VIATA CA O COLINDA. Unde locuieste Dumnezeu de Craciun?

• Lumea credintei/ Pr. Marius Matei: Parintele GHEORGHE SANTA: Viata ca o colinda

Dacă semănăm zăpadă, nu putem culege bumbac. Bijuteriile noastre sunt lacrimile de pocăinţă. Fiecare om este o bijuterie divină. Cea mai mare bogăţie este cea de a fi pururea cu Domnul şi nici o clipă fără El. Uneori acceptăm prea uşor o bijuterie urâtă (numai pentru că e făcută din aur). Cele mai frumoase persoane sunt cele fără bijuterii, dar pline de virtuţi. […]

Dacă nu oferim nimic, nu avem Crăciun. Colinda este cântecul de dor de Acasă. Noi nu doar sărbătorim Crăciunul, noi credem în Dumnezeu. Să nu lăsăm ca dimensiunea spirituală să fie sufocată nici de comerţ, nici de gastronomie. Transcedentul nu se pierde în faţa orizontului de mezeluri. Dumnezeu nu ne vizitează doar o dată pe an, de Ajun. Dacă nu credem în Dumnezeu, cum să ajungem asemenea Lui?! Dumnezeu ne ajută în înfrânarea de la rău, în râvna pentru păzirea Poruncilor, în deprinderea discernamântului duhovnicesc, în lucrarea virtuţilor, în înţelegerea celor duhovniceşti, în consimţământul faţă de Legământ şi în înălţarea noastră spirituală. Când uităm de Dumnezeu, ne comportăm de parcă nu am mai muri niciodată. Când uităm de Dumnezeu, nu ne mai preocupă călătoria către veşnicie). Când uităm de Dumnezeu, viaţa noastră devine o continuă gustare a morţii. În schimb, când ne aducem aminte de Dumnezeu, înmulţim rugăciunea (ca atunci când vom uita, să Îşi aducă El aminte de noi). Întotdeauna, primul semn al uitării de Dumnezeu este uitarea rugăciunii (o socotim o activitate facultativă). Fără rugăciune, încălcăm mai uşor poruncile şi uităm de veşnicie.

De fiecare dată când vestim Naşterea Domnului Iisus Hristos prin colind, pândim pe geamul Raiului. Părintele duhovnic Gheorghe Şanta ne-a adus din nou starea de bucurie duhovnicească, participând la concertul de colinde din parohia noastră (organizat de către Oastea Domnului). În cuvântul său, părintele duhovnic ne-a învăţat că fiecare colindă transmite o stare de inocenţă, care ne ajută să pătrundem în bucuria mântuirii. Prin mărturisirea credinţei, ne înţelegem sensul în lumea aceasta şi calea pe care trebuie să mergem, pentru a moşteni viaţa veşnică. Părintele duhovnic ne-a amintit unde locuieşte Dumnezeu: acolo unde e lăsat să intre!

Dumnezeu este prezent în mijlocul colindătorilor, dar este oare prezent şi în inima noastră? Să ne pregătim să Îi întimpinăm pe Musafirii din altă Cetate. Să ne lepădăm de păcatele “moderne” (aroganţa, plictiseala, respingerea pocăinţei). L-am rugat pe Dumnezeu să ne dea toate lucrurile (ca să ne putem bucura de viaţă), dar El ne-a dat viaţă (ca să ne putem bucura de toate lucrurile). Hristos nu a venit ca să pună capăt morţii Sale, ci morţii noastre!

Fără Mesia, nu există iubire. Fără El, totul pare o nebunie. De ce a venit: ca noi să avem viaţă. Dar câţi magi Îl mai caută azi? Păstorii au primit vestea (colinda îngerilor) numai că erau treji, privegheau.

Poate nu sunt timpuri prospere, dar suntem mai aproape de Dumnezeu. Asta e tot ce contează. Dacă Dumnezeu nu e pe primul loc în viaţa mea, nu mai e deloc! În loc ca rugăciunea să fie cel mai tare punct al nostru (e cel mai la îndemână), e cel mai slab… Cum să vină Dumnezeu în “gunoiul” nostru?! Viaţa nu este o pradă, ci un psalm, o colindă, un acatist de mulţumire, o euharistie.

Marius MATEI

Legaturi: