RUGACIUNEA EPISCOPULUI MACARIE DRAGOI către SFINTII MARTIRI NASAUDENI pentru impreuna-marturisire in vremuri de incercare a credintei (VIDEO, TEXT). CUVANT MARTURISITOR AL ACELUIASI PARINTE ARHIEREU: “Dacă acceptăm să tăcem şi dacă renunţăm la drepturile noastre suverane, această stare se va transforma în persecuţie, cum a fost în Ardeal acum câteva veacuri”

“Deja vedem că, deşi ni se vorbeşte şi ni se cere să fim toleranţi, suntem trataţi noi, ortodocşii, fără cruţare si fără cea mai mică urmă de toleranță. Biserica este terfelită si defăimată sub orice pretext, apărarea normalităţii, a căsătoriei şi a familiei au devenit un lucru de ruşine pentru care mai că eşti acuzat de trădare naţională”.

Rugăciune către Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu, pentru împreună-mărturisire în vremuri de încercare a credinței (a Episcopului Macarie Drăgoi)

Sfinților Atanasie, Vasile, Grigorie și Vasile, dimpreună cu cei 19 țărani năsăudeni bătuți cu vergile, muceniciți împreună cu voi pe Mocirla de la Salva, din părțile Năsăudului, și cu toți mărturisitorii Ortodoxiei din Transilvania și de pretutindeni, mijlociți înaintea Tronului Preasfintei Treimi pentru noi, păcătoșii! Ne rugăm vouă, celor care ați biruit cu evangheliceștile arme pe vrăjmașii dreptei credințe, să ne fiți aproape și grabnic ajutători la ceasul încercărilor noastre de obște. Sfinților Martiri Năsăudeni, care cu darul muceniciei v-ați împodobit, întăriți-ne întru credință, răbdare și mărturisire. Cu darul vostru, izbăviți-ne de frica de cei puternici și vrăjmași și sădiți-ne nouă singura mântuitoare frică, cea de Dumnezeu.

Voi, care ați împlinit cuvântul Domnului: „La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi”, dați-ne cuvânt bun împotriva celor ce prigonesc credința noastră. Ajutați-ne ca întru totul să urmăm pildei voastre, căci ați ascultat mai mult de Dumnezeu decât de oameni și v-ați pus sufletele voastre pentru Mântuitorul nostru, urmând întâiului dintre mucenici, Arhidiaconului Ștefan. Depărtați de la noi toată vrajba și dezbinarea și ne ocrotiți de frații cei mincinoși și de lupii îngrozitori care vor să sfâșie turma lui Hristos. Rugați-vă pentru noi, Sfinților Martiri Năsăudeni, ca în ceasul Judecății de Apoi să vă privim fără de rușinare, cu bucuria părtășiei în Hristos, primind un colțișor în Raiul cel luminos. Amin.

Notă:

Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu cu cei 19 țărani năsăudeni au fost martirizați în anul 1763, de către autoritățile catolice habsburgice, pe platoul numit „Mocirla” din localitatea năsăudeană Salva. Sfântul Atanasie a primit cununa muceniciei la cei peste 100 de ani ai săi fiind frânt cu roata de sus în jos, alături de confrații săi: Vasile, Grigorie și Vasile, care au fost spânzurați, și de cei 19 țărani, care au fost bătuți cu vergile, mulți dintre ei murind sub lovituri. Sunt sărbătoriți la 12 noiembrie. Icoana făcătoare de minuni a Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni, se cinstește în biserica românească de lemn ocrotită de ei, din orașul Sölvesborg, Suedia.

***

Sfinţii Martiri si Mărturisitori Năsăudeni. Dreptul de a decide la noi în ţară¹

Vă îndemn cu toată convingerea de părinte episcop, veghetor pes­te turma lui Hristos, să ne cunoaştem mai bine sfinţii mărturisitori şi martiri, pentru că în vieţile lor vom găsi răspunsuri pentru prezent şi avertismente pentru viitor.

O astfel de viaţă ce trebuie mereu memorată şi rememorată este cea a sfinţilor năsăudeni astăzi prăznuiţi. Martirajul lor s-a întâmplat acum mai bine de trei veacuri, când, în Ardeal, românii erau, din cauza reli­giei lor, o naţiune doar tolerată, spre deosebire de celelalte grupuri et­nice, care erau naţiuni privilegiate. Am fost lipsiţi de drepturi politice, marginalizaţi, supuşi presiunilor şi, în cele din urmă, persecuţiilor pen­tru a ne schimba credinţa, deşi ne aflam la noi acasă! Cu alte cuvinte, românii trebuiau să fie mulţumitori stăpânirii că sunt îngăduiţi să tră­iască pe pământul lor, şi din atâta mulţumire s-ar fi cuvenit să-şi schim­be şi religia.

Un singur suflet am şi o singură mântuire

În aceste împrejurări de persecuţie, s-au ridicat oameni mici ca sta­tut social, oameni simpli, dar mari şi bogaţi în credinţă. Şi cu credinţa lor au reuşit să biruiască un imperiu şi să determine, într-un final, ca aceste persecuţii religioase să înceteze. Românii au rămas însă, în conti­nuare, până la sfârşit, până la Unire, o naţiune marginalizată în Ardeal, care a trebuit să lupte mult pentru a avea drepturi elementare şi pentru a-şi păstra fiinţa.

În timpul persecuţiilor religioase, aşadar, avem foarte multe exemple de eroism al credinţei şi de mucenicie pentru Hristos. Îmi aduc amin­te, de pildă, din istorie, de răspunsul pe care un ţăran l-a dat comisiei imperiale care voia să convertească ortodocşii la uniaţie: „Împărăteasa (pe atunci era Maria Tereza) poate să îmi ia puţinul meu avut, poate să-mi ia cojocul acesta cu care sunt îmbrăcat, poate să-mi ia şi braţele, dar sufletul nu poate, pentru că nu-l dau, căci un singur suflet am şi o singură mântuire.”

Un asemenea gând au avut şi mărturisitorii năsăudeni, care, la în­demnul celui mai în vârstă dintre ei, Atanasie Todoran, au înfruntat autoritatea imperială ca să nu le mai fie batjocorită „sfânta credinţă”, atrăgându-şi astfel moartea martirică. Un singur suflet avem, iubiţi fraţi, o singură credinţă, un singur botez, pentru care trebuie să fim ga­ta să ne dăm si viața! Pentru că în joc este însăşi mântuirea noastră!

Au întreţinut viu focul credinţei si al identităţii naţionale

Ceea ce este dureros e că retrăim astăzi, în alte forme, aceeaşi situaţie ca în trecut. Din nou vedem că, la noi acasă, suntem mai degrabă ca un fel de naţiune tolerată de o stăpânire care pare străină de neamul acesta şi de aspiraţiile lui. Pentru noi, românii din diaspora, nu este de mirare că suntem îngăduiţi pe meleaguri străine şi nu avem aşteptări ca lumea, statul, societatea să se conducă după aceleaşi valori ca ale noastre. Nu ne aşteptăm să fim aici stăpâni, să avem dreptul de a decide cum e bine să ne trăim viaţa pe plan colectiv. Dar ne gândim că avem o ţară şi că, aşa cum suedezii sau norvegienii sau danezii decid pentru ei în ţările lor, așa ar trebui să avem si noi dreptul de a decide la noi în țară.

Se pare că nu e aşa. Se pare că, din nou, trebuie să fim mulţumiţi că suntem îngăduiţi la noi acasă şi să nu emitem pretenţii de a avea drep­turi suverane, aşa cum are orice popor în ţara lui. Şi, desigur, această situaţie se aplică îndeosebi nouă, creştinilor ortodocşi. Această situaţie nu este firească şi, dacă unii consideră că este trecătoare, se înşală. Pen­tru că, dacă acceptăm să tăcem şi dacă renunţăm la drepturile noastre suverane, această stare se va transforma în persecuţie, cum a fost în Ardeal acum câteva veacuri. Deja vedem că, deşi ni se vorbeşte şi ni se cere să fim toleranţi, suntem trataţi noi, ortodocşii, fără cruţare si fără cea mai mică urmă de toleranță. Biserica este terfelită si defăimată sub orice pretext, apărarea normalităţii, a căsătoriei şi a familiei au devenit un lucru de ruşine pentru care mai că eşti acuzat de trădare naţională.

Mai este un lucru pe care vreau să-l scot în evidenţă şi care este legat de istoria Ardealului. Spuneam că, într-un imperiu care i-a marginalizat sistematic, românii s-au organizat exemplar şi au format comunităţi şi asociaţii vii, luptătoare. Pilda martirajului mărturisitorilor ardeleni nu a rămas izolată şi nici fără rod. Oamenii Bisericii, ca Sfântul Mitro­polit Andrei Şaguna, au mobilizat toată românimea şi, prin fundaţii şi organizaţii, care fireşte că nu erau sprijinite sau agreate de autorităţi, au întreţinut viu focul credinţei si al identităţii naţionale. Cred că trebuie să luăm seama la acest precedent istoric, să ne readucem aminte că am fost ortodocşi toleraţi într-un imperiu ostil şi că am avut curajul de a ne organiza, de a milita pentru drepturile noastre, de a mărturisi şi de a merge până la capăt, cu preţ de sânge de martir.

Aşa să ne ajute Dumnezeu, pentru rugăciunile sfinţilor martiri şi mărturisitori năsăudeni!

^1. Duminică, 12 noiembrie 2017, la Sfânta Liturghie de hram, în biserica românească de lemn „Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni” din Solvesborg, Suedia.

(Din: †Macarie, Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, Să topim ghețarii sufletului! 10 ani cu Hristos în Scandinavia, Editura Sophia, 2018)