SFARSITUL TARANULUI ROMAN prin distrugerea micii proprietati agricole. Cum se pune la cale, in forme mascate, EXPROPRIEREA TARANILOR in favoarea MARILOR LATIFUNDIARI (I)
Nota noastra:
Am primit de la fratele ”utzu”, care a mai avut contributii la fel de documentate si pertinente pe siteul nostru, o noua analiza detaliata pe un subiect care e ignorat aproape total de mass-media si diversii analisti economici: strategia actualului regim fata de agricultura, in special fata de mica proprietate taraneasca sau rurala. Este de notat faptul ca in Romania exista o proportie semnificativa (aproximativ 93% din totalul fermelor agricole, detinand insa doar 32% din totalul suprafetei agricole – vezi aici situatia in cifre absolute) a gospodariilor rurale de subzistenta sau semi-subzistenta: adica a acelor gospodarii care nu produc pentru piata, ci mai degraba pentru propriul consum. Desi autoritatile recunosc avantajele acestor exploatatii (au capacitatea de a se auto-intretine in vremuri de criza economica si sociala) si declara ca vor sa incurajeze mica proprietate, masurile legislative luate in ultima perioada contrazic flagrant aceste declaratii de intentie. Departe de a incuraja mica proprietate, noile masuri legislative pregatesc terenul pentru exproprierea proprietatilor rurale! Practic, se pun bazele unui sistem prin care, in realitate, Romania va fi deposedata si de acest ultim avantaj al saracului din Rasarit – pamantul.
E de notat ca gospodaria de subzistenta, existenta in Romania in cea mai mare proportie din Europa, este ideala pentru cultura agricola eco si pentru asigurarea unei autarhii relative – am vazut recent cazul sasilor reveniti din Germania. In acelasi timp este vazuta, de economistii indoctrinati cu teoriile neoliberale acum la putere, drept un impediment major in modernizarea agriculturii. Acestui dispret elitist care vrea sa vada doar campuri imense cultivate cu ingrasaminte chimice si cu organisme Monsanto (culturi de plante modificate genetic) ii corespunde, la nivel politic, dispretul urduros al sefului statului, care priveste populatia rurala ca o adunatura de betivi lenesi. Ineficienti economic, lenesi si betivi, prin urmare, nu-i asa, trebuie facut totul pentru a pune mana pe pamantul lor! Ca oricum satul romanesc aproape ca s-a depopulat, tinerii fiind plecati peste hotare, sa munceasca la capsunile altora. Insa, pe masura ce criza se va adanci, vor exista tot mai multi imigranti care vor considera ca trebuie sa se intoarca, inasprindu-se conditiile de lucru si viata in Vest. E foarte posibil, insa, ca acesti romani sa nu mai gaseasca nimic la intoarcere, pentru ca a avut grija statul de proprietatile lor… Asadar, toate tunurile au fost puse pe acest petec de pamant care ar putea asigura, in opinia noastra, painea saracului in timpul acesta de criza!
E regretabil faptul ca astfel de analize si semne de alarma vin doar ca initiative individuale, in timp ce curente care isi revendica o agenda in domeniu si un statut de “alternativa” anti-mainstream ignora ceea ce se pregateste micilor proprietati rurale.
Neoiobagie in sec. XXI
analiza realizata de utzu
Textul de mai jos tratează succint şi colocvial tema reformei agricole, prin prisma ultimelor modificări legislative înfăptuite ori proiectate a intra în vigoare, pe calea ordonanţelor de urgenţă, în viitorul foarte apropiat. Am scris despre:
- Proiectele Ordonanţei de urgenţă privind igienizarea terenurilor, ce are în vedere amendarea deţinătorilor de terenuri necultivate şi cel al Legii privind stimularea comasării terenurilor agricole, ce prevede plata unor ajutoare de stat celor ce vor ceda folosinţa sau proprietatea terenurilor agricole;
- Noul regim juridic al contractului de arendare, care prin modificările aduse în Noul Cod Civil introduce practic, un contract nou, străin de tradiţia instituţional juridică a ţării noastre;
- Câteva foarte succinte precizări despre contractul de asociere/cooperaţie agricolă.
Am considerat că cele două proiecte indicate la litera a) sunt măsuri incorecte de forţare a micilor proprietari agricoli să se angajeze în raporturi juridice care, vor avea drept consecinţă, exproprierea de facto a proprietăţilor lor, în maniera similară procesului de colectivizare comunist.
Autorităţile mizează pe tendinţa accentuată a populaţiei de a renunţa la agricultură şi apelează la subterfugii străine de principiile democratice ori ale respectului şi bunului simţ, pentru a se asigura că procesul este ireversibil şi că românii nu vor mai fi ţărani, având libertatea exploatării agricole şi a iniţiativei antreprenoriale, ci lucrători agricoli în slujba investitorilor latifundiari. Consider că autorităţile în mod greşit mizează pe o creştere a valorii economice a exploatărilor agricole naţionale, în dauna inerentelor consecinţe sociale asupra micilor agricultori.
Interpretarea personală a acestor iniţiative, a cărei corectitudine o veţi putea aprecia citind materialul de mai jos, este că proiectul de amendare a deţinătorilor de terenuri agricole „pentru vegetaţia nedorită” închide cercul măsurilor menite să formeze o nouă clasă socială majoritară, cea a… căpşunarilor autohtoni.
***
Semnalăm celor interesaţi punerea în dezbatere publică a proiectului Ordonanţei de urgenţă privind igienizarea [sic!] terenurilor agricole, o nouă aberaţie legislativă marcă a guvernanţilor noştri, care pe de o parte vine să închidă cercul reformei agrare, prin exproprierea de facto a micilor proprietari de teren ce practică agricultura de subzistenţă şi să confirme pentru a nu ştim câta oară, cinismul absolut al prostirii pe faţă, al abuzului sistemic ce ignoră elementarul convenţiilor sociale fundamentale, cinism îmbrăcat în haina discursului reformator.
Ordonanţa indicată prevede amendarea deţinătorilor de terenuri agricole care nu şi le lucrează sau care nu desfăşoară activităţi, cu respectarea numitor standarde agricole. Amenzile prevăzute pentru necultivarea terenurilor agricole sunt de a) 200 lei/ha pentru primul an; b) 300 lei/ha pentru al doilea an; c) 400 lei/ha începând cu al treilea an consecutiv.
Conform notei de fundamentare a prezentei ordonanţe (paginile finale ale ordonanţei), „prin prezentul proiect de act normativ se instituie măsuri cu privire la respectarea de către deţinătorii de terenuri a bunelor condiţii agricole şi de mediu, igienizarea terenurilor prin realizarea lucrărilor conform standardelor prevăzute la art.2 din prezenta ordonanţă de urgenţă, şi răspunderea acestora în cazul nerespectării acestor condiţii pentru terenurile din fondul agricol naţional”.
În cadrul secţiunii a 3-a (Impactul socioeconomic al proiectului de act normativ), la punctul 3 privind impactul social al reglementării arată că: „Deţinătorii de teren care nu au posibilitatea să desfăşoare activităţi agricole şi să întreţină terenul în bune condiţii agricole şi de mediu sunt încurajaţi să transmită dreptul de utilizare a terenului către alte persoane, pentru a evita aplicarea sancţiunilor prevăzute de actul normativ”. Dincolo de modul în care înţelege statul să-şi încurajeze cetăţenii să facă ceva, să adopte o conduită comisivă ori să renunţe la un drept legitim fundamental (al proprietăţii ori al dezmembrămintelor sale), prin ameninţarea cu sancţiuni contravenţionale, este util de punctat grija sa excesivă pentru respectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu (acestea fiind legiferate prin Codul de bune practici agricole, adoptat la închiderea capitolului de negociere pentru aderarea la U.E. şi care prevede dispoziţii de bun simţ, privind protecţia mediului). În acest sens, totuşi, codul identifică la catalogarea sistemelor de exploatare agricolă (pag.16), sistemul extensiv agricol – de subzistenţă, ca afectând mediul înconjurător, inclusiv a biomasei, mai ales prin dezechilibre de nutriţie a solului. Pe scurt, agricultura de subzistenţă, din punctul de vedere al Ministerului mediului.. afectează mediul (după care etalon? Real sau abstract/virtual? Etc.)
Bineînţeles că statul s-a gândit şi la situaţii de excepţie (art.9 din proiect), situaţii în care persoanele care nu-şi lucrează terenul nu sunt amendate, situaţii care se referă preponderent la calitatea/caracteristicile terenurilor terenului agricol, situaţii dintre care doar litera c) se referă la incidente de ordin personal: „deţinătorii de terenuri care şi-au pierdut capacitatea de muncă, dovedită pe bază de documente medicale, din cauză de bătrâneţe, forţă majoră, sau din alte motive neimputabile deţinătorilor de teren”. Deci, pentru cei ce nu au înţeles, un bătrân din fundul satului care nu mai poate munci de bătrâneţe, trebuie doar să-şi facă periodic, câte un dosar medical (la el în sat sau la spitalul desfiinţat din oraşul apropiat?) ori să documenteze alt motiv neimputabil pentru care i-a crescut buruiana în bătătură.
Trebuie subliniat faptul că acest proiect legislativ, deşi se adresează unei probleme reale a agriculturii româneşti, legiferează o ingerinţă de nepermis în cadrul dreptului de proprietate (drept exclusiv, absolut şi perpetuu – care nu se stinge prin neuz!). Cu alte cuvinte, din punct de vedere juridic, nu poate fi fundamentat (legal/etic/social etc.) nici un proiect legislativ care impune un anumit mod de conduită (vezi caracterul exclusiv al dreptului de uz).
Însă ceea ce nu poate justifica dreptul ca disciplină academică, poate filozofia juridică. Fără a intra prea mult în amănunte, arătăm că şi acest proiect legislativ se înscrie în trendul de revenire la principiile pozitivismului juridic, sub aspect funcţional, însemnând că norma de drept se legitimează prin conformitatea tehnică a legiferării şi prin legitimitatea organului care o emite, fără a mai fi permise discuţiile pe fond ori dezbaterile publice de fundamentare (proceduri păstrate dar golite complet de finalitatea sau efect). În traducere: de vreme ce proiectul arată ca o lege şi provine de la o autoritate legiuitoare legitimă şi recunoscută, nu mai este necesar să fie pus în discuţie domeniul de aplicare (fondul).
Interpretarea în cheie funcţionalistă se referă la asimilarea dreptului de proprietate unei funcţii sociale, în care exercitarea sa are o menire prioritară utilitaristă, individul exercitându-şi prerogativele (dreptul) în limitele interesului public superior. Dreptul de proprietate şi oricare altul, este transformat într-o obligaţie, de a exercita prerogativele în mod integrat, interesul colectiv/public superior abstract primând interesului individual concret. Acest curent filosofic a fost deosebit de popular în perioada interbelică, a fost implementat entuziast de regimurile fasciste (inclusiv de către regimul dictatorial carlist) şi este nelipsit oricărui regim autoritar/dictatorial paternalist.
Concret însă, a obliga pe cineva care are în proprietate teren agricol să-şi cultive terenul, indiferent de motivaţiile pentru care acesta nu o face, înseamnă să obligi un muribund la muncă forţată fără să te intereseze motivul pentru care este imobilizat la pat. În ambele cazuri, consecinţele sunt evidente. Cenzura constituţională sau judiciară a acestui act normativ este iluzorie. Păstrând modelul de raţionare ne putem aştepta să fim amendaţi/încurajaţi să transmitem dreptul de utilizare pentru garsonierele care nu vor fi renovate utilizându-se marmură clasică. O astfel de iniţiativă reprezintă un capăt de pod care va facilita nenumărate alte limitări ale dreptului de proprietate, indiferent de obiect.
Totuşi, amendarea pentru necultivarea terenului este prevăzută şi la acest moment, prin dispoziţiile art. 74-76 din Legea nr. 18/1991 republicată, privind fondul funciar. Deci, la prima vedere nu ar fi vorba decât de o modificare de formă, iar nu de fond.
Chiar de ar fi aşa, forma e importantă pentru că momentan, amenda pentru terenul nelucrat este de la 5 la 10 RON de hectar, în funcţie de categoria de folosinţă. Apoi, acum necultivarea nu este definită expres, motiv pentru care aceste dispoziţii nici nu au fost aplicate, întrucât nimeni nu poate dovedi că nu mi-am propus să cultiv plantele exact în proporţia în care acestea sunt dispuse pe tarlaua proprie şi nimeni nu are dreptul să mă chestioneze pe acest temei, dacă nu m-am angajat să fiu subvenţionat de A.P.I.A. Or prin acest proiect, fiecare deţinător (termen a-juridic legiferat iată, fără sens, întrucât dreptul ca ştiinţă, nu recunoaşte decât proprietari, posesori ori detentori precari), va fi obligat să respecte standardele de „igienă” prestabilite prin H.G. şi Ordin al ministrului, ce vor fi publicate la 60 de zile după intrarea în vigoare a prezentei O.U.G. Din experienţă, personal, având în vedere concizia proiectului, este de aşteptat să ne trezim cu norme de reglementare extinse/stufoase, care să compenseze formularea generică a proiectului (menită să dilueze cât mai mult frontierele constituţionale), norme de reglementare care vor fi dezvoltate probabil pe baza actualului Ghid de bune condiţii pentru plăţile A.P.I.A.. Din punct de vedere juridic, operaţiunea ar fi simplă, acest proiect constituind o procedură de adăugare a unor specii de vegetaţie/buruieni la lista plantelor a căror cultivare este interzisă/condiţionată (ex: tutun, cânepă, etc) [SIC!].
Avem în vedere însă, că se legiferează o obligaţie care până acum era convenţională („deţinătorul” se angaja să respecte condiţiile din ghid, în schimbul unei subvenţii), urmând ca pe viitor, conform acestei Ordonanţe, deţinătorul să fie obligat „prin lege” să respecte un mod anume de utilizare a terenului. Trebuie adăugat aici, că renumita colectivizare comunistă, a avut un parcurs identic, pornind de la expropriere în interes public şi utilizarea condiţionată a terenurilor agricole (Legea nr. 147/1945 privind reforma agrară, Legea nr. 203/1947 şi Decretele succesive nr. 221/1958, respectiv 144/1958), până la dizolvarea proprietăţii private ( Legea nr. 19/1968 şi Legea agrară nr. 58/1974 – fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea terenurilor prin acte juridice). Ce altceva dacă nu un interes public este astăzi invocat pentru a condiţiona utilizarea dreptului de proprietate?
Pe fond însă, proiectul pare a aduce ceva nou şi anume igienizarea terenurilor neagricole. În fapt acest interes al ministrului de a „igieniza” marginea de drum, are rol de clopoţel, de nadă, de a atrage atenţia publică de la adevărata problemă şi finalitate a proiectului, anume sancţionarea contravenţională a necultivării terenurilor agricole, dar mai ales de la CONSECINŢELE SOCIO-ECONOMICE ale promulgării acestor dispoziţii. Altfel, este greu de înţeles de ce nu s-ar fi rezolvat problema buruienilor până la pod ale d-lui Tabără, pe cale administrativă, prin ordine directe către C.N.A.D.N.R. de pildă, ori C.F.R., ori prin hotărâri ale autorităţilor locale ameţite de atâta descentralizare (au primit în grijă instituţiile de ordine publică, cele de învăţământ, spitalele etc. dar nu sunt competente să-şi reglementeze regimul buruienilor!). Fără a zăbovi prea mult pe subiect, semnalăm intenţia josnică de manipulare a ministrului Tabără, referitoare la acest proiect şi vă îndemnăm să urmăriţi cu atenţie mesajele publice pe această temă.
Care ar fi însă consecinţele socio-economice pe care ministrul se face că nu le vede, deşi luna trecută ne îndemna să nu vindem terenurile agricole. Mai întâi de toate că preţul terenurilor agricole va scădea dramatic, vilitatea/neseriozitatea/caracterul lezionar al preţului devenind evidente, generând contractări agresive. Apoi, presiunile spre vânzarea terenurilor către „persoane agreate” de autorităţile constatatoare ale neigienizării ar fi inerente şi omniprezente. La nivel naţional, românii nu au suficient capital să achiziţioneze suprafaţă minimă nelucrată scoasă la vânzare, urmând a aştepta şi în acest domeniu, asemeni altora, pe generoşii investitori străini, şi ale lor investiţii directe, suspect de apreciaţi de mass media noastră.
Însă efectul scontat de autorităţi, mai mult sau mai puţin sincer, nu este vânzarea terenurilor agricole, ci arendarea acestora. În acest sens, Ministerul Agriculturii a elaborat simultan cu ordonanţa privind igienizarea terenurilor şi un proiect legislativ, conform căruia statul român gâtuit de criză, va acorda prime între 30 şi 100 de euro pe hectar anual persoanelor care dau în arendă terenurile agricole pentru o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani; în cazul vânzării, prima va fi de 200 de euro pe hectar.
Consider aşadar că este mai mult decât evident scopul statului de a ne elibera de povara proprietăţii agricole, aplicând tactici de genul good cop/bad cop, arătându-ne băţul dacă ni se pare bomboana prea mică. O minimă înţelegere a psihologiei sociale explică întru totul motivul pentru care statul a ales să insiste pe varianta coercitivă şi neconstituţională a „încurajării de a ceda dreptul de utilizare”, anume de arendare a suprafeţelor agricole.
Cei care au fost bombardaţi însă, în ultimul timp, cu ştiri despre foametea planetară iminentă, care au rezonat chiar şi superficial la mitul poporului nemuncitor, care stă cu mâna întinsă spre stat deşi are două hectare de pământ în spatele casei, ar putea găsi în cele arătate până acum un prilej de bucurie. La urma urmei, arendarea presupune conservarea dreptului de proprietate, o retribuţie semnificativă (în trend valoric ascendent) în lipsa responsabilităţilor, o asigurare pentru bătrâneţea celor în vârstă din mediul rural, un act patriotic prin care România ar putea beneficia de un imput valutar substanţial, etc etc. Care ar fi deci problema?
– VA URMA –
Legaturi:
- Sași reveniti in Romania pentru a face agricultura de subzistenta: UNIUNEA EUROPEANA E DE-A DREPTUL MALEFICA! Nu noi am aderat la UE, ci UE ne-a cucerit
- Am primit pe mail: INVAZIA SUPERMARKETURILOR SI DISTRUGEREA SISTEMATICA A AGRICULTURII ROMANESTI. Culmea nepasarii: avem productie record de legume, dar importam!
- INTRE CINISM SI RAZVRATIRE. Scurta cugetare despre modelul austeritatii, ”miracolul” maghiar si saracia romaneasca
- UN SCUIPAT PE OBRAZUL UNUI POPOR. Despre ticaloasa propaganda a poporului betiv si nemuncitor si “efectul lucifer” la scara nationala
- SUNTEM UN “POPOR GRESIT” CARE TREBUIE MODERNIZAT FORTAT?
- NOUA ORDINE MONDIALA INSEAMNA FOAMETE: ONU, Societe Generale si presa de profil economic umfla sperietoarea foametei ce va sa vina
- (update) SANTAJUL FOAMETEI: Franta preseaza pentru un acord al G20 asupra agriculturii: ori guvernanta globala, ori “secolul foametei”
De acelasi autor:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
cu alte cuvinte : ” crezi ca atatia ani ai primi atata subventie degeaba ? A venit timpul sa platesti , a venit timpul sa castigam si noi ” .
Adevarat , pericolul cel mai mare il reprezinta inmultirea abuzurilor de tot felul la care vom fi supusi de acum inainte in numele bunastarii generale ( aplicata particular doar unora ) , al masurilor pentru iesirea din criza , al ecologizarii ( in timp ce paduri seculare sunt distruse sau echilibre ecologice sunt puse in pericol pe mari suprafete prin aprobarea unor proiecte bolnave ) s.a.m.d.
Statul politienesc bate la usa . Banul nu a fost niciodata atat de puternic si de influent asa cum este acum si-si cere in continuare dreptul de a stapani cu si mai mare putere . Cei multi , cei saraci , cei ce niciodata nu s-au bucurat de sprijin sau ajutor din partea statului , vor avea , in continuare , parte doar de minciuna din partea celor care ar trebui sa le apere drepturile si libertatile .
Nadejdea mea este Tatal , scaparea mea este Fiul , acoperamantul meu este Duhul Sfant , Treime Sfanta, slava Tie !
restul … ” totul este deşertăciune şi vânare de vânt “
Este un subiect de o importanta capitala, multumim fratelui Utzu pentru efortul depus, Dumnezeu sa il rasplateasca, si multumim pentru postare. Asteptam continuarea.
Dupa Revolutie, agriculturii nu i s-a acordat nici macar o MINIMA importanta. Acest domeniu a fost “sapat” in continuu, din toate directiile, “valoarea pamantului” scazand in continuu atat ca pret de tranzactionare directa, cat si ca perceptie, in popor. Este ramura economica ce putea da cel mai mare ajutor de redresare Romaniei, dar care a fost “lucrata” la fel ca si celelalte: industria, serviciile. Suntem foarte aproape de postura de sclavi, in propria tara! Dar cu cine sa poti discuta despre asta? Pentru ca TOTI “CUNOSC”, DAR PUTINI STIU despre ce e vorba 🙁
Foarte multi au fugit din zona rurala din cauza muncii si a conditiilor mai grele, au venit in orase pentru confort, dar traiesc de azi pe maine si cu toate astea nu-si dau seama ce le lipseste, dorindu-si tot CONFORT in plus! E mentalitatea majoritatii si pur si simplu N-ARE CINE SA INTELEAGA ARTICOLUL DE MAI SUS, sunt prea putini cei carora se adreseaza 🙁
Se pare că Ministerul Agriculturii urmează să organizeze la iarnă activităţi de informare cu privire la aceste schimbări, aşa că cei ce au un interes direct în acest domeniu s-ar putea interesa, să cunoască varianta oficială, eventual să semnaleze şi altora noutăţile ori erorile (mele) de interpretare a intenţiilor reformatoare. Doamne, ajută!
http://www.monitoruljuridic.ro/act/ordonanta-de-urgenta-nr-92-din-2-noiembrie-2011-pentru-aprobarea-organizarii-unor-actiuni-de-informare-privind-politicile-aplicate-in-domeniul-agriculturii-si-dezvoltarii-rurale-in-plan-intern-si-132829.html
@Utzu:
Arde, se pare, de vreme ce pentru niste brosuri si seminarii obosite, adica pentru o campanie de informare, se invoca ”situatia extraordinara” si criza mondiala! Prin asta se releva, odata in plus, ca respectivele ordonante de urgenta au mare importanta pentru cei care le-au initiat…
Este emblematic pentru România de după 1990 – ca să ne raportăm doar la perioada asta – că lucrurile se întâmplă de parcă s-ar întâmpla altora. Nu ne preocupă rezolvarea problemelor noastre atunci când ele apar, ci aşteptăm ca situaţia să se acutizeze dincolo de orice limită, şi ca totul să scape de sub orice control, pentru ca să începem cel puţin să ne îngrijorăm, pentru că de făcut nu prea se mai poate face nimic. La situaţia la care s-a ajuns am pus noi înşine umărul timp de 21 de ani, şi i-am ajutat la greu pe cei care ne iubesc ca sarea-n ochi. Deşi sună a clişeu aceste pământuri au fost apărate cu preţ de sânge timp de sute şi mii de ani de înaintaşii noştri. Halal urmaşi au mai avut. Românii de astăzi şi-au băgat picioarele în agricultură, au fugit de mediul rural ca de ceva îngrozitor, au renunţat la ce aveau de bună voie. Au acceptat orice altfel de muncă decât să se întoarcă la gospodăriile ţărăneşti ale părinţilor şi bunicilor lor, şi să reintre în posesia terenurilor agricole pe care le moşteniseră, cu sacrificiile strămoşilor lor, şi să pună bazele unor gospodării rurale, care cu siguranţă că ar fi prosperat în aceşti 21 de ani. Dovadă că s-a putut face acest lucru stau multele asociaţii agricole prospere din diferite părţi ale ţării, care s-au realizat cu multă muncă, seriozitate, dăruire şi multe sacrificii. La emisiunea Viaţa satului şi nu numai, am văzut în decursul timpului numeroase exemple de familii sau asociaţii de familii care au făcut ferme de creştere a animalelor, care au podgorii, livezi extinse de pomi fructiferi, care cultivă multe hercatre de pământ în asociere. Nimănui nu i-a fost uşor. S-au confruntat cu multe probleme. Au avut credite, au apelat şi la finanţări europene, s-au zbătut, s-au chinuit, au muncit pe brânci, dar nu au renunţat. Dar, lucru foarte important, au fost foarte hotărâţi şi cu timpul au învins multe piedici, şi mulţi dintre ei au reuşit. Câţi români au avut însă mentalitatea asta? Puţini, extrem de puţini.
S-a ajuns în situaţia în care autorităţile fac ce vor şi înstrăinează şi cea mai importantă resursă pe care Dumnezeu ne-a dat-o: terenurile agricole. Pe vremuri eram grânarul Europei şi preţul grâului şi a altor cereale se stabilea la Bucureşti, iar leul era monedă forte cu deplină acoperire în aur. Încă suntem ţara cu cel mai mare potenţial agricol din Europa. Avem cele mai extinse suprafeţe agricole cu cernoziom de cea mai bună calitate. Cu îi pasă? Românilor în niciun caz. Şi atunci nu-i de mirare că duşmanii noştri ştiuţi şi neştiuţi ne exploatează slăbiciunile la modul cel mai parşiv cu putinţă. Dacă românii s-ar fi mobilizat în număr mare să-şi lucreze pământurile de la început, în loc să culeagă ca nişte milogi căpşunile spaniolilor – o ţară care este aproape deşertică, şi unde „agricultura” se face pe bază de solar – acum ar fi avut un cuvânt greu de spus, şi ar fi manifestat o opoziţie de luat în seamă, iar aceste „iniţiative” legislative aberante nu ar mai fi avut şansa nici să treacă, dar nici măcar să fie formulate.
Arendarea pământurilor agricole către stat sau către „terţi” duce la pierderea oricărui control asupra acestor terenuri. Se pot monsantiza culturile instant, iar consecinţele vor fi ireversibile. Spunea acum câţiva ani prim ministrul unei ţări influente, că România este complet controlată, şi „ocupată”. Acest lucru devine pe zi ce trece tot mai evident.
@Antuza
Milogii care-au plecat sa lucreze in strainatate n-au plecat de lenesi, pt ca daca erau lenesi nu plecau la munca.
Apoi, fermele despre care spuneti mai sus, cele care au ajuns sa prospere prin “multă muncă, seriozitate, dăruire şi multe sacrificii” pot fi terminate rapid printr-o simpla gripa a castravetelui, a paltagelei, a guliei etc.
Daca fermierii din occident sunt ajutati de stat (a se citi “PROTEJATI”) prin subventii – bani colectati, mai intai, din taxele si impozitele platite inclusiv de fermieri nu la sfarsit de luna, ca la noi, ci la sfarsit de an, dupa recoltare si eventual dupa valorificarea productiei!, la noi fermele nu au aproape niciun ajutor, iar cei care reusesc sa obtina ceva o fac dupa timp indelungat, multa birocratie, posibil (? 🙂 ) “atentii” samd (doar suntem condusi de cei care “pentru 100000 nici nu ma dau jos din pat”…)
Deci nu e vina celor plecati afara sa MUNCEASCA, ci a unei mentalitati formate in ultimii cca 100 de ani, mai ales in ultimii 50 (si in special ultimii 22!), cum ca agricultura e ceva rusinos, doar “talpa tarii” se ocupa cu asa ceva, fara sa mai conteze ca AGRICULTURA ARE DIRECTA LEGATURA CU ALIMENTATIA… si nu numai. Nu conteaza ca agricultura poate mobiliza multa forta de munca si ca ar putea acoperi o buna parte a populatiei fara ocupatie, someri etc. N-a existat si nu exista niciun stimulent real, accesibil, pt cei acre doresc sa se stabileasca in mediul rural si sa infiinteze o exploatatie, cu toate ca TEORETIC exista masura X, masura Y…
In rest, sunt de aceeasi parere cu Dvs.
Doamne, ajuta!
@antuza
Sunt două explicaţii pentru cele spuse de dumneavoastră:
1. Sapa nu are telecomandă 🙂 , însemnând că munca în agricultură este muncă serioasă, fizică, ostenitoare, ce trebuie făcută în termene scurte că te prinde ploaia şi-ţi putrezeşte leguma, bruma şi se scutură poama etc. (spre deosebire de construcţii unde se poate face recepţia la 3 ani după data prevăzută în proeict). Deci cei ce fac agricultură nu pot fenta participarea fizică indiferent de gradul de “tehnologizare” a fermei/gopspodăriei. Apoi, poate ar trebui să vorbească şi cei care se ocupă cu agricultura mai mult decât o fac eu, dar munca la câmp presupune o anumită aşezare sufletească care s-a pierdut. Dacă nu ai inimă bună, dacă nu munceşti “cu tragere de inimă”, NU POŢI PRĂŞI, nu poţi aduna, nu poţi semăna.. chiar dacă ai tractor sau mai ştiu eu ce utilaje. Iertaţi-mi penibilul, dar aşa este. Agricultura de familie se face mai întâi cu inima abia apoi cu instrumentul şi nu vă doresc decât să participaţi vreodată în viaţă la o zi de clacă, de muncă alături de oameni harnici, cu inimă uşoară şi cu umor, să mâncaţi şi să beţi în câmp, să vă închinaţi la început şi la terminarea lucrului etc. Vă veţi simţi ca un nou născut. Ori atât timp cât s-a pierdut această aşezare sufletească.. nu poate fi suplinită prin încrâncenare, prin dorinţa de înavuţire ori orice altceva.
2. Nu ai ce face cu atât de multe produse în lipsa unei pieţe de desfacere. Eu dintr-o grădină de 2000 de mp, la un moment dat nu mai aveam unde să pun produsele sau ce să fac cu ele, toţi vecinii aveau roşii, castraveţi, ceapă.. etc. şi am pocnit de atâta salată câtă am mancat… deci nu ai ce face cu surplusul de produse, căci surplus de regulă este .. Nu mai vorbesc că dacă nu te sincronizezi cu ciclul agricol, pierzi totul. Dar a problema cu desfacea este mult mai complicată. Mai întâi că nu eşti lăsat nici de alţii şi nici de AUTORITĂŢI să te organizezi, să îţi aperi interesele economice, să ai iniţiativă antreprenorială.. Piaţă este deja făcută, sunt suficienţi intermediari/depozitari, care de abia aşteaptă să vină recolta bogată să-ţi ofere 40 bani pe kilogramul de grâu, la jumătatea nivelului de rentabilitate (a subzistenţei nu a profitului), pentru că.. nu-i aşa.. anul ăsta e grâu pe toate drumurile..
Nimeni nu doreşte agricultori care să se ridice, care să înceapă să profite de acest tezaur inepuizabil al agriculturii, căci altfel ar fi dispărut de mult aceste probleme şi mafia din agricultură. Agricultura este domeniul în care, raportat la venituri, sunt cele mai accesibile cheltuieli (dacă ar fi corecte), tehnologia de prelucrare oricât modernă poate fi finanţată şi achitată în termen foarte scurt (e mai ieftină chiar faţă de industria confecţiilor, nu doar de cea chimică metalurgică sau electrotehnică), este uşor de făcut prognoze de preţ, există inclusiv burse agricole etc etc. Dpdv logic nu are sens să susţii că o fermă mică e sortită falimentului în timp ce una de mari dimensiuni face profit de sute de milioane. Înţeleg că e o diferenţă de profitabilitate, că poate cea de mari dimensiuni are profituri de 20-30-50% mai mari, dar nu poţi spune că dai faliment dacă te apuci de agricultură decât dacă piaţa e în aşa fel croită şi menţinută, să scoată tăranul de rând din joc.
Ori, când vezi că ai băgat bani serioşi în produse de care tu nu ai nevoie, pe care le vinzi (a se citi.. donezi) doar ca să zici că ai rulat produsele, normal că nu-ţi mai arde să cultivi 4 ha de grâu, câtă vreme îţi ajung 80 de kg de făină pe tot anul. De aici rezultă terenul pârloagă..
Iertaţi-mi vorba lungă, dar voiam să punctez că nu se doreşte o reformă agrară, care să se refere la oamenii din agricultură, la modul de exploatare agricolă, la tehnologizarea agrară, la mijloacele de desfacere etc, etc.. ci se doreşte EXCUSIV creşterea volumului de produse rulate de intermediari. Prin aceste iniţiative legislative, se legiferează obligaţia celui ce iese în pierdere să continue să muncească şi să piardă, în favoarea celor ce fac jocul/regulile şi colectează câştigurile. Istoria se repetă.
Iertaţi-mă! Doamne, ajută!
Am rugamintea, daca se poate, sa ne ajutati cu slujba Sf Antonie de la Iezerul Vâlcii (avem nevoie la strana, nu am reusit sa o gasim in alta parte, daca ne puteti ajuta, ramanem indatorate. Post cu folos duhovnicesc in continuare si toate cele de folos pentru mântuire. Doamne ajuta, iertaţi indrazneala.
Si totusi, in orice rau se ascunde si un bine nevazut.
A obliga pe cineva sa cultive terenul pe care il are in posesie, nu mi se pare un lucru rau. Este o necesitate.
Nici un motiv din lume nu poate justifica lasarea terenurilor in paragina. Poate de teama amenzilor, oamenii sa incerce sa se asocieze si, in functie de specificul zonei respective, sa valorifice pamantul pe care il au. Mai intai prin cultivare si apoi prin schimburi reciproce. Trebuie sa recunoastem ca necultivarea terenurilor este o problema care trebuie rezolvata cumva.
Iar ceea ce semnalati dvs., mi se pare a fi cadrul de implementare a masurii 112 – instalarea tinerilor fermieri.
http://www.fonduri-structurale-europene.ro/pndr/masura-instalarea-tinerilor-fermieri.html
Adica, ofera posibilitatea arendarii terenurilor de catre tineri cu dorinta de munca si initiativa. Ba, mai mult, primesc si sprijin nerambursabil, in anumite conditii. Pana aici nu mi se pare nimic in neregula. Dar nu pot sa nu ma gandesc totusi ca va veni o vreme in care sa-i oblige nu doar ce, ci si cum sa faca agricultura europeana. Aici mi se pare mie a fi un real pericol. Pana una-alta, tot asocierea poate ramane solutia.
@antuza ,
iertare pentru ceea ce voi scrie in continuare , mai ales ca suntem in post .
Cred , sincer , ca ai fi facut treaba buna intr-un guvern Basescu-Boc-Udrea . Din ceea ce scrii vad ca esti , in mare masura , de acord cu matrozul de la Cotroceni ca agricultura a ajuns in asemenea hal din cauza micilor proprietarilor de pamanturi . Daca singura tangenta pe care o avem cu agricultura este emisiunea ” Viata satului ” , mai bine ne abtinem de la a ne da cu parerea despre cauzele care au condus la situatia de acum . Si la fel as spune si despre acele ” exemple de familii sau asociaţii de familii care au făcut ferme de creştere a animalelor, care au podgorii, livezi extinse de pomi fructiferi, care cultivă multe hercatre de pământ în asociere ” . Credeti ca este vreunul idiot incat sa spuna ce matrasenii au facut ei , cum au pacalit statul , cum unii au plecat la drum in `90 cu valiza de bani facuta din contrabanda ceausista , cum au pacalit o multime de oameni care si-au arendat terenurile si nu primesc mai nimic de la acele asociatii laudate de tembelizor ?
In agricultura ca in toate celelalte sectoare ale economiei romanesti ( despre care dl. Ilie Serbanescu spune ca este sublima dar lipseste cu desavarsire ) itele sunt atat de incurcate ( cu buna vointa si buna stiinta a celor ce ne-au jecmanit , scuzati , guvernat din `90 si pana acum ) incat trebuie sa buchisesti mult ca sa pricepi ce se intampla . Nu intelegeti ca eu m-as pricepe atat de bine dar intretin si o gospodarie la tara , cu pamantul aferent si stiu cu cata truda muncesc cei de pe camp . Romanul a ajuns sa prefere gospodaria de subzistenta pentru ca a fost singura lui arma in lupta cu cei smecheri . Statul nu l-a ajutat sa-si valorifice produsele , nu i-a trimis agronom ca sa-l consilieze , nu -l ajuta ABSOLUT DELOC acum cand hoardele de porci mistreti distrug hectare intregi de culturi udate cu sudoarea taranului roman , statul nu mai ridica un deget in privinta imbunatatirilor funciare si sute de hectare de pamant bun se degradeaza prin eroziune , prin alunecari , statul n-a fost in stare sa intretina digurile raurilor si luncile manoase s-au transformat in balti cu stufaris , statul n-a catadicsit sa se gandeasca ca pentru agricultura eficienta este nevoie de sisteme de irigatii ( care de altfel existau , functionau si trebuiau doar intretinute ) dar , acelasi stat a putut sa falimenteze mari ferme de genul Comtim-ului ( ca asa suna ordinul Europei ) , a putut sa incredinteze sute de hectare unora de genul Culita Tarata sau alti mandatari , in zone ca Insula mare a Brailei ( care este doar exploatata dar neintretinuta prin lucrari de imbunatiri funciare si risca sa dispara ) . Prin urmare , va intreb acum , mai puteti afirma la fel de usor ca
” Românii de astăzi şi-au băgat picioarele în agricultură, au fugit de mediul rural ca de ceva îngrozitor, au renunţat la ce aveau de bună voie. Au acceptat orice altfel de muncă decât să se întoarcă la gospodăriile ţărăneşti ale părinţilor şi bunicilor lor, şi să reintre în posesia terenurilor agricole pe care le moşteniseră, cu sacrificiile strămoşilor lor, şi să pună bazele unor gospodării rurale, care cu siguranţă că ar fi prosperat în aceşti 21 de ani.”
O vorba romaneasca spune ca ” agricultura este frumoasa … dar s-o privesti de la distanta “
@carmen:
Nu ati fost atenta la implicatiile si mizele reale.
Toata aceasta legislatie nu incurajeaza pe nimeni care ar fi tanar si voitor la agricultura la tara. Tot ce se face, prin aceste initiative, este de a pune la indemana oamenilor care controleaza deja valorificarea productiei agricole in stil mafiot instrumente prin care vor controla nu doar produsul, ci si pamantul agricultorilor. In ceea ce priveste acel link, dincolo de frazeologia oficiala (ca doar nu sa o gasiti nicio initiativa prezentata drept ceea ce este, ci drept masura de incurajare a tinerilor, ca da bine la populatie), trebuie sa remarcati ca scrie acolo, pentru cititorul atent, ca UE incurajeaza concesiunea terenurlor si ca plateste subventia la hectar, nu in functie de productivitate. Ceea ce explica de ce preseaza catre arendare – nu ca sa preia parloaga, nici, neaparat, ca sa se produca mai mult, ci ca sa inghita arendasii – in mare, cam aceiasi de acum – mai multe terenuri ca apoi sa aiba mai multa subventie la hectar, adica mai multi bani asa, de-a moaca. Simplu… si eficient – dar nu si in favoarea gospodariilor de subzistenta si nici in favoarea tinerilor inexistenti care ar vrea sa se transforme in tarani, care trebuie sa se descurce ca si pana acum – singuri.
trag concluzia ca iliescu e un baiat de comitet pe langa astia…eu l-as incorona maine dac-ar avea mostenitori…nu stiti daca n-are pe careva din flori…poate misu negritoiu… sau meme stica, ar semana….iertati evaziunea….si totusi mai traieste valentin ceausescu, asta are si copii….e o solutie nu?…nu glumesc….:)…autarhia national-comunista din vremea lui ceausescu imi pare un basm idilic in vremurile astea…nosivosiabarositocikatocikazapitaia….
Ar fii prea deplasat si utopic de luat in discutie crearea unor `cooperative pt. supravietuire`a comunitatilor ortodoxe,in care sa intre voluntar toti cei ce doresc si accepta o astfel de comuniune in cadrul carora sa se `rinduiasca`(`in fel si chip` 😀 diverse tranzactii,schimburi,donatii etc.)inclusiv `problemele nefericite ale surplusurilor`, sau a deficitelor,si care sa se coaguleze,in jurul Bisericii,intr-un fel sau altul(de la clerul vrednic-la duhovnicii,preotii si mirenii de-un cuget si simtire…),a unui simbure de rezistenta ordonata,sau deja e prea S.F si am devenit prea penibil?Ok,atunci,sugerati ceva concret care sa ne uneasca.Nu doar sa disecam intr-o mie de analize fiecare fir ca ne pierdem.Parca sintem prea axati pe `lupa` cind mai trebuie sa alternam instrumentele… Sint bune analizele,e bine sa stim exact ce si cum,dar de facut ce si cind facem?Trebuie sa contrabalansam.Sa largim si sa intarim lantul rugaciunii nou creat.Sa-i dam continuitate si in plan concret.Sintem neajutorati?Nu!Sintem lenesi,orgoliosi,ETC.,dar avem tratamentul in miinile noastre si pt. asta!Sint printre noi multi oameni capabili.Problema e neimplicarea/`caldicismul`care ne caracterizeaza.Si de aici stagnarea-n …lamentare(mda,stagnarea de la care inaintare… 😀 )si frustrarile neputintei…
Ps:o sa ziceti,probabil:care `comunitati ortodoxe`?! 🙂 Pai na,ori stringem bani si cumparam una de prin `aiurea`…Ori sa incepem a face `carari`intre noi,cit mai avem timp!
Pps:Ai,iar o sa regret ca nu m-am abtinut… 🙂
Doamne ajuta!
@fane:
Eu nu vă voi cere iertare pentru ceea ce o să scriu în continuare, pentru că prea a devenit o rutină, şi de multe ori o vorbă goală acest cuvât.
Cred că aţi citit pe diagonală ceea ce am scris eu, pentru că altfel nu m-aţi fi băgat în categoria Băsescu-Boc-Udrea. Eu întotdeauna când am comentat ceva pe acest site a fost legat de situaţii, de fenomene, şi nu am criticat, atacat sau jignit personal pe cineva. Mie mi se pare normal ca atunci când cineva nu este de acord cu o opinie, să aducă argumente, nu jigniri. Să aduci argumente valide necesită mai mult efort, timp, ordine în gândire. Să jigneşti e foarte simplu. Mergem pe minima rezistenţă, pe minimul efort, şi vrem să ne exprimăm punctul de federe la modul grosier, ironic, şi superior. Să facem praf dintr-un condei persoana care a îndrăznit să aibă altă părere decât a noastră.
Se pare că sunteţi un bun specialist în agricultură şi nu doar un privitor la Viaţa salului, şi că ştiţi care sunt cauzele care au dus la situaţia în care ne aflăm. Reiese că agricultura care a apucat să se dezvolte în ţara asta s-a făcut pe bază de mătrăşenii cu statul, de hoţii, de excroci care au pornit afaceri cu valize cu bani, şi care au păcălit mulţimi de oameni. Se pare că iţele chiar atât de încurcate cum sunt, le-aţi buchisit, şi aţi înţeles până la urmă ce se întâmplă …
Statul despre care spuneţi că ar fi trebuit să facă multe nu este o entitate abstractă, ci este format din oameni, din români, şi nu din extratereştii teleportaţi. Statul a fost întotdeauna pe poziţii de forţă, a avut pâinea şi cuţitul, dar i s-a opus vreodată statului vreo rezistenţă reală, a fost o mare masă de români chitită să facă treabă în agricultură şi care făcând presiuni asupra statului să-şi impună drepturile, cerinţele, pentru ca să se adopte o legislaţie favorabilă, şi să nu se ajungă la aceste măsuri abuzive şi antiromâneşti? Eu n-am cunoştinţă de aşa ceva. Fiecare s-a gândit: dă-i în colo, o să mă desurc eu cumva, şi statul şi-a făcut de cap liber, după cum a vrut. Şi apoi în noţiunea de stat întră şi administraţia locală care dacă este coruptă aşa după cum susţineţi că funcţionează lucrurile – în aşa fel încât cei cinstiţi nu mai au loc de excroci – atunci, nu vă supăraţi, ne merităm soarta, pentru că excrocii îşi impn punctul de vedere, iar cei cinstiţi sunt nişte rarităţi.
@ovidiu:
In opinia noastra, o astfel de analiza chiar nu se situeaza la nivelul lamentarilor. Ca sa faci ceva, trebuie sa stii ce se intampla, si aici chiar e vorba despre chitibusarii si instrumentari de la care multi naivi sau neatenti pot lua ”plasa”. Ce se intampla de aici incolo… Nu stim si nu avem cum sa generam asa ceva, dar fireste ca ne-am bucura sa auzim de coagularea unor micro-comunitati ortodoxe.
@antuza si fane:
Intr-un fel, aveti amandoi dreptate (si am prefera sa nu se recurga la cuvinte dure): sigur ca e vorba si de o mentalitate anume (e un adevar ca foarte multi tineri de la sate nu au niciun chef sa continue muncile obositoare ale parintilor/bunicilor si prefera sa ”traga tare” in strainatate ca sa faca bani – fie si pentru a isi lua masina ca sa se dea cu ea prin sat, sau sa-si faca un casoi imens sau, mai nou, sa ramana acolo definitiv) si sigur ca aceasta mentalitate a fost si rezultatul unui stat, in mare, mafiot/oligarhic/abuziv/ fata de romani, in grade mai mari sau mai mici, astazi asistand la un apogeu al acestei patologii de putere (totusi pestele de la cap se-mpute). Daca vom ramane doar la una din cauze, vom rata, in opinia noastra, tabloul mai general.
@admin:
şi eu aşi fi preferat să nu se recurgă la cuvinte dure. Nu ajută şi nu rezolvă nimic. Un dialog civilizat este întotdeauna de preferat, mai ales între noi cei ce ne numim ortodocşi.
@carmen 15.22
Când am scris, la sugestia adminului, despre modalitatea de justificare a acestor măsuri coercitive, spunând că nu pot fi motivate dpdv juridic, ci doar prin artificii pozitivist-funcţionale, în notă utilitaristă, mă refeream la EXACT discursul dumneavoastră:
“Si totusi, in orice rau se ascunde si un bine nevazut.”
1. Răul nu încetează a fi rău dacă pretinde că are o formă a binelui, dacă vrea să facă bine cu forţa, dacă se îmbracă în lumină etc. ci doar devine mai pervers.
“A obliga pe cineva sa cultive terenul pe care il are in posesie, nu mi se pare un lucru rau. Este o necesitate.“
2. După cum spuneam, şi fasciştilor le plăcea mult de tot această justificare a necesităţii, a interesului public superior dar întotdeauna ABSTRACT (să fie bine!) care cenzurează/neagă/condiţionează dreptul INDIVIDUAL concret. E o necesitate în măsura în care, de pildă, nu avem industrie care să nu ne transforme într-o ţară agrară, nu avem cercetare care să ridice gradul de tehnologizare etc. Nu spun asta ca să arunc “necesitatea” în curtea altei ramuri a economiei, ci pentru a vă arăta că atunci când admiţi ca necesitatea abstractă să calce drepturi fundamentale CONCRETE în picioare, ai părăsit definitiv orice garanţie democratică şi că te afli, de fapt, în plină dictatură. CUM SĂ NU VI SE PARĂ UN LUCRU RĂU A OBLIGA PE CINEVA SĂ FACĂ CEVA? Iertaţi-mă.. dar pe ce lume trăim? Nu vă daţi seama că astfel de necesităţi pot apărea oricând în funcţie de capricii şi interese de moment? Chiar insistăm să nu învăţăm nimic din istorie! CHIAR NU VREM SĂ VEDEM UNDE AM AJUNS?
” Nici un motiv din lume nu poate justifica lasarea terenurilor in paragina.”
3. Uite vă dau eu un motiv “din lume”: “Faptul că ies rău de tot în pierdere dacă îmi cultiv pământul!”. Sunteţi mulţumită? Ce-ar fi să vă oblige pe dumneavoastră să vă îndeletniciţi de CULTIVAREA terenurilor. Nu vorbim să dai mâncare unor peşti într-un acvariu, să ai grijă de pisica vecinei.. vorbim de cultivarea sau finanţarea cultivării unor hectare de pământ, muncă FULL TIME.. asta dacă nu am fost îndeajuns de “încurajat să cedez folosinţa proprietăţii mele”! Ce-ar fi ca “pentru nici un motiv în lume” să puteţi să vă scuzaţi de la muncă patriotică obligatorie sau de la nuş ce altă conduită pozitivă)de a face concret ceva)!!! Pentru nici un motiv din lume să vi se permită să vorbiţi copilului dumneavoastră despre un anume subiect, pentru nici un motiv în lume să mergeţi în anumite localităţi etc etc. La halul de profit care îl poţi scoate din agricultură.. e evident că suntem cu toţii proşti de vreme ce refuzăm îmbogăţirea.. din lene.. pentru ajutoare sociale.. etc
“Poate de teama amenzilor, oamenii sa incerce sa se asocieze si, in functie de specificul zonei respective, sa valorifice pamantul pe care il au.”
4. Ce ne mai complicăm atât cu amenzile.. cât de teamă să-ţi fie de un proces verbal! Mai bine de teama Securităţii că şi aşa românii sunt îndărătnici! Şi decât să-mi valorific eu pământul.. mai bine vă sacrificaţi dumneavoastră podoaba capilară.. aţi putea dezvolta o industrie mult mai profitabilă pentru ţară decât straturile mele de ceapă. E chiar o necesitate care justifică aplicarea unor amenzi pentru neconformare!
Nu reuşesc să transpun în cuvinte pericolul unei astfel de atitudini/iniţiative! Oare chiar nu se înţelege???!!! Odată ce se admite aplicarea unui instrument de coerciţie.. contează mai puţin care îi este forma, căci aceasta se poate adapta apoi, în funcţie de “necesităţi”: nu funcţionează amenda, poate merge bătaia, nu reacţionăm la bomboane, poate mişcăm când ne loveşte parul!!!
Ce aţi înţeles dumneavoastră din COLECTIVIZARE, care a debutat cu REFORMA AGRARĂ a lui Groza, în care ţăranii au primit PĂMÂNT, nu subvenţii de la A.P.I.A.!!!
Iertaţi-mă pentru izbucnire .. dar vă rog să faceţi un minim exerciţiu intelectual şi să pricepeţi ce se întâmplă în jurul dumneavoastră, cu atât mai mult cu cât discursul dumneavoastră este unul majoritar.. rostit pe toate drumurile! Iată rezultatul campaniei de reeducare, în care ne grăbim să combatem declarativ mitul poporului leneş şi hoţ şi pomanagiu, dar ne aliniem cuminţi la “soluţii” pentru a rezolva “cumva”[sic!] această problemă agasantă!
Iniţial am vrut să mă refer pe larg şi la măsurile despre care vorbiţi, dar nu ar fi fost corect (pentru că nu sunt agricultor) şi pentru a nu se pierde din vedere esenţialul acestui demers! E suficient să observaţi că majoritatea măsurilor se referă la creşterea producţiei, ori nu din cauza recoltei slabe nu se ocupă poporul de agricultură ci din cu totul alte motive, care v-au fost indicate şi de domnul fane mai sus.
Credeţi că nu s-a gândit nimeni să dezvolte structuri de distribuţie interne/naţionale a produselor agricole? E chiar aşa de greu pentru o persoană cu posibilităţi, să îşi propună să deschidă o unitate de retail pentru produse preluate de la anumiţi producători precontractaţi? Nu e evident că piaţa de desfacere urbană după care plâng toţi agricultorii nu poate fi asigurată decât prin măsuri integrate, care exced strategiile agricole, care implică transport, logistică, ordine publică etc.? Oare credeţi că nu s-a gândit nimeni din ţară la aceste probleme şi că se continuă alimentarea mafie din agricultură de proşti ce sunt ţăranii? Vă puteţi imagina ce succes ar avea o campanie de marketing în Bucureşti care să atingă aceste probleme?
Nu e evident că se finanţează producţia oarbă, automată, de volum şi se inhibă grav orice mijloc de emancipare, de iniţiativă antreprenorială directă (nu de intermediere)!
Cât la sută din exprimarea “produse conforme standardelor europeene” [ex. Măsura 142: Încurajarea înfiinţării grupurilor de producători din sectorul agricol şi silvic în vederea obţinerii de produse de calitate, care îndeplinesc standardele comunitare, prin aplicarea unor tehnologii de producţie unitare şi sprijinirea accesului la piaţă(lol.. n.n.) a propriilor membri], finanţarea nerambursabilă condiţionată de creşterea coeficientul economic U.D.T. etc înţelege un neiniţiat, care aude despre nu ştiu câte milioane de euro, pe care refuză să le “acceseze” leneşii şi beţivii din agricultură!
M-am lungit suficient cu acest comentariu, care deşi pare, nu este un atac la persoană!. E doar frustrarea unei persoane care strigă la pereţi, fără a-mi aroga vreo misiune de “trezire a cuiva”.. Îmi plâng şi eu public, de milă!
Iertaţi-mă! Doamne, ajută!
Insist să subliniez, oricât de agasant aş fi, că analiza publicată de admini NU SE REFERĂ LA AGRICULTURĂ!!! Vă rog fiţi atenţi şi nu pierdeţi din vedere esenţialul şi anume, eşafodajul juridic DEJA construit care ocazionează astfel de abuzuri!
Îmi cer sincer(după putere) iertare pentru încrâncenare şi pentru că, prin trufie, am ajuns să provoc disensiuni între comentatorii fideli acestui site. Este mult mai târziu decât dorim să înţelegem!
Intr-adevar, articolul semnaleaza ceva capital pentru ingineriile sociale din Romania ultimilor ani.
1. satele sunt golite de tineri sau oameni in putere. Putinii care au ramas se ocupa fie cu discoteca fie cu magazinul mixt sau cu brutaria din grau cumparat eventual din import.Oamenii de la sate cauta traiul oarecum comod de la oras.
2. micile gospodarii sunt falimentare pentru ca din cauza 1. nu mai are cine sa le munceasca.
3. cei ramasi la tara nu mai au in general opinii si sunt complet depasiti de realitate. Nici credinta nu mai este solida caci preotul de la tara in general este depasit si el de evenimente, preocupat fiind mai mult sa-si achite darile la protopopiat.
4. cei plecati la oras se transforma in mase usor controlabile prin mijloacele cunoscute – nu insist caci sunt o gramada de articole aici pe aceasta tema.
Personal sunt sceptic in privinta crearii de comunitati ortodoxe. Am auzit ca s-a incercat ceva pe langa Bucuresti dar nu am nici o idee de cum merg treburile pe acolo.
Dupa parerea mea trebuie acceptata situatia ca fiind ireversibila si incercat din rasputeri crestere duhovniceasca oriunde se afla fiecare. Numai la nivel de persoana se mai poate face ceva si Dumnezeu ii va recunoaste pe ai Sai, ca sa parafrazez un inchizitor celebru.
@Utzu:
Foarte frumoas spus:
„… munca la câmp presupune o anumită aşezare sufletească care s-a pierdut.”
„Agricultura de familie se face mai întâi cu inima abia apoi cu instrumentul …”
Asta se potriveşte cu ce a spus Lucian Blaga:”veşnicia s-a născut la sat”. Cred că de-a lungul timpului credinţa creştină s-a păstrat mai ales în şi prin comunităţile rurale, în care toată lumea se cunoaştea cu toată lumea, oamenii se întreceau în a fi cât mai gospodari, şi moralitaea era mai prezentă, răul fiind arătat în adevărata lui faţă.
„… cei ce fac agricultură nu pot fenta participarea fizică indiferent de gradul de “tehnologizare” a fermei/gopspodăriei”. E devărat această muncă necesită o totală implicare. Nu se poate trişa.
„Nimeni nu doreşte agricultori care să se ridice, care să înceapă să profite de acest tezaur inepuizabil al agriculturii, căci altfel ar fi dispărut de mult aceste probleme şi mafia din agricultură”.
În ceea ce priveşte cele spuse mai sus, cine poate fi acest „nimeni”. Cred că statul prin reprezentanţii lui. Le este frică de prosperitatea agricultorilor, de forţa pe care ar putea-o dobândi, de hrana din abundenţă pe care ar putea-o furniza tuturor, lucru care ne-ar face mai puţin dependenţi de importuri, şi care i-ar face pe români mai puţin vulnerabili la diferite presiuni interne şi externe. De aceea încurcă lucrurile aprobând legi aberante, impiedicând dezvoltarea unui sistem de distribuţie eficient şi în care să nu mai existe peste tot intermediari care să încurce lucrurile.
„Agricultura este domeniul în care, raportat la venituri, sunt cele mai accesibile cheltuieli (dacă ar fi corecte), tehnologia de prelucrare oricât modernă poate fi finanţată şi achitată în termen foarte scurt”.
„ … nu poţi spune că dai faliment dacă te apuci de agricultură decât dacă piaţa e în aşa fel croită şi menţinută, să scoată tăranul de rând din joc”.
Este foarte adevărat. Spre deosebire de alte ţări care nu au trecut prin comunism – cum sunt ţările UE – la noi întreg sistemul agricol a fost distrus prin colectivizare. Ţăranii au devenit navetişti la oraş, şi apoi s-au stabilit definitv acolo. S-a pierdut contactul cu pământul. Satele au fost părăsite. Momentul în care lucrurile s-ar fi putut schimba a fost după 1990, dar oamenii erau dezorientaţi, nehotărâţi. Li se părea că dacă se întorc înapoi la ţară regresează, şi li s-a părut că munca în agricultură e un pas înapoi. Când s-au trezit era prea târziu. Forţele ostile dezvoltării unei agriculturi puternice se repliaseră. Rapid. Planul fusese bine ticluit. Pe etape.
@antuza:
Din pacate, agricultura a fost fiica vitrega a Romaniei si in interbelic si in sec. XIX. Pur si simplu, probat istoriceste, prin diferitele variatii ale regimului de neoiobagie, banii produsi in agricultura erau folositi pentru exporturi – respectiv pentru a imbogati clasa “elitei modernizatoare” si pentru orase. Nu si pentru cei care-i produceau…
admin,sint intru totul de acord cu utzu.Simt aceiasi durere in suflet,chit ca nu sint implicat direct in agricultura.Dar la ce mai speram?In ce ne investim energiile?Ok,si care ar fi solutiile?Sa le auzim,altfel,lamentari se cheama.Iertare!
`Este mult mai târziu decât dorim să înţelegem!`De acord toata lumea si aici,nu?Si atunci ce,incercam sa salvam planeta de la pieire incepind de aici?
`si aici chiar e vorba despre chitibusarii si instrumentari de la care multi naivi sau neatenti pot lua ”plasa”. De acum trebuie sa stam adinciti,la fiecare subiect in parte,doar in analize ca sa nu cumva sa `luam plasa` pe nesimtite?…Si atunci hai sa fim practici si constructivi cumva.Scuzati-ma dar nu ne specializam in exces si unde nu trebuie?Probabil ca gresesc.Nu mi-am dorit-o dar sigur am ispitit cu ce am scris si-pt asta-sincer,imi cer iertare.Doamne ajuta!
@admin:
Să înţeleg atunci că cooperativizarea comunistă a agriculturii a lovit “elita modernizatoare” a României interbelice, banii produşi din agricultură nefiind nici atunci folosiţi în beneficiul ţăranilor? Totuşi ţăranii au avut de suferit crunt, li s-a luat tot ce aveau, inclusiv vaca din ogradă, cu sau fără “elită modernizatoare”
@antuza:
Sa intelegi ce e scris. 🙂 Era doar o completare, o intregire a tabloului istoric, nu o scuza pentru colectivizarea comunista, care nu are circumstante atenuante.
@Utzu,
Felicitari pentru material (foarte bine argumentat). Ne paste un mare pericol prin subminarea propietatii private cu orice mijloace, chiar si cu pretinsele intentii de a ajuta productia agricola.
@carmen,
Cum sa nu ti se para un lucru rau sa sa OBLIGI pe cineva sa procedeze cum crede de cuviinta cu PROPRIETATEA SA PRIVATA, cu bunul care ii apartine exclusiv??? Daca proprietarul se imbolnaveste si nu poate lucra pamantul, ce facem, prin tot felul de amenzi il obligam sa il dea pe nimic, il deposedam fortat, i-l confiscam? Asta este mentalitate comunista 100% si nu numai, doar intr-un stat de tip totalitar, care isi inrobeste cetatenii, tratandu-i ca pe niste sclavi, se poate admite asa ceva.
Una peste alta, statul procedeaza prin aceste legi (proiecte) la masuri neconstutionale (atentat la proprietatea privata) si se comporta ca si cum el ar fi proprietarul, si posesorii de drept doar chiriasi. Sau ca si cum terenurile private ar fi terenuri concesionate, prin care posesorul dreputului de concesiune e obligat sa respecte niste reguli, altfel fiind pierzandu-si acest drept. Spre ex., situatia locurilor de veci, unde esti obligat sa ingrijesti locul respectiv (concesionat), pentru a nu-l pierde.
“Îmi pare rău de voi că sunteţi căzuţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol, nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de la Dumnezeu. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vă vor lua totul!” – Pr. Arsenie Boca
Parca traim aievea cele descrise de Parintele Arsenie.
E multa manipulare si multa viclenie in ceea ce se intampla cu agricultura mai ales vazut in perspectiva de 3-5 ani.
1 Creearea unei false paradigme cum ca ar fi greu sa muncesti, mai ales legat de agricultura. Lucrul acesta a fost realizat prin TV astfel ca oamenii sa aiba o teama legata de munca la tara ba chiar taranilor sa creada ca lucrul „la tara” e greu si de aceea trebuie musai platit fapt ce a dus la emigratie ca urmare a falselor necesitati de a consuma lucruri care oricum nu ne fac fericiti… Aceeasi procedura se aplica si facutului de copii in detrimentul „carierei”… Ori si agricultura si copii se fac cu sufletul (si in general orice lucru) nu avand ca prim scop banii, profitul ci subzistenta si din surplus bani pentru crescutul copiilor care sunt pentru Dumnezeu nu sunt niste „gadgeturi” cu fata umana….
2 Presupunand ca ai trecut de faza 1 si te hotarasti sa cultivi, VALORIFICAREA se face numai la anumite standarde si daca esti sub standard „marile lanturi” (bine zis lanturi) nu vor fructele, legumele noastre pentru ca in primul rand sunt mai scumpe si in al doilea rand nu au aspect. Acelasi lucru se intampla si in piete deoarece vin importuri din state care au subventii serioase la hectar (italienii din ce stiu primesc 800 EUR la hectar pentru terenurile care le detin in alte state!!!) cu produse la jumatate de pret el practic castigand din subventie. In piete mai este si „mafia intermediarilor” care de asemenea pun un jug pe producator… Pentru a avea „standard” trebuie sa fii „certificat” pentru a fi „certificat” trebuie sa ai un caiet de proceduri plus logistica. Certificarea ISO/ECO/IGIENA ALIMENTARA fiecare in parte coste de ordinul miilor de euro!!! (cea mai ieftina m-a costat la firma 3000 EUR si trebuia anual sa platesc supravegherea si la 3 ani reinoirea o suma similara, asta in IT). Pentru ca un taran nu are banii acestia va trebui sa acceseze fonduri evropene… si ajungem la punctul 3.
3 Fondurile UE sunt un cal troian si sunt oferite cu multa generozitate in domeniul unde exista proprietate funciara (agricultura, zootehnie, apicultura, pensiuni turistice etc) si cu maxim de zgarcenie in domenii cum ar fi firmele private din mediul urban pentru retehnologizare. De ce oare? Pentru ca orice accesator de fonduri evropene se obliga ca minim 5 ani sa mentina activitatea PRODUCTIVA ceea ce inseamna ca 5 ani de zile accesatorii de fonduri SUNT OBLIGATI sa primeasca la ei in batatura inspectorii UE dar si OBLIGATI SA CREASCA ACTIVITATEA… dar cum sa cresti activitatea cand peste tot este criza? Cum sa vinzi mai mult daca ceea ce este de multe ori „nu se vinde”?!? In contractele unionale de „monitorizare” ma gandesc ca sunt si sanctiuni care pot merge, de ce nu, pana la expropriere daca omul „nu face targetul”. ESTE CU SIGURANTA O CAPCANA. De exemplu la o pensiune montana in statiune NUMAI de iarna trebuie sa ai minim 1 bucatar si 2 cameriste pe toata perioada anului, nu e nimic rau, se fac locuri de munca, dar ce faci daca nu ninge doi ani la rand? Altii stiu mai bine… blocare de conturi, sechestru etc. plus obligativitatea de a restitui din fonduri…. Sa presupunem totusi ca toate vor fi roz, treaba va merge snur dar tu luind fonduri evropene pentru a arata ca ai venit trebuie sa tai chitanta, sa bagi banii in banca de unde rezulta: impozite, taxe, comisioane iar daca se vor hotara sa treaca la „banii” electronici vei fi obligat sa o faci pentru ca altfel nu poti dovedi ca ai venit si vei ramane fara proprietati (in cuantumul „ajutorului” (rog aici pe cei care stiu exact ce se stipuleaza in aceste contracte sa vina cu detalii despre clauze). Fondurile UE se dau greu la oras pentru ca multinationalele (mama si tata UE) nu au interes de o concurenta reala in domenii precum IT, cercetare, servicii (2 ani si 3 luni a durat sa obtin niste fonduri care ar fi salvat firma daca veneau cu 3 luni mai repede…) Dar sa ne intoarcem ce ne doare mai tare, agricultura, vine punctul 4 OMG…
4 Ca si cum nu ar fi fost suficiente problemele intampinate, organismele modificate genetic (OMG) pe langa efectul devastator asupra sanatatii consumatorului final afecteaza in mod serios culturile traditionale. Astfel se face ca acei „tarani lenesi” care au gradinile lor si care pana la un anumit moment isi vedeau linistiti de culturile lor, odata cu introducerea de noi culturi „experimentale” intr-un areal (cunosc exemplu clar din zona Banatului) dintr-o varietate de culturi (grau, porumb, cartof, orz, usturoi, rosii, ceapa, varza etc) acum le mai creste doar orzul restul nu se mai fac sau sunt ridicol de neproductive. Acu puneti-va in pielea oamenilor astora ei ar vrea sa cultive cu putinul lor dar nici ceea ce ar cultiva nu se mai face… Cum sa amendezi oamenii daca in acest context ei nu isi mai lucreaza pamantul? M-a durut inima sa merg la tara pentru un parastas si sa trebuiasca sa cumpar TOATE cele necesare de la butic. Cartofii din gradina roditoare sunt cat varful degetului, asta in timp ce la nici 500 de metri „agricultura moderna” triumfa cu subventii din Italia in detrimentul culturilor traditionale…
5 Masura amendarii este clar ca e pentru a pune mana pe terenuri de la taranime si asa saracita si imbatranita si prea putin documentata de la ce i se trage
Se impun niste solutii radicale care sa imbine utilul cu placutul. Cunosc cazuri (si nu putine) cand familii intregi si in putere fac foamea pe la oras iar pamanturile „mostenire” stau nelucrate. Daca vom sta ca vitele la TV sa nu ne mire ca ne vom trezi atunci cand vor lua patura de pe noi (daca ne vom trezi). E vina noastra, a fiecaruia dintre noi. Fiecare ar trebui sa nu mai astepte sa pice din cer. Ne-au hipnotizat, acum ne iau pamanturile si mai apoi vom lucra pentru altii ca pentru noi nu am vrut sa lucram. Sa nu ne asteptam la mai bine pana nu va fi mai rau, suntem o tara sub hipnoza creeata prin TV, alimentatie, unde, patimi etc. Tineretul nu mai stie ce vrea pentru ca nici parintii nu mai stiu care la randul lor nici bunicii prea putini mai stiu. Toata aceasta rasturnare cu susul in jos e de la slabira credintei de la prea putina incredere in purtarea de grija a Lui Dumnezeu…. de aceea ne e frica sa facem copii cati vin, ne e frica sa lucram la tara, ne e frica sa luam viata in piept asa cum au facut-o inaintasii…
OARE CAND NE VA FI FRICA … SA NE FIE FRICA?
Oare nu e timpul sa avem singura frica sanatoasa … cea de Dumnezeu?!?
Sf. Luca al Crimeei:
Curaj, curaj, iubitul meu copil! (taranul roman am trista senzatie ca este precum un copil lasat in voia sortii)
@Utzu
Fiti pe pace, nu am de gand sa percep cuvintele dvs. drept un atac la persoana. Este o discutie libera, un schimb de pareri care trebuie sa ramana ca atare, in ciuda diferentelor de opinie, inevitabile de altfel. Nu este vorba de nici un fel de discurs, iar despre mitul poporului lenes si hot si pomanagiu pe care il invocati, cred ca exagerati. Dvs. trageti un semnal de alarma privind situatia dpdv juridic. Strict juridic. Insa pe teren, lucrurile stau un pic altfel. Sunt direct interesata de aceasta problema, dar mai sunt insa interesata de modul in care vedeti dvs. si o rezolvare concreta, sau o iesire din situatia data. Daca, fireste, mai este cazul.
@Mirela
Cu eticheta „mentalitate comunista” am ajuns sa distrugem ceea ce inainte ne folosea din plin, ne-am raliat unui mod de a fi si de a trai construit de multe ori pe valori improprii noua. Importate din mirajul prosperitatii vestice. E bine totusi sa pastram o linie de echilibru si sa recunoastem ca nu tot ceea ce am folosit in vechea oranduire este prost sau gresit si ca rezultate sunt acolo unde oamenii si-au unit eforturile si proprietatile lasandu-si de-o parte orgoliile personale.
Din 1990 pana in 1999 (cand eu cea mica am terminat liceul) am muncit toata familia la camp si la vie, ne-a fost foarte greu. Mai ales noi, scolarii lucram, in acelasi timp cu scoala si lectiile, ca parintii (doar mama) la servici, (venea si ea de la servici direct acolo), iar cei mai in varsta cu totul neputinciosi, nu ieseau nici din curte.
De cand scolarii au plecat la universitati, si prin strainatate, cine sa-l lucreze?
Acum pamantul se poate vinde cu 2000 Ron la hectar, din care vreo 4-500 se da pe schita cadastrala, via se poate vinde cu 1000 Ron la hectar, si din toata inima n-am dori sa vindem, inainte de toate ca va ajunge dat pe degeaba la straini, si apoi cine stie, poate cu timpul ne-am putea incropi din nou sa putem lucra pt agricultura de subzistenta ca inainte, pe langa alte activitati.
In toata tara, situatia a fost similara, adica mostenitorii directi ai pamanturilor erau prea batrani sa-l lucreze, ceilalti se intretineau din servici, iar tinerii la scoala.
Oricine a lucrat in agricultura stie ca e rau… adesea nu scoti nici cat ai cheltuit…Ca sa-l lucrezi ai nevoie de un servici stabil in zona, care sa-ti permita si munca fizica pe care o cere pamantul, servici din care sa finantezi arat, discuit, semanat….
Si cum sa rezolve problema somajului cand, asa cum spune Utzu, sistemul e asa facut incat taranul nu se poate intretine din agricultura…Muncesti, dormi pe camp, ai supraproductie si o dai aproape pe degeaba…
De acord cu fiecare cuvant pe care-l spune Utzu, Fane…
Ce sa facem? Dam din umeri si ne supunem dictaturii care a venit pt pacatele noastre.
@Carmen
Bineînţeles că e nevoie de asociere. Asta înseamnă satul şi de la asta s-a pornit. Asta înseamnă clacă şi ogor. Nu fac propagandă unor modele revolute, care nu-şi mai găsesc azi aplicarea, dar nici nu poţi obliga pe cineva care merge în pierdere, să piardă şi mai mult de atât. Şi nu vorbin despre Dinu Patriciu aici sau de nu ştiu ce alt înstărit. Agricultura de subzistenţă nu înseamnă agricultura de existenţă! Subzistenţa în agricultură înseamnă să fii complet sub apă dar să respiri cu paiul.. nu e înotat la bazinul olimpic.
Care dintre măsurile enumerate de ghid se pot aplica agricultorilor de subzistenţă, plecând de la realitatea umană în primul rând şi apoi cea a îndeletnicirii? Câtă autonomie îţi oferă sărăcia cruntă, inclusiv teritorială? Mai clar.. de unde iei bani să duci sacul de cartofi la piaţă? Cât la sută din banii obţinuţi se reîntorc în agricultură? Care este marja de rentabilitate? Câte reportaje mai doriţi să vedeţi cu ţăranii care-şi vând produsele prin parcări, care sunt amendaţi de jandarmi pentru activitatea comercială neautorizată, ţărani care nu au loc în pieţe!! Uitaţi-vă vă rog la feţele acelor oameni!! Mi se pare că lumea nu înţelege exact ce înseamnă de subzistenţă!!!
0+0=0 . Din faptul că un sărăntoc cu probleme se asociază cu alt sărăntoc cu probleme, nu rezultă soluţia acelor probleme, ci doar dublarea lor. Apoi, faptul că statul desenează prin lege bornele şi instituţiile reprezentative ale „asociaţilor”, cu care urmează să trateze „politici” sociale de implementat, este o măsură cu consecinţe identice înfiinţării sindicatelor (vedem câtă reprezentare şi greutate au) care mimează interesul măsurilor sociale.
Câtă vreme o persoană harnică, de bună credinţă, face tot ce ţine de ea, are o recoltă bună spre foarte bună şi totuşi nu reuşeşte să atingă un prag minim de rentabilitate, să aibă măcar un minim profit pentru investiţii, e clar că problemele din agricultură nu sunt (semnificativ) pe segmentul de exploatare. Vă asigur că dacă micii agricultori ar obţine proporţional o marjă similară de profitabilitate cu marii agricultori (la 50 % din cel al lui Porumboiu de exemplu), ar fi bătaie să se mute lumea la ţară.
Altfel tinerii care accesează măsura 112 şi se mută la ţară, ajung foarte repede să-şi blesteme zilele şi să plece la cules căpşuni. De ce? ..pentru că şi cu măsura lor cu tot, vor merge pe pierdere.
Acele succese în agricultură difuzate şi răsdifuzate cu afaceri de succes, se referă la exact acei norocoşi care au mai prins un colţişor pe piaţă. Deşi au prins şi ei o nişă minusculă, nu mai au unde să crească, sunt limitaţi la ceea ce vedeţi deja, ori din punct de vedere antreprenorial a stagna înseamnă a scădea. Dar să nu credeţi că toţi micii agricultori ar avea loc pe piaţă să procedeze la fel ca aceste excepţii. Alte exempple de afaceri de succes au în spate investiţii de zeci de mii de euro, deşi se referă la 15 vaci, 40 de oi, 5 ha de cereale şi unul păşune. Ori noi vorbim despre oameni care nu ştiu cum arată bancnota de 100 lei.
E foarte uşor să-i excluzi maltusian pe aceştia din circuit, cu o măsură de amendare pentru buruieni. Şi aşa sunt proşti, săraci şi nu ştiu/vor „să acceseze fonduri”. Nici nu prea ştim de ce îi tolerăm să aibă îm proprietate atâtea hectare.. Mai bine le-ar da cuiva care se pricepe.. E o necesitate!
Dar nu cumva ar fi mai bine să îi asigurăm un cadru de protecţie din care să poată să scoată un profit? Ia să vedeţi ce uşor se emancipează sărăntocul când vede că începe să câştige din agricultură, să vedeţi cât de repede învaţă despre fondurile europene, despre tehnologie etc. Să-l vedeţi ce rapid învaţă să folosească „lieptopu” etc etc. (ce ne mai minunam acum câţiva ani de babele cu telefon mobil!).
Dar asta înseamnă să deturnezi banii din agricultură de la speculatori şi infractori la cei ce muncesc. Nu promovez măsuri socialiste, dar aştept să văd şi eu în România un raport complet despre circuitul banilor din agricultură, despre cheltuieli, profituri şi venituri, despre cine, unde şi în ce modalitate căpuşează acest sistem. Nu că nu s-ar şti!
Şi aştept (vorba vine) să fie pusă în discuţie această problemă a lipsei de protecţie a micilor agriculturi, cu soluţii ce pleacă de la platforme logistice subvenţionate de stat, finanţate de EU sau nu, administrate de autorităţile locale, exact cum gestionează şi plata ajutoarelor sociale, cu poliţişti judiciari delegaţi strict pe infracţiuni din acest domeniu, cu corp de ordine publică, cu cenzori etc. Pe scurt aş vrea să funcţioneze statul! Să implementezi soluţiile evidente de vreme ce ai distrus iniţiativa antreprenorială de la firul ierbii prin forfetar /fiscalizare ecesivă, de vreme ce a rămas agricultura singura noastră scăpare.
Dar dacă acest site a ajuns să facă gaură în monitoare cu sintagma „măsuri maltusiene”şi „principii eugeniste”, care se repetă practic la fiecare postare cu caracter economic, este tocmai ca să se înţeleagă că o anumită categorie (foarte largă) de populaţie este considerată şi politic, iar în exemplul concret al analizei postate şi juridic, că este DISPENSABILĂ. De fapt ne cam încurcă sărăntocii ăştia de români cu totul.. şi în agricultură şi în minerit şi în industria petrolieră, petrochimică, metalurgică..
Poate ar fi nimerit să expuneţi mai amplu opinia dumneavoastră, întrucât eu nu sunt agricultor şi s-ar putea să-mi scape unele resorturi sau să vă fi interpretat greşit. Poate se vor pronunţa şi agricultori full time, nu doar cei de week-end şi after hours ca mine. Ori poate cunoaşteţi detalii despre programele europene pe care eu nu le cunosc sau orice altceva util pe fondul discuţiei noastre. Iertaţi-mă vă rog pentru tonul folosit mai sus.. dar mă dă trufia afară din casă, mai ales când mi se pare că-s prima vioară într-o discuţie.
Un post binecuvântat vă doresc! Doamne, ajută!
@Utzu
Pentru ultima parte, sunt intru totul de acord cu dvs. In rest, raman la parerea expusa mai inainte.
Da, inteleg ca nu suportati sa fiti contrazis. Am retinut insa ca nu sunteti agricultor si nici zootehnist si tocmai de aceea, inainte de a ma mai desfiinta gradual, va invit la o calatorie printre ciulinii Baraganului, mai actuali ca oricand. Sau prin fermele intreprinzatorilor, dar nu aceea publicitati, ci oameni onesti care au inteles ca pamantul reprezinta o avutie pe care o valorifica an de an si n-ar accepta in ruptul capului sa lase de izbeliste nici un petec de pamant.Va pot face si recomandari in acest sens.
Revenind insa la tema discutiei, cred ca daca s-ar inventaria terenurile necultivate la ora actuala, vom fi surprinsi sa constatam ca mare parte dintre ele apartin celor care le-au cumparat, doar investind nu si exploatandu-le.
De aceea am spus si raman la parerea mea, ca este o necesitate ca ele sa fie valorificate.
Sa aveti parte de un post binecuvantat si linistit!
@carmen:
Ca acele terenuri trebuie valorificate suntem de acord toti.
Problema descrisa aici este ca statul forteaza ca aceste terenuri sa fie arendate/cedate/vandute etc. Si asa ele vor fi valorificate insa nu de noi si nu pentru noi. A promova valorificarea terenurilor arabile prin politici publice e una. A forta mana omului prin instrumente coercitive care il imping sa arendeze, e cu totul si cu totul altceva.
Si daca admiram frumesete de balarii pe ele, cui foloseste? Sunt multe situatii in care taranii si-au arendat pamantul pe care nu l-au putut lucra, si asta nu de ieri, alaltaieri.
@carmen:
🙁
Chiar nu se intelege ca pe acest PRINCIPIU, devine acceptabil sa se amendeze parintii ca au copii cu mucii nestersi la timp de la nas si parul dezordonat, pe motiv ca sunt neglijenti? Pur si simplu unele lucruri sunt inacceptabile deoarece se trece o granita, o linie rosie, dincolo de care abuzul devine lege.
@admin,
fals. nu orice norma coercitiva sau imperativa constituie abuz. sa fim seriosi, intreagul corp legislativ ce guverneaza un teritoriu oarecare are in componenta sa norme, reglementari ce instituie obligatii generale sau specifice pentru orice subiect de drept.
problema nu este generata de legiferarea acestor norme, dupa parerea mea, in marea lor majoritate fiind de bun simt, ci eventual in supra-reglementarea unor domenii extrem de precar asezate la noi, din cauze multiple, plecand de la indolenta, hotie, crima organizata si pana la inadcvare demografica, anomie sociala, debilitare institutionala, vana sau material genetic…etc
contextul este mult mai complex, chiar daca tendintele si traectul este cel surprins de utzu….
Nu stiu de ce ne incurcam in justificari si exercitii de retorica atat de complicate, de fapt e simplu si e trist: nimeni nu vrea sa vada balariile dar pentru a le smulge e nevoie de finantare si obtinerea finantarii depinde de conditii imposibil de indeplinit pentru omul care are nevoie de acea finantare tocmai pentru ca are nevoie de finantare.
Si ar mai fi multe de spus care deja au fost expuse si as vrea doar un pic sa le sintetizez: ca femeile au ajuns niste doamne de cariera, 3, 4, 5-9 copii le incurca; o casatorie la 18 ani le incurca distractiile de facultate. Facultate pe care vor toti sa o faca desi poate nu sunt in stare dupa 3 ani sa explice acronimul “facultatii” absolvite; 3 ani care cer 2 de master – cu taxa, care poate fi platita numai daca lucrezi. Oriunde dar nu la tara.
Cine sa lucreze terenurile daca majoritatea copiilor fac facultati? Tehnologia. Cum o cumperi? din moment ce banii tai se duc pe termopane, laptop si taxa plodului aflat la master in Bucuresti unde trebuie sa manance si el o shaorma dupa ce vine ametit de foame si vodca la 3 dimineata din club…
In sfarsit nu ma pricep, oricum situatia e mult mai complexa decat micul scenariu scris de mine aici si inspirat de povesti reale cunoscute de mine. E drept, colectivizarea a dezradacinat omul de satul lui. Dar apoi s-au creat obisnuinte “la bloc, cu baie in casa si apa calda” care se perpetueaza din generatie in generatie, fiecare sperand ca urmatoarea o va duce mai bine si toti ducand-o in concluzie din ce in ce mai prost.
Iertati-ma ca m-am bagat si eu in seama mai ales ca si eu sunt oarecum crescuta tot cu concentrate pe balcon. Si mi se pare simplu sa vad lucrurile si imi pare rau dar uneori nu avem optiuni. E greu sa invinovatesti pe cineva in afara de “STAT” in acest context. caci si daca as vrea sa fac agricultura acum, nu am nici pricepere, nici echipa, nici valoare 😀
@k:
Deci utzu are dreptate dar il combatem bine si aducem toate argumentele ca sa aratam ca demonstratia e falsa. In fine, de partea asta se ocupa el insusi.
Insa credem ca e evident ca nu discutam de dragul discutiei si nu faceam filosofia normei coercitive. Expuneam acolo principiul penalizarii abuzive care e introdusa in sistemul legal pentru obtinerea anumitor efecte. Nu ORICE penalizare, ci aceea care constituie un ABUZ asupra proprietatii, similar abuzurilor asupra intimitatii, vietii private, familiale etc. In general, drepturi garantate constitutional…
si daca norma spune ca sanctiunea nu se aplica celui in imposibilitate de a lucra pe motiv de boala, batranete sau orice alte motive intemeiate…v-ar parea mai rezonabila?
utzu are dreptate. dar nu-i de ajuns…