trebuie sa vorbim de o “penticostalizare” a ecumenismului. Este o schimbare majora si dificila, caci aceste miscari nu sunt toate deschise dialogului cu noi. Dar noi putem intotdeauna incepe un dialog pastoral cu ei si sa sprijinim episcopii, local, in acest dialog, foarte variabil in functie de situatii. Si Bisericile noastre “istorice” trebuie sa se intrebe: de ce atatia dintre membrii nostri parasesc Biserica pentru a se alatura acestor miscari?
Parintele Seraphime Rose spunea in “Ortodoxia si religia viitorului”:
Dar despre ce fel de unitate este vorba? Cumva de adevărata unitate a Bisericii pe care Creştinismul Ortodox a păstrat-o neştirbită din secolul I şi până în secolul al XX-lea? Sau de pseudo-unitatea Mişcării Ecumenice care neagă până şi existenţa Bisericii lui Hristos? Răspunsul la această întrebare îl anunţă clar cel care poate fi considerat “profetul” de frunte al penticostalismului secolului XX, anume David Du Plessis, care, în ultimii douăzeci de ani, a promovat activ veştile despre “Botezul Duhului Sfânt” printre confesiunile participante la Consiliul Mondial al Bisericilor. Şi aceasta în urma îndemnului imperativ primit prin intermediul unei “voci”, ce i-a fost adresat în anul 1951. Mişcarea Penticostală din cadrul diferitelor biserici devine din ce în ce mai puternică şi mai dinamică. Dar cel mai remarcabil este faptul că această renaştere se regăseşte mai ales în cadrul aşa-ziselor societăţi liberale, mult mai puţin în sentimentul evanghelic şi chiar deloc în cel fundamentalist al Bisericii Protestante. Ultimele menţionate se constituie acum în opoziţia cea mai vehementă faţă de această glorioasă “renaştere”, căci trebuie să ştim că Mişcarea Penticostală şi mişcările moderniste ale Consiliului Mondial (al Bisericilor, n. tr.) sunt acelea în care se manifestă cel mai cu putere duhul” (Du Plessis, p. 28).
Prin urmare Miscarea Harismatica este vazuta ca o suprareligie ce antreneaza oameni din cadrul “Bisericilor istorice” deoarece acestea au ajuns “sa-si piarda suflul”, in timp ce duhul (care nu este Sfantul Duh, asa cum demonstreaza Parintele Seraphime Rose) sufla pe la unii si pe la altii. Concluzia logica ar fi ca Bisericile se mearga in directia in care sufla acest duh. Acum, ar trebui sa credem, dupa opinia cardinalului catolic, ca “Bisericile istorice” pierd oameni, dar se vede treaba ca totusi nu si Biserica Catolica, deoarece ea a ajuns sa le recunoasca, sa le inglobeze, si sa numeasca episcopi din sanul lor. Aceasta presupune ca Biserica Catolica merge in tandem cu aceasta Miscare, dar ea este totusi cea care tine ghidonul. In acelasi timp de la celelalte “Biserici istorice” pleaca oameni, deoarece in mod evident, nu mai sunt animati de “suflarea duhului”. Aceasta este inca o sugerarea a faptului ca singura Biserica in care este Duhul Sfant este Biserica Catolica. Cu toate acestea Biserica Catolica este dispus “dialogului pastoral”, Miscarea harismatica fiind o ancora foarte buna a Bisericii Catolice in sanul celorlalte religii.
***
De cand a fost ales Papa, a afirmat lucrul acesta. De fapt, putem spune ca exercita de acum, si deja de astazi are un “primat ecumenic”. Foarte numerosi protestanti, anglicani si ortodocsi doresc sa-l intalneasca, sa intretinta si sa aprofundeze relatia lor cu el. In acest context, sunt convins ca Benedict al XVI-lea exercita astfel un “primat ecumenic” de facto, evident fara jurisdictie, in special asupra dialogului iubirii si a dialogului adevarului.
Fara indoiala ca de astazi exista un “primat ecumenic” al Papei, asa cum se vede, de exemplu, ca la Assisi el este cel care a facut invitatiile liderilor celorlalte religii. Ii mai lipseste, pare-se jurisdicita, caci altfel “primatul dialogului iubirii si al adevarului” cum putea oare sa lipseasca de la cel care este capul asa-numitei Biserici Universale? Si de altfel, oare ce inseamna un primat al adevarului? Adica un adevar mai presus de toate adevarurile care se gasesc in celelalte religii? Iar un primat al iubirii oare sa fie o iubire desavarsita pe care numai papa poate sa o aibe?
***
Tot acest interviu demonstreaza faptul ca Biserica Catolica are aceleasi pretentii asupra celorlalti, numai ca la vremuri moderne se gasesc si mijloace moderne.