Schiarhimandritul Ioachim Parr despre AROGANTA CREDINCIOSILOR CARE SI-AU LUAT IN “PROPRIETATE” ORTODOXIA: “Ne pur­tam ca si cum Evanghelia ne-ar apartine noua. Luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Bisericii”. CUM II PUTEM AJUTA PE TINERII RATACITI?

14-05-2015 Sublinieri

Joachim-Parr-rusia

Vedeti si:

***

Schema-Archimandrite Joachim (Parr)

Venind din America, vedeti vreo deosebire intre rusi si americani? In ce consta ea?

– Oamenii sunt oameni peste tot. Din punct de vedere cultural si social ne deosebim. Dar, ome­neste, suntem complet la fel. Printre particularitatile caracterului rus se afla si faptul ca, datorita influentei indelungate a culturii ortodoxe asupra poporului, voi aveti un avantaj in intelegerea vietii duhovnicesti. Foarte multe din cultura voastra ajuta la dezvoltarea vietii duhovnicesti. Dar asta nu are nicio importanta daca voi nu aveti credinta, si nu este de niciun folos daca nu va osteniti.

In Rusia vad foarte des lucruri care ma intristeaza foarte tare. Cand in tara mea vad cum oamenii, care niciodata nu au auzit despre Biserica, fac felurite necuviinte, imi pare rau, pentru ca ei nu stiu. Cand vad cum fac lucruri necuviincioase ortodocsii, aceasta imi provoaca o tristete mult mai mare. Deseori intalnesc aici aroganta fata de Dumnezeu. Ne pur­tam ca si cum Evanghelia ne-ar apartine noua.

Trebuie sa va povestesc o intamplare hazlie. 34775-24835-Orthodox_deaconsOdata, am slujit in Rusia cu un diacon foarte chi­pes, elegant, absolvent al feluritelor academii duhovnicesti si asa mai departe. La un moment dat, eu intind mana sa iau cadelnita, iar el, dandu-mi-o, face un anumit gest care trebuie sa insemne ca imi saruta mana in timp ce el saruta aerul. Eu ma gandesc in sinea mea: „Ce ciudatenie mai e si asta?Asa ca am luat eu mana lui si am sarutat-o. Diaco­nul s-a cutremurat tot:

Ce faceti? a exclamat el.

Pai, raspund eu, daca tu nu recunosti prezenta harului dumnezeiesc, eu o recunosc. Tu esti hirotonit in cinul preotesc si eu sunt hirotonit in cinul preotesc. De aceea iti si sarut mana.

Acum, in situatie asemanatoare, imi saruta mana.

Noi luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Bisericii. Problema nu consta in faptul ca cineva este slab – toti suntem slabi. Dar sa nu recunoastem ceea ce a facut Domnul pentru noi, sa credem ca toate acestea sunt proprietatea noastra… Pentru multe va trebui sa raspundem noi inaintea lui Dumnezeu.

La voi in Rusia sunt atatia sfinti. Ei ne pot aju­ta, dar noi nici macar nu ii rugam acest lucru. Aveti atatea exemple de rusi care L-au gasit pe Dumne­zeu si au devenit icoane vii ale lui Hristos… Ce s-a intamplat cu voi?

– Cum sa vorbim cu cei care socotesc ca nu au nevoie de ajutorul nostru? Vorbesc despre acei tineri care traiesc pur si simplu in clu­burile de noapte, cu droguri, cu bani, despre oameni, care sunt cu totul afundati in cele lumesti? Cum si unde sa gasim punctele de con­tact cu ei? De unde sa incepem?

DSC_6007– Inainte de toate sa incepeti cu rugaciunea. Ti­nerii lumii contemporane sunt goi. Ei nu stiu ce este dragostea. Si, mai mult decat atat, nici macar nu se gandesc la aceasta. Singurul lucru pe care il stiu este iubirea de sine. Din multe puncte de vede­re putem vedea poporul rus ca pe un popor neimbisericit. Trebuie sa incepeti purtandu-va ca si cum acesti oameni nu au auzit niciodata despre faptul ca exista Evanghelia. Ca sa faceti aceasta, trebuie sa incepeti voi insiva sa traiti dupa Evanghelie, pentru ca, daca ei va vor intalni si vor vedea altce­va, vor spune: „Despre ce vorbesti tu? Tu traiesti la fel ca si mine“. Si se vor intoarce si vor pleca, pentru ca nu veti avea ce sa le spuneti. Dar daca viata voastra se va schimba si veti incepe sa traiti dupa Evanghelie la vedere, ei vor fi obligati sa ob­serve asta.

La Valaam am intalnit un tanar care avea vreo 25 – 30 de ani. Se tragea dintr-o familie instarita. De la 18 ani gonea prin Petersburg cu un BMW, colindase toate cluburile de noapte, incercase dro­gurile si toate cele legate de ele. Si mi-a spus:

Acesta era iadul, dar eu nu stiam nimic alt­ceva. Aveam prieteni care si-au sfarsit viata prin sinucidere. Aveam prieteni care luau special supradoze de narcotice. Cand beam si luam droguri, credeam ca am prieteni. Dar, cand m-am imbolna­vit, toti m-au parasit, pentru ca, prin boala mea, ii impiedicam sa se ocupe cu ceea ce ei voiau.”

El avea un singur prieten, un coleg de clasa care era credincios. Si acest prieten i-a spus:

“Tu ai nevoie de Hristos!”

Bunica lui fusese credincioasa si il botezase in copilarie. Cand el era inca un copil, ea il lua cu ea la biserica. Ea a murit cand el avea opt ani. Parintii nu erau interesati de Biserica si de aceea el nu a mai trecut pragul bisericii.

Prietenul i-a spus:

Mergi la Valaam!

Ce sa fac acolo? s-a mirat el.

Ramai acolo pana cand te vei regasi, a ras­puns prietenul lui, iar apoi il vei gasi si pe Dum­nezeu.

Si, iata, acest tanar a venit sa stea de vorba cu mine. Si a spus:

Prietenul meu mi-a spus ca trebuie sa imi gasesc un parinte duhovnic. Nu ati putea fi dumneavoastra?

Eu am raspuns:

– Eu nu pot… Eu traiesc in New York, iar tu tra­iesti aici. Dar stiu un preot caruia i te poti adresa.

I-am spus numele preotului si am vazut ca ta­narul se uita la mine cu ochii holbati. Si am intrebat:

– De ce te uiti asa la mine?

– Este acelasi preot pe care mi l-a recomandat prietenul meu.

Si l-am trimis atunci la acest preot. Iar mai tar­ziu, cand i-am impartasit unele planuri ale mele cu privire la sederea in Rusia, el a spus:

– Vreau sa fiu primul dumneavoastra ajutor voluntar in infaptuirea acestor planuri.

spalarea-picioarelor-manastirea-putna_foto-tudorel-rusu-21Totul incepe de la faptul ca trebuie sa mergeti la acei oameni, care poarta in ei insisi o durere si sa le spuneti ca vreti sa ii ajutati sa invinga aceas­ta durere. Pe masura ce veti stabili cu ei legaturi reciproce, bazate pe incredere, le veti putea poves­ti despre propria voastra viata pacatoasa, despre acea pustietate care [a] exista[t] si in voi si despre faptul ca Hristos este raspunsul. Iar apoi, il duceti pe om la biserica.

Dragostea nu are nevoie de limba. Credinta nu are nevoie de limba. Slujirea nu are nevoie de limba. Trebuie sa incepeti cu faptul ca va insusiti aceste lucruri.

Nu stiu cum putem sa traim si sa nu vedem responsabilitatea pe care o avem in a ne purta cu dragoste fata de toti. In New York exista o femeie, o monahie catolica. Candva a fost presedinta cole­giului catolic. Odata, a venit la autogara din oras ca sa mearga intr-o calatorie prin toata tara. Apropiindu-se de autobuz, a vazut niste femei sarmane, fara adapost, dintre care uneia i-a dat milostenie. Femeia i-a multumit, iar ea s-a intors ca sa-si con­tinue drumul cand, deodata, s-a apropiat de ea o alta femeie sarmana si i-a cerut si ea bani. Si atunci s-a gandit: „Mda, acum, pesemne, toate vor veni la mine pe rand!” Si, ca sa evite acest lucru, a sarit repede in autobuz. Autobuzul a plecat. Si tot dru­mul, dupa cum a povestit ea, s-a gandit la aceste femei sarmane, fara adapost, de care fugise. Mer­gea si se gandea: „Merg la o conferinta a profesori­lor colegiilor catolice si pentru ce, daca nu pot trai ca o crestina? Intre ceea ce spun eu si felul in care traiesc, este o foarte mare prapastie…

In cele din urma, s-a intors in New York, a povestit in colegiul ei despre acest caz, si apoi, in semestrul urmator, a renuntat la mandatul de pre­sedinte al colegiului. Mai departe, ea si alte cateva monahii au cumparat o casa in fata acelei autogari si au numit-o „Resedinta”[*]. Acum are aproape 85 de ani, si in fiecare dimineata deschide usa casei sale si primeste sub acoperisul ei una dintre acele femei fara adapost. Ii da posibilitatea sa se spele, sa-si spele hainele, sa manance si sa se odihneasca. Si un om a intrebat-o:

Dar ce le povestiti despre Hristos?

Drept raspuns, ea a izbucnit in ras. Intelegeti? A izbucnit in ras si a spus:

– Daca asta nu le invata Cine este Hristos, nicio cateheza nu le va invata niciodata, nicio cruce de pe perete nu le va invata.

Si a povestit ca au mai intrebat-o:

– Dar ati botezat pe cineva?

Iar ea a raspuns:

– Nu. Aceasta a facut-o Hristos.

Tot ceea ce trebuie sa facem noi este ceea ce ne spune El, si atunci El va rezolva greutatile noastre. El Se va ingriji de toate barierele in ceea ce priveste limba, de absolut tot, pentru ca El ne va folosi pe noi ca unelte in lucrarea Sa. El este mult mai in­telept decat noi. El vorbeste intr-o multime mult mai mare de limbi decat noi. El poate face orice minune. Si El boteaza atunci cand socoteste ca este posibil.

—————————————————————————–

[*]The Dwelling Place” – adica locul in care locuieste Dumnezeu.

(Schiarhimandrit Ioachim Parr, Convorbiri pe pământ rusesc, Editura Egumenita, 2015)

ioachim-parr-schiarhimandrit-convorbiri-pe-pamant-rusesc-12834

Legaturi:

***

– Îi inţelegeţi pe cei care nu cred in Dumnezeu?

– Da! Pentru că am trecut si eu prin starea asta, deci nu mi-e străină necredinţa.

– Ce fel de dialog aveţi cu ei?

– Incerc să am un dialog cât se poate de cald. Adică nu pot să îi acuz pe oameni, să spun: „Eu nu vorbesc cu tine, că tu eşti ateu!” Asta este o abordare absolut infantilă, sau, mă rog, necreştină... Pentru că noi nu urâm păcătoşii, urâm păcatul. Noi iubim oamenii — că-i ateu, că-i musulman, protestant, catolic — noi trebuie să îi iubim. Aşa că te apropii de el cu dragoste. Dacă tu nu-i arăţi dragoste, care-i deosebirea dintre tine si el? Cu ce eşti tu mai bun decât el? Tu esti ortodox?! Şi dacă esti ortodox, ce? Cum arăti lucrul ăsta? Cum trăieşti ortodoxia? Cum il trăieşti pe Hristos?

Că noi asta trebuie să arătăm, nu cum suntem noi mai grozavi că noi ţinem post si ăia nu ţin… Şi? Spune sfântul apostol Pavel că cel care posteşte, pentru Dumnezeu posteşte; cel care mănâncă, pentru Dumnezeu mănâncă...

– Spune Mântuitorul: unul pe altul.

– Da, exact, atât! N-a spus Mântuitorul altceva — să staţi in cap, să… Si dacă altul e catolic, si dacă altul e protestant, si dacă… A, că nu mărturisesc dogma lui, pentru că am discernământ, am calea mea, Îl urmez pe Hristos, Sfânta Tradiţie, Sfânta Biserică, sigur că da! Dar nu pot acuma să-l urăsc pe ăla pentru că el e de altă credinţă. Eu am cunoscut oameni excepţionali, care sunt de alte credinţe. Avem prieteni musulmani care ne ajută la mănăstire, ce să vă spun? Păi, cum să nu ţin la omul ăla? Eu mi-aş dori să fie si el ortodox, sigur că da! Dar nu-l poţi forţa. Are conştiinţa lui, are libertatea lui. Nu pot să mă bag peste el că nici Dumnezeu nu-l fortează! Cum să-I fortez eu? Dar el, ca om, e de toată isprava! Bine, intr-o anumită cultură, intr-o anumită tradiţie. Nu poţi schimba in om lucrurile aşa, nu le poţi forţa. Dar arăt că sunt mai bun decât el sunt in stare?

– Si dacă intră o maică catolică in mănăstire… o vezi si incepi să strigi: Huo, satana!

– Doamne fereşte! Doamne fereşte! Eu am spus si in biserică, la o predică – cel care face aşa ceva nu este creştin.

– In acelaşi timp, nu trebuie condamnat cel care huiduie.

– Nu-l condamn, da ii spun: „Soro, frate, uşurel, stai aşa, ca nu se cuvine!” Dar el este preot si tu eşti o femeie care ai intrat in biserică… Ferească Dumnezeu! Nu, cum să faci aşa ceva?

– Atunci, ce faci? Iei atitudine?

– Nu poţi, că amplifici scandalul. Zici in gând, te rogi: „Doamne, iartă-ne pe toţi, pe ei!” Că numai Dumnezeu poate. Că dacă mai intră incă unul si incă unul… deja, în situaţia aia nu mai poţi să faci nimic, că explodează totul si ce se intâmplă? Intri intr-o polemică. Noi nu trebuie să intrăm in polemică. Să vă feriţi de polemici, indiferent pe ce subiect. Noi trebuie să căutăm intotdeauna pacea şi armonia.

Raportul intre pace si dreptate este de 4 la 1, adică cu pacea câştigi 4 şi pierzi 1, cu dreptatea câştigi unul si pierzi patru. Deci intotdeauna să mergi după pace, nu după dreptate. Si când declanşezi un război, nu mai construieşti nimic, dărâmi totul. Dacă intri in polemici, ce să mai… n-are rost… A, pot să-mi spun părerea. Dacă n-a acceptat-o, imi pare rău, la revedere, mă ierţi, asta e părerea mea. Te opreşti. Nu mergi mai departe, să-ncepi faci pe ăla cu ou si cu oţet — n-are rost. Eu imi afirm identitatea mea — dar frumos şi smerit, nu că sunt eu acuma… cu o mândrie din asta care deja imi anulează toată credinţa mea, toată mărturisirea mea. Nu, nu se poate. Păi, hai să vă mai spun ceva: gândiţi-vă la Sfintele Evanghelii, că acolo avem pe Mântuitorul, Care vine intr-o lume plină de păcătoşi. Câţi mai erau credincioşi? Era lumea păcatului. Mântuitorul ce era să facă? Sa-i ia pe toţi să-i certe? Că erau toţi nişte păcătoşi. Nu, îi ia cu frumosul… Când cu femeia păcătoasă, ce a zis? Cine crede că e fără de păcat să arunce primul piatra. Adică iubeşte-i pe vrăjmaşi! A vorbit urât numai de invăţătorii de lege, de ce? Pentru că…

– …nici tu nu te mântuieşti, nici pe ceilalţi nu-i laşi.

– Exact, exact!… nu-i lăsau pe ceilalţi… ăsta e singurul motiv pentru care s-a luat de ei aşa de urât, dar faţă de ceilalţi. Deci, ăsta e exemplul nostru de atitudine. Eu, când mă comport aşa — unde am văzut eu la Hristos un astfel de comportament? Din păcate, noi nu inţelegem că viaţa noastră trebuie sâ fie hristocentrică. Nu inţelegem că singurul model este Hristos! N-avem altul. Orice alt model este un model omenesc, deci este un model care, mai mult sau mai puţin, este afectat de patimile noastre. Ce inseamnă să-L mărturiseşti pe Hristos? Că asta inseamnă a fi creştin: să-L mărturiseşti pe Hristos. Si cum il mărturiseşti pe Hristos? Spui: „Sunt creştin”? Cum spune Mântuitorul: „Nu oricine-mi spune «Doamne, Doamne» va intra in impărăţia lui Dumnezeu.” Nu, nu-i suficient să zici: „Doamne, Doamne!” Si ce dacă zici? Trebuie să trăieşti, deci „să-ţi iei crucea si să-Mi urmezi Mie, să te lepezi de sine”. Este foarte clar cum se face asta. Din păcate, suntem foarte departe. Si lucrurile astea le vedem peste tot, si la cei care sunt apropiaţi de biserică, şi la cei care sunt departe de biserică. Sigur că sfinţii părinţi aveau o atitudine foarte tranşantă faţă de latini — catolici. Dar tot in sensul ăsta, al invăţăturii, nu al omului.

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Pentru tineri, Schiarhimandrit Ioachim Parr

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Schiarhimandritul Ioachim Parr despre AROGANTA CREDINCIOSILOR CARE SI-AU LUAT IN “PROPRIETATE” ORTODOXIA: “Ne pur­tam ca si cum Evanghelia ne-ar apartine noua. Luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Bisericii”. CUM II PUTEM AJUTA PE TINERII RATACITI?

  1. Hristos a Inviat!

    am avut bucurie sa il intinlesc pe acest Parinte cu ani in urma la o coneferinta
    care este si pe net

    https://doxalpha.wordpress.com/2013/04/16/living-an-orthodox-christian-life-a-homily-given-april-13-2013/

    Doamne ajuta,
    Cu drag in Domnul,
    Traian

  2. HRISTOS O INVIAT!

    Ieri am vazut coloanele de anfibii,tancuri etc prin centrul BRASOVULUI…PESTE 80 la numar…alta data defilau JUNII BRASOVULUI…strigand HRISTOS A INVIAT…acum…am vazut steagul ROMANIEI si al AMERICII unul langa altul… OBAMA si JOHANNIS…sau mai comercial ION HAIS(CEA)…mergeau spre CINCU…AM AVUT O CLIPA SENZATIA CA DEJA NU MAI AVEM DREPTURI…caci era plin de militie care ne-a oprit minute bune in taxiu…sa treaca vip-URILE IN MERS DE MELC sa fie fotografiati si pusi pe FEISBUC de toti infantilii , multi cu par alb sau fara…PREGATITI-VA DRAGII BUNELULUI…PARCA ERA SCENA DIN FILMUL RUSESC PREOTUL CAND PARCA DIN PAMANT AU APARUT NEMTII LA RUSI ACASA…nu tv…

    acesta a fost cel mai bun articol postat aici in ultima vreme…

    un anunt…SAMBATA LA BRASOV CONFERINTA PRACTICA SI TEORETICA…—FAC CE VREAU—
    parintele PANTELIMON de la OASA…ORA 8.30 LITURGHIA TINERILOR care puteti si aveti in costume nationale romanesti…apoi ora 10.30 agapa crestina la liceul ANDREI SAGUNA si la ora 12 conferinta FAC CE VREAU—PROBLEMA LIBERTATII…organizata de ASOC. TINERII DIN ZIUA DE AZI.

    Andrei Ciobanu pres. asociatia FAMILII ROMANESTI

  3. Pingback: Predici (si audio, video) la VINDECAREA ORBULUI DIN NASTERE: S-au inmultit minciuna si intunericul si in noi, cei care ne numim popor crestin si ortodox. SUNT MULTI CEI CE LUCREAZA CELE ALE MINCIUNII, CEI CE TRADEAZA | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: Conferinta de la Optina a PARINTELUI IOACHIM PARR despre RUGACIUNE (video si traducere): “Nu-L vei iubi niciodata pe Dumnezeu si nu te vei ruga niciodata cu adevarat daca nu incetezi sa te iubesti pe tine insuti” (PRIMA PARTE) | Cuvântul Orto
  5. Pingback: CUM SE APROPIE DUMNEZEU DE INIMILE NOASTRE SI CUM II RASPUNDEM NOI? “Credem mai mult cuvantului lui Hristos sau cuvantului lumii acesteia, care pe toate le rastalmaceste? SA NU PLECAM DIN BISERICA SI SA AVEM O ALTA VIATA, PARALELA”. Predica au
  6. Pingback: DEVOTAMENTUL APOSTOLILOR si CHEMAREA CRESTINILOR DE A FI SAREA PAMANTULUI SI LUMINA LUMII. Sminteala facuta de acei clerici nevrednici din zilele noastre: “Din pacate, multi vin la preotie fara ravna si se manifesta ca niste functionari reci, fara f
  7. Pingback: CHEMAREA PRIMILOR UCENICI. De ce Hristos i-a ales pe pescarii cei simpli, iar nu pe cei “destepti” si eruditi? NOI VREM SA MANTUIM INTREAGA LUME CU MINTEA NOASTRA, CU TEORIILE NOASTRE, fara sa avem o legatura vie cu Dumnezeu si fara sa ni se z
  8. Pingback: CUVINTE CATRE TINERI ale Mitropolitului IEROTHEOS (Vlachos) DE NAFPAKTOS: “Astăzi, în afara dependențelor trupești, există multe dependențe psihologice și ideologice”. DESPRE RELATIILE TRUPESTI INAINTEA CUNUNIEI: “Orice fruct tăi
  9. Pingback: SUTASUL si SIMTAMANTUL PROFUND AL NEINSEMNATATII PROPRII: “Nu ne mântuim numai pentru că suntem creştini ortodocşi şi susţinem aceasta în mod intelectual. Luaţi aminte, voi credincioşii, care CREDEȚI CĂ SUNTEȚI DEJA MÂNTUIȚI… Ca
  10. Pingback: CUI NE DĂM INIMA? Păcatul suficienței de sine | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate