Sf. Iustin Popovici despre ECUMENISM ca DIALOG AL MINCIUNII

4-09-2007 Sublinieri

iustinpopovici.jpg

Propunem o lectura din Sf. Iustin Popovici, in continuarea textelor care ne ajuta sa intelegem mai bine ce fel de nelegiuire mascata sub intentii nobile se lucreaza la Adunarea Ecumenica Europeana de la Sibiu. Sfantul Iustin al Serbiei ne ajuta sa intelegem ca mult-clamatul dialog al ecumenismului este, de fapt, un dialog al falsitatii, al minciunii, un dialog care, in ciuda fastuozitatii si a sentimentalismului searbad afisat, este o ocara adusa Adevarului. Intr-adevar, dispretul fata de Adevar, dispretul fata de Biserica Ortodoxa si traditia sa ascetica, monhala, fata de mucenicie si fata de credinciosul obisnuit care iubeste credinta sa, sunt trasaturile mai putin vizibile in pozele adunarilor ecumenice. Iar acest dispret nu este altceva decat dispret fata de Hristos, Adevaratul Dumnezeu, fata de Maica Sa si fata de toti sfintii.

“Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său shpim1580piccolo.gife află inima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei. Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”.

Dogmele ortodoxe, adică dogmele sfinte ale Bisericii, sunt respinse şi înlocuite de către dogmele latine eretice ale primatului şi infailibilităţii papei, adică a omului. Din această panerezie s-au născut ereziile şi continuă să se nască: Filioque, respingerea invocării Duhului Sfânt, pâinea nedospită, introducerea harului creat, purgatoriul, meritele prisositoare ale sfinţilor, învăţături standard cu privire la mântuire, iar de aici au izvorât învăţături standard despre viaţă, papalitate, “Sfânta” Inchiziţie, indulgenţe, uciderea păcătoşilor din pricina păcatelor lor, iezuitismul, scolasticii, cazuiştii, monarhianismul şi individualismul social de diferite feluri…

Protestantismul? Este copilul loial al papalităţii. A mers dintr-o erezie într-alta de-a lungul secolelor şi se îneacă încontinuu în feluritele otrăvuri ale erorilor sale eretice. În plus, semeţia papală şi neghiobia “infailibilă” domnesc în chip absolut înlăuntrul ei, ruinând sufletele credincioşilor săi. Mai presus de orice, fiecare protestant este un papă independent atunci când se ajunge la probleme de credinţă. Acest lucru conduce de la o moarte spirituală la alta; şi nu există nici un sfârşit al acestei stări “muribunde”, întrucât o persoană poate suferi nenumărate morţi spirituale (pe parcursul unei vieţi). Întrucât aşa se prezintă lucrurile, nu există nici o ieşire din acest impas pentru ecumenismul catolico-protestant dimpreună cu pseudo- Biserica sa şi pseudo-creştinismul său fără o pocăinţă pornită din adâncul inimii făcută dinaintea Dumnezeu-omului Hristos şi a Bisericii Sale Ortodoxe.

Pocăinţa este doctoria pentru orice păcat, medicamentul oferit omului de către singurul Prieten al omului (Hristos). Fără pocăinţă şi fără intrarea în adevărata Biserică a lui Hristos este inadmisibil şi nefiresc să vorbim despre unificarea “Bisericilor”, despre dialogul dragostei, despre împărtăşania comună (adică despre un potir comun).

Cel mai important lucru dintre toate este acela că trebuie să fii “unit în trup” cu trupul teandric al Bisericii lui Hristos şi prin el să te împărtăşeşti cu sufletul său, Duhul Sfânt, şi să devii moştenitor al binecuvântărilor Dumnezeu-omului Hristos. “Dialogul contemporan al dragostei” care îmbracă forma unui sentimentalism ieftin, este în realitate o negare a sfinţirii mântuitoare a Duhului şi a credinţei în adevăr (2 Tes. 2, 13), care este unica “dragoste de adevăr” mântuitoare (1 Tes. 2, 10). Esenţa dragostei este adevărul; dragostea vieţuieşte şi înfloreşte în adevăr. Adevărul este inima oricărei virtuţi dumnezeieşti şi prin urmare şi a dragostei. Şi fiecare dintre aceste virtuţi dumnezeieşti predică şi propovăduieşte despre Dumnezeu-omul Iisus care este singura Persoană Care reprezintă întruparea şi chipul Adevărului divin, cu alte cuvinte Pan Adevărul.

Dacă adevărul ar fi altceva decât Dumnezeu-omul Hristos, dacă ar fi gândire, o idee, o teorie, minte, ştiinţă, filosofie, cultură, om, umanitate, lumea sau întregul univers sau oricine sau orice altceva sau toate la un loc, ar fi un lucru minor, insuficient, finit, muritor. Adevărul, însă, este o persoană şi, într-adevăr, persoana Dumnezeu-omului Hristos, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, şi ca atare este nemuritoare şi nesfârşită, veşnică. Aceasta deoarece în Domnul Iisus, Adevărul şi Viaţa au aceeaşi esenţă: ele sunt Adevărul veşnic şi Viaţa veşnică (cf. Ioan 14, 6; 1, 4-17). Cel ce crede în Domnul Iisus Hristos creşte neîncetat prin Adevărul Său în nemărginirea divină. El creşte cu toată fiinţa sa, cu toată mintea sa, cu toată inima şi cu tot sufletul său. Oamenii vieţuiesc în Hristos “ţinând adevărul în iubire”, fiindcă doar în acest fel noi trebuie “să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos” (Efes 4, 15). Acest lucru este întotdeauna împlinit “împreună cu toţi sfinţii (Efes. 3, 18), întotdeauna în Biserică şi prin Biserică, fiindcă o persoană nu poate creşte în El “Carele este capul” trupului Bisericii, cu alte cuvinte în Hristos, în vreun alt fel.

Să nu ne înşelăm. Există şi “un dialog al falsităţii”, atunci când cei ce discută se mint unii pe alţii în mod conştient sau inconştient. Acest tip de dialog este propriu “tatălui minciunii”, diavolul, “căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Este, de asemenea, un lucru obişnuit pentru colaboratorii săi conştienţi ori inconştienţi să-şi atingă “adevărul” lor cu ajutorul minciunilor atunci când ei vor să-şi împlinească binele lor prin rău. Nu poate exista nici un “dialog al dragostei” fără dialogul adevărului. Altminteri, acest dialog nu este adevărat şi nu este firesc. Ca atare, porunca Apostolului cere ca “dragostea să fie nefăţarnică” (Rom. 12, 9).ecumenism-brazilia-2.jpg

Despărţirea şi detaşarea eretico-umanistă faţă de dragostea de adevăr este un semn al lipsei credinţei teandrice, precum şi a pierderii echilibrului şi bunului simţ teandric. În orice caz, aceasta nu a fost niciodată şi nici nu este calea urmată de Sfinţii Părinţi. Ortodocşii sunt înrădăcinaţi şi întemeiaţi în adevăr numai “împreună cu toţi sfinţii” şi au proclamat această dragoste teandrică şi mântuitoare pentru lume şi pentru întreaga creaţie a lui Dumnezeu din vremea Apostolilor şi până azi. Pacifismul umanist, minimalist şi moralist al ecumeniştilor contemporani face doar un singur lucru: aduce la lumină rădăcinile lor umaniste bolnave, cu alte cuvinte filosofia lor bolnavă şi plăpânda lor moralitate “după predania omenească” (Col. 2, 8). Ei ne descoperă criza credinţei lor umaniste, precum şi insensibilitatea lor prezumţioasă faţă de istoria Bisericii, adică faţă de continuitatea sa apostolică şi sobornicească în adevăr şi în har. Iar sfânta, apostolica, patristica gândire îndreptată spre Dumnezeu, precum şi cugetarea îndumnezeită sunt binevestite prin gura Sfântului Maxim Mărturisitorul care rosteşte acest adevăr: “fiindcă credinţa este temelia lucrurilor care-i urmează, adică nădejdea şi dragostea, care desigur că sprijină adevărul” (PG 90 c, 1189 A).

Învăţăturile despre erezii ale Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-omului Hristos, formulate prin Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi şi Sfintele Sinoade spun că ereziile nu sunt o Biserică şi nici nu pot fi o Biserică. De aceea, ele nu pot avea Sfintele Taine, mai ales Taina Euharistiei, taina tainelor.

