NEOIOBAGIE IN SECOLUL XXI (II). Plus: in Vest, pamantul arabil este chestiune de SECURITATE NATIONALA. La noi, 1 milion de hectare sunt deja instrainate (Reportaj video – “IN PREMIERA”)

16-11-2011 9 minute Sublinieri

… Problema este noul regim juridic al contractului de arendare intrat în vigoare de la 1 Octombrie 2011, o dată cu Noul cod civil. Pe scurt, cele două proiecte legislative de mai sus, care nu mai ştiu care şi cum să „încurajeze” arendarea terenurilor agricole, se suprapun peste discretele, dar semnificativele modificări aduse contractului de arendare, în noua sa reglementare. Punctăm doar că aceste aspecte nu au fost dezbătute nici măcar în literatura de specialitate, mult prea ocupată cu alte modificări legislative mai spectaculoase şi are toate şansele să rămână în umbra numeroaselor noutăţi şi modificări, introduse prin regândirea fundamentului relaţiilor juridice al statului român.

Aşadar avem noua reglementare şi vechea reglementare. Pe scurt şi user friendly:

  1. Noua reglementare este subordonată contractului de locaţiune, arenda pierzându-şi din importanţa socio-economică din punctul de vedere al legiuitorului.

  2. Din punct de vedere cantitativ, noua reglementare este mult mai succintă şi generică, urmând ca dispoziţiile arendei să fie completate, dacă este cazul, cu cele ale contractului de locaţiune (adică închiriere de orice alt tip în afara celor a căror obiect este reglementat distinct, de exeplu: antrepriza pentru închirierea serviciilor, închiriere locativă pentru spaţii de locuit etc.)
  3. În noua reglementare, arenda nu mai are caracter personal intuitu personae (necesitatea îndeplinirii anumitor calităţi de către contractant – art.2 ind.1 din legea veche), întrucât oricine poate deveni arendaş fără a mai fi necesare dovedirea studiilor de specialitate agricolă, experienţa profesională, stăpânirea prevederilor de protecţie a mediului, etc.

  4. (!) Se elimină obligaţiile exprese ale arendaşului prev. de art.8 alin. 2 din legea veche, conform căruia: „Arendasul are obligatia de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar, in conditiile stabilite in contract, de a mentine potentialul productiv al bunurilor arendate, de a le restitui la incetarea contractului, de a cere acordul arendatorului pentru efectuarea eventualelor investitii pe teren, de a plati arenda la termenele si in modalitatile stabilite, precum si de a executa toate obligatiile contractuale” apoi cel prevăzut de alin.3 „Arendatorul are dreptul de a controla oricand modul in care arendasul administreaza bunurile arendate.” şi bineînţeles alin.4: „La incetarea contractului, se poate recunoaste arendasului, prin hotarare judecatoreasca, un drept de retentie (!!! n.n.) cu privire la contrapretentiile sale fata de cealalta parte, izvorate din contract”.
  5. Se elimină caracterul imperativ prevăzut de art. 24 alin.1, din legea veche: „Contractele de arendare incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi sunt nule sau anulabile” precum şi disp. Art. 3, alin.1: „Arendarea se face prin contract scris, al carui model este prevazut in anexa (…) şi se reglementează libertatea consensuală în materia arendării, urmând a fi eliminate clauzele de protecţie a proprietarului. Prin eliminarea prevederilor art. 24, alin 4, sunt permise introducerea în contract a clauzelor obligatorii de conciliere prealabilă, mediere sau arbitraj, condiţionându-se liberul acces în justiţie.
  6. Reglementarea noua, elimină caracterul distinct al arendării cu privire la perioada determinată şi expresă pentru care se poate încheia contractul, conformându-se reglementării generale de la contractul de locaţiune cu privire la posibilitatea încheierii contractului pe durată nedeterminată.
  7. Se introduce obligativitatea realizării proceurii de publicitate imobiliară în cartea funciară.

  8. Se prevede reducerea valorii arendei în cazul pieirii fortuite a unei părţi sau a întregii recolte, deşi se menţine obligaţia încheierii contractelor de asigurare a recoltelor.
  9. Se introduce reînnoirea de drept a arendării, pe aceeaşi durată pe care s-a contractat iniţial (ex. 15 ani, se reînnoieşte de drept pentru alţi 15 ani), dacă nici unul dintre contractanţi nu-şi comunică refuzul înnoirii cu cel puţin 1 an înainte de expirarea contractului ori 6 luni pentru arendele cu termen mai mic de un an.
  10. Se introduce dreptul arendaşului de preempţiune la cumpărarea terenului agricol scos la vânzare, de către arendator (proprietar, posesor, etc).

Ne limităm doar la schimbările/noutăţile de mai sus, urmând a explica succint de ce anume le considerăm o măgărie.

Contractul de arendă are menirea de a facilita producţia agricolă şi la origine, presupunea ca arendaşul, un specialist agronom cu experienţă şi cu o situaţie materială stabilă, asigură arendatorului nespecialist conservarea proprietăţii sale, o rentă (denumită arendă) care protejează veniturile proprietarului de fluctuaţiile ciclului agricol, asigură material împotriva recoltelor slabe şi totodată asigură exploatarea agricolă pe scară largă de persoane pregătite, cu mijloace moderne, conform rigorilor agriculturii ştiinţifice. În acest raport juridic, arendatorul nespecialist este considerat partea slabă, având în vedere posibilităţile materiale superioare ale arendaşului, experienţa şi instruirea sa juridică, expertiza sa profesională etc şi drept urmare legea a găsit de cuviinţă să îl protejeze pe arendator (mai ales pe cei ce deţin suprafeţe mici de teren) de eventualele abuzuri ale arendaşului.

Deşi arendarea este o specie a contractului de locaţiune (închiriere) – dacă e să avem în vedere mecanismele juridice propriu zise – în fapt, reglementarea acestui contract a avut aceeaşi menire de a proteja partea mai slabă de abuzul persoanei aflată pe o treaptă superioară. În cazul locaţiunii însă, pe poziţie superioară se află locatorul (cel ce în mod curent închiriază bunurile sale chiriaşilor, de pildă: 5 autoturisme, 3 apartamente, 8 spaţii comerciale, 5 mijloace industriale de producţie etc). După cum se observă, în cazul locaţiunii, chiriaşul (echivalentul juridic al arendaşului) se află pe o poziţie vulnerabilă, întrucât acesta contractează ocazional, forţat fiind de împrejurări, cu o parte care desfăşoară în mod curent astfel de operaţiuni.

Drept urmare, prin subordonarea contractului de arendare celui de locaţiune şi trimiterea către dispoziţiile locaţiunii pentru completare, în persoana arendaşului vor fi recunoscute toate prerogativele poziţiei superioare a specialistului agricol şi toate mijloacele de protecţie de care se bucură chiriaşul (locatarul) nespecialist. Identic, arendatorului căruia (aşa cum vom arăta mai jos) i-au fost abrogate TOATE mijloacele de protecţie în faţa eventualului arendaş de rea-credinţă, îi vor fi opuse mijloacele substanţiale de protecţie juridică a chiriaşului (spre exemplu protecţia chiriaşului contra evicţiunii abuzive a locatorului, constituie în cazul arendei imposibilitatea intrării în posesie a propriului bun agricol).

Această schimbare substanţială de regim juridic a contractului de arendare, cu efecte dezastruase pentru cel ce va ceda terenul în arendă, s-a realizat printr-o operaţiune de topografie a textului de lege, de tehnică legislativă (de aşezare a corpului de lege într-o secţiune iar nu într-un capitol de sine stătător). Apoi, faptul că noul cod vorbeşte atât de laconic despre prevederile unei specii de contract de importanţă capitală pentru societatea noastră, aşa cum o arată şi preocupările guvernanţilor dar şi interesul tot mai crescut al investitorilor străini şi al massmediei, aşadar reglementarea laconică forţează juriştii să apeleze la dispoziţiile contractului mamă, reglementat în detaliu, pentru a interpreta raporturile juridice de arendă.

Abrogarea caracterului personal al contractului de arendare (conform doctrinei juridice arendarea se încheie(a) avându-se în vedere exclusiv calităţile personale ale arendaşului), face irelevantă reglementarea acestui contract în mod distinct ca şi contract numit (contract expres prevăzute de lege), de vreme ce au fost eliminate prevederile care asigurau specificitatea acestui tip de contract, noile relaţii juridice se pot încadra cu uşurinţă în convenţii nenumite, în care părţile determină liber întreg conţinutul obligaţional. Calitatea de arendaş va putea fi obţinută de oricine va avea posibilităţi materiale de a plăti renta şi a indisponibiliza imobilele (terenurile), indiferent de calitatea exploatării agricole, contribuţia economică la bunăstarea societăţii etc. Este mai mult decât probabil să ne trezim cu bănci de investiţii părţi în contracte de arendare. Eliminându-se caracterul personal în alegerea arendaşului, interzicerea oficiului de arendă (a subarendării şi a cesiunilor de contract) rămâne fără fundament, urmând probabil a fi eliminată, de vreme ce o astfel de reglementare nu mai prezintă relevanţă teoretică sau practică.

În practică, subarendarea are loc în mod curent, având în vedere operaţiunile juridice ale persoanelor juridice care au calitatea de arendaş, care externalizează anumite lucrări agricole, care fuzionează ori se divid, potrivit dreptului societar. Înţelesul practic al interdicţiei s-a redus doar la obligaţia arendaşului iniţial de a plăti arenda stabilită prin contract, indiferent de obligaţiile transmise între arendaşii subsecvenţi, întrucât arendatorul ca regulă nu are posibilitatea de a verifica cine şi în ce mod exploatează terenul agricol.

Mai mult de atât, aşa cum arătam şi la punctul 4, s-a abrogat dreptul proprietarului de a verifica modul în care arendaşul îşi îndeplineşte obligaţiile sale prevăzute de lege, obligaţii care în noua reglementare sunt lăsate la latitudinea părţilor. Ori, prin eliminarea dispoziţiilor exprese ale art. 8, s-a deschis calea elaborării unor contracte cu clauze disproporţionat în favoarea arendaşului. Mai mult, indiferent de modul de executare a contractului, fie că sunt sau nu respectate clauzele impuse de arendaş, proprietarul oricum nu va avea posibilitatea de a-şi verifica drepturile sale. Prin introducerea unor condiţii prealabile de acces în justiţie, cum ar fi obligaţia părţilor de a încerca o procedură prealabilă de conciliere în cazul unor neînţelegeri, se amână substanţial momentul la care se va putea apela direct la instanţă.

O problemă deosebită o reprezintă abrogarea acordului explicit necesar a fi obţinut de la proproprietar de către arendaş, pentru ca acesta din urmă să poată efectua investiţii în bunurile agricole arendate. Totodată s-a abrogat caracterul special al dreptului de retenţie, prin care arendaşul putea refuza predarea/evacuarea bunurilor agricole în cazul în care ar fi avut de recuperat creanţe (datorii) de la proprietar, doar în cazul expres al obţinerii unei hotărâri judecătoreşti. În lipsa unei hotărâri judecătoreşti care i-ar fi permis arendaşului să rămână în posesia terenului după ce proprietarul i-ar fi notificat rezilierea contractului, arendaşului persoană fizică sau conducătorului persoanei juridice i s-ar fi deschis dosar penal pentru infracţiunea de abuz de drept. Această măsură energică de protecţie a proprietarului în faţa refuzului arendaşului de a elibera terenul sau de a înceta exploatarea, a fost înlocuită prin introducerea dreptului comun de retenţie pentru arendaş. Conform noii reglementări, este suficient ca arendaşul să refuze verbal evacuarea terenurilor până la momentul în care proprietarul va obţine în instanţă (după îndeplinirea condiţiilor prealabile de acare am amintit) o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Această modificare seamănă izbitor cu tunurile date de chiriaşii vilelor R.A.P.P.S., care au realizat fără acordul locatorului/Statului, uneori doar din pix, investiţii în vilele ocupate, investiţii care (pe hârtie) au fost evaluate la sume de câteva ori mai mari decât valoarea iniţială a imobilului închiriat şi cărora li s-a recunoscut dreptul de a rămâne în acele imobile (deci de a exercita un drept de retenţie), până la data la care statul i-ar fi despăgubit pentru cheltuielile efectuate. Mulţi dintre chiriaşi au renunţat la imobile şi au procedat la executarea silită a statului, trecându-şi în proprietate atât imobilele, dar şi banii (prezumtiv) investiţi până la echivalentul valoric pe care l-au indicat.

Nu este greu de anticipat modul în care ar reacţiona un bătrân amaninţat cu pierderea atât a ogorului, dar şi a casei bătrâneşti pentru ca arendaşul să-şi poată recupera banii (prezumtiv) investiţi, fără acordul bătrânului, în anumite amenajări agricole realizate sau nu din pix. Alăturăm acestor probleme şi posibilitatea nelimitată a arendaşilor de a introduce clauze abuzive sau interpretabile în contractul de arendă (al cărui model nu mai este prevăzut de lege), încheiat cu perosane fără pregătire juridică, pentru ca oricine, indiferent cât de profan, să poată înţelege că prin noua reglementare a contractului de arendă şi prin poiectul legislativ de forţare, pardon.. încurajare de transmitere a folosinţei, se oferă pe tavă unei anumite categorii de investitori, instrumentul absolut al exproprierii de facto a micilor proprietari.

Proprietarul nu va putea nici să vândă terenul altei persoane decât arendaşului, întrucât după înregistrarea contractului de arendă în cartea funciară şi în registrul agricol, acesta devine opozabil terţilor, însemnând că cel ce cumpără va trebui să aştepte până la expirarea termenului prevăzut pentru a intra în posesia terenului. Situaţia în care va intra totuşi în posesie este ipotetică, întrucât noua reglementare prevede introducerea dreptului de preempţiune în favoarea arendaşului, care va deveni proprietar prin simpla consemnare la CEC pe numele noului proprietar a sumei achitate de acesta pentru teren. Fără a intra în detalii tehnice, e suficient să spunem că orice vânzare încheiată cu nerespectarea dreptului de preempţiune sau prin simulaţie de preţ (declararea unui preţ fals la notar), consemnat şi comunicat arendaşului înainte de a se perfecta vânzarea, este nulă de drept. Pe perioada desfăşurării contractului de arendare, terenul nu poate fi vândut decât arendaşului sau unui terţ, doar cu acordul expres al arendaşului.

Cireşele de pe tort ale noii reglementări sunt reînnoirea de drept a contractului de arendare, în aceleaşi condiţii, pentru un termen egal cu cel iniţial (legiuitorul a făcut un cadou spectaculos arendaşului, căci reînnoirea de drept din cadrul locaţiunii, de unde a fost împrumutată această dispoziţie, se face pe termen nedeterminat, putându-se denunţa/termina cu o simplă notificare scrisă adresată chiriaşului). Este puţin probabil ca proprietarul să poată avea iniţiativa de a refuza prelungirea contractului, având în vedere cele arătate mai sus, când ne-am referit la dreptul de retenţie.

A doua cireaşă de pe tort, se referă la participarea proprietarului la pierderile arendaşului (sic!), prin diminuarea cuantumului arenzii în caz de recoltă slabă, deşi există obligaţia încheierii unor contracte de asigurare în acest sens. E suficient ca arendaşul să aprecieze în contract o valoare medie a producţiei (din pix, deci) pentru ca apoi să declare (tot din pix, de vreme ce proprietarului i s-a abrogat dreptul de control) că recolta a fost slabă, pentru a desfiinţa obligaţia sa pecuniară/agricolă, în proporţia pe care o găseşte de cuviinţă.

Bineînţeles că rămâne la latitudinea arendaşului, fie el persoană fizică sau juridică, cu cetăţenie română sau străină, dacă va înţelege să facă uz de toate aceste instrumente de spoliere şi de jaf, în condiţii legale. Pe de altă parte, prin proiectul de amendare pentru neigienizare şi micii proprietari dar şi arendaşii sunt la fel de expuşi în faţa unei instituţii de stat grabnică constatatoare a vegetaţie nedorite. Însă chiar presupunând că arendaşii nu se vor folosi de aceste miloace imorale de expropriere, este(?) foarte greu de înţeles de ce şi-ar dori statul să creeze un astfel de dezechilibru şi să subjuge o categorie socio-economică alteia, procedându-se la desfiinţarea unor echilibre social-juridice fundamentale. Este suficient să vedem modul în care se comportă intermediarii de produse agricole din pieţele agroalimentare pentru a înţelege exact tentaţia căreia îi vor fi supuşi arendaşii de bună credinţă.

Agricultura românească cunoaşte însă şi o alternativă la contractul de arendare şi anume, acordul de asociere agricolă, în temeiul legii 366/2004 privind cooperaţia agricolă. Nu dorim să prelungim discuţia pe un tărâm mult prea tehnic, însă arătăm că prin interpretarea coroborată cu dispoziţiile legii cu caracter general, nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, modificarea caracterului cooperativei agricole de gradul doi, oferă posibilitatea ca printre asociaţi să se numere şi persoane juridice care au obiecte de activitate străine de domeniul agriculturii. O altă modificare a legii a transformat dreptul de folosinţă şi de a culege fructele bunului agricol adus în asociaţie, în drept de uzufruct, modificare care practic transferă toate atributele dreptului de proprietate (ca drept real!!! iar nu de creanţă ca la arendă) către asociaţie, (cu excepţia singurei prerogative de a vinde bunul, vânzare care însă este împiedicată de opozabilitatea faţă de terţi a contractului de asociere). Totodată legea tratează suspect de uşor posibilitatea unor preluări ostile a cooperativelor agricole prin majorări agresive de capital, forţează.. de fapt, încurajează, asocierea „voluntară” a acestora în uniuni de ramură şi edifică o piramidă ierarhică completă reglementând expres, în lege, înfiinţarea liberă şi voluntară, a Uniunii Centrala a Cooperativelor Agricole, ca organ suprem al asociaţiilor agricole.

Bănuiesc că cititorii răbdători şi-au format până acum o imagine globală asupra rostului proiectului de lege de amendare a terenurilor cultivate, proiect prin care micii producători sunt mânaţi ca oile spre tăiere în braţele arendaşilor şi ale cooperativelor agricole, cărora aşa cum vor observa cei ce vor avea răbdare să parcurgă legile indicate mai sus, li s-au pregătit din timp toate sforile posibile şi imposibile, pentru a opera în mod independent.

Acesta este punctul de evoluţie legislativă, din care putem afirma fără teama de a greşi, că agricultura ca preocupare/profesie autonomă şi majoritară/primordială a poporului român (a ţăranilor), va dispărea în favoarea marilor latifundiari/investitori şi a „lucrătorilor agricoli”.

UTZU

***

 

Fără sprijin de la stat, fermierii români au început să vândă masiv terenul agricol pe care îl deţin. Aşa am ajuns să înstrăinăm un milion de hectare din pământul fertil al României. Occidentul nu vinde nimic şi asta pentru că este o problemă de securitate naţională. La noi, acest lucru nu preocupă pe nimeni.

Reporter: Alina Dinu


Categorii

Agricultura/ Satul romanesc, Batalia pentru resurse, Criza mondiala, Cuvantul cititorului, Opinii, analize, Razboiul impotriva Romaniei, Vanzarea pamanturilor, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

35 Commentarii la “NEOIOBAGIE IN SECOLUL XXI (II). Plus: in Vest, pamantul arabil este chestiune de SECURITATE NATIONALA. La noi, 1 milion de hectare sunt deja instrainate (Reportaj video – “IN PREMIERA”)

  1. D-le Utzu multumesc pentru excelenta analiza a unui proiect de lege fundamental.
    Ca sa inteleg eu mai bine:
    1.impozitele pe pamint sint platite tot de proprietarul pamintului si NU de arendas nu-i asa?
    Si
    2.Deci daca eu nu pot sa-mi lucrez pamintul…sint amendat usturator. Ramine varianta cealalta in care trebuie sa-l arendez care este echivalent cu o vinzare pe nimic.

  2. Nu ar fi multe de spus.. pe legea veche (vedeşi link):
    Obligaţia de plată a impozitelor şi taxelor – toate impozitele şi taxele datorate, potrivit legii, pentru bunurile agricole arendate sunt în sarcina arendatorului (art. 10 din L. arendării).

    Obligaţia de plată a impozitelor şi taxelor – arendaşul, în calitatea acordată de lege de agricultor (producător agricol), are obligaţia de a achita impozitul pe veniturile obţinute din exploatarea bunurilor arendate. Se mai precizează că arendaşul are obligaţia de a achita taxele de redactare şi înregistrare a contractului la consiliul local (art. 6 alin. 3 din lege).

    Pe legea nouă: LIBERTATE CONSENSUALĂ. În practică se plăteşte totul de arendaş.. Probabil se va păstra uzanţa.. pt că nu e prea mult de plătit. 🙂

    Doamne, ajută!

  3. Pt pct.2… Contează mai puţin de când veţi fi amendată, sau dacă veţi fi amendată usturător. Cert e, că după adoptarea acestui proiect orice deţinător de teren agricol, arendaş sau arendator, va putea fi amendat dacă pe proprietatea sa vor fi constatate plante considerate de lege “vegetaţie nedorită”, dintre care enumerăm:
    – Papaver rhoeas (macul rosu)
    – Matricaria inodora (museşelul nemirositor)
    – Centaurea cyanus (albastriţa)
    – Consolida regalis (nemţisorul de câmp)
    – Polygonum convolvulus (hrisca urcatoare)
    – Galium aparine (turiţa)
    – Stellaria media (rocoina)
    – Sinapis arvensis (mustar de câmp)
    – Thlaspi arvense (punguliţa)
    – Amaranthus retroflexus (stir)
    – Chenopodium album (loboda porceasca)
    – Abutilon theoprasti (teisorul)
    – Hibiscum trionum (zamosiţa)
    – Solanum nigrum (zârna)
    – Sonchus arvensis (susaiul)
    – Xanthium strumarium (cornac, cornuţi, scaietele popii)
    – Xanthium spinosum (dracila, holera)
    – Carduus nutans (ciulin)
    – Eryngium campestre (scaiul dracului, rostogol)
    – Setaria pumila (mohor)
    – Avena fatua (odosul)
    – Echinocloa crus-galli (mohorul lat)
    – Veratrum album (stirigoaie, steregoaie)
    – Rumex acetosa (macris)
    – Cirsium arvense (palamida)
    – Convolvulus arvensis (volbura)
    – Lathirus tuberosum (sângele voinicului)
    – Conium maculatum (cucuta)
    – Pteridium aquilinum (feriga de câmp, olul lupului)
    – Euphorbia cyparissias (alior, laptele câinelui)
    – Arctium lapa (brusture, lipan)
    – Equisetum arvense (coada calului)
    – Sorghum halepense (costrei, balur)
    – Agropyron repens( pirul târâtor)
    – Cynodon dactylon (pirul gros)
    – Phragmites australis (trestia)
    – Cuscuta campestris (torţelul)
    – Orobanche ramosa (lupoaia).

    O să-mi verific manualele de fito să văd exact care sunt şi plante medicinale.. dacă sunt…

    Informaţii preluate din Ghidul bunelor condiţii agricole, pag. 15
    Doamne, ajută!

  4. Inca ceva. Am citit asa cum n-am mai facut de mult, comentariile la articolul d-lui utzu partea I.

    Sint complet de acord cu d-l Utzu ca implicatiile acestui text de lege sint uriase si foarte, foarte grave.

    Pe mine incep sa ma ingrijoreze din ce in ce mai mult atentatele la dreptul de proprietate in general.

    Si o intrebare ma tot riciie: la cine se va duce pamintul? Cine-l va lua in stapinire? Sau mai bine zis cine NE va lua in stapinire? O sa-mi spuneti ca sint obsedata dar tare mi-efrica ca s-ar putea sa ne trezim cu o anumita etnie care se introduce si este introdusa prin usa din spate, incet-incet si atunci chiar sa ne fereasca Dumnezeu de alde astia….sint cu mult mai rai decit orice guvernare romaneasca de orice fel.

  5. @utzu. Inca o data multumesc pentru raspunsul elaborat!

  6. @utzu:

    coada calului cu siguranta este [planta medicinala] desi, daca e sa ne luam dupa anumite legi, s-ar parea ca plantele medicinale se incadreaza mai nou la “vegetatie nedorita”…usor, usor, vor fi incadrati acolo si taranii care nu vor dori sa-si instraineze pamantul “for the greater good of humanity”…

  7. ” orice deţinător de teren agricol, arendaş sau arendator, va putea fi amendat dacă pe proprietatea sa vor fi constatate plante considerate de lege “vegetaţie nedorită”, dintre care enumerăm:[…] ”

    oau , este pur si simplu incredibil . Orice om care a dat cu sapa macar o data in viata , stie ca 90% din plantele enumerate cresc chiar si in culturile ierbicidate ale marilor actuali mosieri ( de care , binenteles , nu se va lega nimeni ) . Este foarte important de stiut faptul ca acestea sunt plante care apar dupa semanat , pana la prasila sau intre prasila si cules . Pot sa apara si in anul urmator dar dupa 2-3 ani de intelenire acestea dispar si fac loc vegetatiei de tip faneata . Cu alte cuvinte , este extrem de usor sa constati ca pe o proprietate exista ” vegetatie nedorita ” si sa iei masuri in consecinta . Nu mai spun ca prezenta a foarte multe dintre acele plante semnifica faptul ca pamantul respectiv este unul roditor si nu unul sterp care sa necesite complexe de ingrasaminte , care , pe termen lung , pot deteriora si mai mult calitatea solului respectiv .

    Popularizarea acestei legi in mediul rural va conduce , fara doar si poate , la vendete intre oameni , care vor sesiza autoritatile pentru orice nimic si astfel ” castanele ” vor fi scoase din foc chiar cu mana taranului dornic de razbunarea pe vecinul/ruda/consateanul care l-a calcat pe bombeu candva . O rautate in plus in satul romanesc .

    Doamne , pazeste-ne !

  8. Ma preocupa subiectul pentru ca intentionez din primavara, sa ma ocup de agricultura, intinzandu-mi o mana, Slava Domnului, 2 frati care se ocupa de acest domeniu cu rezultate bune. Din ce stiu de la ei, daca arendatorul nu-si achita impozitul pe pamant, pe o perioada de 5 sau 7 ani si va face acest lucru arendasul, arendasul ii poate lua pamantul bine mersi, fara dureri de cap dupa lege! Multumesc fratelui intru Hristos Utzu pentru munca depusa, sa te ajute Prea Bunul Dumnezeu in viata.
    Pe televizor se vor prezenta oamenii care mor cu zile la poarta spitalelor pt ca n-au bani de operatii, apoi rascoalele din viata satului.
    Nadejdea noastra este Sfanta Treime! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, nu lasa ca frica de diavol sa ne ingrozeasca mai mult decat frica de Dumnezeu si ajuta-ne sa nu ne indepartam de Tine si de Sfanta Ta biserica!

  9. Scuze, rectific aranjarea raspunsurilor pentru limpezire. Nu-i obligatorie publicarea, insa dpdv juridic nu stau in picioare argumentele, chiar daca “duhul” legilor este cel intuit…

    “Noua reglementare este subordonată contractului de locaţiune, arenda pierzându-şi din importanţa socio-economică din punctul de vedere al legiuitorului.”

    R: Arendarea a fost dintotdeauna o specie a contractului de locatiune. Subordonarea reglementarii ei, in Noul Cod Civil, regulilor ce guverneaza locatiunea nu cred ca este data de “ratiuni soco-economice” ci de necesitati de spatiu alocat normei generale.

    “Din punct de vedere cantitativ, noua reglementare este mult mai succintă şi generică, urmând ca dispoziţiile arendei să fie completate, dacă este cazul, cu cele ale contractului de locaţiune (adică închiriere de orice alt tip în afara celor a căror obiect este reglementat distinct, de exeplu: antrepriza pentru închirierea serviciilor, închiriere locativă pentru spaţii de locuit etc.)”

    R: Reglementarea contractului de locatiune si a particularitatilor arendei din Noul Cod Civil constituie, repet, Norma Generala in materia respectiva, urmand ca ele sa se completeze cu regulile particulare aplicabile acestor contracte prin normele speciale.art. 1778 al.2 c.civ. Inchirierea locuintelor este reglementata aidoma arendei, adica specie a locatiuni completata de cateva prevederi specifice. Antrepreza e alta mancare de peste…

    “În noua reglementare, arenda nu mai are caracter personal intuitu personae (necesitatea îndeplinirii anumitor calităţi de către contractant – art.2 ind.1 din legea veche), întrucât oricine poate deveni arendaş fără a mai fi necesare dovedirea studiilor de specialitate agricolă, experienţa profesională, stăpânirea prevederilor de protecţie a mediului, etc.”

    R: Adica poate deveni arendas si un taran gospodar, fara studii agricole….

    “(!) Se elimină obligaţiile exprese ale arendaşului prev. de art.8 alin. 2 din legea veche, conform căruia: „Arendasul are obligatia de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar, in conditiile stabilite in contract, de a mentine potentialul productiv al bunurilor arendate, de a le restitui la incetarea contractului, de a cere acordul arendatorului pentru efectuarea eventualelor investitii pe teren, de a plati arenda la termenele si in modalitatile stabilite, precum si de a executa toate obligatiile contractuale” apoi cel prevăzut de alin.3 „Arendatorul are dreptul de a controla oricand modul in care arendasul administreaza bunurile arendate.” şi bineînţeles alin.4: „La incetarea contractului, se poate recunoaste arendasului, prin hotarare judecatoreasca, un drept de retentie (!!! n.n.) cu privire la contrapretentiile sale fata de cealalta parte, izvorate din contract”.
    Se elimină caracterul imperativ prevăzut de art. 24 alin.1, din legea veche: „Contractele de arendare incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi sunt nule sau anulabile” precum şi disp. Art. 3, alin.1: „Arendarea se face prin contract scris, al carui model este prevazut in anexa (…)” şi se reglementează libertatea consensuală în materia arendării, urmând a fi eliminate clauzele de protecţie a proprietarului. Prin eliminarea prevederilor art. 24, alin 4, sunt permise introducerea în contract a clauzelor obligatorii de conciliere prealabilă, mediere sau arbitraj, condiţionându-se liberul acces în justiţie.”

    R: Toate “lipsurile” invocate sunt reglementate cu asupra-masura de noul cod la materia locatiunii, art. 1796-1.804, 1822, 1838-1840, 1845 etc. Mai mult de atat, sunt remediate sau completate o serie de lacune majore ale legii vechi…nu le mai enumar…

    “Reglementarea noua, elimină caracterul distinct al arendării cu privire la perioada determinată şi expresă pentru care se poate încheia contractul, conformându-se reglementării generale de la contractul de locaţiune cu privire la posibilitatea încheierii contractului pe durată nedeterminată.”

    R: Partile pot sa incheie locatiunea/arenda pe cat vor muschii lor dar nu mai mult de 49 de ani. Prevederea generala referitoare la durata nedeterminata de la contractul de locatiune nu face decat sa “determine” in mod drastic acea durata in favoarea arendatorului. pe de alta parte vezi. 1.837 c.civ.

    “Se introduce obligativitatea realizării proceurii de publicitate imobiliară în cartea funciară.”

    R: Pe cheltuiala arendasului… si in beneficiul tuturor…

    “Se prevede reducerea valorii arendei în cazul pieirii fortuite a unei părţi sau a întregii recolte, deşi se menţine obligaţia încheierii contractelor de asigurare a recoltelor.”

    R: Partile pot conveni altfel, nu este o norma imperativa.

    “Se introduce reînnoirea de drept a arendării, pe aceeaşi durată pe care s-a contractat iniţial (ex. 15 ani, se reînnoieşte de drept pentru alţi 15 ani), dacă nici unul dintre contractanţi nu-şi comunică refuzul înnoirii cu cel puţin 1 an înainte de expirarea contractului ori 6 luni pentru arendele cu termen mai mic de un an.”

    R: Aici se legifereaza intr-adevar un abuz sau este o scapare a legiuitorului. Vine in contradictie cu directia data de art. 1837 c.civ. care reglementeaza arendarea pe perioada nedeterminata, unde interpretarea este in favoarea proprietarului. Clauza de reinoire automata este o capcana specifica contractorilor comerciali care vor sa tina captivi partea mizand pe lipsa de reactie sau atentie la prorogarea termenelor.

    “Se introduce dreptul arendaşului de preempţiune la cumpărarea terenului agricol scos la vânzare, de către arendator (proprietar, posesor, etc).”

    R: Il avea si sub legea veche…

  10. @ K
    Vă mulţumesc pentru completări şi corecturi. Totuşi cred că ori nu aţi citit atent cele scrise de mine, ori aţi citit superficial, ori nu aţi făcut nici un efort să înţelegeţi că materialul este scris pentru persoane fără pregătire juridică. Aş vrea să adaug aşadar la fel de punctual câteva menţiuni:

    “Noua reglementare este subordonată contractului de locaţiune, arenda pierzându-şi din importanţa socio-economică din punctul de vedere al legiuitorului.”

    R: Arendarea a fost dintotdeauna o specie a contractului de locatiune. Subordonarea reglementarii ei, in Noul Cod Civil, regulilor ce guverneaza locatiunea nu cred ca este data de “ratiuni soco-economice” ci de necesitati de spatiu alocat normei generale.

    Am spus că arendarea este o specie a contractului de locaţiune şi că locaţiunea este “contractul mamă”. Nu am găsit altă sintagmă mai potrivită pentru a ilustra relaţia între aceste două instituţii juridice. Vă mărturisesc sincer că nu înţeleg ce spuneţi când vă referiţi la necesităţi “de spaţiu alocat normei generale”. Adică nu a fost reglementată într-un capitol separat arendarea pentru că nu avea loc norma generală? Nu avea loc unde/cum? Sincer, în lumina proiectelor legislative menţionate, nu vi s-ar părea nimerit să fie menţinută reglementarea autonomă a arendării? O instituţie juridică de importanţă capitală, care beneficia de reglementare printr-o lege specială completată de norme generale (vedeţi mai jos!), integrată topografic şi trunchiat în coada unui alt contract, este justificată de “necesităţi de spaţiu alocat normei generale”?

    “Din punct de vedere cantitativ, noua reglementare este mult mai succintă şi generică, urmând ca dispoziţiile arendei să fie completate, dacă este cazul, cu cele ale contractului de locaţiune (adică închiriere de orice alt tip în afara celor a căror obiect este reglementat distinct, de exeplu: antrepriza pentru închirierea serviciilor, închiriere locativă pentru spaţii de locuit etc.)”

    R: Reglementarea contractului de locatiune si a particularitatilor arendei din Noul Cod Civil constituie, repet, Norma Generala in materia respectiva, urmand ca ele sa se completeze cu regulile particulare aplicabile acestor contracte prin normele speciale.art. 1778 al.2 c.civ. Inchirierea locuintelor este reglementata aidoma arendei, adica specie a locatiuni completata de cateva prevederi specifice. Antrepreza e alta mancare de peste…

    Spuneţi exact acelaşi lucru doar că folosiţi limbaj juridic. Mi-era mai uşor să invoc principiul “specialia generalibus derogant” şi să merg mai departe. Dar acest material nu se adresează juriştilor şi nu ştiu ce s-ar fi înţeles. Am definit locaţiunea prin excludere, însemnând că locaţiunea este orice închiriere cu excepţia celor a căror obiect special determină incidenţa unui contract sub-specie (închirierea locuinţelor, arenda); antrepriza care deşi este “altă mâncare de peşte..” s-a născut din operaţiune de închiriere a serviciilor, aşa cum vânzarea s-a născut din schimb, chiar dacă acum sunt contracte independente. Dacă sunteţi mai inspirat decât am fost eu, vă rog să încercaţi dumneavoastră o explicaţie/definiţie mai nimerită pentru nejurişti. Consider că, faţă de importanţa arendării, acelaşi lucru trebuia să aibă loc şi aici, în sensul în care subspecia arendării trebuia să fie MENŢINUTĂ reglementată independent, fără a se reveni la a face trimitere spre completare la un alt contract (printre altele, şi din raţiuni de poziţie superioară a părţilor la care m-am referit mai sus). Cui îi foloseşte reglementarea subsidiară contractului de locaţiune? Care sunt avantajele faţă de vechea reglementare care se bucura de o lege specială?

    Apoi, deşi nu am vorbit despre asta în material, Legea arendării abrogată SE COMPLETA cu secţiunea despre arendare din vechiul cod civil. Aşadar ar fi trebuit ca atunci când am indicat reglementarea veche să trimit spre ambele izvoare juridice şi spre legea specială şi spre codul lui cuza, doar că am considerat că îi voi ameţi pe cititori, cu trimiteri la 1864. Dumneavoastră puteţi însă compara relglementarea veche a arendării (aici + aici) cu cea nouă (aici) şi să spuneţi sincer dacă nu vi se pare că a fost laconic şi generic preluată de noul cod. În lumina acestei comparaţii vi se mai pare arendare o locaţiune cu câteva menţiuni specifice? Cum explicaţi regresul de la vechea formulare extinsă la cele “câteva menţiuni specifice”?

    R: Adica poate deveni arendas si un taran gospodar, fara studii agricole….
    Articolul de lege care impunea această condiţie, este următorul:
    (21) Persoanele fizice prevazute la alin. 2 trebuie sa aiba pregatire de specialitate agricola sau un atestat de cunostinte agricole ori de practica agricola si sa prezinte garantiile solicitate de arendatori. Atestatul esteeliberat de organele abilitate de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, iar in cazul persoanelor fizice straine, de autoritatea competenta din statul de origine sau de provenienta.
    Aşadar pentru ţăranul gospodar nu era neapărat nevoie de studii ci de atestat sau practică agricolă şi de garanţii. Nimic nu i-a împiedicat pe gospodari să fie arendaşi până acum.

    Abrogarea acestei dispoziţii se referă la interpretarea sa în cazul persoanelor juridice şi anume dacă trebuiau să aibă angajaţi cu studii/atestat/practică, ori era suficient obiectul de activitate cu specific agricol. După ce s-a permis ca în cadrul cooperativelor agricole să se asocieze şi persoane juridice care nu au obiect de activitate agricol (din alte domenii), care drept urmare ar fi devenit arendaşi-asociaţi fără a avea nici angajaţi cu studii de specialitate şi nici obiect specific, această dispoziţie trebuia eliminată.

    Dacă ar fi vrut să se refere la ţărani, legiuitorul ar fi procedat conform uzanţelor în materie şi anume, ar fi adăugat o excepţie expresă: ţărani gospodari pe care îi identifica printr-o serie de criterii şi nu ar fi procedat la dereglementare. Ca să vezi.. într-un stat sufocat de supra-reglementare au găsit ei de cuviinţă să considere că o dispoziţie expresă este inutilă şi nu e necesar să fie păstrată. Nu vi se pare ciudat?

    R: Toate “lipsurile” invocate sunt reglementate cu asupra-masura de noul cod la materia locatiunii, art. 1796-1.804, 1822, 1838-1840, 1845 etc. Mai mult de atat, sunt remediate sau completate o serie de lacune majore ale legii vechi…nu le mai enumar…
    Am postat aici contractul de locaţiune şi cel de arendare ca să se poată verifica trimiterile dumneavoastră (gratuite):
    a)art. 1796-1.804: Se referă la secţiunea 3, obligaţiile locatarului(arendaşului): şi enumeră pe cele implicite (respectarea contractului, cu prudenţă/diligenţă, fără a schimba destinaţia, de exemplu spaţiul comercial să nu fie transformat în spaţiu de depozitare, de producţie etc). Vă rog să observaţi că nu există nici “asupra” şi nici un alt fel de măsură care să se refere la obligaţia de a solicita acordul expres şi în scris pentru investiţii ori la dreptul special de retenţie, care nu putea fi invocat decât prin hot.jud. Referirea la reparaţii este specifică contractului de locaţiune, întrucât locatorul(Proprietarul arendator) este obligat la efectuarea tuturor reparaţiilor cu excepţia celor locative (1788C.civ) deci nu le putem echivala investiţiilor. Dar de vreme ce s-a abrogat articolul indicat în material, în lipsa unei dispoziţii contrare în contractul de arendare şi pentru vid legislativ, completând dispoziţiile cu cele generale, îl putem obliga pe ţăran să efectueze/finanţeze toate reparaţiile fondului agricol (finanţarea operaţiunilor perimetrului de ameliorare de pildă). Iată la ce rezultat putem ajunge prin interpretarea cu trimitere la norme care protejează părţi diferite, lucru la care m-am referit şi în material.
    Nu mai avem dispoziţii care să se refere la nulitatea/anulabilitatea contractului care încalcă dispoziţiile date în vederea protejării părţii slabe, cu excepţia disp. ad solemnitatem (p.slabă care la locaţiune este corespondentul arendaşului). În vechea reglementare (art.24alin4) nerespectarea convenţiei de conciliere dădea dreptul la daune, acum se respinge pe excepţie.. unde vedeţi astfel de reglementări cu asupra de măsură?
    1822: se reiau instituţiile art. 1434-1435 din vechiul cod, pe o dispoziţie SPECIFICĂ, care nu se referea la arendă. Se refereau la imobilele construcţii ocupate de mai mulţi chiriaşi şi proteja locatorul de “accidentele” în care chiriaşii îi degradau/distrugeau voit proprietatea. De vreme ce există unitate de interpretare pe aceste dispoziţii, nu era mai uşor să-i fie garantate arendatorului proprietatea prin dispoziţii specifice? Sau nu pare a fi ceva important? Nu vedeţi (ca jurist) cât de forţată este interpretarea?
    1838: după cum am spus, contractul este nul pentru încălcarea cerinţei de a fi încheiat în formă scrisă, iar nu pentru încălcarea normelor de protecţie.
    1839: schimbarea categoriei de folosinţă nu se referă la invetiţii realizate fără acordul proprietarului.
    1840: asigurarea bunurilor arendate.. ce anume invocaţi aici în contradictoriu cu cele spuse de mine?
    1845: caracter executoriu care exista şi în legea veche.. nu am vorbit despre asta.. ce anume invocaţi în contradictoriu?

    R: Pe cheltuiala arendasului… si in beneficiul tuturor…
    Procedura de publicitate era tot în sarcina arendaşului şi în reglementarea veche. Nu e în beneficiul meu să declar un drept de creanţă.. poate nu vreau să se ştie câţi bani are să-mi dea Mitică sau în baza cărui raport juridic. E aceaşi problemă a sferei private în care nu mă poate obliga nimeni să declar ceva. Am realizat publicitatea dreptului de proprietate (drept real), de ce trebuie să ştii tu statule ce raporturi juridice de creanţă derulez eu? O să ajungem să notăm toate tâmpeniile în secţiunea a III-a a CF.. vedeţi art. 902-906 din cod.
    Dar vă rog.. spuneţi-mi şi mie care ar fi beneficiile.. poate e ceva ce-mi scapă!

    “Se prevede reducerea valorii arendei în cazul pieirii fortuite a unei părţi sau a întregii recolte, deşi se menţine obligaţia încheierii contractelor de asigurare a recoltelor.”
    R: Partile pot conveni altfel, nu este o norma imperativa.

    Vedeţi şi art. 1457 din vechiul cod, care menţiona această posibilitate, precum şi libertatea consensuală a arendaşului a lua asupra cazurile fortuite de pieire a fructelor(1460). Legea 14 nu a preluat aceste dispoziţii întrucât a impus încheierea contractului de asigurare, după care noul cod le preia pe amandouă. Unde este logica? Părţile pot conveni altfel într-o altă lume, unde proprietarul are o minimă înţelegere juridică. Altfel ce vede în cod (dacă totuşi se uită) aia semnează. Arenda în astfel de condiţii e contract de adeziune. Încercaţi dumneavoastră să negociaţi conttractul de furnizare de electricitate, de gaz etc. că doar părţile pot conveni altfel.

    R: Aici se legifereaza intr-adevar un abuz
    Oau.. serios? Aici e un abuz? A luat foc codrul şi am observat mlădiţa incandescentă!

    “Se introduce dreptul arendaşului de preempţiune la cumpărarea terenului agricol scos la vânzare, de către arendator (proprietar, posesor, etc).”
    R: Il avea si sub legea veche…

    NU.. nu îl avea şi sub legea veche. Întrucat s-a considerat ca dreptul de preemptiune aduce atingere principiului liberei circulatii a terenurilor, precum si manifestarii libere a tuturor prerogativelor de proprietate, prin adoptarea Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, au fost abrogate toate dispozitiile Legii nr. 54/1998, OUG nr. 226/2000, precum si art.9 din Legea nr. 16/1994 a arendării.
    Vedeţi art. 8 din Lege 247/2005 TITLUL X Circulaţia juridică a terenurilor!!!
    Unde aţi fost când a apărut legea 247? Întrebaţi un jurist ce s-a întâmplat atunci în ţară, în domeniul funciar în loc să aruncaţi “cu asupra de măsură” cu articole aiurea prin comentarii!
    Oricum, evident e că între timp, preempţiunea nu mai aduce atingere principiului liberei circulatii a terenurilor, probabil din cauza “necesităţii rezolvării problemei terenurilor necultivate”!

    —————————————————-

    Închei acest comentariu simţindu-mă ca personajul de desene animate Tom când îşi lua câte o ţeapă penibilă de la Jerry şi se vedea ca măgar. Uite cum oameni fără pregătire juridică pricep imediat despre ce vorbim, prin interpretarea bunului simţ, în timp ce alţii găsesc nod în papură şi nu văd pădurea din cauza copacilor!

    Întrebaţi-vă domnule k, cât este de utilă şi de relevantă acestă discuţie a noastră pe fondul problemei?? Cui i-a folosit?

  11. Pingback: Bataia de joc din agricultura: PRODUCTIE-RECORD DE CARTOFI, DAR IMPORTAM IN CONTINUARE!
  12. @ utzu

    Si daca “domnul k” a lucrat la proiectul de lege, ori face parte dintr-o echipa specializata de lobby cu foarte intensa activitate inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil? Sa-i dam intelegere, nu? Chiar mai multa decat daca ar fi lipsit din tara!….

    Eu vad “utilitatea si relevanta” discutiei-atac propusa de “domnului k” tocmai pe miza, din partea lui, a lipsei unei replici consistente la sectiunea comentarii, astfel incat tot demersul articolului ar fi cazut, implicit, in derizoriu ori macar in “ceata”. A jucat si a pierdut! Se mai intampla. Legea, insa, e in vigoare – cu toate consecintele ce decurg de aici.

    Felicitari pentru demersul explicativ relevant pe care l-ai realizat!

  13. Pingback: Taxe sufocante pentru micii producatori din agricultura?
  14. De multe ori, cind stau de vorba cu taranii, despre lucrul pamintului, i-aud spunind ca nu si-au scos nici banii dati pe: arat, semanat, secerat, etc. Ne mai vorbind de numeroasele cazuri, cind hoarde de tiganii cu puradei, dau iama in cucuruz sau in trifoi, ca atunci s-a cam dus dracului, rentabilitatea, Ce sa mai vorbim de seceta sau alte calamitati, inafara de guvernanti. Numai ca capetele tuguiate, cu mentalitati dementiale si fara dram de ratiune, tot invirte la legi, ca alti co… incaldare, iar la final sint, taman pe dos.

  15. Pingback: Fermierii anunta DEZASTRU IN AGRICULTURA si denunta DISCRIMINAREA COMISIEI EUROPENE fata de agricultorii TARILOR RASARITENE
  16. Pingback: ROMANIA, pe PRIMUL LOC intre tarile din Europa care AU CEDAT pamantul agricol (MULT SUBEVALUAT!) in MAINILE STRAINILOR
  17. Pingback: O idee despre cum am putea SUBZISTA pe timp de CRIZA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: Romania, EL DORADO al AGRICULTORILOR… europeni - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: FENOMENUL ACAPARARII PAMANTULUI TARANILOR DE CORPORATII. Noi NU mai vrem pamant? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  20. este obligatorie reinnoirea contractelor de arenda incheiate in conformitate cu prevederile legii 16/1994 dupa ce aceatsta a fost abrogata ori actualizarea acestora printr un act aditional odata cu data de 1 octombrie 2011 – data intrarii in vigoare a codului civil?
    poate un arendator daca nu au fost urmati pasii de mai sus sa notificce arendasul si sa si retraga terenul?

  21. Pingback: Mihai Gotiu despre exterminarea micilor agricultori: de la COLECTIVIZAREA COMUNISTA la COMASAREA si INDUSTRIALIZAREA CAPITALISTA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Pingback: MANIA CARDURILOR: Ministerul Agriculturii introduce "CARDUL DE ACCES" in piete pentru producatori - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  23. Pingback: Consilier prezidential despre “STRATEGIA BASESCU” PE AGRICULTURA. Romania ar trebui sa devina MARE PRODUCATOR REGIONAL prin cultivarea …ORGANISMELOR MODIFICARE GENETIC - Recomandari
  24. Pingback: Trilateralii de la BNR au agenda: DISTRUGEREA AGRICULTURII DE SUBZISTENTA, “EXECUTAREA FARA MILA A UNEI POPULATII SARACITE” - Recomandari
  25. Pingback: CEL MAI GRAV: ROMANIA ISI PIERDE PAMANTUL, UNGARIA SE PREGATESTE SA IL IA IN STAPANIRE. IN ARDEAL NE REINTOARCEM IN TRECUT: SLUGI IN PROPRIA TARA. Ilie Serbanescu despre cea mai antinationala lege: VANZAREA TERENURILOR AGRICOLE [video] - Recomandari
  26. Pingback: Ilie Serbanescu despre “DRAMATICA EXPROPIERE A SARACILOR DE LA PERIFERIE”. Semnificatia liberalizarii vanzarii de terenuri agricole: “SFARSITUL TARII”, “DEFINITIVA RUPERE DE GLIE A ROMANULUI” - Recomandari
  27. Pingback: Ilie Serbanescu despre “DRAMATICA EXPROPRIERE A SARACILOR DE LA PERIFERIE”. Semnificatia liberalizarii vanzarii de terenuri agricole: “SFARSITUL TARII”, “DEFINITIVA RUPERE DE GLIE A ROMANULUI” - Recomandari
  28. Pingback: ROMANIA ISI VINDE SI SUVERANITATEA ALIMENTARA. De la 1 ianuarie: ELIMINAREA ORICAREI RESTRICTII PENTRU STRAINII CE VOR SA CUMPERE TERENURI AGRICOLE - Recomandari
  29. Pingback: RADIOGRAFIA UNUI MURIBUND: agricultura romaneasca si “STRATEGIA” SUBDEZVOLTARII. Pierdem pamantul, vitele si OAMENII - Recomandari
  30. Pingback: “ROMÂNIA SUB ASEDIU” – disparitia Romaniei prin VANZAREA PAMANTURILOR si PADURILOR (reportaj video “In Premiera”): “E un mare pericol! Ne pierdem incet teritoriul tarii! Noi nu realizam acum ce facem!” - Recomand
  31. Pingback: ROMANIA SI ACAPARAREA TERENURILOR AGRICOLE DE STRAINI: “scenariu pentru un dezastru perfect.” CORPORATIILE FINANCIARE achizitioneaza pamanturile prin coruptie, folosind inclusiv INFRACTORI pentru INTIMIDAREA TARANILOR SARACI | Cuvântul Ortodo
  32. Pingback: SCRISOARE DESCHISĂ PRIMULUI-MINISTRU DACIAN CIOLOŞ DE ZIUA NAŢIONALĂ – semnal de alarmă al irlandezului din România, Peter Hurley: ŢĂRANII ROMÂNI SUNT ABANDONAŢI ÎN FAVOAREA MARELUI AGRO-“BUSINESS”! “Esenţa României iz
  33. Pingback: 27 de ONG-uri cer, printr-o scrisoare deschisa, primului-ministru Cioloș, MASURI URGENTE DE RESTRICTIONARE A CUMPARARII PAMANTURILOR DE CATRE STRAINI: “Asistăm la cronica unei morți anunțate: dispariția țăranului român și a agriculturii tra
  34. Pingback: POFTIȚI LA ROMÂNIA! (O noua ancheta “In premiera” despre VANZAREA ROMÂNIEI prin VANZAREA PAMANTURILOR: “Aproape 20% din România, o suprafață cât Moldova, NU NE MAI APARȚINE… Teritoriile nu mai sunt acaparate prin războaie.
  35. Pingback: Sir Julian Rose: “MARILE CORPORAȚII CONDUC, guvernele doar le urmează. Corporațiile, lanțurile de supermarketuri, guvernele și UE, toate fac parte dintr-un MARE CLUB. Și tot ceea ce vor să obțină sunt bogăție și putere. AVEȚI O ULTIMĂ
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare