SCRISORILE PARINTELUI CLEOPA CATRE PARINTELE ARSENIE BOCA: “Sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos”. Marturia IPS Antonie Plamadeala despre AJUTORUL DAT DE PARINTELE ARSENIE PARTIZANILOR FAGARASENI

5-12-2012 Sublinieri

Epistolar monahal: Părintele Ilie Cleopa către Părintele Arsenie Boca:

Sunteti un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele insetate de apa

In dosarul de urmărire informativă care i s-a intocmit părintelui Arsenie Boca in perioada 1943-1989 [1], printre alte mărturii documentare de mare valoare se află două scrisori, în original, bătute la maşină şi semnate de părintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redăm mai jos, au fost trimise părintelui Arsenie Boca, duhovnicul Mănăstirii Prislop între 1949-1959. Prezenţa lor in dosar dovedeşte faptul că acestea niciodată nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de către Securitate, aşa cum s-a intâmplat cu altele trimise de credincioşii care mergeau in pelerinaj la aşezământul nicodimian.

Conţinutul acestor mărturii arată o comunicare care exista intre cele două oaze de spiritualitate din Romania supusă de comunism: in Moldova era Mănăstirea Slatina, al cărei stareţ era părintele Cleopa, cu o comunitate formată din trăitori de inaltă ţinută duhovnicească, care de altfel vieţuiau după rânduiala Sf. Teodor Studitul [2], şi in Ardeal, mănăstirea construită de Cuviosul Nicodim de la Tismana şi care reprezenta un etalon religios pentru neinsetaţii izvorului spiritual.

Scrisorile au fost interceptate de organele de represiune in scopul ruperii legăturilor dintre cele două centre monahale. Pelerinajele la cele mănăstiri ingrijorau poliţia politică din România, care a incercat prin orice mijloace să le diminueze activitatea religioasa. De fapt, ideea centrala din aceste documente era dorinţa obştii din Moldova de a se bucura in mod direct de cuvintele de invăţătură ale părintelui Boca.

Prin publicarea acestor două scrisori dorim să redăm o secvenţă din mult frământata istorie a monahismului ortodox românesc din timpul persecuţiei comuniste.

Adrian Nicolae Petcu, cercetator la CNSAS

Sf. Mitropolie a Moldovei

„OBŞTEA SF. TEODOR STUDITUL”

SFÂNTA MĂNĂSTIRE SLATINA

Comuna Drăceni-Judeţul Baia

1950 iulie 6

Prea Cuvioase Părinte Arsenie,

Cu cea intru Iisus Hristos frăţească dragoste şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, vă scriu aceste puţine rânduri, care as dori să vă găsească în momentul cel mai fericit al mântuirii şi al cugetării spre cele Cereşti.

Părintele meu,

De multă vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind că sunteţi un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele insetate de apa vieţii.

Mult am dorit şi eu insetatul a mă adăpa din acest izvor al cuvintelor pline de inţelepciune ale PC. Voastre, dar pentru lenea mea, am rămas incurcat cu grija vieţii in spinii păcatelor mele care m-au tot incurcat şi mă incurcă de a mă duce după hrana cea cuviincioasă şi sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre.

Iar fiindcă, pentru păcatele şi lenevirea mea nu am putut timpul trecut a vă vedea şi a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuinţă ca un frate mai mic şi prost şi care pentru lenevirea mea imi pierd vremea cea mai scumpă decât toate cele de sub soare, in răspândire şi moleşeală, m-am gândit să va scriu aceste rânduri prin care mai intâi, cer iertare de intârziere, căci ştiu că trebuia să vă scriu mai devreme, dar gândul că poate mă voi invrednici să vă văd m-a făcut să tac cu scrisoarea, dar acum văzând iarăşi că altele ma impiedică a vă vedea, măcar prin scris am dorit a vorbi.

Părintele meu,

Mai intâi tin sa va mulţumesc din tot sufletul că totdeauna aţi fost binevoitor şi cu părintească dragoste faţă de smerita noastră obşte şi ne-aţi trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-aţi născut prin cuvânt, hrănindu-i până la o vreme, pana ce ati socotit că pot să se hrănească singuri şi apoi i-aţi indreptat să vină aici la noi în maidanul nevoinţelor vieţii de obşte, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Târulescu şi Părintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ati născut in predicile de la Sâmbăta când eraţi acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste şi evlavie pomenesc numele P. C. Voastre la Sfintele rugăciuni şi chiar in timpul vorbirei, nu fără evlavie amintesc de numele P.C. Voastre.

Sunt oameni sinceri şi merg cu Dumnezeesc dor in calea poruncilor Lui, desfătându-se intru ele ca intru toată bogăţia, eu insă, sunt sărac şi neiscusit şi nu am cu ce sa-i folosesc intru cele spre zidire căci nu am iscusinţa cea din lucrarea care să-i folosească tăcând, dar dragostea lor şi râvna trece peste toate nu iau in seamă neputinţele mele, pentru că pământul rodeşte uneori fără de lucrare. Mare bucurie aţi face atât mie pacătosului, cât şi părinţilor şi fraţilor covieţuitori, ca să ne cercetaţi cu prezenţa P.C. Voastre, pentru că, cu toţii vă păstrăm evlavie şi dorim a ne invrednici de mântuitoarele invăţături ale P.C. Voastre şi vă rugăm cu toţii in numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Prea Curatei Sale Maici, dacă aveţi putinţă sa ne cercetaţi că mare mângâiere aţi aduce cu aceasta sufletelor noastre.

Mila Domnului nostru Iisus Hristos şi a Prea Curatei Sale Maici să va ajute să veniţi pe la noi şi să ne folosiţi pe noi, cei saraci şi neiscusiţi.

Până atunci am dori să ne bucuraţi măcar cu o epistolă spre a noastră zidire şi lămurire, dar pe cât dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rândui Domnul, o zi ca aceea si de este voia Lui, aşa pentru noi ar fi neuitată. Mila Domnului sa vă plătească dragostea şi sârguinţa care aţi depus şi la scrierea Filocaliei impreună cu Părintele Prof Dr. Dumitru Stăniloae, ca aţi dat la lumină acest tezaur mistic şi ascetic al Sf Părinţi, de unde se adapă cei doritori de a merge spre urcuşul desăvârşirii, cred că bunătatea şi mila Domnului nu vă va lăsa nerăsplătiţi, pentru această osteneală, pentru care v-aţi sârguit a pune nutreţ ales duhovnicesc in ieslea oilor lui Hristos. La incheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi păcătoşii, iar dacă pentru aceasta nu suntem vrednici, măcar ne mângâia prin scrisoare.

Al P.C. Voastre mai mic şi neiscusit frate în Hristos Domnul, care mă plec sărutându-vă mâinile.

Staret

Arhimandrit Cleopa şi soborul

ss Cleopa Ilie

(ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III, f. 248-249)

***

Sf Mitropolie a Moldovei

„OBŞTEA SE TEODOR STUDITUL”

SFÂNTA MĂNASTIRE SLATINA

Comuna Drăceni-Judeţul Baia

1950 octombrie 29

PREA CUVIOASE PARINTE ARSENIE,

Bine este cuvântat Dumnezeul milelor şi al indurărilor care pe noi păcătoşi şi smeriţi, intru această nemernicie şi vale plângerii, cu economia Harului Său, ne face părtaşi patemilor şi mângâierilor, dupa măsura dragostei şi a credinţei cu care nădăjduim intru judecăţile dreptăţii Lui.

PARINTELE MEU,

Mai intâi, cu smerite metanii, vă rog să mă iertaţi pe mine păcătosul că din cauza lenevirii mele şi a nepăsării am lăsat sa treacă un timp indelungat de când nu am scris, arătând prin aceasta şi oarecare lipsă de dragoste, căci orice motiv a fost putea trece peste fericita dragoste, căci aceasta nu ştie osteneală pentru bunătăţi şi nu caută ale sale intru toate. Ştiu că de voi vrea pot pune orice pricină, dar ştiu că pricina este o voire a păcatului şi inainte mergătoare a lui este. Cred că de aceea şi fericitul David cântă in Psalmii lui că să nu pricinuim pricinuiri intru păcate, de aceea una dintre aceste pricini nebinecuvântate a fost că după ce am scris o scrisoare către P.C. Voastră şi ne mai primind răspuns am crezut că prin neiscusinţa celor inşirate acolo, pe hârtie, v-am făcut cine ştie ce sminteală, căci niciodată nu am avut bună chibzuinţă in cuvant şi scris. Cauza este reaua mea aşezare sufletească şi intunecarea puterii de discernământ a părţii cei socotitoare a sufletului meu cel robit şi incurcat de patimile cele din voinţă şi din simţire. Dar, P. C. Voastră , care din mila Prea Induratului Dumnezeu, aveţi oglinda inţelegerii, cu duhovnicească lucrare curăţită, puteţi să nu vă smintiţi de mine intunecatul şi păcătosul dacă veţi privi la mine şi cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu cuvântul şi cu lucrarea, in rânduiala pruncilor; dar nu ajungându-i pe aceştia cu nerăutatea, căci ştiu că aceasta ni se cere de la Mântuitorul nostru ca să fim prunci cu nerăutatea, iar nu cu inţelegerea.

Altă pricină, ca şi cea de mai sus, a fost că nădăjduim, ca intre timp să ne intâlnim pentru că numai atunci v-aş fi putut cere multe lămuriri de care am nevoe atât pentru neiscusinţa mea, cât şi pentru cum aş putea să mai rămân a fi poreclit Stareţ şi a mă mai bizui a conduce sufleteşte si pe alţii, cela ce am nevoie de a fi incă multă vreme sub conducător iscusit, căci stiu că necuvios lucru este a paşte leul de oi şi cel nelămurit prin lucrare sufletele cele ce sârguesc spre Cer.

Si acum, ceea ce m-a făcut a tresări puţin din nepurtare de grijă spre cele de folosul sufletului meu şi a-mi aduce aminte de duhovniceasca dragoste şi iscusinţă a Prea Cuvioşiei Voastre, indrăznind iarăşi a vă scrie, a fost sosirea în smerita noastră obşte a unui frate, pe care P.C. Voastră, arătându-vă dragostea, l-aţi trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, in luna octombrie, din motive, după cât se vede, binecuvântate. Acest frate pe lângă bucuria că a sosit la noi, ne-a adus şi Iconiţa cu Bunul şi Marele Pastor şi Mântuitorul sufletelor noastre. Pe verso poarta semnătura P C. Voastre şi a iubitului frate in Hristos şi ucenicul P. C. Voastre, C. Sa, iscusitul părinte Dometie (Cucuzel). Lângă iconiţă şi o scrisoare a P.C. Voastre, care văzând şi auzind că este scrisă chiar de P. C. Voastră m-am bucurat foarte mult, căci până atunci nu am avut fericirea sa vă citesc vreo scrisoare, iar citind-o am văzut acolo smerita inţelepciune şi duhovniceasca dragoste, strâns legate şi formând lanţul de aur al dreptei socoteli care m-a legat mai mult de dragostea P. C. Voastre, prin aceea că era scris că doriţi o zi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos — ca să ne mai vedem faţă către faţă, la care şi eu am zis să fie mila Lui si rugăciunile Prea Curatei Sale Maici şi să aducă la indeplinire, când va fi voia Lui, spre a noastră mângâiere.

Iconiţa şi scrisoarea le păstrez cu multă evlavie şi de câte ori îmi aduc aminte de P.C. Voastră le citesc şi mă mângâi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici să ne ajute să ne intâlnim şi în acest veac trecător, spre mângâiere şi lămurire in cel viitor spre veşniea fericire.