Sfânta Euharistie este totul şi toate în Biserică: chiar Dumnezeu-omul Iisus Hristos, Biserica însăşi şi în general totul cu privire la Dumnezeu-omul Hristos. Cuminecarea interconfesională, adică participarea împreună cu ereticii la Sfintele Taine şi, mai ales, la Sfânta Euharistie, reprezintă cea mai neruşinată trădare a Domnului nostru Iisus Hristos, trădarea lui Iuda. Aceasta reprezintă, mai ales, o blasfemie adusă întregii Biserici celei una a lui Hristos, a Sfintei Tradiţii a Bisericii. Astfel, unul care face aceasta ar trebui să se lipsească de modul de gândire hristic şi de propria conştiinţă faţă de Sfintele Taine, de sfintele lor înţelesuri şi sfintele porunci de a urma această cale. Mai întâi, ar trebui să ne întrebăm pe ce fel de eclesiologie şi pe ce fel de teologie a Bisericii se bazează “cuminecarea interconfesională”? Aceasta deoarece întreaga teologie ortodoxă nu este fondată şi nu se bazează pe “cuminecarea interconfesională”, ci pe realitatea teandrică a Împărtăşaniei înseşi (cf. 1 Cor. 1, 9; 10, 16-17; 2 Cor. 13, 13; Evrei 2, 14; 3, 14; Ioan 1, 3). Ideea cuminecării interconfesionale este contradictorie în ea însăşi şi de neconceput pentru conştiinţa ortodoxă sobornicească.

Al doilea fapt, cu adevărat un fapt sfânt al credinţei ortodoxe, este următorul: în învăţătura ortodoxă cu privire la Biserică şi Sfintele Taine, cea mai mare şi unica taină este Biserica însăşi, trupul Dumnezeu-omului Hristos, aşa încât ea este singurul izvor şi conţinutul tuturor Sfintelor Taine. În afara acestei taine teandrice a Bisericii, taină peste toate tainele, nu există şi nu pot exista alte “taine”; de aceea, nu poate exista o cuminecare interconfesională a tainelor. Prin urmare, putem vorbi despre Taine în contextul acestei taine atotcuprinzătoare care este Biserica. Aceasta deoarece Biserica Ortodoxă, ca Trup al lui Hristos, este izvorul şi temelia Tainelor şi nu invers. Sfintele Taine nu pot fi considerate ca fiind deasupra Bisericii sau studiate în afara Trupului Bisericii. Din această pricină, în acord cu gândirea Bisericii soborniceşti a lui Hristos şi cu întreaga tradiţie ortodoxă, Biserica Ortodoxă nu recunoaşte existenţa altor taine în afara sa şi nici nu le recunoaşte ca fiind taine, iar omul nu poate primi Sfintele Taine până ce unul ca acesta nu se întoarce de la “Bisericile” eretice, adică de la falsele biserici, prin pocăinţă, la Biserica Ortodoxă a lui Hristos. Până atunci, unul ca acela rămâne în afara Bisericii, neunit cu ea prin pocăinţă şi este, după părerea Bisericii, un eretic şi, prin urmare, se află în afara posibilităţii împărtăşirii mântuitoare, fiindcă “ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?” (2 Cor. 6, 14).

Apostolul neamurilor, cu autoritatea pe care a primit-o de la Dumnezeu-omul Hristos, ne dă această poruncă: “De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit. 3, 10). Cum poate cineva care nu numai că nu-l respinge pe “eretic”, ci I-l şi dăruieşte pe Domnul Însuşi prin Sfânta Împărtăşanie, zic, cum poate unul ca acesta să facă parte din rândul celor ce împărtăşesc sfânta credinţă teandrică şi apostolică? În plus, iubitul ucenic al Domnului Iisus, apostolul iubirii, ne dă această poruncă: “să nu primiţi în casa voastră” (2 Ioan 1, 10) pe cel ce nu crede în întruparea lui Hristos şi nu acceptă învăţăturile evanghelice despre El ca Dumnezeu-om.

Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli spune răspicat: “Orice episcop sau preot care se roagă dimpreună cu ereticii să se oprească din slujire, dar dacă unul ca acesta îngăduie ca ereticii să slujească în Biserică, atunci să se caterisească” (cf. Canonului 33 al Sinodului din Laodiceea).

Nu este oare limpede acest canon? Canonul 65 al Sfinţilor Apostoli ne arată: “Dacă vreun cleric sau mirean intră în sinagoga evreilor sau în vreun templu al ereticilor spre a se ruga, unul ca acesta să fie nu numai caterisit, dar şi afurisit”, iar acest lucru este limpede chiar şi pentru mintea cea mai primitivă. Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli ne spune: “Poruncim ca orice episcop sau preot care acceptă vreun botez al ereticilor sau vreo jertfă de-a lor să fie caterisit; căci în ce fel poate Hristos să se împace cu Veliar sau ce are oare de împărţit credinciosul cu cel necredincios?”.

papa.gifEste limpede chiar şi pentru un orbaceastă poruncă ne îndeamnă ca nu numai să nu recunoaştem vreuna dintre tainele ereticilor, ci să le şi socotim nelegitime şi lipsite de har dumnezeiesc. Sfântul Ioan Damaschin, de Dumnezeu înţelepţitul purtător al Sfintei Tradiţii patristice soborniceşti şi apostolice a Bisericii lui Hristos ne arată din inimă faptul că toţi Sfinţii Părinţi, toţi Sfinţii Apostoli şi toate sfintele sinoade ale Bisericii ne-au învăţat următorul adevăr teandric: “Pâinea şi vinul nu reprezintă un simbol al trupului şi sângelui lui Hristos (ferească Dumnezeu!); ci însuşi trupul şi sângele Domnului… fiind numite Împărtăşanie, întrucât noi primim dumnezeirea lui Hristos prin intermediul ei. Şi cu adevărat aşa este fiindcă prin ea, noi ne împărtăşim cu Hristos şi primim Trupul şi dumnezeirea Sa în noi; prin ea, noi ne împărtăşim şi ne unim unul cu celălalt; fiindcă dacă ne împărtăşim dintr-o pâine, noi toţi devenim un trup şi un sânge al lui Hristos şi ne unim unul cu celălalt şi suntem socotiţi a face parte din acelaşi trup cu Hristos. Să ne păzim, deci, cu orice preţ, de a lua Împărtăşania de la eretici sau de a le-o oferi acestora. «Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor» (Mt. 7, 6), ne spune Domnul, ca nu cumva să devenim părtaşi la învăţăturile lor false şi la osândirea lor.

Dacă există o astfel de unire cu Hristos şi unul cu altul, atunci cu adevărat ne unim cu toţi cei cu care ne împărtăşim, fiindcă această unire vine în urma unei libere voinţe şi nu fără intervenţia judecăţii noastre. Fiindcă noi toţi suntem un trup, fiindcă noi «toţi ne împărtăşim dintr-o pâine» aşa cum spune dumnezeiescul Apostol (1 Cor. 10, 17)”. (Sf. Ioan Damaschin, O expunere exactă a credinţei ortodoxe, 4, 13, P.G. 94; c. 1149, 1152, 1153). Sfântul Teodor Studitul, mărturisitorul neînfricat al adevărurilor teandrice ortodoxe, proclamă către toţi oamenii: “A primi împărtăşanie de la un eretic sau de la unul care o strică dinaintea unui dumnezeu străin te apropie de diavolul.” (Teodor Studitul P.G. c. 1668c). După spusele sale, pâinea ereticilor nu este “trupul lui Hristos” (ibid. c. 1597A). Ca atare, “atunci când dumnezeiasca pâine a ortodocşilor este împărtăşită, credincioşii devin un trup; în acelaşi mod împărtăşania eretică împlineşte acelaşi lucru în cazul celor ce se împărtăşesc din ea, făcându-i pe aceştia un trup care este împotriva lui Hristos” (Ibid. c. 1480 CD). În plus, împărtăşania de la eretici nu este pâinea comună, ci otravă care vatămă trupul, întunecând şi înnegrind sufletul (ibid. c. 1189c.)”.

(Sf. Iustin Popovici, Credinta Ortodoxa si viata in Hristos, Ed. Bunavestire).

8.jpg


Categorii

Dogme/ erezii, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Sfantul Iustin Popovici, Teologie ortodoxa, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

49 Commentarii la “Sf. Iustin Popovici despre ECUMENISM ca DIALOG AL MINCIUNII

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Este foarte interesanta ideea Parintelui Iustin Popovici, ca Ecumenismul este în fapt o TRADARE FOARTE VICLEANA A LUI HRISTOS!

    Asa si este, din moment ce HRISTOS ESTE ADEVARUL! Iar Adevarul este PERSOANA DUMNEZEIASCĂ!

    Si din moment ce Acest ADEVAR-PERSOANĂ a spus Apostolilor Săi când i-a trimis la propovaduire CA SA LE PREDEA TURTUROR NEAMURILOR şi SEMINTIILOR DE POPOARE TOT CEEA CE EL I-A INVATAT PE Ei-APOSTOLII, si dacă, mai mult decât atât Hristos i-a şi insarcinat pe Apostoli ca sa-i invete pe oameni SA şi PAZEASCA (prin urmare nu numai să-i înveţe ca să ştie apoi..teoretic)…TOATE …CATE EL LE-A PORUNCIT…(cf. MATEI, cap.28, vers.19 şi 20)!,

    Şi cum multe neamuri de crestini au ajuns de la 1054 si apoi de la 1517 SA NU MAI PAZEASCA TOATE CELE PE CARE HRISTOS LE-A PORUNCIT PRIN APOSTOLI,

    Ei bine, Atunci NEPAZIREA PORUNCILOR ADEVARULUI – PERSOANA, inseamna DISPRETUIREA VOII LUI SI A AUTORITATII LUI SI A ÎNŢELECPIUNII LUI ŞI A DUMNEZEIRII LUI CARE… NU POATE GRESI niciodată şi nicând!

    Si, iarasi, din moment ce numai noi ORTODOCSII am pastraCREDINTA CEA UNA (cf. Efeseni, cap.4, vers.5) si care a fost data Sfintilor ODATA PENTRU TOTDEAUNA (cf. IUDA, cap.1, vers.3), si daca noi ortodocsii avem PARTASIE cu cei CARE NU ÎI RESPECTA CUVINTELE şi PORUNCILE şi RÂNDUIELILE CELE PE CARE HRISTOS LE-A PORUNCIT prin Apostolii săi LUMII ÎNTREGI, atunci devenim si noi PARTASI LA PACATE STRAINE si COMPLICI LA MINCIUNA şi NEASCULTAREA de DUMNEZEU a ALTORA!!!

    Cred că trebui sa ne gandim la cateva texte din Sfanta Scriptura, unde se vorbeste despre TOTUL (TOTALITATEA INTEGRALA) DE INVATATURA SI PUTERE SI HAR care a fost PORUNCIT DE HRISTOS CA SA FIE PREDAT DE APOSTOLI, si pe care ei cu adevarat l-au predat:

    – MATEI, cap.28, vers.20!,

    – 1 CORINTENI, cap.11, vers.23 (prima jumatate de verset)!

    – FAPTELE APOSTOLILOR, cap.20, vers.27!,

    – 1 TIMOTEI, cap.6, vers.13 si 14 si mai ales 20!,

    – 2 TIMOTEI,cap.2, vers.1 si 2!

    – APOCALIPSĂ, cap.22, vers.18 şi 19,

    – 1 CORINTENI, cap.11, vers.2,

    – 2 TESALONICENI, cap.2, vers.15

    Si daca vom judeca bine si vom reflecta asupra acestor texte importante din Sf. Scriptura, vom intelege ca crestinii apuseni NU AU PAZIT INTACTA si ORIGINALA si ASA CUM A FOST PORUNCITA DE CATRE HRISTOS INVATATURA si LUCRAREA SFINTITOARE A BISERICII CRESTINE şi nici PREDANIILE date de APOSTOLII lui HRISTOS…!
    Ci au renuntat SI S-AU LEPADAT DE MULTE DIN INVATATURILE DE LA INCEPUT ALE CRESTINISMULUI, iar acum chipurile parca ar vrea SA REFACA INVATATURA SI PRACTICILE DE LA INCEPUTURI!

    ESTE O MARE MINCIUNA! Sunt MANDRII si obraznici!

    In loc sa-si vada greselile şi să vină cu pocăinţă în Staulul Ortodoxiei, NU, ei vin cu fruntea sus si cu propuneri…mincionoase in “duhul dragostei” pentru o unitate a noastră a celor DIN ADEVĂR CU EI, care AU CURVIT DUHOVNICEŞTE FAŢĂ DE ADEVĂRUL-PERSOANĂ-MÂNTUITORUL LUMII!

    Numai ca Dragostea de care vorbea Sf. Pavel ca este cea mai mare virtute ARE UN SEMN EXRTRAORDINAR DIN CARE SE CUNOASTE că ESTE ADEVARATA si nu falsă şi anume ne spune Sf. Apostol Pavel in 1 CORINTENI, cap.13, in versetul 6. ca DRAGOSTEA “NU SE BUCURA DE NEDREPTATE CI SE BUCURA DE ADEVAR”!!

    Iar apostolul IUBIRII, Sf. IOAN EVANGHELISTUL, spune ceva si mai frumos, într-o Epistolă a sa, el care a vorbit aşa de frumos despre IUBIRE şi a pus ca DUMNEZEU ESTE IUBIRE! (cf. 1 IOAN, cap.4, vers.!
    Si anume in a treia sa epistola soborniceasca Sf. Ioan, Apostolul IUBIRII spune ca: “MAI MARE BUCURIE DECAT ACESTA NU AM: SA AUD CA FII MEI UMBLA INTRU A D E V A R” (CF. 3 IOAN, cap.1, vers.4)!!!

    Numai ca promotorii Ecumenismului NU ÎI FAC BUCURIE IN CER APORTOLULUI IUBIRII, FIINDCA NU UMBLA INTRU ADEVAR, ci ca niste amagitori, mereu vorbesc despre dragoste dar despre UNA MININOASA, si mereu vorbesc despre Adevar si invata despre el, DAR NU AJUNG NICIODATA SA-L CUNOASCA SI SA-L POSEDE (cf. 2 TIMOTEI, cap.3, vers.7)…in intregimne si NEVATAMAT DE minciuna cea ucigasa de minte si de suflet (cf. Sf. IGNATIE BRIANCIANINOV)!

    Noi, cei care iubim ORTODOXIA CEA CURATĂ să ramanem FII APOSTOLILOR ADEVARULUI, ca sa le facem bucurie in Cer si ca sa ne bucuram si noi IN CER DE VEDEREA LUI DUMNEZEU SI DE PARTASIA CU APOSTOLII ADEVARULUI SI AI VIETII VESNICE!

    AMIN! SLAVIT SA FIE DOMNUL HRISTOS-ADEVARUL!

  2. “Părinţii Sinodului acestuia legiuiesc să rămâie adevărate, şi până la sfârşitul veacului neclătite, Credinţa, şi Dogmele cele de Dumnezeu predanisite ale tuturor sfinţilor, care au strălucit în Biserica lui Dumnezeu , şi au stătu în lume ca nişte luminători şi de viaţă dătători. Şi împreună anatematisesc şi ei pe toţi vrăşmaşii adevărului, adică pe ereticii aceia pe care i-au anatematisit şi sfinţii aceia Părinţi.”…

    Fragment din Pidalionul publicat in anul 1844 de Biserica Ortodoxa din Tarile Romane, ce cuprinde si talcuiri la canoane:
    http://www.marturisitorortodox.ro/Pidalionul-Sfintele-Canoane-ale-Bisericii-Ortodoxe.html

    De asemenei, aici se gasesc alte citate din aceleasi Sfinte canoane si anatema Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil (care acum s-a reunit cu Patriarhia Moscovei) asupra ecumenismului:
    http://www.sihastru.net/mirem/crez_orth/canoane.html

  3. http://www.credo.ro/ecumenism.php

    Canonul 45 al Sfintilor Apostoli

    Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se, sa se afuriseasca numai; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca. – PIDALION (Carma Bisericii Ortodoxe)

    Resurse

    * Biserica Ortodoxa si Ecumenismul – Sf. Iustin Popovici
    * Scrisoare athonita impotriva tendindelor ecumeniste din Biserica
    * Ecumenismul: Concluziile Conferintei Inter-ortodoxe de la Tesalonic
    * Saptamana de rugaciune ecumenista
    * Despre ecumenism cu Pr. Arsenie Papacioc
    * Despre catolici – Sf. Cuv. Paisie de la Neamt
    * Ortodoxie si ecumenism
    * Ortodoxie si catolicism

    Marturii

    * Pr. Dumitru Staniloaie: “Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre”

    * Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: “Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru”

    * Pr. Arsenie Papacioc: “Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”

    * Pr. Ardian Fageteanu: “Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX”

    * Pr. Ilie Cleopa: “Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!”

    * Pr. Iustin Parvu: “Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica”

    * Pr. Arsenie Boca: “Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa”

    * Cuv. Paisie Aghioratul: “Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.”

  4. Vor veni vremuri grele pentru biserica, insa nu din exterior ca pana inainte de 1989 ci chiar din interiorul biserici, iar cei care vor vrea sa fie crestini autentici vor fi prigoniti. Nu ar trebui sa ne mai miram de aceste erezi, ci sa fim pregatiti si sa ne intarim in rugaciune.Sa ne rugam ca domnul sa nu lase biserica sa, mireasa sa, sa fie batjocorita de catre eretici. Vom ramane sub ascultarea ierarhilor nostri, atata timp cat ramanem in ortodoxie. Daca ies din adevarul ortodox suntem liberi sa nu facem ascultare, findca vrem sa fim O R T O D O C S I !!!!!!!

  5. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “Popa de profesie…” sau cum se face batjocorirea lui Hristos astazi
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » NEVOIA DE MARCU EUGENICUL, NEVOIA DE MARTURISIRE
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Parinte Epifanie despre participarea Bisericii Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor si despre “ziua mondiala a rugaciunii”
  8. Trufie,sa crezi ca numai tu crezi cu adevarat in Isus.Am cunoscut catolicii in mod nemijlocit,au credinta la fel ca noi,nici mai mult nici mai putin.Cine ne permite noua sa afirmam ca numai noi detinem adevarul?Adevarul numai Dumnezeu il stie,noi numai ne straduim sa respectam invataturile si sa ne iubim unii pe altii,cum si el ne-a iubit pe noi.Ce fel de iubire e asta?Mi se pare ca seamana mai degraba a dispret.Iar teoriticienii catolici nu sunt deloc asa intransigenti in judecata vis-a vis de ortodocsi,in ciuda faptului ca sustin,de cele mai multe ori in necunostinta de cauza,ca religia lor e cea adevarata.Nu-mi place inversunarea,deloc.

  9. Spune Hristos ca daca primim pe unul din acestia mici – apostoli, propovaduitori, prooroci, cuviosi – in numele Lui, pe El Il primim. Daca nu ii primim pe acestia si marturia lor, nici pe El nu il primim!
    Dna Elena, chiar nu vedeti absurditatea (ca sa ma exprim eufemistic) unei astfel de acuzatii aruncate Cuviosului Iustin Popovici? Daca acest sfant a fost trufas, atunci au fost trufasi toti Sfintii Parinti care ne-au lasat Crezul Bisericii si care au dat anatemei pe eretici!

    Apoi, v-am rugat deja sa cercetati atent si rabdator atat cuvintele sfintilor parinti cat si viata lor. Graba si nerabdarea va face sa nu intelegi cu adevarat aceste marturii pe care vi le-am adus in fata.

    In viata cuviosului Iustin Popovici, publicata si in romana, (Cuviosul Iustin Popovici, Viata si minunile, Ed. Sophia) este relatata o minune pe care a facut-o acest sfant cu o familie, sot si sotie (p.100). Nu numai ca sotul era de alta credinta, protestant, dar sotia fusese ortodoxa si se indepartase de credinta ei. Insa necazurile venind peste ei, au aflat ajutor si scapare la mormantul cuviosului Iustin Popovici. Este doar una din minunile facute la mormantuk sfantului, insa am selectat-o special pe aceasta ca sa pricepeti cum marturisirea ferma a adevarului este insotita de dragostea lucratoare fata de toti.
    Spuneti-mi din toata pletora de teologi catolici macar unul prin care sa fi lucrat Duhul Sfant asa cum a lucrat prin Iustin Popovici. Asa cum v-am spus deja, iubirea sfintilor fata de toti oamenii este o iubire in adevar, iubire care marturiseste credinta cea adevarata si osandeste minciuna si erezia. Iubirea fara gust(ul harului dumnezeiesc) si mincioasa a ereticilor este doar o vorbarie eleganta si cultivata, dar neputincioasa in a ajuta in mod real oamenii in necazurile lor.

    PS: Corect se scrie Iisus, nu Isus, deoarece este numele Mantuitorului, ca Fiul al lui Dumnezeu. Isus este un nume obisnuit evreiesc, pe care l-au purtat si altii – Isus Navi, Isus Sirah.

  10. Despre iubirea si delicatetea inimii Cuviosului Iustin Popovici:

    La celalalt sa te duci cu pasi de porumbel. Asadar, sa te apropii de el in mod delicat si cu blandete, pentru ca semenul tau are si el fricile si supararile sale. Are si asa destula greutate pe suflet, ca sa-i mai adaugi si tu“. (citat de IPS Amfilohie Radovici).

    “Ii placea sa primeasca oaspeti, sa-i asculte pe indelete, la fel ca un copil mic, iar la sfarsit, sa-i petreaca, cu multa dragoste, pana la poarta manastirii. Odata, cand m-am intors din Grecia si i-am povestit diferite lucruri despre Sfantul Munte a inceput sa planga. Surprins, l-am intrebat de ce plange, iar el a zis atunci:

    – Ah, Justine, cum te-ai chinuit tu toata viata… Adevaratii calugari sunt cei care traiesc la Sfantul Munte.

    Dupa aceea, s-a intors spre mine si m-a intrebat:

    – Ce spui, parinte Amfilohie: exista mantuire pentru mine? Sa stii ca am o nadejde: pentru rugaciunile oamenilor sfinti care traiesc acolo, poate ma va mantui Dumnezeu.

    Astepta de la mine sa-i dau o speranta de mantuire. Atat de mare era smerenia sa.

  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Iustin Popovici - Noul sfant filosof si martir al lui Hristos in vremurile noastre
  12. “Fără bunătate şi gingăşie viaţa este iad. Simţind bunătatea Preabunului şi Preagingaşului, eu sunt cu totul în rai”.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/03/25/sf-iustin-popovici-noul-sfant-filosof-si-martir-al-lui-hristos-in-vremurile-noastre/

  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Filotei Zervakos: SE IMPUNE SA SPUI ADEVARUL CAND E NESOCOTITA SFANTA TRADITIE!
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Serafim Alexiev si intristarea pentru apostazia generala
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL IUSTIN POPOVICI - constiinta vie a Ortodoxiei patimitoare - 30 de ani de la mutarea in Cer
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » ERETICUL ARIE - BIRUIT LA NICEEA, DAR BIRUITOR ASTAZI?
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » MARTURISIRE DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI IN BISERICA GRECIEI
  18. Stire“ este scurta dar la obiect documentata. Are ca scop atentionarea celor mai slabi dintre noi, care pot cadea usor in plasa lor, caci argumente daca nu exista sunt mai apoi inventate. Eu sunt ortodox si cred ca macar cele doua mari religii crestine ar trebui sa se uneasca impotriva acestui pericol martori lui iehova .31.03.2006: Unitate….macar acum (Sebi, Mures)

  19. @Sebi: Draga frate, iarta-ne, dar nu are logica, nici temei duhovnicesc ceea ce afirmi: adica, de frica unor sectanti, sa ne aruncam in bratele unor eretici? Cand au facut asa ceva Sfintii Parinti? Raspunsul este: niciodata. Niciodata in istoria Bisericii Sfintii Parinti nu au facut aliante cu ereticii ca sa scape de o grupare sectara si mai ratacita sau de un pericol foarte mare, cum ar fi cucerirea de catre o putere pagana. Iar cei care au facut aceasta sunt socotiti de Biserica drept apostati, cum a fost cazul patriarhului de pe vremea Sf. Maxim Marturisitorul, care a facut alianta cu monotelitii ca sa protejeze imperiul bizantin de cucerirea paganilor arabi. Un alt caz este sinodul de la Ferrara-Florenta, unde ierarhii Bisericii au cazut in serie, cu exceptia Sf. Marcu Eugenicul. Unirea cu catolicii s-a facut cu impresia ca astfel se va salva caderea Constantinopolului. A fost exact invers: datorita unirii apostate cu catolicii, cetatea a fost cucerita de turci.
    Apropierea de catolici este propovaduita astazi sub tot felul de pretexte, unul dintre ele fiind, de pilda, cel al contracararii secularismului sau al ideologiilor anti-crestine. Insa a apela la catolici pentru a da marturie despre viata evanghelica este echivalent cu a recunoaste ca Biserica Ortodoxa nu detine deplinatatea marturiei apostolice, ca nu isi este suficienta in a marturisi pe Hristos, deci ca nu ar fi …pe de-a-ntregul Biserica. Si acest lucru este desfranare, necredinta, lepadare de fidelitatea fata de Biserica pe care Hristos a intemeiat-o cu scump sangele Sau.

  20. Pingback: Război întru Cuvânt » Se pregateste in Cipru vanzarea Bisericii catre Papa?
  21. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Ilarion Troitki – Crestinismul sau Biserica? (II) DEGHIZAREA EREZIILOR SUB MASCA EVANGHELIEI
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » MITROPOLITUL ARTEMIE DE KOSOVO MARTURISIND DESCHIS DESPRE ORTODOXIE SI EREZIA ECUMENISTA (Tesalonic, 2004)
  23. Pingback: Razboi întru Cuvânt » MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU DA ANATEMEI PE ECUMENISTI LA SINODICONUL ORTODOXIEI / Dezvaluiri importante la Volos (Grecia)
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL IUSTIN POPOVICI – constiinta vie a Ortodoxiei patimitoare – 31 de ani de la mutarea in Cer
  25. Pingback: Război întru Cuvânt » Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (II). “Stiti voi, fratilor, care este arma cea mai puternica a omului pe pamant?…”. De ce o lepadam tocmai pe ea?
  26. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “Episcopul” romano-catolic de Iasi, Gherghel – disperat de refuzul IPS TEOFAN de a mai participa la “octava de rugaciune” ecumenista din luna ianuarie
  27. Pingback: Razboi întru Cuvânt » POLITICA PASILOR MARUNTI. Noua strategie ecumenista a Romei adaptata actualului context
  28. Pingback: Război întru Cuvânt » Ce este Adevarul? UN CUVANT CAPITAL AL SFANTULUI IUSTIN POPOVICI SI O MEDITATIE PE MARGINEA SA. Totul in Hristos…, nu doar in numele Lui!
  29. Pingback: Război întru Cuvânt » 14 IUNIE – SFANTUL IUSTIN POPOVICI: “In istoria neamului omenesc au existat trei caderi principale: cea a lui Adam, cea a lui Iuda si cea a papei”
  30. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Iustin Popovici: “SFINTENIA ESTE STAREA NORMALA A SUFLETULUI NOSTRU… Sa te sfintesti tu insuti mai intai, si apoi sa sfintesti pe altii“
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate