REINVIE SECURITATEA, CU ACTE-N REGULA? Sistemul judiciar romanesc – pe cale de a fi subjugat total de noua putere unica, a SERVICIILOR SECRETE

• VoxPublica: Elena Vijulie – S.R.I. nu mai are răbdare (19.10.2011)

Plecând de la comisia de control SRI a Parlamentului, directorul SRI George Maior şi-a exprimat ieri regretul că dezbaterea legată de proiectul Cezar Preda “cade în aceiaşi plasă a trecutului” devreme ce s-au exprimat îngrijorări cum că “se doreşte reinventarea acelei direcţii infame din cadrul Securităţii”. “Nici vorbă de aşa ceva” ( 🙂 n.n.), dă asigurări George Maior, adăugând şi o garnitură de comparaţii cu ţări din Uniunea Europeană şi NATO. “Multe servicii de informaţii europene au competenţe şi mai largi, inclusiv de aplicare a legii. Spania, ţările nordice, Polonia, Franţa au aceste competenţe”, a declarat el. Frumoasă declaraţie, păcat că inexactă. Competenţe de aplicare a legii, sigur că au, are şi SRI competenţe de aplicare a legii. Competenţe de urmărire penală? Nici vorbă. Dar aici la gurile Dunării suntem experţi în mânuirea cuvintelor cheie.

Într-un mecanism firesc, serviciile de informaţii semnalează procurorului – magistrat, independent, cu subordonare exclusivă în ierarhia sistemului judiciar – suspiciunile şi informaţiile ce ţin de domeniul siguranţei naţionale (vezi legea http://www.sri.ro/upload/Legea51.pdf ). Procurorul – prin propria investigaţie transformă informaţiile în probatoriu şi îl transmite instanţei. Acesta este demersul judiciar recunoscut de CEDO, acesta şi nu altul. SRI vine acum îşi modifică legea de organizare din 1992, lege care spune că SRI nu poate efectua acte de cercetare penală (http://www.sri.ro/upload/Legea14.pdf ), şi declară prin vocea lui Cezar Preda că “ofiţeri anume desemnaţi ai SRI pot fi numiţi în calitate de organe de cercetare penală speciale (…) competente să efectueze urmărirea penală în condiţiile şi pentru infracţiunile date în competenţa acestora de Codul de Procedură Penală” ( http://www.cdep.ro/proiecte/2011/400/90/9/pl652.pdf ).

Sigur că proiectul ia toate măsurile formale ca “organele de cercetare penală speciale ale SRI” să nu înceapă să semene cu Direcţia de Cercetări Penale a Securităţii comuniste, cea organizată în anii 50 după model KGB. Potrivit textului, totul se va desfăşura “sub conducerea şi supravegherea procurorului”, iar “organele SRI nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest”. Dar nimeni nu poate garanta că ofiţerul de informaţii nu va deveni coordonatorul de facto al anchetei. SRI vrea să pună piciorul în uşă. Dar nu există garanţii că nu va intra la un moment dat cu totul pe teritoriul sistemului judiciar. De ce are însă nevoie SRI de o astfel de iniţiativă?

În teorie şi declaraţii oficiale, desigur, pentru combaterea mai eficientă a “ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor” la adresa siguranţei naţionale. Practic, ofiţerii SRI par din cale-afară de nemulţumiţi. Iniţiativele lor, şi cele bune şi cele mai puţin bune, sunt obstrucţionate. Serviciul vrea o mai mare libertate de acţiune, haina democraţiei te obligă să-ţi ţii spatele drept, e cam rigidă… SRI, principalul serviciu de informaţii al ţării, este singurul care este obligat de legi, regulamente şi… istoria recentă (NATO, UE) să respecte strict principiile statului de drept. SRI poate fi pus cu succes în vitrina democratizării României, iar George Maior poate declara, probabil cu îndreptăţire, că toate cele peste 2200 de ascultări de telefoane pe siguranţa naţională au mandat de la judecător. Dar peisajul serviciilor secrete româneşti este mult mai variat. Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă, serviciul secret al Ministerului de Interne, niciodată reformat, se poate mişca nestingherit în umbra regulilor sale de funcţionare secrete…

Pe de altă parte, în virtutea faptului că SRI este autoritatea naţională în materie de ascultări, ofiţerii săi execută “supravegherea tehnică” solicitată de procurori, inclusiv cei de la DNA şi DIICOT. Teoretic, ei trebuie să predea procurorilor înregistrările fără să le fi ascultat. Practic, cine poate să ştie…Şi după ce ai ascultat zeci de ore un caz, nu ai vrea să participi la anchetarea lui? Nu tu, ofiţer de informaţii, ştii cel mai bine care sunt punctele sensibile ale înregistrării? În baza Codului de Procedură Penală în vigoare, există principiul strângerii probelor în mod NEMIJLOCIT de către procuror şi, premergător de către poliţişti. Cutumiar, se pare că se întâmplă altceva. Din noul Cod de Procedură Penală reiese că “supravegherea tehnică” poate fi făcută nu numai de probele pot fi strânse şi ”alte organe specializate ale statului”. Adică, de exemplu, exact de serviciile secrete.

Purtătorul de cuvânt al SRI, Sorin Sava a produs aici o frază memorabilă, asemănătoare celebrei “SIE face interceptări inclusiv pe teritoriul României” a lui Claudiu Săftoiu. Salutând iniţiativa promovată de binevoitorul Cezar Preda, Sorin Sava spune negru pe alb că “acest proiect permite o mai bună organizare a unei activităţi care se desfăşoară şi în prezent”. E nevoie de o confirmare legală a cutumei, nu? Deci acum ofiţerii de informaţii iau parte la anchete penale în mod ilegal? Au nevoie de modificări legislative ca să scape de presiunea ideii că lucrează în afara legii? Cred că e de înţeles obida mult ofiţeri SRI oneşti care adună informaţii despre demnitari, oficiali şi angajaţi de frunte ai statului ce săvârşesc grave acte de corupţie, iar procurorii amână, amână, amână… poate fi de înţeleasă până la un punct şi invidia stârnită de numărul mai mic de constrângeri democratice pe care le întâmpină membrii altor servicii secrete din ţară. Poate fi invocată aici şi întârzierea enormă, de peste două legislaturi în adoptarea noilor legi ale siguranţei naţionale.

Dar există şi reversul medaliei: poliţia politică. Directorul SRI este numit politic, este desemnat de preşedintele ţării. Actualul preşedinte este un campion al părtinirii politice. Iar anumite evoluţii de tip electoral, ce vizează inclusiv destructurarea administrativă a ţării, nu par să primească răspunsul cuvenit din partea protectorilor siguranţei naţionale. Îl putem măcar bănui pe George Maior de complicitate cu regimul.

În plus, a intra pe uşa din dos, a justifica post-factum modificările cum că îi privesc numai pe militari, când textul proiectului spune cu totul altceva şi când există Parchete Militare, este sub demnitatea unui serviciu de informaţii dintr-o ţară democratică. E de preferat ca Serviciul Român de Informaţii să mai aibă răbdare.

• InPolitics: Bogdan Tiberiu Iacob – Ce coace puterea: adevaratele bombe amorsate de Cezar Preda

Presa ultimelor zile a întors pe toate părțile 2-3 propuneri de modificare a legilor siguranței, făcute de deputatul PDL Cezar Preda, accentul căzînd pe dreptul SRI de a întocmi acte de urmărire penală. Cei care au avut curiozitatea să citească, însă, întregul lot al propunerilor făcute de pedelist vor fi avut, mai mult ca sigur, toate motivele să rămînă cu gura căscată.

Pentru că Cezar Preda a elaborat un proiect legislativ care modifică nu una, ci mai multe legi din domeniul siguranței naționale, precum legea de funcționare a SRI, legea de combatere a terorismului ori legea privind siguranța națională. Primul mare semn de întrebare: de ce recurge Preda la această metodă de schimbare a legilor? Pentru cei care au uitat, pedelistul a fost președinte al unei comisii parlamentare speciale, creată tocmai pentru a elabora, pe îndelete, pe parcursul unui an și mai bine, noile legi ce țin de siguranța națională. Nu numai că acest lucru nu s-a întîmplat, dar, așa cum Inpolitics relata încă din vara trecută, membrii comisiei nici nu prea s-au întîlnit în tot acel interval, comisia fiind desființată după expirarea termenului limită fără să fi mișcat ceva. Acum, Preda o ia, brusc, pe cont propriu, și propune cîteva zeci de modificări. Scenariul e foarte simplu: proiectul zace la Cameră pînă prin noiembrie, cînd va trece tacit, apoi merge la Senat cu șanse mari de a fi votat și acolo, profitîndu-se de faptul că apropierea Sărbătorilor va ține, probabil, atenția aleșilor îndreptată spre alte direcții.

Să punctăm, în continuare, cîteva dintre propunerile lui Cezar Preda.

Astfel, la modificarea Legii 51/1991, a siguranței naționale, pedelistul introduce un concept nou, revoluționar: peste tot unde se vorbește de ”amenințări” la adresa siguranței naționale, termenul este dublat de ”riscuri”. Or, între amenințare și risc există diferențe uriașe, pentru că existența primeia reclamă elemente relativ concrete, în timp ce riscul este mai mult o chestiune de analiză și estimare.

Trebuie spus că, în versiunea Preda, numărul acțiunilor considerate amenințări la adresa siguranței naționale crește spectaculos față de varianta actuală a legii. Între acestea se numără, mai nou, spre exemplu, ”acțiuni sau inacțiuni de natură a afecta grav patrimoniul cultural național, care conferă identitate națiunii române”. Aceste prevederi ar băga sub anchetă, spre exemplu, conducerile TVR și Radio, care nu iau măsuri (”inacțiuni”), de ani de zile, de conservare și protejare a arhivei naționale radio-tv; ori, pe baza lor, ar fi luați la bani mărunți cei care au ezitat să participe la licitația pentru manuscrisele lui Cioran. Interpretările pot fi extrem de largi.

Altă amenințare: ”degradarea, cu efect major la nivel local sau național, a mediului ambiant. Orice alte acțiuni sau inacțiuni ce au ca efect degradarea factorilor de mediu, cu consecințe majore la nivel național sau regional” (art.19).

Aceste prevederi ar permite, spre exemplu, implicarea serviciilor în afacerea Roșia Montana, în defrișarea de păduri, desecarea de lacuri, lichidarea parcurilor din orașe ori în afacerea Protan, care poluează aerul. Art.20 e și mai tare: el propune drept amenințare la siguranța națională ”distrugerea totală sau parțială a rețelei care oferă asistență medicală”.

Citești și te freci la ochi: păi nu partidul lui Cezar Preda este cel care a decis închiderea a zeci și sute de spitale și policlinici din întreaga țară? Chestionat, azi, direct, de Inpolitics pe marginea acestui aspect, deputatul s-a scuzat, precipitat, că nu poate comenta pentru că se află în mijlocul unei acțiuni importante: ”Poate mai tîrziu vorbim mai pe larg!”.

La legea de funcționare a SRI apare, de asemenea, o prevedere nouă, potrivit căreia ”documentele SRI, indiferent de suport, privind operațiunile informativ-operative pentru realizarea securității naționale sunt acte de comandament militar”. Extrem de interesant: unul dintre scopurile declarate ale serviciilor secrete, în ultimii ani, este exact demilitarizarea lor, idee care pare să îi fie străină, iată, tocmai președintelui comisiei de control al SRI.

La fel de interesant, se prevede că ”SRI preia spre conservare și folosință fondurile de arhivă ce privesc securitatea națională ale fostelor organe de informații cu competență pe teritoriul României”. O propunere care pare să ocolească SIE, dar care va cădea greu, mai mult ca sigur, serviciilor de informații ale armatei sau ”doi și un sfert”. Probabil cea mai importantă nouă amenințare la securitatea națională, și care ar putea reprezenta cheia întregului proiect elaborat de Cezar Preda, îl constituie, însă, art.9 din legea siguranței naționale, care reglementează punerea în pericol a securității informaționale a cetățeanului, a societății și a statului român.

La loc de cinste, figurează ”operațiuni de agresiune informațională”, în cadrul cărora se încadrează cu succes, potrivit tratatelor de specialitate, activitatea mass-media. Prevederea introdusă de Preda este materializarea cu succes a celebrului articol din proiectul noii strategii de siguranță națională, elaborat la Palatul Cotroceni și care a făcut să curgă atîta cerneală în presă, anul trecut. Iar faptul că introducerea acestei noi prevederi are loc, aproape pe șest, exact în momentul în care pregătirile pentru anul electoral intră în linie dreaptă, poate grăi, el însuși, de la sine.

• Luju.ro: Avocata Cristiana Uzuna, despre proiectul de lege privind siguranta nationala al PDL-istului Cezar Preda

(…) Prevederea din proiect, conform careia ofiterii SRI urmează să lucreze la alaturi de procuror la cercetarea penala ca ofiteri de cercetare speciala ar fi una de exceptare a SRI din sfera comuna a tuturor institutiilor din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala si ar excede controlului judecatoresc. Cercetarea penala speciala (care are deja cadrul legal clar statuat), in mod firesc, se refera doar la cadrele militare active, si nu la civili. Pe scurt, s-ar crea din nou, fosta Directie a VI-a – Cercetari penale a Securitatii, care a distrus vietile a mii de oameni in timpul dictaturii comuniste. (…)

In materialul prezentat, avocata Cristina Uzuna a pornit de la declaratiile purtatorului de cuvant al SRI care afirma ca “este important de spus ca punerea in aplicare a cerintelor legale privind cerectarea penala speciala nu se confunda cu crecetarea penala in registru comun. Adica, deosebirea initiala este ca cercetarea penala speciala se refera strict la militarii activi si nu sfera comuna a infractionalitatii. Fiecare structura militara are competenta limitata. Solutionarea cauzelor revine instantelor militare”. Avocatul arata ca prima concluzie care se trage din aceasta declaratie este ca ar fi vorba de acea structura competenta conform actualului Cod de procedura penala, de a efectua instructia penala speciala. Noul Cod de procedura penala la care face trimitere si SRI arata ca “atributiile organelor de cercetare penala speciale sunt indeplinite de ofiteri anume desemnati in conditile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de cercetare penala speciale isi desfasoara activitatea de urmarire penala isi desfasoara activitatea sub conducerea si supravegherea procurorului (…) Urmarirea penala in cazul infractiunilor savarsite de militari se efectueaza de procurorul militar si de organele de cercetare penala speciale, sub supravegherea acestuia”. Modificarea Legii nr.14/92 mai priveste si modificarea art. 45 astfel: “Documentele SRI, indiferent de suport, privind operatiunile informativ-operative pentru realizarea securitatii natinale sunt acte de comandament militar”.

Statul era guvernat inainte de 1989 de statutul cadrelor militare, ceea ce s-ar intentiona si acum!

S-a atras atentia asupra faptului ca “modificarea are drept scop stabilirea cadrului legal cu privire la ofiterii de cercetare penala speciala si activitatea acestora”, subliniind ca si inainte de 1989, intregul sistem era guvernat de statutul cadrelor militare, iar astfel de “ofiteri cu cercetarea penala speciala treceau drept ofiteri cu cercetarea penala, numiti prin ordin de zi pe unitate, la inceputul fiecarui an calendaristic, din randul cadrelor militare dintr-o unitate, de preferinta cu pregatire juridica, ce realizau instrumentarea cauzelor inaintate consiliilor de judecata ori de onoare pentru abateri de la regulamentele militare.

Regulamentul de garnizoana publicat in Monitorul Oficial nr. 554 din 6 august 2010 se adreseaza “tuturor structurilor militare din sistemul national de aparare si stabileste reguli si principiile de desfasurare a activitatilor specifice pe linie de garnizoana, aratandu-se ca “ofiterul cu cercetarea penala speciala in garnizoana este ofiterul cu cercetarea penala speciala nominalizat de catre comandantul garnizoanei si indeplineste atributiile potrivit legislatiei in vigoare, iar in situatia in care “intr-o garnizoana sunt dislocate structuri militare ale MAI, MJ, SRI, STS, comandantul garnizoanei apartinand MapN are cate un loctiitor al comandantului pentru fiecare dintre aceste institutii, anume desemnat de aceste structuri, care se subordoneaza pe linie de garnizoana comandantului garnizoanei”.

Astfel institutia ofiterului cu cercetarea penala speciala “are suficient cadru legal, dorinta manifestata de autorul (Cezar Preda este Preşedintele Comisiei parlamentare de control a activităţii S.R.I. – n.n.) propunerii legislative se vadeste a fi una de exceptare a SRI din sfera comuna a tuturor institutiilor din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala”, iar aceasta exceptie este intarita si de formularea textului propus cu privire la “avizul Parchetului General”.

“Este greu de presupus ca daca in Codul de procedura penala s-a instituit avizul conform la prezumata desemnare a ofiterilor Sri drept organe de cercetare penala speciala sa opereze institutia avizului, lipsindu-se practic Parchetul General de opozitie la aceste numiri. Trecerea documentelor SRI, indiferent de suport, privind operatiunile informativ-operative pentru realizarea securitatii nationale drept acte de comandament militar vine in sprijinul afirmatiei ca se doreste functionarea dupa alte principii decat cele ale statului de drept”, mai arata av. Uzuna.

Concluzia acesteia, la care au achesat si av. Lucian Bolcas, si decanul Baroului Bucuresti, Ilie Iordachescu, a fost ca activitatea SRI este, eminamente, una operativ-informativa, iar trecerea documentelor acestor operatiuni in sfera actelor cu caracter militar echivaleaza cu trecerea intregii activitati a SRI intr-un domeniu exceptat de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ.

Mai mult, la sesiunea de lucru pe justitie din cadrul Consiliului National al PSD, unde au raspuns invitatiei personalitati cu expertiza in domeniul Justitiei, a fost punctat Raportul din 13 ianuarie 2006 al CEDO unde, la principiul 5 se arata ca “instantele militare trebuie, din principiu, sa fie necompetente sa judece civili”. “Curtea reaminteste locul special pe care il ocupa armata in organizarea constitutionala a statelor democratice, ce trebuie limitat la domeniul securitatii nationale, puterea judiciara tinand in principiu, dupa parerea sa, de domeniul societatii civile”, a conchis av. Cristiana Uzuna.

• Hotnews: Proiectul de lege privind modificarile la legea sigurantei nationale a fost adoptat tacit de Camera Deputatilor

Sedinta de plen, convocata special ( 🙂 n.n.) pentru dezbaterea initiativei legislative care propune ca ofiterii SRI sa poata deveni organe de cercetare penala speciala, a fost suspendata, joi, din lipsa de cvorum. Proiectul de lege initiat de deputatul PDL, Cezar Preda a starnit controverse aprinse in Camera Deputatilor in urma cu o zi, Opozitia solicitand dezbaterea acestuia pe articole. Alaturi de PDL, si parlamentarii PSD au absentat in masa de la sedinta comisiilor de specialitate, cat si din plen. Termenul de dezbatere al proiectului de lege a expirat joi, iar initiativa lui Cezar Preda a fost adoptata tacit.

In debutul sedintei, in sala erau prezenti doar 91 de deputati din 249, numar insuficient pentru asigurarea cvorumului (166). Presedintele Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, a anuntat ca cvorumul legal pentru aceasta sedinta nu este indeplinit, iar sedinta nu se poate desfasura. Liberalii au cerut apel nominal pentru a castiga timp ca deputati sa-si faca aparitia in sala, insa fara niciun rezultat. Dupa apelul nominal s-a inregistrat prezenta a 106 deputati, din nou numar insuficient pentru cvorum. Alaturi de parlamentarii Puterii au lipsit si cei din PSD, fapt care i-a deranjat pe liberalii prezenti in sala in formatie aproape completa. Deputatul PNL Ludovic Orban a declarat ca prin lipsa de mobilizare a PSD, Victor Ponta arata ca “este de acord ca serviciul de informatii condus de nasul domniei sale de casatorie sa aiba ofiteri care sa efectueze cercetari penale”.

“Uitati-va pe tabelele de prezenta si veti vedea cine a lipsit. Deputatii PD si PSD i-au facut un cadou presedintelui Traian Basescu de ziua lui, nu pot sa nu remarc faptul ca desi ieri au fost alaturi de noi, astazi in bancile Parlamentului colegii nostri nu au fost prezenti (…) Nu pot sa spun altceva decat ca este de acord ca serviciul de informatii condus de nasul domniei sale de casatorie (George Maior, directorul SRI, n.r.) sa aiba ofiteri care sa efectueze cercetari penale pentru ca altceva nu pot sa spun, absenta de astazi din randul PSD a fost o absenta nenaturala“, a declarat Orban.

Sedinta de plen a Camerei Deputatilor a fost convocata special de deputati, la presiunile reprezentantilor Opozitiei. Puterea si Opozitia s-au certat miercuri pe procedura, iar democrat-liberalii au facut tot posibiliul sa evite dezbaterea proiectului in plen, astfel incat acesta sa fie adoptat tacit in varianta propusa de initiator. In schimb, opozitia PNL si PSD au cerut in mod repetat de la tribuna dezbaterea pe articole a proiectului.

Termenul pentru dezbatere si vot final al proiectului de lege expira joi si, conform procedurii legislative, acesta se considera adoptat tacit. Proiectul merge spre dezbatere la Senat, care este forul decizional in acest caz.

George Maior sustine ca legea se refera doar la cazurile in care angajatii SRI fac obiectul anchetei penale. Purtatorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, a explicat ca SRI intentioneaza sa-si formeze propriul parchet, iar ofiterii sa nu mai fie anchetati, ca pana acum, de parchetul militar, ci de o structura interna care sa aiba competente de cercetare penala.

• VoxPublica: Cristi Dănileţ – Obiectiv politic imediat: ”Acaparați justiția!”

În ultimele luni au fost lansate în spațiul public anumite mesaje și au fost promovate câteva proiecte legislative care dezvăluie intenția clasei politice de instituire a controlului absolut asupra singurei puteri care acționează în mod independent în România.

Despre mesajele politice, doar amintesc. Cel mai dur și nedrept a fost acela cu răul făcut de justiția română, urmat de lamentarea cum că ministrul justiției nu are niciun control asupra sistemului (văd că un fost ministru declara același lucru în 2008, așa că stau și mă întreb de ce ministrul actual, aflat în funcție de 4 ani, a avut nevoie de atâta timp să ajungă la aceeași concluzie). Voi dezvălui mai jos, în modul cel mai realist posibil, cum anume se va institui acel control atât de dorit de politicieni asupra justiției, atrâgând atenția asupra demagogiei care a cucerit limbajul politic și asupra pericolului iminent de subordonare politică a justiției.

Sunt patru proiecte legislative promovate deja, extrem de grave:

1. Primul este un proiect de lege inițiat de Ministerul Justiției și aprobat de curând de către Guvern, prin care se ia preia controlul asupra personalului administrativ al instanțelor: grefierii judiciari (care vor soluționa o anumită categorie de cauze), grefierii (care vor asista judecătorii) și managerii instanțelor (care vor conduce partea administrativă a instanțelor), la care se adaugă personalul de asistență (arhivari, agenți procedurali) și specialiștii IT vor avea cariera gestionată de către ministrul justiției (art.16 din proiectul de lege o indică în mod expres). Astfel, recrutarea, transferul, eliberarea lor din funcție, aprobarea Codului deontologic, aplicarea sancțiuni disciplinare va fi făcută de ministru. Însăși coordonarea Școlii Naționale de Greferi este scoasă de sub autoritatea CSM și trecută sub MJ (art. 47 din proiect), minister care va deține inclusiv locuri în organismul de conducere al Școlii. Acest proiect de lege a primit aviz negativ de la CSM. (…)

Lucrurile devin mai grave dacă le privim într-un context mai larg: financiar, instanțele sunt dependente de MJ deși din 2005 există o lege care spune că ICCJ trebuie să fie ordonator principal de credite; ECRIS (baza electronică de date a instanțelor) aparține MJ; se vrea o scanare electronică a dosarelor care să se facă pe serverele MJ; experții criminaliști sunt în subordinea MAI și MJ; iar hotărârile judecătorești tocmai au fost deja decretate de politic ca fiind neexecutorii, indiferent ce spun judecătorii.

2. A doua intenție manifestată e cea de revizuire a Constituției. Prin aceasta se vrea o majorare a numărului reprezentanților societății civile în CSM, de la doi la șase. Fără a neglija importanța acestei categorii sociale, reamintesc doar de lupta politică care s-a dus la începutul acestui an pentru numirea celor doi reprezentanți actuali. Aceasta luptă este cel puțin fără rost datorită atribuțiilor restrânse ale celor doi, care nu participă decât la ședințele Plenului CSM, unde nu se iau decizii în legătură cu cariera magistraților decât în mod formal pentru numirea în funcție (când se validează concursul de admitere) și eliberarea din funcție (pentru pensionare). Singura atribuție importantă este cea de numire a conducerii CSM pe timp de un an, respectiv de promovare la ICCJ – dar, cât timp reprezentanții societății civile, chiar și alături de membrii de drept numiți de autorități politice (ministrul justiției, procurorul general al ICCJ și președintele ICCJ) sunt minoritari (doi plus trei) nu sunt motive de îngrijorare. Asta însă….numai dacă nu ar exista cea de a treia și a patra inițiativă.

3. Al treilea proiect de lege promovat de ministrul justiției se referă la schimbarea modalității de promovare la ICCJ. Eu am mai scris despre asta, dar puțini au înțeles: ministrul justiției, în acord cu CSM, a promovat un proiect prin care examinarea candidatului în fața CSM (numită în mod expres „interviu” – art. 52 ind.3 din proiect) rămânea punctul decisiv, dar acest proiect de lege a fost modificat fundamental în comisia juridică a Camerei Deputaților unde s-a introdus concursul ca modalitate de departajare a concurenților, motiv pentru care proiectul a și fost respins în Senat. Joi însă președintele țării a anunțat că Guvernul trebuie să își asume răspunderea pe legea privind promovarea la ICCJ – rămâne de văzut dacă se va păstra forma inițială a proiectului și va lăsa CSM atribuțiile constituționale de promovare a judecătorilor la ICCJ, sau dacă se va asuma răspunderea pe un proiect respins de Parlament (aspect neconstituțional în opinia mea) dar care prevede concursul.

Necunoscătorii au lăudat acest din urmă proiect cum că ar prevedea „condiții mai stricte” de promovare. Ei bine, eu afirm că cei care au lăudat acest proiect nu l-au citit atent, nu au citit nici forma finală a acestuia, și nici nu au urmărit dezbaterea parlamentară. Eu spun că acest concurs ar fi menit să verifice doar cunoștințele teoretice ale candidatului. Așadar, prin concurs (a se citi „test grilă”) nu s-ar putea face nicio verificare a capacității profesionale trecute (manifestată în modul de instrumentare a dosarelor de-a lungul vremii), nici a aprecierii făcute de colegii de la instanța candidatului (pentru a vedea capacitatea de comunicare și deschidere) sau a celor de la instanța ierarhic superioară (pentru a avea o părere calificată asupra calităților profesionale); evident, nici nu s-ar putea face vreo verificare a integrității candidatului (putându-se ajunge la situația stupidă ca un magistrat împotriva căruia s-a început urmărirea penală pentru comiterea unei infracțiuni de corupție sau care se află sub cercetări la Inspecția Judiciară pentru comiterea vreunei abateri disciplinare să fie promovat doar pentru că a trecut concursul cu ics și zero).

4. Al patrulea proiect vizează modificarea mecanismului de răspundere disciplinară a magistraților. Fluturând un fals stindard al întăririi independenței justiției, ministrul a promovat un proiect care va arunca sintagma „independența justiției” în istorie. Evident, sunt pentru existența unui sistem de răspundere a magistraților și el chiar există în prezent, așa cum am mai arătat și cu altă ocazie, iar trecerea atribuțiilor legate de răspundere spre politic ar fi o gravă eroare care ne va aduce în vremuri pe care le credeam demult apuse (anii dinaintea lui 2004). Mai întâi, în proiectul amintit se enunță independența administrativă a Inspecției, în sensul de a funcționa ca o structură separată de alte instituții, inclusiv față de CSM (art. 64 ind.1, 2 și 7 din proiect pt Legea 317). Sincer, mă îndoiesc că în plină criză financiară Guvernul își va permite costurile creării unei noi instituții – e de remarcat că în mod nereal în secțiunea a patra din expunerea de motive la acest proiect se prevede că implementarea acestei legi nu ar necesita costuri (?!).

Apoi însă, se instituie prevederi menite a se prelua controlul asupra Inspecției Judiciare: ministrul va putea sesiza Inspecția (art 45 alin.1 din proiect pt Legea 317), va putea obliga inspectorii la completarea achetei (art. 45 alin.5 lit.b și alin.7 lit.b din proiect pt Legea 317), va putea renunța la începerea acțiunii disciplinare sau va putea susține acțiunea disciplinară în CSM (art 44 alin. 3 și 4, art. 46 alin.9, art. 47 alin.3  din proiect pt Legea 317) și, pentru prima dată în istorie, va putea ataca în instanță soluția CSM cu privire la sancționare (art. 49 alin.3 din proiect pt Legea 317). În plus, inspectorii vor putea efectua control pe fond (!!! n.n.)  al soluțiilor verificate (art. 99 lit. a și i teza a II-a din proiect pt Legea 303), deși aceasta ar trebui să fie exclusiv obiectul instanțelor de control judiciar, respectiv al activității de evaluare.

Îmi este neînțeles cum se poate scrie într-un loc din proiect că inspectorii judiciari sunt independenți (art. 64 ind 9), după ce mai sus sunt puși în mod neechivoc în subordinea Inspectorului șef care trebuie să le confirme actele (art. 46 alin. 3 din proiect pt Legea 317), respectiv a ministrului, ceea ce consacră în fapt dependența lor operațională. Îmi este și mai neclar cum se poate scrie în proiect că Inspecția Judiciară este o structură autonomă (art. 64 ind 1 alin. 1), iar în expunerea de motive să se scrie că Inspecția acționează potrivit principiului independenței operaționale și că este autonomă în luarea deciziilor (pct. 2 din secțiunea 2), când de fapt ea este sub controlul operațional al ministrului, ceea ce se reflectă în însăși lipsa independenței sale funcționale.

Apoi, dacă luăm  în considerare și ce-a de-a doua inițiativă – cea cu mărirea numărului reprezentanților societății civile în CSM, care va fi urmată, fără îndoială, de implicarea lor în secțiile CSM, inclusiv în cea disciplinară – este evident că dorește judecarea disciplinară a magistraților de către ne-magistrați (5 magistrați vor fi în fiecare secție, și 6 ne-magistrați li se vor adăuga).

Așadar: sesizarea de către politic, efectuare a anchetei disciplinare sub control politic, apoi judecare a magistratului de către cei numiți politic.

Concluzie: Am demonstrat prin cele de mai sus existența unui plan (nimeni nu arfi atât de naiv să creadă că cele patru inițiative sunt doar o coincidență) bine pus la punct, nu doar de control al justiției, ci chiar de acaparare a acesteia. Astfel, în scurt timp recrutarea în magistratură se va face după criteriile și de către comisiile numite de Plenul CSM în care diferența între magistrați aleși (10) și ceilalți (9) este de un vot, numirea în funcțiile de conducere la instanțe și parchete se face în urma rezultatelor obținute în fața unei comisii numite de Plenul CSM la aceași diferență de un vot, administrația instanțelor va fi controlată exlusiv de MJ, promovarea la ICCJ se va face după un concurs de „X” și „0” susținut în fața unei comisii numite de același Plen CSM, anchetarea disciplinară se va face inclusiv cu privire la fondul soluțiilor de căte o Inspecție Judiciară controlată nu administrativ, ci chiar funcțional de către politic, o Inspecție al cărei șef este numit de Plenul CSM cu aceeași diferență fragilă de un vot, iar judecarea disciplinară a magistraților o va face o secție a CSM compusă în majoritate din ne-magistrați. Însuși CSM, care s-a vrut a fi garantul independenței justiției, va fi dominat de ne-magistrați și membrii de drept, putând impune chiar ca un ne-magistrat să fie președintele acestei instituții, singura încă necontrolată politic în România. (…)

• Asociaţia Magistraţilor din România: Comunicate de presă 3-4 Noiembrie 2011

Cu privire la declaratiile publice ale domnului Traian Basescu, presedintele Romaniei, din 3 noiembrie 2011

Asociatia Magistratilor din Romania (A.M.R), organizatie profesionala nationala a judecatorilor si procurorilor, de utilitate publica, apolitica, nonguvernamentala, sustinuta de Asociatia Procurorilor din Romania (A.P.R), isi exprima punctul de vedere cu privire la declaratiile publice ale domnului Traian Basescu, presedintele  Romaniei, din 3 noiembrie 2011, dupa cum urmeaza:

Intr-un stat politienesc, in care se cladesc tot mai multe parghii prin care justitia sa fie controlata, ingenunchiata, in care legile se fac de pe azi pe maine si se modifica chiar inainte de a intra in vigoare, in care serviciile secrete isi maresc bugetul, iar pentru justitie nu se gaseste nici macar maruntis, in care reformele exista doar in vorbe si prestatii televizate, un presedinte, intr-un ton dictatorial, isi poate permite sa cheme la ordine judecatorii, sa-i infrunte ostil, amenintator, sa-i blameze si sa-i terfeleasca in piata publica din postura parintelui natiunii caruia i se recunoaste dreptul de a-si stigmatiza, la stalpul infamiei, oamenii legii. Aceasta este Romania. Statul de drept, preceptele democratiei, independenta justitiei sunt persiflate in mod autoritar.

Ce nu aminteste presedintele este ca statul, la randul lui, este supus legilor, normelor constitutionale. Ca statul, prin reprezentantii lui, nu poate incalca legea fara sa fie sanctionat, ca hotararile judecatoresti sunt pronuntate in baza legilor pe care se afla si semnatura presedintelui, ca nerespectarea actului de justitie si instigarea la nerespectarea actului de justitie atrag repercusiuni tot prin lege stabilite si ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zamislit.

Statul este unicul debitor care isi permite, prin vadit abuz de putere, sa stabileasca el, deasupra legii fundamentale, conditiile in care sa-si satisfaca creditorii, care nu sunt altii decat cetatenii tarii. Judecatorii Romaniei nu accepta nici tonul, nici mesajul dictatorial al presedintelui tarii, a carui numire, printre altele, trece prin filtrul Curtii Constitutionale.

Garantiile exercitarii drepturilor procesuale, a drepturilor omului recunoscute constitutional, consfintite prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului, din optica prezidentiala apar ca piedici pe care judecatorii (de parca numai ei ar fi singurii care participa la realizarea actului de justitie) le valorifica, intarziind judecatile pentru ca, intr-o interpretare excesiva, isi doresc sa aiba zilnic pe rol sute de dosare a mii, sute de mii, milioane de cetateni, beneficiari de drept ai unei legislatii care ii taraste prin tribunale, iar atunci cand au castig de cauza, hotararile lor nu se pot pune in practica pentru ca Romania, astfel, s-ar afla intr-o situatie extrem de dificila.

Este nefiresc sa ni se aminteasca noua, judecatorilor, de echilibrul puterilor in stat, in conditiile in care, prin vointa politicului, justitia este scoasa la mezat pe taraba galcevilor politice sterile, i se neaga statutul de putere in stat, este obligata sa functioneze in parametrii bugetari la limita subzistentei, iar denigrarea ei a devenit politica de stat.

Da, sunt legi pentru judecatori.

Dar sunt legi si pentru presedintele Romaniei, legi pe care acesta trebuie sa le respecte si care i se aplica asa cum se aplica fiecarui cetatean al acestei tari.

Presedinte interimar al Asociatiei Magistratilor din Romania

Conf.univ.dr.jud. Dan SPANU

COMUNICAT DE PRESA  DIN 4 NOIEMBRIE 2011

Asociatia Magistratilor din Romania se simte obligata sa semnaleze opiniei publice, societatii civile, mass-mediei si nu in ultimul rand factorilor responsabili de conducerea acestei tari ca votul Senatului din sedinta din 31.10.2011 privind respingerea proiectului de lege al promovarii practicii unitare si de modificare si completare a Legii nr. 304/2004, a codurilor de procedura civila si de procedura penala reprezinta un act de vointa politica ostil la adresa eforturilor intreprinse, inclusiv de magistratura romana, pentru o reala reforma a justitiei. (…)

Noile coduri de procedura, atat de mult clamate, sunt deficitare si sub aspectul lipsei dispozitiilor legale care sa garanteze, intr-un proces coerent, natural, logic si structurat, unificarea practicii judiciare. Or, proiectul de lege recent respins, cu o motivare hilara, care traduce ignoranta si superficialitate, avea menirea de a raspunde cerintelor imediate, cu anihilarea lacunelor legislative. (…)

Inca o dovada ca interesul politicului este de a mentine justitia in postura de „tap ispasitor”, expusa criticilor nedrepte, insidioase si iresponsabile, ca reformarea justitiei este doar prin vointa politica un simulacru, ca actele asa-zis „reformatoare” promovate sunt doar cele care slujesc interese politice si care ignora constient dreptul romanului la o justitie dreapta, democrata si independenta.

Avem convingerea ca magistratura romana, cu sustinerea internationala, inclusiv a factorilor decizionali ai Comisiei Europene, va gasi resursele sa infranga conduita disimulata a celor care pretind reforma, dar care, in realitate, constituie o frana mascata in declaratii de circumstanta si interese politice de moment.

Presedinte interimar al Asociatiei Magistratilor din Romania

Conf.univ.dr.jud. Dan Spanu