Dacă dorinţa v-ar face să mai ştiţi cele de pe la noi spunem că până in prezent, cu mila Domnului şi cu rugăciunile P. C. Voastre stăm cum stăm în cele spre zidire şi in cele din afară de al Martei, spre vremelnica folosire.

Timpul a fost, din mila Domnului, prielnic spre toate cele cuvenite Lui. Eu m-am intors din concediul medical de 30 zile, care l-am petrecut o parte la via noastră de la Cotnari şi o parte la Sihăstria, intre vechi fraţi şi ucenici, nu ai mei ci ai lui Hristos.

Ucenicii Prea Cuvioşiei Voastre, din această obşte, monahul Serapion, fratele Vasile Târulescu, fratele Nicolae Naghi ultimul frate, Temelie, care ne-a adus scrisoarea şi iconiţa acum de curând, toţi se află bine cu rugăciunile P. C. Voastre. Atât ei şi eu, cât şi tot soborul vă dorim a vă vedea, când va rândui Dumnezeu, in mijlocul nostru, spre a ne folosi şi a ne bucura şi a ne mângâia de vederea cea impreună. De va fi mila Domnului de care nu suntem vrednici.

Incă vă rugăm, cu frăţească dragoste şi smerite inchinăciuni, dacă vă mai vine vreun suflet care doreşte viaţă monahicească de obşte cu rânduiala ce s-a pus la noi, să-l indemnaţi către această mică turmă, adunată in numele Domnului. Incă ne rugăm, dacă aveţi bunăvoinţă şi vreme, a ne mangâia măcar prin câteva rânduri, dacă nu puteţi cu venirea de faţă la noi.

Spuneţi smerite inchinăciuni iubitului frate, in Domnul, Dometie, pândarul viei lui Hristos.

Spre incheiere vă rugăm să primiţi din partea noastră şi a intregului sobor, smerite inchinăciuni şi duhovnicească dorire in Domnul.

STAREŢ ARHIMANDRIT,

ss Cleopa Ilie

(Ibidem, f. 175-177. )

[I] Vezi studiul nostru Părintele Arsenie Boca in percepţia politiei politice din România, 1943-1989 in curs de apariţie. [2] Pr. A. Gabor, A. N. Petcu, Biserica Ortodoxă Romănă şi puterea comunistă in timpul patriarhului Justinian, in „Anuarul Facultălţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Bucureşti“, an II, Bucureşti, 2003, p. 131 .

* In partea stângă a paginii este scris cu cerneală albastră: „Scrisă la maşină de mine, Vasile Târulescu, fost inchinător al Sf. Mănăstiri Sâmbăta şi Prislop. Astăzi smeritul frate Vasile care vă trimit nişte metanii. P.C. părinte Stareţ Cleopa are multă evlavie la P.C. Voastră şi mult s-ar bucura dacă ne-aţi face o vizită, chiar dacă ne-aţi scrie. Tot acelaşi smerit frate Vasile Târulescu“.

(din: Revista Rost nr. 2/2003)

***

IPS Antonie Plamadeala: “L-am asemanat de multe ori cu Ioan Botezatorul

Eu am cunoscut doi oameni care faceau spovedanie cum trebuie, adica discutie, analiza, pricepea ceea ce putea fi pacat. Unul era Arsenie Boca, despre care am de gand sa scriu, daca nu o carte, macar un articol. Mi-a fost staret la Prislop. El m-a calugarit, incat am si o datorie filiala sa scriu despre el si miscarea pe care a initiat-o la Manastirea Sambata. Arsenie Boca, datorita politicii vremii, a trebuit sa fie aparat de Mitropolitul Nicolae Balan si mutat la Prislop, pentru ca Sambata intrase deja in colimatorul Securitatii.

Deci, i-am cunoscut ca mari duhovnici pe Parintele Arsenie Boca, pe Parintele Cleopa, dar mai puternic Parintele Daniil Tudor si pe Parintele Sofian de la Manastirea Antim din Bucuresti. In afara de cei doi care traiesc, deci Parintele Cleopa si Parintele Sofian, poate din nestiinta mea, dar mi-ar veni greu acum sa va spun care ar putea fi al treilea in viata. Poate Parintele de la Techirghiol, care a fost ucenicul Parintelui Cleopa si care are si el o istorie interesanta, a trecut prin inchisori. Era un tinerel de 18 ani cand a fost primar in Zarnesti. Dupa aceea in inchisoare, dupa aceea a renuntat la legionarism si la orice politica si a intrat in monahism. Acum are 80 de ani si este inca duhovnic bun, lucid la Manastirea Techirghiol.

Cum a ajuns Sandu Tudor la Prislop ca sa va naseasca pe Dumneavoastra?

Eu eram un mic personaj, nu celebru pentru ca nu aveam inca pentru ce, dar eram un personaj cunoscut. De foarte tanar am inceput sa scriu. Relatiile si convorbirile cu mine probabil aveau un iz mai deosebit. Asa incat oamenii de cultura, oamenii mari ai vremii, Parintele Daniil era printre ei, fost ziarist, puteau sa le recunoasca calitatea sau stupiditatea foarte usor. Si Parintele Arsenie Boca, sau Parintele Cleopa m-au acceptat in apropierea lor. Nu stiu prin ce ma vor fi remarcat anume.

Eram membru in Rugul Aprins si nu eram dintre cei din urma. Participam la discutii si dupa felul in care participam la discutii iti puteai da seama cu cine stai de vorba, asa incat in momentul in care eu intr-o saptamana mi-am dat toate examenele anului IV si am luat licenta la Cluj, in aceeasi dupa-amiaza am plecat la Prislop. Eram frate pe vremea aceea. Considerandu-ma in continuare membru al Rugului Aprins, am trimis vorba Parintelui Daniil: Parinte Daniil, m-am hotarat sa intru in monahism, as fi foarte bucuros daca ati veni sa fiti nasul meu“. Raspunsul a fost prompt. A venit. Deci asa mi-a fost Parintele Daniil nas, iar cel care m-a calugarit a fost un alt om celebru al vremii, Arsenie Boca. Deci eu am avut un privilegiu, as spune unic in Romania.

Dansul era staret la Prislop atunci?

Da, se mutase de la Sambata din motive de securitate personala. Mitropolitul il mutase de aici, de la Sambata, il mutase la Prislop. Eu am avut sansa, nu stiu daca a mai avut-o cineva, dar am avut staret pe cei trei mari oameni de spiritualitate romaneasca din a doua jumatate a secolului XX: Pe Arsenie Boca, pe Daniil Tudor si pe Parintele Cleopa, ceea ce inseamna toate curentele spirituale din Romania vremii pana azi. (…)

Care sunt cele trei curente spirituale?

E vorba de trei curente ale secolului nostru: Curentul Rugul Aprins, cu Daniil Tudor de la Antim, curentul Sambata, care a fost o mare miscare de masa, cu Parintele Arsenie Boca, si curentul Cleopa care, de asemenea, este un curent de masa in Moldova pana in zilele noastre.

***

Era o solidaritate vizibila si eficienta cu cei care se opuneau regimului. Aceeasi atitudine au avut-o Parintele Arsenie Boca, Daniil Tudor, Cleopa, deci staretii acestia mari de la manastiri de pe unde trecusem si cu care convietuisem.

La vremea aceea, cand ati terminat facultatea la Cluj, stiati ca exista o rezistenta in munti?

Stiam. Era imposibil sa nu stii. De rezistenta din munti se vorbea si in ziare, deci nu era un lucru de care sa nu se stie. Se stia ca exista grupuri de ofiteri, se stia de grupul din partile Timisoarei, de grupul din Carpatii Meridionali. Eu stiam chiar mai mult decat atat. Am avut relatii cu Parintele Arsenie Boca, la acea vreme staret la Manastirea Brancoveanu, care era mentor spiritual al intregii Transilvanii si chiar dincolo de hotarele muntilor. Veneam si-mi petreceam vacantele aici. Sa nu o luati ca o lauda, dar Parintele Arsenie avea fata de mine o anumita consideratie si pentru ca veneam de la Bucresti. Bucurestiul avea pentru ardeleni o anumita fascinatie. Purtam cu el discutii de un anumit nivel, discutii pe care el nu le purta cu alti studenti. Noi, cei de la Bucresti, credeam pe atunci ca academiile teologice din Ardeal erau cumva inferioare facultatilor de teologie. Nu stiu daca era chiar asa, dar era normal ca noi, bucurestenii, sa ne credem mai deosebiti. Cred ca si Parintele Arsenie ne considera tot asa.

***

Student la Bucuresti fiind, am auzit de miscarea de la Sambata, dar nu numai eu, ci multi altii. Cu banii pe care am putut sa-i economisim din bursa, am venit intr-o prima vacanta la Sambata. Atunci l-am cunoscut pe Parintele Arsenie, atunci am avut revelatia omului care era, revelatia psihologului, a profetului, chiar daca nu un profet in acceptiunea biblica a cuvantului, dar un om care, folosindu-se de mijloacele psihologice, putea dintr-un raspuns la o intrebare a sa, sa deduca mai mult decat voia cel care dadea raspunsul, incat intrebarea pe care ti-o punea el dupa aceea se parea ca era profetica; dar, de fapt, era dedusa de el din raspunsul celui cu care statea de vorba. Era un om de mare suprafata intelectuala, de aceea aduna lume multa aici, ca-n primele zile ale crestinismului. Eu l-am asemanat de multe ori cu Ioan Botezatorul, care, prin predica lui, aduna multimea la el la Iordan. Dupa ce am facut o prima vacanta aici, dupa ce am avut o prima discutie cu Parintele Arsenie aici, el a pus cumva ochii pe mine. Desi aici veneau studenti de la Cluj si din alte parti, eu am devenit preferatul lui. Eram si putin pedant, cum v-am spus, daca va mai amintiti, umblam cu costum alb si baston, ceea ce lui i placea. Era si un estetizat. Era un autor de foarte frumoase coperte. De exemplu, coperta de la Filocalie. Era un bun miniaturist si prin urmare avea si frumoase gusturi estetice. El stia ca ceea ce fac eu e o microfronda, dar ii placea, ca nici asta n-o faceau toti prostii!

In felul asta, el a capatat in mine o incredere deosebita, atat de mare, incat ieseam numai eu cu el uneori, la plimbare pe lac. O data a avut indrazneala, dar si-a marturisit si increderea in mine, incredere pe care eu nu am calcat-o niciodata, ca ne-am intalnit acolo cu cei din munti, carora el le umplea sacii cu mancare. Asta deja va poate spune ceva!

***

Cel care a ridicat de curand troita aceasta din fata Manastirii Brancoveanu in memoria celor care au murit in rezistenta din munti stie foarte bine aceste lucruri. Delegati de-ai lor, imbracati in ciobani, veneau aici in manastire si Parintele Arsenie le umplea desagile cu paine, cu slanina si cu de toate. La multe din acestea am fost si eu martor. (…) El apara atunci o cauza sfanta, care era a libertatii si a credintei, si ii ajuta pe cei din munti, indiferent de ce culoare politica erau ei.

Deci, eu am fost martor cum Parintele Arsenie le transmitea si le dadea traistele acestea pline cu alimente pentru cei din munti. […] eu am asistat la convorbirile pe malul lacului ale Parintelui Arsenie cu cei parasutati prin anii aceia din Germania, care veneau sa organizeze rezistenta romaneasca. Cred ca printre ei era si Vica Negulescu, cel care a scris, de curand o carte si nu spune ca Parintele Arsenie era legionar cumva. Nu! El o facea in numele credintei crestine si in numeme datoriei lui ii ajuta pe cei persecutati.

Fragment din “Amintirile Mitropolitului Antonie Plamadeala Convorbiri cu Dragos Seuleanu si Carmen Dumitru” (Bucuresti 1999)

(din: Parintele Arsenie Boca, Un om mai presus de oameni. Marturii, volumul 4, Editura Agaton, 2011)

Parintii Cleopa Ilie si Petroniu Tanase, la Man. Slatina, incadrandu-l pe Leonida, viitorul monah, si apoi mitropolit, Antonie Plamadeala

Din acelasi volum:

Va mai recomandam:

***

***

***


Categorii

1. SPECIAL, Biserica rastignita, Mitropolitul Antonie Plamadeala, Parintele Arsenie Boca, Parintele Cleopa

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la “SCRISORILE PARINTELUI CLEOPA CATRE PARINTELE ARSENIE BOCA: “Sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos”. Marturia IPS Antonie Plamadeala despre AJUTORUL DAT DE PARINTELE ARSENIE PARTIZANILOR FAGARASENI

  1. …chiar daca nu un profet in acceptiunea biblica a cuvantului, dar un om care, folosindu-se de mijloacele psihologice, putea dintr-un raspuns la o intrebare a sa, sa deduca mai mult decat voia cel care dadea raspunsul, incat intrebarea pe care ti-o punea el dupa aceea se parea ca era profetica; dar, de fapt, era dedusa de el din raspunsul celui cu care statea de vorba.

    Parintele Arsenie chiar ca a fost un profet.. E scris undeva ca intr-o discutie cu un frate de manastire (devenit mai tarziu calugar), Parintele i-a explicat fratelui ca el a facut scoala, arta, si ca isi da seama de om, dar fratele gandea, gandea numai, ca poti face toate scolille din lume daca nu e Darul lui Dumnezeu. Si atunci Parintele i a zis – Da ma, e darul lui Dumnezeu..

  2. Dumnezeu sa va rasplateasca pentru cinstirea pe care o aduceti Parintelui Arsenie Boca. Nu sfintia sa are nevoie de recunostinta/recunoasterea noastra, ci noi avem nevoie de rugaciunile/mijlocirea sfintiei sale catre Dumnezeu.
    Va multumesc pentru aceste marturii nepretuite!

  3. @ muscarpetru

    Amin !

    Pacat de acele ramarci reci, rationaliste, ale Mitr. Antonie Plamadeala …

    Inima lui insa cred ca stia sau simtea adevarul, caci o fraza mai incolo se contrazice si il aseamana cu Ioan Botezatorul … Pai ori a avut statura de profet biblic (din umilele mele cunostinte, Ioan Botezatorul este considerat in “ceata” profetilor) ori n-a avut 🙂

  4. Nu stiu ce l-a determinat pe IPS Antonie Plamadeala sa spuna ce a spus, poate o anumita precautie caracteristica timpurilor trecute spre a nu starni impotriviri prea mari din partea necredinciosilor. Totusi, tocmai faptul ca il aseamana pe Par. Arsenie Boca cu Sf. Ioan Botezatorul arata ca el il percepea realmente ca pe un prooroc in acceptiunea biblica! 🙂
    Si nu spune asta intamplator ci constient.

  5. Pingback: Arhim. Mihail Stanciu despre SANDU TUDOR (CUVIOSUL DANIIL DE LA RARAU) – intelectualul isihast si nou mucenic al inchisorilor comuniste (†17 nov. 1962) -
  6. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA IN DUH SI ADEVAR – Straluciri de har din invataturile si minunile Cuviosului de la Prislop, in noi DOCUMENTARE AUDIO si VIDEO realizate de NICOLAE MARGINEANU. Marturiile Maicii Marina de la Man. Bic -
  7. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA continua sa faca MINUNI SI DE DINCOLO DE MOARTE… -
  8. Pingback: PARINTELE ARSENIE – LUMINA PENTRU NEAMUL SAU, IN INTUNERICUL VREMURILOR VITREGE. Misionar al dreptei-credinte in fata greco-catolicilor: “Intoarceti-va acasa, la ortodoxie, si asa tot neamul prinde putere pentru ziua ce vine” -
  9. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre POST, SPOVEDANIE, RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI si LUPTA CU DIAVOLUL. Care este CEA MAI MARE MINUNE? -
  10. Pingback: PARINTELE CLEOPA ILIE (†2 decembrie 1998) – 15 ani de la mutarea la Domnul a marelui duhovnic al Moldovei. Viata si marturii in DOCUMENTAR VIDEO -
  11. Pingback: AVVA CLEOPA CEL MARE, “inteleptul cu minte de batran si suflet de copil”/ (Video inedit): INMORMANTAREA PARINTELUI CLEOPA. Intalnirea cu Staretul Tadei -
  12. Pingback: PARINTELE DUMITRU STANILOAE – OMUL, PREOTUL SI TATAL DESAVARSIT, in amintirea fiicei sale, LIDIA. Sfarsitul lumii paradisiace a satului romanesc si inceputul “vremurilor absurde, de cosmar”… care bat din nou la usa si azi -
  13. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA – 25 de ani de la plecarea in Vesnicie a marelui mijlocitor si luminator al neamului. DARURILE si CRUCEA PARINTELUI ARSENIE. Cand un neam isi tradeaza rostul, sa se gateasca de pedeapsa! -
  14. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA SUB PRIGOANA COMUNISTA sau MARTURII DESPRE SFINTENIA CARE IMBLANZEA FIARELE SECURISTE: “A fost o lumina si un stalp de nadejde. Fara indemnul si rugaciunile lui, nu as mai fi iesit viu din inchisoare” - Recomandari
  15. Pingback: PARINTELE CLEOPA despre CONDITIILE DOBANDIRII PACII IN INIMA si despre SFARSITUL LUMII: “Urgia lui Dumnezeu, toate acestea striga la cer si nu stim pana cand…” -
  16. Pingback: Mitropolia Ardealului incepe demersurile pentru CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA/ “Fenomenul Arsenie Boca” – intre sfintenie, fanatism, superstitie “minunista” si business, la “ROMÂNIA, TE IUBESC” (“Arse
  17. Pingback: PARINTELE ARSENIE – LUMINA PENTRU NEAMUL SAU, IN INTUNERICUL VREMURILOR VITREGE. Misionar al dreptei-credinte in fata greco-catolicilor: “Intoarceti-va acasa, la ortodoxie, si asa tot neamul prinde putere pentru ziua ce vine” | Cuvântul
  18. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA despre PREOTIE: “Vreţi preoţi buni? Naşteţi-i! Toată decăderea e de la părinţi începătură”; “Iubiţi pe preoţi acum, până-i mai aveţi în mijlocul vostru, căci va veni o vreme când nu-i veţi mai a
  19. Pingback: 17 noiembrie – Pomenirea Parintelui Daniil (SANDU TUDOR), sufletul MISCARII “RUGUL APRINS” DE LA MANASTIREA ANTIM. Reportaj “Memorialul durerii” (VIDEO) | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: O APOLOGIE: “Până la canonizare, răstignirea Părintelui Arsenie Boca continuă!” | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA – CUVINTE DUHOVNICESTI ANTOLOGICE, de mare forta si folos mantuitor: “Nu te ruga de Mine sa le dau pacea, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada pacea pe pamant“ | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: Continua demersurile legate de CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA. Comisia care ii cerceteaza viata si activitatea s-a intrunit la Episcopia Devei si Hunedoarei | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: 105 ani de la NASTEREA CUVIOSULUI ARSENIE BOCA. Arhim. Andrei Coroian despre rolul Parintelui Arsenie Boca in renasterea duhovniceasca a poporului român si MORMANTUL SAU CEL IZVORATOR DE HAR, DE LA PRISLOP | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: “Eu sunt cel mai laudat de oameni, dar si cel mai hulit… Ma rog sa nu intre nimeni in iad din cauza mea”. PARINTELE ARSENIE BOCA, cel “aspru-bun”, in amintirea Parintelui GHELASIE ȚEPEȘ. Marturii despre minuni si invataturi
  25. Pingback: MARTURII despre darurile duhovnicesti ale CUVIOSULUI CLEOPA de la Sihastria | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate