Articole cu eticheta (tag): Lumea credintei

Românii se pregătesc acum de un Paște care, peste două săptămîni, va avea loc cu bisericile goale. Cum situația în care ne aflăm aduce cu o recluziune forțată în care fiecare fierbe în suc propriu între patru pereți, analogia dintre noi și deținuții politici nu e deloc deplasată. Trăim o detenție la care sîntem siliți în numele protecției noastre. Sîntem protejați cu de-a sila, cu sîrguința cu care un părinte își oblăduiește niște copiii care sînt prea necopți ca să priceapă actul de binefacere la care sînt supuși.

Pe 26.03 la ora 22.00 primul ministru bulgar d-l Boiko Borisov, la sediul Consiliului de miniștri din Sofia a susținut o sesiune de declarații de presă. La sfârșit, jurnaliștii i-au pus diferite întrebări, între care și când se vor închide bisericile din Bulgaria. D-l Borisov a răspuns: „Am transmis mitropoliților, când îi sun, dar și ei mă sună ca să mă întărească, – să facă tot posibilul ca enoriașii să respecte izolarea socială, să nu se adune mulți la un loc, să dezinfecteze icoanele. Să ia toate măsurile pe care le-am transmis oficial. Știu mulți atei care tot repeta: „Bisericile să fie încuiate!”

Pentru orice tip de acțiune am voință și curaj să fac tot ce se cuvine. Însă nu pot închide bisericile! Eu sunt om credincios (și-a facut semnul Sfintei Cruci). De la această criză numai Dumnezeu ne poate scăpa!”

În tinereţe, părintele Ghedeon, a fost „reeducat” la Piteşti chiar de celebrul Ţurcanu. Pentru presupusa sa apartenenţă la mişcarea legionară. Hotărât lucru: Dumnezeu odihneşte în inimile celor blânzi! Nici bătăile pe care le-a îndurat n-au reuşit să-l înrăiască. Ba dimpotrivă. Spune că nu l-au durut atâta loviturile primite, cât blasfemiile puse în practică de satanicul torţionar…

Am tras șalupa în dreptul unui ghețar plutitor, pe care soarele și apa se amuzaseră pe rând, născocind forme și iluzii efemere în bulgărele congelat. Apa din acest sloi are, probabil, mii și mii de ani, iar acum se topește lent în „marele albastru”. Pe acest fundal mirific, Preasfințitul Macarie a vorbit despre ghețarii noștri lăuntrici care sunt mai de neclintit decât cei de aici, despre urșii polari care sunt, totuși, mai ușor de îmblânzit decât fiara dinlăuntrul nostru. Niciodată aceste pustietăți nu au auzit înțelepciunea ortodoxă grăindu‑le astfel, și nici drept-măritorii creștini nu au primit un asemenea mesaj, spus cu durere și dragoste. De aici, dintre ghețuri, de pe frontiera vieții și de pe buza morții celei reci. Cum, în ce fel, în ce mod ne mai poate vorbi Biserica Răsăritului pentru a ne trezi? Ce gesturi de recuperare să mai facă pentru noi, cei moleșiți de păcat? Unde să mai iasă la propovăduire, ce ungher ostil al planetei să mai încălzească cu forța dragostei pentru a ne dovedi, fără tăgadă, că Dumnezeu este viu?!

Omul de azi nu vrea să dea şi el ceva, vrea doar să primească, fără osteneală şi fără nici o jertfă personală. Se teme să se privească pe sine în ochi. Sistematic fuge de sine însuşi. Se zbate în golul său lăuntric. Postul Mare funcționează ca un aparat de radiografiere, ca un aparat fotografic, ca o oglindă. Într-un anume fel, nu-l dorim, tocmai pentru că ne va dezvălui realitatea noastră ascunsă.

Lumea credintei/ Razvan Bucuroiu: OGLINDA „Oglinda lui Mark Zuckerberg este deja parte din Judecata finală…” Viitura părea şi încă pare de neoprit. Bucuria căderii cuiva în păcat este mare – darămite a unui cleric! Iar de când trăim în imensa cacofonie a „reţelelor …

Astăzi, un nou mod de a privi lucrurile se insinuează în vieţile noastre. Şi în cultura noastră de zi cu zi, în modul nostru cotidian de a fi. Este vorba despre noile reguli, acceptate de oameni mai uşor decât acum 70 de ani, ba chiar dorite de mulţi dintre semenii noştri. Noile reguli se instituie, mai întâi, prin schimbarea sensului cuvintelor. Uitaţi‑vă, bunăoară, la aceste cuvinte: familie, patrie, iubire, Dumnezeu. Ce tip de realităţi defineau aceste cuvinte până adineaori, în istoria recentă, şi ce mai definesc ele acum?

Romania Libera si episcopatul unit pun presiune pe Patriarhul Daniel si Sinodul BOR pe tema invitarii Papei Francisc. Acest lucru este vizibil din maniera in care se evidentiaza faptul ca singura invitatie care mai lipseste este cea a PF Daniel.

Au lătrat, au hămăit, au mârâit, au ţipat, au înjurat. Au făcut să curgă jignirile şuvoi, lăturile au invadat strada, graffiti au colorat trotuarele, pereţii bisericilor au fost mâzgăliţi cu roşu, cu înscrisuri obscene. În esenţă: popii ar trebui stârpiţi, creştinii amuţiţi sau exilaţi şi copiii ucişi în burta mamelor. Numai aşa ar fi pace şi progres. Numai aşa – cu acest preţ – ţara ar merge bine şi umanitatea întreagă s‑ar elibera de obscurantismul bisericesc, de „tradiţiile lu’ peşte”…

Nimic nu este întâmplător în trecerea noastră prin lume, iar viaţa este frumoasă atâta timp cât nu o complici. Frumuseţea omului se observă prin iubirea şi dragostea lui. Unul din cele mai frumoase daruri pe care le poţi oferi aproapelui tău constă în rugăciunea şi iubirea pe care o porţi faţă de el. Cea mai mare jertfă pe care o poţi face pentru cel de lângă tine este să‑l iubeşti şi, dacă ţi‑a greşit, să‑l ierţi. Străbunicii noştri au trăit frumos, chiar dacă le‑a fost şi greu. Ştiau să se ferească de păcatul mare care aduce disperare. Acum oamenii îşi complică viaţa şi nu mai au noţiunea păcatului. Păcatul este ca şi puroiul, cu cât îl neglijezi şi nu îl cureţi, cu atât se extinde peste tot şi nu mai ai scăpare. Cu cât ne eliberăm mai mult de păcat, cu atât vom putea trăi mai simplu şi împăcaţi. Uneori simţi că nu mai înţelegi nimic şi ai o saturaţie de tot şi toate. Poate fi lipsa de rugăciune, dar mai cu seamă cred că este lipsa relaţiei noastre permanente cu Dumnezeu, nu numai prin rugăciune, ci şi prin gânduri frumoase şi sfinte. Până la urmă, iubirea îi dă omului şansa de a‑L vedea, simţi şi trăi pe Dumnezeu! Dumnezeu ne dăruieşte mângâiere pentru orice vreme, dar noi trebuie să învăţăm să primim.

Eu văd că lumea fără Dumnezeu nu poate fi concepută. Eu sunt un om raţional, ştiţi asta… Eu nu fac decât să observ limitele gândirilor şi atunci îmi spun că este imposibil să nu existe Dumnezeu. Surpriza mea ar fi, ştiu eu, ca la un moment dat să realizez că nu există Dumnezeu. Asta ar fi o surpriză, nu faptul că El există. Faptul că există Dumnezeu mi se pare că este… logic. Există o logică în toate, chiar dincolo de tot ce are legătură cu actul credinţei. Raţional nu pot să înţeleg lumea fără Dumnezeu. Mie aşa mi se arată: că există Dumnezeu.

România pare că se transformă, pe zi ce trece, într‑un mare laborator de reeducare a unor conştiinţe târzii, care ţin la o credinţă vetustă, întunecată, fără orizont, numită creştinism. Credinţă care vorbeşte despre Înviere şi nu numai despre legile naturale, despre persoana umană şi nu numai despre individ sau mase, despre milă şi nu numai despre eficienţă, despre buna tradiţie a umanităţii şi nu numai despre figuraţie ieftină pe Facebook, despre ierarhie a valorilor şi nu numai despre devălmăşie axiologică totală şi clisme psihanalitice de grup.

„Toate spusele părintelui Arsenie Boca s-au adeverit în timp. Extraordinar, ce poate lucra Dumnezeu cu noi! Nimic nu e la întâmplare. Părintele Arsenie i-a spus bunicii mele din partea tatei, ucenică a marelui duhovnic, şi care odihneşte aici: «Suzana, tu vei face mănăstire, va ţine puţin, dar cineva din neamul tău o va ridica şi va dăinui. Voi nu aveţi idee ce loc sfânt este acesta. Aici vor cânta îngerii din cer»“, mărturiseşte cu tremur în glas maica Serafima…

Vedeti si: Lumea credintei: Tache Rodas: amintiri din temniţele comuniste – de Laurenţiu COSMOIU Despre nea Tache Rodas – pe care l‑am întâlnit pentru prima oară destul de recent, în octombrie 2013, cu ocazia unei vizite la Fortul 13 al …

Lumea credintei/ Pr. Marius Matei: Parintele GHEORGHE SANTA: Viata ca o colinda Dacă semănăm zăpadă, nu putem culege bumbac. Bijuteriile noastre sunt lacrimile de pocăinţă. Fiecare om este o bijuterie divină. Cea mai mare bogăţie este cea de a fi …

“Colinda trebuie sa o faci tu, si nu altul pentru tine“ INTERVIU CU ACTORUL MIRCEA DIACONU (fragment)

 Rusia – centrul lumii creştine?  Gheorghiţă CIOCIOI, Lumea Credintei, nr 121(8), 2013              Rusia consideră că are o permanentă chemare. Misiunea ei, cu siguranţă, nu a încetat o dată cu căderea comunismului… În marele imperiu moscovit, prin comparaţie cu restul …

Costion Nicolescu: PROPAGANDA LGBT DE LA MUZEUL TARANULUI ROMAN, UN ACT DE PROVOCARE SI DE SFIDARE INTERVIU CU TEOLOGUL ŞI ETNOLOGUL COSTION NICOLESCU: “Valorile crestine stau, din pacate, din ce in ce mai putin la baza societatii romanesti“ extras din …

Vezi si: *** Hotnews/ Ionut Baias (2010): Comemorare Valeriu Gafencu INTERVIU/ Valentina si Nora Gafencu: N-am rupt niciodata legatura cu Valeriu si tata. Ii simtim mereu prezenti Rep: Cum era copilul Valeriu Gafencu? Care era atmosfera in familie si cum …

Lumea credintei: «DUMNEZEU ARE CÂTE O LECŢIE PENTRU FIECARE». Actorul MIHAI COADĂ de La bloc spre Altar

Interviu cu preotul Nicolae Tanase: PARINTELE A 287 DE COPII de Silviu-Andrei Vladareanu Parintele Nicolae Tanase nu are nevoie de prezentare. Nu cred sa fie cineva care sa nu fi auzit de Valea Plopului, de Valea Screzii, de copiii de …