RAPIRILE DE COPII: legenda urbana si psihoza sociala construita dupa manual. S-A AJUNS LA AGRESAREA AMBULANTELOR si s-a amplificat prin haznaua poporului, OTV. ANALIZA MECANISMELOR SI MIZELOR POSIBILE ALE DIVERSIUNII

Analiza Razboi intru Cuvant:

E de urmarit emisiunea de mai sus, Editie de Week-end, dedicata acestui subiect, in care se spun multe lucruri interesante si unde se prezinta mai detaliat acest caz. Dar, apropo de aceasta emisiune, e de spus din capul locului ca reiese de aici ca insasi Politia nu pare deloc straina de aparitia acestei psihoze, din cel putin 3 motive serioase:

1. recunoaste ca a demarat o campanie de avertizare sociala legata… fix de rapirile de copii (dar fara legatura cu traficul organelor) si exact DUPA ce zvonistica pernicioasa pe acelasi subiect (insa cu “adaosul” legat de traficul de organe) incepuse sa se deruleze. E foarte posibil sa fie doar o coincidenta nefericita, insa asta arata si cat de prost stiu Politia si Serviciile secrete sa gestioneze o astfel de situatie extrem de sensibila si de mare impact. Acum confuzia este totala si de nedescurcat.

2. a intervenit cu dezmintiri si apeluri foarte tarziu, si numai la interventia presei.

3. nu da impresia ca vrea in mod real sa dea de urma autorilor sau, cel putin, a intermediarilor constienti ai zvonurilor (sa dea Domnul sa ne inselam noi in aceasta privinta si sa fim infirmati de realitate!), desi nu ar trebui sa fie deloc, dar deloc greu sa se afle cui apartin blogurile-sursa, comentariile, mailurile sau conturile de Facebook care vorbeau despre “cunostinte”, “colege”, “vecine”, uneori indicand si referinte destul de concrete. Purtatoarea de cuvant a Politiei se limiteaza a deplange faptul ca nimeni nu e in stare sa dea, in mod asumat, nume si detalii factuale precise, dar fara sa-si puna problema sa investigheze firele respective la modul serios si chiar sa puna sub acuzare astfel de persoane, care dovedesc ca au raspandit informatii false, la fel cum sunt inculpati cei care dau alarme teroriste false. Iar in acest caz e o forma de terorism social, fara discutie. Dar Politia se pierde in lamentatii si in promisiuni vagi, generale si aproximative, care nu confera oamenilor mult mai multa incredere. In orice caz, pentru noi sunt indicii ca exista cel putin o complicitate prin incompetenta si pasivitate la acest nivel al statului.

Dar, trecand mai la adanc, dupa cum spuneam si deunazi, la bunul mers al aceste experimente sociale de un cinism infiorator, isi dau concursul din plin credulitatea si imaginatia nesecate ale prea multora dintre noi, precum si aplecarea noastra usoara spre senzational, spre inmultit vorbele aiurea, spre barfa, minciuna (chiar mitomanie), chibitat la “radio-sant”, precum si spre nascocire si “inflorire”, spre placerea morbida de a auzi si a construi povesti care sa impresioneze, sa socheze… Sunt boli care ne caracterizeaza in tot mai mare masura, din pacate, si care ne sunt speculate, pentru a crea, probabil, in anumite “laboratoare” sociale, diverse scenarii de teste “in vivo” si de manipulare a mentalului colectiv.

Nu intamplator este aleasa o tema legata de copii, unde potentialul de panica si de isterizare colectiva este cel mai mare, de departe. Se mizeaza, in plus, pe faptul ca se pleaca, precum in toate cazurile de astfel de “mituri urbane”, de la un sambure de adevar, de la cazuri reale de disparitii, pe de o parte, si de trafic de organe (chiar daca nu ale copiilor!), pe de alta, si apoi de la instinctele de grija fireasca (de multe ori exacerbate) ale oricarui parinte pentru ca ai sai copii sa nu pateasca nimic rau. Ceea ce, cum se si dovedeste, il face receptiv la aceasta poveste “virala”, chiar si atunci cand, cumva, rational, ar avea argumente sa o respinga sau macar sa fie extrem de reticent. Insa forta contagiunii sociale, mai ales cand aceasta ia forma “bulgarelui de zapada” care creste si nu mai poate fi ignorat, inocularea fricii prin recursul la cateva imagini-forţă atent alese, cu ecouri in subconstientul colectiv, precum si apasarea repetata pe corzile cele mai sensibile, pe resorturile emotionale cele mai adanci ale psihologiei (mai ales feminine, de ordin matern, unde instinctul de protectie a progeniturilor se asociaza, in firea noastra cazuta, si cu o imaginatie mai usor de stimulat), conduc, impreuna, la declansarea unei psihoze colective care devine aproape imposibil de controlat si de combatut, fiind mai puternica decat orice dovada rationala, decat orice evidenta sau dezmintire.

La acest bulgare psiho-social incins s-a adaugat, la momentul oportun, si comportamentul iresponsabil deja pana dincolo de granita codului penal al TV-diversionistului “popular” conscrat deja pentru astfel de subiecte, Dan Diaconescu. Acest ins fara scrupule este cel care se lauda ca “a reusit sa otevizeze Romania”; si chiar a reusit sa o faca (nu singurul, desigur), ca mentalitate, de vreme ce astazi genul tabloid este aproape singurul “gustat” in toate mediile de informare si de divertisment, mergand pana in blogosfera – dupa reteta sigura: “cu cat mai scandalos-obscen-scabros, cu atat mai de succes“. Este acelasi care, in complicitate cu presedintele si cu autoritatile, si-a creat un partid asa-zis “anti-sistem” in care se pompeaza masiv si care este umflat artificial in sondajele de opinie, atat pentru contracararea opozitiei la regimul Basescu, cat si, mai ales, pentru a prelua “controlat”, intr-o supapa de siguranta, toate tensiunile si energiile sociale “primejdioase”, toate resursele de revolta ale populatiei de conditie joasa si medie si a le canaliza in directii dezirabile pentru “sistem”. Ceea ce au insemnat, in alta perioada, si ascensiunile fulminante ale bufonilor “justitiari”, “nationalisti” si “crestini” Corneliu Vadim Tudor si Gigi Becali. Iar mizeria politica numita “Partidul Poporului” s-a nascut printr-o alta mega-diversiune scandaloasa: show-ul aranjat al “arestarii” sale, urmata de un val de simpatie si de invitarea sa la emisiunile unor posturi serioase, pentru a-l legitima ca “actor politic” de luat in seama.

Iata ca acum, acelasi personaj, care devine din ce in ce mai periculos, sare imediat sa pescuiasca in apele tulburate de alti profesionisti ai manipularii sociale, pentru a mentine inca isteria la cote fierbinti, mai ales atunci cand era mai mare nevoie, si anume cand politia incepuse sa dea de zor dezmintiri oficiale, iar increderea oamenilor in “legenda urbana” a copiilor rapiti (si reaparuti apoi “cu perfuzia pe brat” si cu organele scoase!) ar fi riscat sa se “raceasca”. Nu am exclude, asadar, deloc, o posibila implicare a unor anumite structuri secrete interesate inclusiv in ridicarea la rampa a acestui personaj care joaca un rol odios, un produs infect facut special pentru vremuri tulburi si pentru specularea saraciei, a deznadejdii si a fragilitatii morale si psihice a romanilor. Toate acestea neaparat grefate pe un etos national bolnav, degradat, puternic vatamat de apetenta pentru senzationalul sordid, pentru desertaciuni colorate si suculente, pentru flecareala si privitul prin gaura cheii, pentru circ si manelisme, pentru plecarea urechii la tot ce inseamna barfa, cleveteala, zvon, delatiune…

Insa un lucru ni se pare cert, dincolo de asta: exista un interes clar in introducerea – in randul unei societati care deja se afla in stare de criza, deci de vulnerabilitate – a unor stimuli puternici care sa produca o anomie, o disolutie si o destructurare tot mai crescuta a corpului social, sa slabeasca pana la limita maxima coeziunea sociala, increderea oamenilor intreolalta si in institutii sau servicii vitale, precum Politia sau Ambulanta, (para)medicii, etc. Probabil ca aceasta este tinta majora: ca relatiile sociale esentiale sa fie minate din temelie, ca suspiciunea generalizata si teama obsesiva sa ne domine comportamentele si sa ne regleze asteptarile. Panica si neincrederea sunt cele mai eficace instrumente de control. Apoi si ca mesajele cu autor “anonim si colectiv” sa se bucure de o incredere mult mai mare decat institutiile oficiale – deja compromise, la nivelul mentalului colectiv, de o multime de situatii reale (inclusiv de aceasta!) cand s-a dovedit oamenilor ca… nu pot avea deplina incredere in autoritati.

Daca adaugam aici si potentialul exploziv al anuntatelor disponibilizari in masa din randul politistilor operativi (masura si in sine “provocatoare” pentru infractionalitate, mai ales la modul – de-a dreptul criminal – cum a fost mediatizata si discutata cu mult timp inainte, ca si cum se dorea semnalizarea prealabila!), nivelul ridicat al oamenilor ramasi fara ocupatie si fara venituri (dintre care multi tineri), apoi rata in crestere a criminalitatii, precum si rolul tot mai toxic-anxiogen al mass-media (cu exceptiile de rigoare, desigur), avem deja tabloul unui “cocktail” social exploziv, care pare a ni se pregati sub o forma nu foarte usor de anticipat de acum.

Nu trebuie uitat a mentiona rolul cu totul special al internetului, despre care au vorbit si specialistii citati, si despre care am avertizat si noi, in multiple randuri. De pilda, scriam aici, de curand, cu ocazia devoalarii unui alt hoax preluat de presa internationala:

Asadar, o poveste inventata reuseste sa creeze vilva indeajuns incat sa devina headline si breaking news peste tot in lume si sa genereze miscari civice (virtuale, ce-i drept). Cazul “bloggeritei” siriene rapite a facut vilva si in presa si blogosfera autohtona, mai ales datorita detaliului (ce atenti sunt la detalii acesti nascocitori de povesti!) legat de Dacia Logan.

Inca odata internetul se dovedeste a fi mediul ideal pentru raspandirea unor mituri, informatii, personaje de mare succes la public dar instrumentate cu clare interese geopolitice sau ca functii de test social. Spre deosebire de clasicele virale, care deseori sunt facaturi ce ar putea fi depistate la o minima verificare dar care si ele abunda pe internet si au o popularitate incredibila in raport cu precaritatea lor, aceste povesti ale internetului se disting prin faptul ca au un caracter mult mai verosimil. Asociate unor cauze nobile si idealiste (cum ar fi revolutia siriana, in acest caz), uneori si unor personaje misterioase si charismatice pentru unele genuri de public (bloggerita lesbiana in Damasc!), ele sunt elaborate atent si contin informatii reale insa fac parte dintr-un scenariu bine controlat, in realitate, de servicii secrete ale unor puteri mondiale.

Asemenea povesti ale internetului, cu caracter foarte verosimil dar nereale, pot circula insa si in absenta vreunei mize geopolitice. (…)

Inca odata este necesar sa fim foarte precauti cu informatia de pe internet, dar mai ales cu povestile care incearca sa ni se vanda sub aparenta cauzelor nobile si eroice. Aducandu-ne aminte de cuvintele parintelui Rafail Noica de mai jos, sa constientizam ca internetul este mediul perfect pentru propagarea minciunii sub haina verosimilului si a surogatului sub forma identic-naturalului.

 

De asemenea, ne putem gandi si la ceea ne sugera zilele trecute o comentatoare la noi (Daniela):

Suntem in plin razboi psihologic si s-ar putea sa fie doar o continuare a lui… Asemenea zvonuri dau o anxietate distrugatoare si o panica teribila care nu trebuie sa ne cuprinda. Asta ne mai lipseste, de parca nu avem destule! Sa insemnam copiii cu semnul Sf. Cruci si sa-l rugam pe Domnul si pe Maicuta sa-i pazeasca! Asta nu inseamna ca parintii nu trebuie sa fie cu ochii pe copii, dar fara panica, fara sa ne pierdem mintile. (…) Orice este posibil, deci. In cinismul lor, unii s-ar putea sa pregateasca terenul pentru ceea ce au de gand sa faca, strigand “lupu’, lupu” pana se relaxeaza toti, iar apoi chiar vine lupu’, poate nu in felul asta, dar vine!

Si aceasta este, intr-adevar, o metoda de manipulare colectiva foarte des uzitata si despre care s-a vorbit si pentru alte cazuri, insa confirmarea ei depinde de evolutia evenimentelor. Metoda “Petrica si lupul” este valabila in masura in care, de pilda, in acest caz, isteria rapirilor de copii s-ar “dezumfla” la fel de zgomotos cum a inceput, iar lumea intreaga chiar s-ar convinge ca a fost o pacaleala sinistra. Astfel, efectul rezultat ar fi cel de dezamagire si de  de-legitimare a temei, pentru ca atunci cand ea ar putea reizbucni sub o alta forma, similara acesteia, aceea sa poata fi repede clasata in categoria “teoriilor conspiratiei” si “legendelor urbane” deja compromise. Este ceea ce se intampla, intr-adevar, atunci cand orice tema serioasa, importanta, reala (si sunt o multime, astazi) care este supra-supralicitata, abuzata si prost tratata, dusa pe piste false si gestionata fara discernamant si fara tact, amestecata cu paraziti si virusi informationali provocatori de panica si de anxietate, de dezbinare si de confuzie – paraziti si virusi care joaca rolul unui fel de “aditivi”, de E-uri, care cresc artificial “culoarea” si “succesul”, dar care scad credibilitatea pe termen lung si ii reduc la minimum si forta de convingere si de coagulare eficienta a fortelor.

Daca acesta va fi traseul acestui zvon grotesc, ramane de vazut, insa noi suntem precauti. Si e bine, pentru orice crestin, sa fie, in aceste vremuri eminamente ale amagirii, dezinformarii si confuziei, sa fie foarte atenti si rezervati fata de orice mesaj si orice forma de influenta sociala care nu poarta pecetea “roadelor Duhului” si care il indeparteaza de pacea, trezvia, credinta si de nadejdea necesare legaturii vii cu Dumnezeu cel Viu.

————————————————————————————————

PS: Poate ca nu este lispit de folos sa reamintim si ceea ce am comentat la o alta postare, legata de mesajele apocaliptice ale sefilor de la NASA catre angajatii lor:

…se pune intrebarea DE CE aceasta abundenta de mesaje apocaliptice? Ni se pregateste ceva? Sau, mai degraba, suntem testati, suntem “pregatiti” pentru ceva? Cert este ca aceste mesaje arata si atractia pe care mesajele apocaliptice o au pentru marele public. Daca pe vremea lui Noe oamenii radeau de acesta cand isi pregatea Arca, acum se pare ca strategia diavolului s-a diversificat: nu se limiteaza doar la cei care nu cred ca vine sfarsitul, ci se ocupa si de cei care sunt usor impresionabili, pentru a le amplifica panica si a le ridica nivelul de adrenalina, determinandu-i sa isi puna provizii deoparte, sa faca o revolutie, sa se rupa de societate, sa renunte la tot ce au, sa scape cu viata din dezastrul apocaliptic. Acestor impresionabili cauta sa le dea senzatia ca daca vor asculta orbeste de vocea care, in ciuda mesajelor apocaliptice emise, le transmite aproape hipnotic o falsa siguranta de sine si un confort psihologic cautat cu disperare in vremuri de criza, cumva, poate, vor avea sansa de a privi din afara evenimentele decisive pentru lume care vor veni in curand. Ca si cum s-ar uita la un film de groaza (de data asta unul live, de tip ‘reality show’)... la ceva care li se intampla numai altora…

Acum se vede treaba ca diavolul nu mai vrea doar sa nege ca ar putea veni sfarsitul lumii, ci vrea sa isi regizeze el propria apocalipsa. Adica sa-i determine pe oameni sa se preocupe intens de false solutii pentru sfarsitul care, negresit, va veni oricum peste noi. Insa nu asa cum isi imagineaza scenaristii apocalipsei de internet, apocalipsei mediatice, ci asa cum scrie in Sfanta Scriptura si cum ne-a lasat Biserica cuvant.

Cumva, totul miroase a fi o uriasa diversiune menita sa abata atentia omului de la singurul lucru care trebuie si de a-l determina sa caute sa-si scape viata, pierzandu-si sufletul. O strategie menita sa il determine sa astepte sfarsitul din directia nepotrivita, cu starea de spirit nepotrivita si, in esenta, total nepregatit pentru evenimentele real-apocaliptice care vor veni peste noi. Si pentru propriul sfarsit, pana la urma, care poate sa fie oricand.

Cum scriam si aici:

( …) La puterea imensa si reala pe care o dispun, mai ales asupra circulatiei informatiei (si, prin excelenta, asupra internetului ca mediu predilect de circulatie), este de la sine inteles ca au avut si un interes strategic in “a da drumul la supapa”, in a alimenta chiar aceasta tendinta, extrem de “manoasa”, a unor mase largi de a detine un “acces” facil la “secretele cele mai secrete” ale scenariilor de conducere si de distrugere a lumii. Fiindca nu este exclus ca tocmai sub aceasta noua “perdea de fum” cat mai intinsa cu putinta, prin galagia si revolta starnite, intretinute si dirijate atent catre paroxism, sa se poata camufla si mai bine adevaratele pericole sau… sa dea nastere unor “efecte secundare” mult mai profitabile pe termen lung pentru strategii sinistri ai mersului planetei…. Dar toate cu ingaduinta lui Dumnezeu!

Un scop perfid al acestor scurgeri poate fi si cel de natura psihologica, iar aici este capcana in care foarte multi dintre noi putem cadea, chiar fiind manati de cele mai bune intentii. Se contureaza – si ne referim aici la zona de critica si opozitie fata de “sistemul” globalizant – un anumit tip de climat psiho-social in care oamenii sunt formati, practic, in asa fel incat sa fie tinuti intr-un continuu suspans, intr-o stare de tensiune si agitatie, cu adrenalina ridicata, pentru ca si aceasta dispozitie este una DE ASTEPTARE, dar nu este asteptarea cea vie si sanatoasa, eshatologica, a lui Hristos, ci ajunge sa fie o tanjire, o complacere sau o adictie morbida in toata regula dupa “evenimente apocaliptice”. Asistam, practic, la o substituire inconstienta a trezviei si a privegherii duhovnicesti cerute de Hristos pentru “asteptarea Mirelui” cu alarma si surescitarea psihologica, stare ale carei roade duhovnicesti predispun sufletul mult mai degraba catre primirea celui care va veni ca fals Mesia.

Sa tinem seama de cele scrise intr-o prorocie a Sfantului Nil Athonitul:

Hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura.

De aici, pe langa criza tot mai acuta de ordin social, provine si “efectul” atitudinilor “revolutionare”, ale caror “seminte” sunt aruncate astazi pretutindeni si in toate felurile, prin aţâţarea, alimentarea si mentinerea oamenilor intr-o stare de tulburare totala, de agitatie sterila si de dependenta bolnavicioasa de toti acei “stimuli informationali” care ii obisnuiesc cu “informatii soc de culise”, cu “senzatii tari” si “demascari” – in realitate total inutile pentru viata si pentru mantuirea lor – trezind insa… porniri de revolta nestavilita, dorinta de protest continuu, suspiciunea, ura, impulsul spre razbunare. Nu numai in ceea ce priveste ordinea statala, internationala, bancara, corporatista, etc., ci si in ceea ce priveste autoritatea Bisericii, prin minarea reperelor ei de incredere, de stabilitate si echilibru.