Articole cu eticheta (tag): Biserica

Participarea Bisericii Ortodoxe in Consiliul Mondial al Bisericilor, ca membru si nu ca observator, este o cauza de ingrijorare. Pentru ca nu imi pot imagina pe Sfantul Atanasie cel Mare si Sfantul Vasile cel Mare luand parte la un consiliul al arienilor, eunomienilor sau macedonienilor din vremea lor. Nici nu imi pot imagina pe Sfantul Grigorie Palama alaturandu-se unui consiliu din care facea parte Varlaam, Achindin, Gregoras si sustinatorii lor pentru a aborda diferite probleme sociale ale vremii lor.

Într-o mare adunare, așa cum a fost cea din Creta, se cere claritate dogmatica cand vorbim de ceea ce este Biserica si ce sunt crestinii eterodocsi. Sustinem cu umilinta ca textul de mai sus suferă de ambiguitate teologică intenționată. Aceasta lipsa de precizie, pastorii au obligația ca, atat față de ortodocși, cat și față de eterodocsi, sa o clarifice, nu doar din punct de vedere istoric, ci în primul rând si mai ales din punct de vedere teologic. Nadajduim si ne rugam ca acest lucru sa fie realizat la următoarul Sinod al Uneia, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.

Documentul de baza (în varianta sa si mai rea pre-sinodala semnat de toti intai-statatorii, din pacate) este mult prea eclectic si profund ecumenist in insasi substanta sa. Ar fi avut nevoie de corecturi structurale pentru a arata altfel. Imaginea de ansamblu ne arata ca amendamentele acceptate ale delegatiei romanesti au fost numai niste “petice” necesare, dar inca prea slabe, pentru a salva ce se mai putea salva dintr-un demers ce, in sine, NU avea, din pacate, premisele unei gandiri ortodoxe si nici ale bunei-credinte… Astfel incat impresia generala este una a unui angajament oficial in slujba organului sincretist numit Consiliul Mondial al Bisericilor, care a fost “edulcorat”, “imblanzit” si corectat dupa dreptarul ortodox pe alocuri, atat cat s-a putut. Nu poti insa sa nu te intrebi: de ce s-a ajuns aici? Fiindca nu s-a reusit (sau nu s-a incercat destul de curajos?) contestarea radicala a acestui program, fiindca am facut prea multe compromisuri decenii la rand, pentru ca ne-am inhamat mult prea zelos pana acum la jugul unei ideologii dizolvante, antihristice, ca sa mai avem verticalitatea si forta sa dam inapoi cu totul, permitandu-ne doar sa facem pasi mici si sovaielnici in spate, neavand taria unor gesturi hotarate (cum ar fi retragerea din CMB) si a unor atitudini consecvente (neparticiparea la sindrofiile ecumeniste inutile)?

Dincolo de toate, legitimitatea acestor documente insa este, din punctul nostru de vedere, una mai mult decat subreda, relativa si simbolica, din pricina incalcarii insesi conditiilor fundamentale ale sinodalitatii si unanimitatii ortodoxe.

Părinții sinodali au acordat atenție în discuțiile lor și problemei relativizării valorilor familiale. Biserica este categorică și nu acceptă nicio altă formă de coabitare decât cea conferită prin Sfânta Taină a Cununiei. Soluțiile actuale privind coabitarea în afara Sfintei Taine a Cununiei nesocotesc modul firesc în care se împlinește omul în familie.

Se pare că prin acest Sinod se urmărește inițierea unei noi epoci bisericești, a apostazierii de la teologia și mărturisirea Sinoadelor ecumenice și panortodoxe, de la cele dinainte de Sinodul al VII-lea și cele de după acesta. Astfel ne vom trezi cu un gol de memorie, un alzheimer duhovnicesc în Biserica Ortodoxă. Nu se explică altfel unele puncte ale textelor care au fost pregătite, precum și analizele explicative ale susținătorilor lor. Se pare că este o imitație/copie de proastă calitate a Conciliului Vatican II. Sfântul și Marele Sinod ca idee, a început odată cu încercarea de convocare a Conciliului Vatican II. Și așa cum Vatican II a dezvoltat o nouă ecleziologie, care a trecut de la ideea exclusivității la teologia includerii, sau la teologia baptismală, într-un mod analog unele puncte din textele care s-au pregătit pentru Sfântul și Marele Sinod amintesc de o nouă eclesiologie și în Biserica Ortodoxă, în măsura în care se recunosc Taine și în afara Bisericii Ortodoxe.

Pliroma eclezială aşteaptă cu adevărat ca Sfântul şi Marele Sinod să manifeste expresia autentică a tradiţiei. În acelaşi timp, sosesc de pretutindeni voci distinse, de unde reiese neliniştea că anumite poziţii vor crea probleme majore sau minore, care foarte probabil, vor provoca schisme.

Problema cu Amoris Laetitia este ca ne cere sa imitam faptele lui Hristos in timp ce dam cuvintele Lui la o parte. Papa Francisc citeaza de multe ori “compasiunea lui Hristos si apropierea lui de fragilitatea indivizilor precum femeia samarineanca ori cea adultera”, in contrast cu cei care cer idealul doctrinei sau arunca primii piatra. Insa nu vorbeste niciodata cuvintele pe care Iisus le-a adresat acestora, deoarece Iisus ii atrage atentia samarinencii ca barbatul cu care traieste nu ii este sot, un indemn la pocainta si la primirea apei vii ce izvoraste din El. Cu femeia adultera Acesta este si mai sever: “du-te si nu mai pacatui” (Ioan 8:11).

Sf. Părinţi ne-au spus despre vremurile când vor fi biserici mari, având cupole aurite şi strălucitoare, dar nu vom putea intra în ele să ne rugăm. Noi nu trebuie să acceptăm erezii în Biserică. Acum bisericile noastre au har şi indiferent dacă îl pomenesc pe Patriarh sau nu, voi nu trebuie să plecaţi din ele. Eu, ca şi ierarh, am dreptul, conform Canonului 15 Apostolic să întrerup pomenirea Patriarhului pentru a îngrădi turma de erezie. Să ştiţi că harul lui Dumnezeu se păstrează numai în adevăr. Pe mine nu mă interesează păcatele oamenilor, că este beţiv sau ucigaş, pentru că Dumnezeu a venit în lume ca să mântuiască şi să ierte toate păcatele oamenilor ce se pocăiesc. În Biserică avem lege, avem porunci şi dogme pe care nu eu le-am făcut. Însuşi Domnul nostru şi Sf. Apostoli au lăsat până azi şi aşa le vom păstra mai departe. Noi nu plecăm nicăieri, rămânem în Biserica noastră dreptslăvitoare cu cei care vor să meargă cu noi mai departe. Cred că Vlădica Onufrie este călăuza noastră şi nu ne va lăsa să pierim. Ştim că sfinţii au suferit pentru adevăr. Ereticul Arie a primit o palmă de la Sf. Nicolae chiar în timpul primului Sinod ecumenic. Apoi Sf. Nicolae a fost închis în noaptea aceea şi Mântuitorul a venit la el în temniţă şi l-a întrebat: „Ce faci aici, Nicolae?”. Şi sfântul i-a răspuns: „Sufăr pentru dragostea Ta”… Aşa în toate timpurile au fost sfinţi care au apărat dreapta credinţă. Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să lumineze şi să dea înţelepciune Patriarhului, pentru că este grea crucea de pe umerii lui. Eu ca om, nu pot să duc Biserica aşa după capul meu, pentru că este Biserica lui Hristos. El e capul. De ce să ducem turma în rătăcire? Dacă El a murit pe cruce pentru noi, cum să nu urmăm învăţătura Sfinţilor Apostoli? Credeţi că dacă plătiţi mai mult, Dumnezeu vă aude mai repede? Nu! Dumnezeu caută la inima omului în primul rând.

Astfel, in urma deciziei recente a CCR de a introduce limitari in folosirea SRI in anchetele penale ale DNA, in locul unei dezbateri pe fond, am asistat la reprize de PR furios, disperat, dus pentru nobila cauza a institutiilor de forta. A se vedea, in acest sens, editorialul lui Dan Tapalaga de la HOTNEWS despre cum ne-am afla ”Pe marginea prapastiei” si al Ioanei Ene Dogioiu de la ZIARE.COM: ”Kovesi, cantecul lebedei? Un mare pericol”.

Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, al cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.

A fost o călătorie lungă, am avut și multe dificultăți, precum și multe întrebări însă în final am găsit o comunitate în care ne simțim cu adevărat acceptați, având șansa să întâlnim și alți creștini, care au devenit ortodocși imediat după naștere. Faptul că am fost bine primiți în comunitatea aceasta este minunat. Nu este întotdeauna ușor să găsești o asemenea comunitate, așa că sunt foarte fericit pentru acest lucru și, de asemenea, sunt fericit să găsesc în final o Biserică ce va rămâne neschimbată și atunci când copilul meu va ajunge la maturitate.

Dar, oricum, alianta LGBT-istilor cu romii e de fatada. Ea nu se va realiza la nivel social real, ci doar la nivelurile unor activisti si organizatii care ”lupta” pentru romi mancand fonduri externe, fara a schimba cu nimic viata acestora. Clasa mijlocie, tineriiliberisifrumosi sunt, in realitate, rasisti – atat dpdv social, cat si etnic. Ei, de fapt, nu vor tigani, diaspora nici nu vrea sa auda de ei, cel mult se rezuma la LIKE-uri pe facebook pentru vreun activist. De altfel, este o realitate statistica: ateii romani sunt educati dar, totodata cei mai intoleranti dpdv etnic si rasial.

Biserica va fi identificata drept un agresor manipulator si intimidant, preotii vor fi filmati cum vin dupa semnaturi, tineriifrumosi se vor filma cum resping eroic incercarile marsave ale “sutanistilor” de a oropsi bietii homosexuali. Cei care vor semna vor fi portretizati drept oamenii expirati ai Romaniei, “aia de la sate”, “mosii si babele”, “habotnicii”, iar cei care resping vor fi eroizati, aplaudati, vor fi unsi, botezati si afirmati in noua categorie sociala privilegiata, de elita, a Romaniei, adica integrati in absolutul #Colectiv.

Da, desigur, ortodocsi fiind, incurcam multa lume si stam ca un ghimpe in ochii multor puternici ai lumii. Insa nu de frumosi ce suntem, sau nici macar pentru ce suntem suferim aceste rele, plagi si pedepse, acest regim proto-carceral, ci pentru ce am facut si facem, in ciuda numelui de crestini ai dreptei credinte pe care il purtam. Gandul nostru este ca acesta e un adevar pe care nu trebuie sa-l uitam si nici sa-l adoptam spre o smiorcaiala pasivista si fatalista, ci barbateste, pentru a putea infrunta corect incercarile care vor veni asupra noastra. Nu de minunati ce suntem ni se duce razboi, ci pentru ca noi am dat drepturi si ne-am intetit singuri focul prin viata noastra straina de numele nostru, intr-adevar nume cinstit si slavit, cel de crestin!

“Si va rog, dragii mei crestini- a spus – nu ma lasati singur. Credinta si tara nu este doar a mea. Ortodoxia este si credinta voastra, Grecia este si tara voastra. Slavitul nostru popor a cazut in vremurile noastre deoarece ne-am indepartat de Dumnezeu care este Tatal nostru. Gata, Dumnezeu va lua Harul Sau de la noi, deoarece am tradat legea Sa si am votat legea spucarciunii.”

Strașnică în toată această taraveră a fost situația Bisericii. Efortul de a institui ”verticala puterii” după modelul Patriarhiei Ruse, a adus predica în criză, a anulat-o pur și simplu. Aparatul patriarhal a făcut eforturi colosale, estimate în bani și resurse umane, de a uniformiza discursul public, de a instaura acea ”poziție unică și oficială a Bisericii”. Televiziune patriarhală, radio cu 26 de frecvențe cumpărate, gazetă patriarhală, zeci de site-uri eparhiale, școli de teologie și conferințe în fiecare săptămînă din post – toate acestea nu au fost capabile să dea răspuns la o simplă întrebare: ”Ce faceți cu banii!” Vorba românului: practica bate gramatica! Dați foc la toate cursurile de omiletică și închideți Trinitas TV!

Foto: timponline.ro Batjocorirea Patriarhului in Piata Universitatii (foto: Hotnews) *** Oameni si demoni: Buna dimineata! Zilele acestea, de la d-l C.T.Popescu, ”avocatul diavolului” cum își spune la Europa FM și până la ultimul ”ortodox cu voie de la poliția gândirii”, …

Ideea sistemului este de a lucra tocmai prin acești tineri pentru ca revoluția culturală să meargă mai departe. O indignare legitimă este deturnată abil spre propagarea și înrăutățirea aceluiași sistem, iar la asta tinerii pun din greu umărul. Nu trebuie condamnați, dar nici nu trebuie încurajați. E nevoie de răbdare și rugăciuni. E nevoie de răbdare pentru a le arăta tinerilor că necazurile noastre, ale tuturor, nu doar ale lor, provin dintr-un stat supradimensionat, în care serviciile de securitate au un buget de peste jumătate de miliard de euro, în care educația este făcută pulbere în mod intenționat, în care sănătatea este colectivizată, iar statul și corporațiile (inclusiv cele media) fac legea împreună. Este nevoie de rugăciuni, pentru că războiul pe care îl ducem în fiecare clipă nu este unul în primul rând al argumentelor, ci un război nevăzut, spiritual cu tatăl minciunii, iar problemele oamenilor din ziua de azi sunt în primul rând duhovnicești.

Toţi preoţii de caritate sunt prezenţi în spitalele unde au fost internate victime ale incendiului. A fost oficiată Taina Sfântului Maslu în fiecare din aceste spitale. De asemenea, a fost oficiată Taina Sfintei Spovedanii şi a fost administrată Sfânta Împărtăşanie acolo unde a fost posibil, în special la Spitalul de Arşi.

Basilica: Ocultismul contemporan este o reacţie confuză la o criză spirituală Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanților la cea de-a XXVII-a Consfătuire Panortodoxă a Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe şi ai Sfintelor Eparhii privind ereziile şi para-religiile, cu …

O parabolă am putea spune „contemporană” tuturor, pentru că ea surprinde sufletul omenesc, nu doar al ascultătorilor Mântuitorului Iisus Hristos în fața cărora a fost rostită, ci și comportamentul universal al omului în fața Cuvântului lui Dumnezeu; deschiderea sau, dimpotrivă, lipsa de sensibilitate, indiferența sau adversitatea față de îndemnurile mântuitoare ale credinței. Ea este cu atât mai actuală, cu cât lumea și societatea românească actuală, pe fondul unei „inflații verbale”, resimt o adevărată criză a cuvântului „cu putere multă”. Astăzi, asistăm, cvasigeneral, la rostirea și proclamarea mecanică, retorică, stereotipă, a unei multitudini de cuvinte care tocmai din această cauză nu reușesc să atingă sufletul și să transforme lăuntrul nostru. Or, cuvintele Evangheliei Duminicii a 21‑a după Rusalii caută să restaureze cuvântul uman, ca mijloc de comunicare și comuniune, cale a convertirii și schimbării lăuntrice, a mântuirii și desă­vârșirii creștine, legându‑l și ancorându‑l în cuvântul cel dumnezeiesc.

Am citit un articol intitulat „Talibanizarea oraşelor din România trebuie să înceteze”, semnat de Cristian Bădiliţă, „scriitor, teolog, doctor al Universităţii Paris IV Sorbona”, în care ameninţă „Sinodul Bisericii Ortodoxe Române şi pe fiecare preot în parte” că, dacă nu vor lua măsuri imediate pentru eliminarea sonorizării slujbelor care „sunt transmise pe sute, uneori mii de metri distanţă în afara lăcaşului de cult”, „se va adresa instituţiilor europene abilitate, care vor şti să aplice, și de această dată, legea în România”.

“Acele articole cu adevăruri presărare printr-o mare de minciuni nu sunt scrise la întâmplare. Cine scrie aceste articole, știe foarte bine ce face. Îmi dau seama cu rea-intenție. Oamenii sunt niște victime. Și pentru a nu mai fi victimă, trebuie să știi foarte bine pe unde mergi. În mediul online sunt foarte multe capcane, nu ai timp să verifici. Este o tehnică de manipulare”,

“Nu ne legăm, nu ne promovăm unii pe alţii. N-avem curaj să ne iubim mai mult, parcă suntem geloşi unii pe alţii, să nu ne bucurăm de valorile noastre”.

…si despre NECANONIZAREA SFINTILOR INCHISORILOR, ATACAREA BISERICII, nevalorificarea modelelor de eroi români, fenomenul emigratiei masive si DISCREDITAREA ORICAREI VALORI ROMÂNESTI

Organizatia stilista de la Slatioara, ce isi are originile in perioada interbelica insa a capatat recunoastere juridica, formala, in timpul regimului comunist, este schismatica. Adica nu se afla in comuniune cu Biserica Ortodoxa Universala, cu niciuna din Patriarhii si, fireste, nici cu manastirile canonice ale Sfantului Munte Athos. De asemenea, e o organizatie care nu recunoaste validitatea Tainelor Bisericii Ortodoxe Romane. In cel mai “bun” caz, cei care adera la organizatia de la Slatioara sunt primiti printr-o asa-zisa mirungere, dar regula lor (chiar daca nerecunoscuta oficial) impune repetarea botezului.

Oricât şi-ar pune însă comunismul masca falsă a ştiinţei şi a liberei-cugetări, el apare aşa cum este: vulgar, grosolan, pervers, neruşinat. Mijloacele lui de propagandă sunt adaptate scopului lui distrugător, negator. Ele se acordă toate în „critica” gen bolşevic, care profanează prin batjocură, satiră, ridiculizare, culminând în caricatura antireligioasă, expresie a geniului propagandei antireligioase. Bolşevismul nu se mulţumeşte să „convingă” popoarele Uniunii Sovietice pe calea instrucţiei şi educaţiei atee, impuse tuturor instituţiilor şi profesiunilor; nereuşind să convingă uşor, el caută cu atât mai mult să distrugă credinţa prin batjocură, s-o ucidă prin ridiculizare. Niciodată nu s-a mai revărsat asupra religiei atâta „critică” satirică şi niciodată, poate, efectele sarcasmului şi pamfletului n-au fost mai bine calculate şi mai mult urmărite decât în acţiunea antireligioasă a comunismului.

Adevărata miză a valului de anti-clericalism și secularism militant ce s-a abătut asupra României nu este legată nici de prezența orei de religie ca materie de studiu în curricula școlară și nici de caracterul discriminatoriu al icoanelor bizantine aflate pe pereții cabinetelor de religie din școli. Acestea nu sunt decât pretexte pentru o dezbatere viitoare, de mult mai mare anvergură.

Biserica trebuie sa arate, in schimb, ca e interesata de soarta scolii in intregul acesteia. Biserica trebuie sa vorbeasca despre saracia din lumea noastra, care afecteaza inclusiv scoala. Trebuie sa vorbeasca despre statutul precar, jalnic al profesorului. Si trebuie sa traga de maneca societatea romaneasca, pentru ca asistam la esecul profund al reformelor si noilor mentalitati (puternic ideologizate) ce se manifesta in scoala: elevii sunt tot mai analfabeti!

Cercul se inchide tot mai mult: Departamentul de Stat al SUA lauda activitatea ASUR, mediile mainstream online impanzite de agenti de influenta amplifica mesajele campaniilor activistilor atei si manipuleaza pe tema religiei si a prezentei BOR in societate, institutiile politice sunt intimidate si mai receptive la amenintarile unor activisti decat la revendicarile Bisericii, ale asociatiilor de parinti si de profesori. Este aceeasi realitate neocolonialista pe care o regasim la orice decident local care, presat prin aceste “structuri specifice”, intelege sa faca mai degraba dupa ordinul celor care detin puterea reala, chiar si cu riscul de a contraria sau brusca societatea si institutiile sociale majore.

“Înainte de alte lucruri omul să înveţe să miluiască. Pentru că a milui înseamnă a fi om… Dacă nu eşti milostiv, ai încetat să fii om! Milostenia ne face înţelepţi. Pentru ce te minunezi când spun că a milui înseamnă a fi om? Spun încă ceva mai mult: A milui înseamnă a fi ca Dumnezeu. Fiţi milostivi, spune Hristos, ca şi Tatăl vostru (Luca 6, 36)”

Cele de mai sus vatămă simțământul dogmatic și liturgic ortodox și pricinuiesc confuzie în conștiințele creștinilor din toată lumea, și încă o dată ne fac să conștientizăm că întru nimic nu se folosesc de pe urma acestora, ci mai multă sminteală se pricinuiește, dată fiind stagnarea dialogului teologic început în urmă cu decenii, așa încât viziunea unirii întru adevăr și într-o credință a ajuns să pară o realitate cu neputință de împlinit.

Fără a limita această observație doar la anul care tocmai a trecut, trebuie remarcat, de la bun început, faptul că asupra Bisericii se cumulează o serie de presiuni fără precedent în istorie. Afirmația poate părea riscantă, având în vedere epocile de prigoană din vechime sau de pe timpul comunismului. Însă aici nu ne referim la persecuția propriu-zisă, care, de altfel, se manifestă brutal în unele zone și latent în altele, ci la condiția Bisericii, la împrejurările care îi condiționează existența.

Horatiu Pepine (DW):  Riscul unei noi intoleranţe Este admisibilă în discursul public referinţa la Dumnezeu? Sau este ceva ce ar trebui interzis ca fiind contrar raţiunii şi de esenţă antiumanistă? Aceastea sunt întrebările şi nu digresiunile anti-ortodoxe.

Pemptousia: Mesajul Mitropolitului Ierotei Vlachos la praznicul Naşterii Domnului “[…] Cuvântul lui Dumnezeu a luat trup omenesc, fără să înceteze să fie Dumnezeu, şi a vorbit, a învăţat, a făcut minuni, s-a răstignit, a înviat, s-a înălţat la cer şi …

Hotnews: Sondaj despre tinerii din Romania: 50% dintre cei de peste 18 ani stau cu parintii, aproape 40% isi doresc sa emigreze si 1 din 2 vrea restrangerea drepturilor la avort Principalele probleme cu care se confrunta Romania sunt coruptia, saracia …