Ce mai invatam de la OLIMPIADA de la Londra (2012). Despre teroarea proprietatii intelectuale, corporatii, statul politienesc si viitor: INTRE DICTATURA SI STAT ULTRALIBERAL

16-08-2012 6 minute Sublinieri

Olimpiada 2012 ©: o distopie cyberpunk

Nici chiar William Gibson nu şi-ar fi putut imagina un asemenea model de distopie cyberpunk cum a reuşit să fie Olimpiada de anul acesta. Făcând ștrengar cu ochiul şi cu un zâmbet larg pe faţă, guvernul britanic a predat corporaţiilor atât toate drepturile cetăţeneşti cât şi suveranitatea ţării.

de Lionel Maurel (Calimaq) 2 August 2012, owni.eu

La prima vedere ar părea că nu sunt prea multe asemănări între Jocurile Olimpice de la Londra şi distopicele universuri cyberpunk, imaginate în anii 80 de romancierii William Gibson, Bruce Sterling, Philip K. Dick sau John Brunner.

Totuşi, după o scurtă analiză raţională, vedem că dopajul – fantoma căruia continuă să bântuiască neaşteptat şi Jocurile din 2012 – este un fenomen caracteristic cyberpunk. Paginile acestor romane din anii 80 sunt pline de eroi umani care încearcă să-şi îmbunătăţească artificial performanţele cu ajutorul implantelor bionice sau prin consumul diverselor substanţe chimice.

Iar când ajungem la problema drepturilor asupra proprietăţii intelectuale şi a Comitetului Olimpic Internaţional (IOC), analogia cu mişcarea cyberpunk este în mod particular relevantă. Cu ajutorul unui adevărat arsenal al terorii, folosit de organizatori în vederea protejării drepturilor de autor şi a mărcilor asociate cu Jocurile Olimpice, începem să realizăm în ce situaţie ne pot duce excesele făcute în numele proprietăţii intelectuale.

Un aspect mai puţin cunoscut al lumilor cyberpunk este jucat de rolul marilor corporaţii universale în viaţa cetăţenilor. Pagina explicativa (din limba franceză) a siteului Wikipedia descrie acest rol.

Companiile multinaţionale au devenit mai puternice decât statele. Ele au propriile legi, propriile teritorii şi au un control absolut asupra vieţii angajaţilor, din momentul naşterii şi până la moartea acestora. Liderii acestora sunt adesea lipsiţi de orice formă de moralitate. Competiţia, care asigură urcuşul pe scara ierarhică, este un joc letal.

Personajele romanelor cyberpunk sunt insignifiante în comparaţie cu puterea divină a mega-corporaţiilor: în faţa lor cetăţenii sunt ca boabele de nisip [ca pisele] într-o maşinărie bine unsă.

În universul cyberpunk cea mai puternică corporaţie va ajunge să deţină multe dintre prerogativele care, în lumea noastră, sunt încă deţinute de stat, cum ar fi aplicarea legii de către poliţie sau armată. Corporaţiile cyberpunk controlează vaste teritorii şi astfel, într-un fel, anagajaţii lor sunt „cetăţenii” acestor companii.

Actul Jocurilor Olimpice

În cazul Jocurilor Olimpice de la Londra, IOC a reuşit să convingă statul britanic să îi cedeze un anumit număr de drepturi suverane. Romancierii cyberpunk nu au reuşit să întrevadă că transferul puterii publice se va face cu ajutorul drepturilor asupra proprietăţii intelectuale.

Cei care se opun Jocurilor şi-au reînsuşit simbolul oficial al evenimentului. Acest gest îi duce însă pe un teren legislativ minat.

Pentru a-şi proteja mărcile sau drepturile de autor, dar şi pentru a putea garanta exclusivitatea drepturilor pentru generoşii săi sponsori, ca McDonald’s, Coca-Cola, Adidas, BP sau Samsung, Comitetul Olimpic Internaţional a obţinut de la Parlamentul Britanic promulgarea Legii din 2006 pentru aprobarea Actului Jocurilor Olimpice. Actul conferă Autorităţii de Livrare a Olimpiadei puteri revoltătoare, având la dispoziţie o armată formată din 280 de agenţi pentru aplicarea reglemtărilor comerciale în cele 28 de locuri special amenajate pentru eveniment. LOCOG (Comitetul Londonez de Organizare) are propria trupă de poliţie a mărcilor, care patrulează străzile londoneze în uniforme de culoare violet şi care asigură luarea măsurilor legale, cu ajutorul unor proceduri accelerate, prin impunerea de amenzi de până la 31.000 de lire sterline.

Legea Actului Jocurilor Olimpice a înfiinţat şi o poliţie a limbajului, care-şi va dovedi forţa asupra libertăţii de exprimare pe întreaga durată a jocurilor. Astfel: este interzisă folosirea în aceeaşi propoziţie a următoarelor cuvinte: „jocuri”, „2012”, „Douăzeci şi doi”, „aur”, „bronz” sau „medalie”. Folosirea, modificarea, reînsuşirea, conotarea sau crearea unui neologism folosind termeni care aparţin vocabularului Jocurilor Olimpice sunt interzise. Mai multe firme, ca Olympic Kebab, The Olympic Bar sau London Olympus Hotel, au fost îndrumate să-şi schimbe numele altfel vor fi amendate substanţial.

Folosirea simbolurilor Olimpice, cum sunt Cercurile Olimpice, este reglementată strict. Un brutar a fost obligat să scoată din vitrină pâinea coaptă în formă de cercuri; un florar a primit şi el o asemenea cerere din cauza aranajamentelor florale care recreau Cercurile. Chiar şi o bunicuţă a avut probleme pentru că a croşetat pentru o păpuşă un pullover cu temă Olimpică, deşi acesta era destinat exclusiv operelor de binefacere!

Aceste reguli stricte se aplică şi pe piaţa media. Drepturile de folosire a simbolurilor cât şi a termenilor legaţi de Jocuri trebuie achiziţionate înainte de folosirea lor. Canalul francez de televiziune, BFM, a fost forţat să înlocuiască sintagma „Jocurile Olimpice” cu „Jocurile de Vară” pentru că nu cumpărase aceste drepturi. Există totuşi şi excepţia „dreptului la informaţie” pentru jurnaliştii care redau desfăşurarea evenimentului. Dar cadrul acestor excepţii nu este reglementat concret; revista The Spectator din Marea Britanie a avut probleme pentru că a recreat Cercurile Olimpice pentru a ilustra riscul cenzurii în cadrul Jocurilor. Articolul în cauză descrie câteva companii din Anglia care şi-au asumat preventiv cenzura şi folosesc litera „O” pentru a evita folosirea termenului „Olimpiadă”. Astfel „Jocurile Olimpice” şi „lordul Voldemort” din seria Harry Potter devin:  Cei-Care-Nu-Se-Numesc!

Cenzura

Indexul cenzurii ne arată că unele dintre conturile Twitter, ale activiştilor care protestează împotriva faptului că Jocurile se desfăşoară la Londra, au fost suspendate în urma unor solicitări către Twitter, în virtutea faptului că respectivele profile conţineau termeni legaţi de Olimpiadă. Un surplus de forţe poliţieneşti a fost desfăşurat pentru a împrăştia demonstranţii şi pentru a patrula în cele mai mult de 90 de zone olimpice exclusive. Mai grotescă decât toate acestea este însă restricţia de folosirea a hyperlinkurilor către siteul oficial al Jocurilor Olimpice 2012, permisiune alocato doar celora care se exprimă pozitiv  asupra evenimentului. Chiar şi candidaţii americani la funcţia de preşedinte, Barack Obama şi Mitt Romney,  au fost afectaţi de poliţia limbajului a IOC, care a pretins, pentru încălcarea drepturilor de autor, retragerea videoclipurilor de campanie care menţionau Jocurile Olimpice.

Pentru spectatorii care vor fi în stadioane restricţiile sunt şi mai drastice. Toţi spectatorii sunt constrânşi de clauze contractuale precise, detaliate pe biletele de intrare. Aceste măsuri interzic difuzarea videoclipurilor sau a fotografiilor evenimentelor pe reţelele de socializare, pentru a proteja drepturile exclusive, garantate anumitor organizaţii media. Celule de supraveghere au fost organizate pentru a spiona siteuri precum Twitter, Facebook, YouTube sau Instagram.

Tatuaj cyberpunk

Reglemetările Jocurilor Olimpice dictează până şi ce mănâncă spectatorii. De exemplu, este imposibil să eviţi cartofii prăjiţi de la McDonald’s în spaţiile evenimentelor, pentru că McDonald’s a obţinut exclusivitatea în vânzarea delicateselor culinare. Singura excepţie acordată a fost în cazul comercializării cartofilor prăjiţi și peşte [fish and chips], mâncarea naţională a britanicilor! Drepturile asupra proprietăţii intelectuale vor dicta şi asupra codului vestimentar. Autorităţile Olimpice vor tolera spectatorii care poartă marca Nike deşi sponsorul oficial este Adidas, dar a purta un tricou cu logoul Pepsi la un eveniment Coca-Cola este dincolo de orice imaginație. Este interzisă deţinerea routerelor 3G sau wireless pe parcursul desfăşurării evenimentului, iar cele găsite vor fi confiscare. British Telecom a obţinut exclusivitatea asupra accesului wireless şi astfel spectatorii vor fi obligaţi să plătească acest serviciu (dar doar cu carduri Visa, un alt sponsor Olimpic!).

Există multă alte exemple demne de operele lui Kafka dar sper că m-am făcut destul de înţeles. Cu ajutorul acestor Jocuri de la Londra am intrat cu adevărat în epoca cyberpunk. Un transfer enorm al drepturilor publice a fost făcut către corporaţii private, prin folosirea pârghiei dreptului de autor.  Se poate observa cu uşurinţă care sunt măsurile luate pentru întărirea „drepturilor exclusive” ataşate la mărci sau la drepturi de autor, folosite totuşi într-un mediu saturat de aceste semne şi simboluri. Siteul OpenOlymPICS demonstrază cum Londra s-a transformat pentru acest eveniment, cu magazine sau alte afaceri pline de referințe la Jocurile Olimpice.

Aceste proprietăţi private duc la „privarea” cetăţenilor de libertăţile publice şi îi supun legilor emise de corporaţii. Bunuri publice esenţiale, ca vocabularul unei limbi, informaţia, spaţiul urban, transportul în comun, gastronomia şi codul vestimentar, sunt „privatizate”.

Dincolo de ACTA sau SOPA

Factorul declanşator pentru asemănarea cu universul cyberpunk a fost pentru mine momentul în care un atlet a decis să-şi închirieze umărul unei mărci, care nu achiziţionase de la IOC drepturile publicitare, folosindu-se de un tatuaj. Respectivul alergător şi-a licitat braţul pe eBay şi s-a vândut unei companii publicitare pentru suma de 11.100 de dolari americani. Astfel avem un caz de supunere absolută și voluntară a unui individ de către o corporaţie, acţionând ca în romanele cyberpunk, în felul în care acesta a ales să-şi modifice fizicul, tatuându-și o inscripţie care îi declamă sclavia chiar pe trupul acestuia!

Aceste excese sunt extrem de grave şi trasează dincolo de orice dubiu schiţa unui viitor sumbru pentru societate. În războiul contra ACTA, SOPA sau PIPA unul dintre punctele care a atras cele mai multe critici, din partea colectivelor care luptau pentru apărarea libertăţilor, a fost tocmai că aceste acte trasnferau puterea poliţienească către operatori privaţi (ISP sau deţinătorilor de drepturi) pentru a impune drepturile proprietăţii intelectuale. Acesta este unul dintre motive pentru care La Quadrature du Net (un grup al militanţilor francezi pentru drepturile digitale) a respins ACTA, folosindu-se de videoclipul Robocopyright ACTA, care parodiază fortuit unul dintre filmele emblematice ale culturii cyberpunk.

Ceea ce IOC a obţinut de la guvernul britanic excede cu mult ce pretind ACTA sau SOPA, în sensul delegării puterilor publice. Deşi pare greu de crezut, pe baza unei solicitări emisă de Autoritatea Olimpică, Ministerul Apărării din Marea Britanie a fost de acord să aşeze pe acoperișurile unor clădiri rezidenţiale o baterie de rachete, pentru a proteja anumite spaţii Olimpice de un potenţial atentat terorist. Dacă nici acest gest nu este demn de o lume cyberpunk…!

“O dictatură sau o ţară ultra-liberală“

Într-un articol publicat pe siteul Le Monde, Patrick Clastre, istoric al Olimpiadelor, a indicat faptul că nivelul restricţiilor nu a fost niciodată atât de ridicat ca în cazul Olimpiadei de la Londra, mult mai mare decât în cazul Olimpiadei Beijing-2008. Pentru a stabili nivelul acestor restricţii, a adăugat acesta, IOC are nevoie „de o dictatură sau de o ţară ultra-liberală”.

Această declaraţie îţi îngheaţă sângele în vene.

Imaginaţi-vă pentru o secundă că un partid politic ar putea să controleze mass-media, să introducă cenzura, să-şi construiască o armată privată, să închidă afaceri, să impună populaţiei reguli referitoare la alimentaţie sau îmbrăcăminte şi aşa mai departe. Nu ar necesita asta revolta noastră, nu am denunţa insinuarea fascismului [sau a comunismului]? Şi nu am avea dreptate? Este nivelul cenzurii şi al controlului, exercitate în acest moment în Lodra, foarte diferit de ceea ce suportau populaţiile arabe înainte de revolta lor?

Trebuie să judecăm după standarte diferite doar pentru că în locul partidelor politice sunt implicate companii sau firme? În acest fel văd o paralelă clară între aceste Jocuri Olimpice din 2012 organizate în Londra şi fatidicele Jocuri berlineze din 1936. Se poate spune că sunt sub incidența legii lui Godwin, dar, în sensul limitării libertăţilor publice, suntem oare cu mult mai departe de ceea ce se întâmpla în Germania în era interbelică?

Jérémie Nestel, de la colectivul Libre Accès,  a scris săptămîna trecută o postare extrem de acidă, intitulată „Dispariţia Bunurilor Cognitive Uzuale Anunţă o Societate Totalitară. Am fost de acord în mare măsură cu sentinţele amise de el, deşi folosirea termenului „totalitar” mi se pare cel puțin discutabilă. Articolul conţine următoarele pasaje, cu trimitere specifică la excesele legale din ultimele Jocuri Olimpice.

Dorinţa corporaţiilor multinaţionale de a privatiza bunurile cognitive uzuale este un atac asupra sferei publice. Spera publică, la care ne refeream până acum ca la un spaţiu deschis, accesibil tuturor oamenilor şi în care fiecare se poate mişca liber, poate fi extinsă şi asupra spaţiului cognitiv […]

Prevenirea modificării unei opere şi crearea artificială a unei graniţe în interiorul „spaţiilor comune ale cunoaşterii” este un act definitoriu pentru o societate totalitară.

Regulile emise de IOC, pentru protejarea drepturilor asupra proprietăţii intelectuale, subminează grav sfera publică şi duc la distrugerea unor drepturi publice esenţiale. Hannah Arendt definește acțiunea totalitarismului prin distrugerea distincţiei dintre sfera publică şi cea privată. În cazul perioadei interbelice, în societatea fascistă sau stalinistă, sfera publică este cea care acoperă şi înghite sfera privată până la dispariţia acesteia.

Excesul din legislaţia proprietăţii intelectuale, observat în cazul acestor Jocuri Olimpice, operează în sens invers. Acum sfera privată copleşeşte spaţiul public şi îl distruge prin subjugarea lui de către logica ei exclusivă. Efectele dezastroase asupra libertăţii personale sunt în esenţă identice şi exact acest mecanism al corupţiei a fost aniticipat de autorii cyberpunk prin a lor corporaţie supremă.

Doar că aceştia nu şi-au imaginat niciodată că declaşatorul naşterii acestui coşmar va fi proprietatea intelectuală…

PS: Un lucru mă face să râd însă, se pare că IOC este în faţa unor probleme generate de simbolul Jocurilor Olimpice Londra 2012. Un artist pretinde că munca sa a fost plagiată în crearea acestui simbol…

traducere pentru razbointrucuvant.recomandari


Categorii

Articolele saptamanii, Corporatism, Era Big Brother, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Stat politienesc, Traduceri, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “Ce mai invatam de la OLIMPIADA de la Londra (2012). Despre teroarea proprietatii intelectuale, corporatii, statul politienesc si viitor: INTRE DICTATURA SI STAT ULTRALIBERAL

  1. Asta se intampla in toata lumea si la noi. E o dictatura pe invers, privata, foarte usor de sustinut ideologic din cauza demonizarii statului de drept, a institutiilor sale. Privatizam tot(cu ajutorul statului), deoarece statul nu este in stare sa administreze, apoi in final privatizam si statul care va fi doar un apendice a corporatiilor, platit din banii nostri pentru a colecta birurile. Deja se privatizeaza trupuri, pe curand si suflete; patimile devin marci inregistrate.

  2. Pingback: Se pregateste la ONU CENZURA GLOBALA A INTERNETULUI? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  3. Pingback: CUPA MONDIALA DIN BRAZILIA. Experimentul socio-politic din spatele carnavalului fotbalistic: MILITARIZAREA ORASELOR, REPRESIUNI BRUTALE, SUSPENDAREA DEMOCRATIEI PENTRU PROFITURI URIASE - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare