Sfantul Ioan Casian – o pilda de la avva Moise despre DREAPTA SOCOTEALA IN ALEGEREA SFATUITORILOR, despre DEZNADEJDE si despre COMPATIMIREA cu cei raniti de ispite si de patimi

28-02-2008 Sublinieri

sfioancasian_poza.jpg

In ziua praznuirii Sfantului Ioan Casian si a prietenului sau iubit, Sfantul Gherman, – amandoi de origine dobrogeana si mai tarziu buni ucenici ai marelui Ioan Gura de Aur -, va propunem o pilda minunata si bogata in sensuri practice pentru viata noastra in Hristos, luminatoare si datatoare de multa nadejde si aripi duhovnicesti, desprinsa din cartea “Convorbiri duhovnicesti, o comoara de invataturi si pilde patristice de o frumusete a stilului si de o actualitate aproape neverosimile, de parca ar fi fost scrisa astazi, raspunzand intr-o maniera adesea neasteptata la atatea intrebari si probleme pe care ni le punem sau pe care… nici macar nu le constientizam sau nu avem curajul sa ni le punem.

Este o carte dintre acelea de care ai nevoie in permanenta, in orice etapa a vietii, la care mereu e nevoie sa te intorci, este prin excelenta o carte-calauza, o carte in care parca ii simti aievea pe Sfintii Ioan si Gherman cum te iau de mana si te poarta pe la toti marii batrani egipteni (avvi adevarati) ai timpului lor, invatandu-te pas cu pas tainele vietii duhovnicesti, dand la o parte, una cate una, hatisuri intregi de ispite foarte fine si ascunse si scotandu-te la luminisul dreptei-socotinte si al Caii Imparatesti. Nu stim daca este prea mult a spune ca este un Pateric discursiv, adica explicat si desfasurat, facut mai accesibil si mai aplicat.

Cateva din lucrurile absolut esentiale pe care credem ca ni le transmite cu precadere Sfantul Ioan Casian prin aceasta scriere – motiv pentru care vom continua sa va oferim si in zilele si saptamanile urmatoare cateva fragmente importante din ea – ar fi, dupa parerea noastra:

  • constientizarea insemnatatii centrale pentru viata crestinului a dreptei-socoteli, a formarii discernamantului;
  • accentuarea si exemplificarea necesitatii de a tine “calea de mijloc”, imparateasca, departe atat de ispitele de-a stanga, trupesti si lumesti, cat si de cele de-a dreapta, care tin de rigiditatile, de excesele sau de inselarile in trairile si in nevointa duhovniceasca;
  • focalizarea sensibilitatii si a trezviei noastre asupra unor idei, clisee pioase, prejudecati cu aparenta buna, binecuvantata, de virtute

si

  • denuntarea a numeroase “brese”/”erezii” (nu atat dogmatice, cat privind Viata Duhului) in gandirea noastra, ajungand la descoperirea unei legi duhovnicesti foarte putin cunoscuta si cu totul neluata in seama astazi: ca tocmai de la lucrurile aparent mici si insesizabile, adesea inconstiente, de la ispite ale mintii pe care obisnuim sa le trecem cu vederea, de la conceptii gresite pe care le avem intr-un chip foarte subtil si acoperit incep si marile caderi, marile curse si chiar marile dezastre duhovnicesti in care noi sau cei de langa noi cadem de multe ori… si nici nu mai stim de cand, de unde si de la ce a inceput totul…

Dupa cat de multe inveti de la Sf. Ioan Casian este cu neputinta sa nu-l ai la evlavie si apoi si sa nu-l simti efectiv ca pe un parinte al tau, ba chiar ca pe un prieten apropiat… De altfel, una din temele lui favorite este chiar prietenia duhovniceasca, iar articolul de aici al parintelui ortodox francez Marc-Antoine de Beauregard este inspirat (asa cum o si arata) in proportie de 99% de ideile Sfantului Ioan Casian.

Sfinte Ioan Casian, lumineaza-ne si noua mintea cea tulburata si intunecata, deschide-ne inima si invata-ne si pe noi indreptarile Domnului!

***

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

sfioancasian.jpg

Dupa cum nu toti tinerii arata acelasi zel pentru invatatura si pentru a-si forma mai bune deprinderi, la fel si batranii nu sunt toti la fel de desavarsiti si de incercati. (…)

De aceea nu trebuie sa urmam exemplele si indrumarile tuturor batranilor pe care-i recomanda doar parul lor alb si viata indelungata, ci pe ale acelora despre care ne-am convins ca s-au distins din tinerete prin viata lor demna de lauda, formati nu dupa propriile lor inchipuiri, ci dupa mostenirea duhovniceasca lasata de cei vechi. Sunt unii a caror multime de pacate este mare, carora de timpuriu le-a placut mai mult odihna si, imbatraniti in ale trandaviei, isi castiga autoritatea nu prin maturitatea cugetelor, ci prin numarul anilor. (…)

Parul alb al acestora il foloseste ca autoritate dusmanul cel viclean pentru a induce in eroare pe cei tineri, iar pe cei care au putut fi chemati pe calea desavarsirii, fie din imbold, fie prin sfatul altora, el se grabeste sa-i tulbure si sa-i insele punandu-le in fata asemenea chipuri nevrednice de a fi pilda, ducandu-i prin invatatura si obiceiurile acestora la un fel de slabiciune vatamatoare si la o descurajare aducatoare de moarte

Voind sa va dau exemple in aceasta privinta, nu pomenesc nume, ca sa nu fac si eu ceva rau, asemenea celui ce a dat pe fata taina fratelui sau, si voi arata numai un fapt petrecut, in masura in care va ofera invatamintele necesare. Asadar, un tanar nu dintre cei mai rai s-a dus sa se marturiseasca la un batran cunoscut foarte bine de noi si i-a spus simplu ca este nelinistit de ispitele trupului si de duhul desfranarii, crezand ca va gasi in cuvintele duhovnicului o mangaiere pentru chinul lui launtric si un leac pentru ranile sufletesti. Dar batranul, mustrandu-l cu cuvinte foarte aspre, i-a spus ca este un nenorocit, nevrednic de a purta numele de monah, ca unul care s-a putut lasa atras de cursele unor asemenea pofte. Mustrarea aceasta l-a ranit pe tanar in asa masura, incat a plecat din chilia batranului cu sufletul plin de tristete si de deznadajde.

Pe drum, pe cand el mergea abatut si fara sa se mai gandeasca la indreptare, ci, dimpotriva, cum sa-si implineasca dorintele care-l stapaneau, a intalnit pe parintele Apollo, cel mai demn de incredere dintre batrani. Acesta, privind chipul tanarului, si-a dat seama ca este framantat in inima lui de ceva si a vrut sa afle din ce pricina este atat de tulburat. Vazand ca tanarul nu raspunde nimic, desi era intrebat cu blandete, batranul a simtit ca nu fara motiv vrea sa ascunda prin tacere cauza tristetii care i se citea pe fata, si a cautat sa afle cu orice chip ce durere are pe suflet. La staruintele batranului, tanarul a marturisit ca se duce in sat sa se casatoreasca si sa paraseasca pentru totdeauna manastirea, fiindca, dupa spusele acelui duhovnic, el nu putea fi monah de vreme ce nu era in stare sa-si infraneze poftele carnii si nici sa gaseasca alt leac pentru ele. Batranul, mangaindu-l cu cuvinte blande, i-a spus ca si el este zilnic tulburat de aceleasi framantari si porniri si ca de aceea nu trebuie sa cada in deznadajde si nici sa se mire de ardoarea patimii, care nu se poate birui atat prin sfortari proprii, cat prin mila si harul Domnului.

L-a rugat sa-si amane hotararea cu o zi si sa se intoarca in chilia sa, iar el a plecat in graba la manastirea duhovnicului despre care a fost vorba. Cand a ajuns aproape, cu mainile intinse si cu lacrimi fierbinti a inaltat urmatoarea rugaciune:

Doamne, Tu care singur esti judecator nevazut, milostiv si lecuitor al ranilor ascunse si al slabiciunii omenesti, intoarce catre acest batran patimirea celui tanar, ca sa invete si acesta, si chiar la batranete sa inteleaga slabiciunile si lipsa de experienta a celor tineri“.

Si dupa ce el a terminat aceasta rugaciune, a vazut un etiopian negru stand in fata chiliei aceluia si indreptand impotriva-i sageti aprinse. Ranit neincetat, batranul alerga ca un nebun incoace si-ncolo, intrand si iesind din chilie, si, cum nu putea ramane locului, a inceput sa mearga pe acelasi drum pe unde plecase acel tanar. Cand l-a vazut parintele Apollo innebunit si apucat de furii, a inteles ca fusese lovit de diavol in inima cu acele sageti aprinse si ca in el lucreaza cu o caldura de nesuferit intunecarea mintii si tulburarea simtirii. Apropiindu-se de el, i-a zis: “Unde te grabesti si ce pricini te-mping sa-ti uiti de seriozitatea ta de batran si sa alergi ca un copil, fara nici un pic de liniste?” Chinuit de mustrari de constiinta si stingherit de agitatia rusinoasa de care era cuprins, credea ca batranul i-a inteles framantarea si tainele inimii si nu indraznea sa raspunda nimic.

Intoarce-te in chilie-i-a zis- si intelege ca pana acum, necunoscut sau dispretuit de diavol, n-ai fost trecut de el in numarul celor pe care zilnic ii atata si care se lupta cu el in gandurile si preocuparile lor. Dupa lungul sir de ani pe care i-ai trait in acest cin, acestea sunt primele sageti ale lui indreptate impotriva ta, caci pana acum n-ai avut ocazia in nici o zi sa le respingi sau sa le infrunti. De aceea Domnul a ingaduit sa fii acum ranit, pentru ca macar la batranete sa inveti a avea intelegere pentru slabiciunile altora si din experienta ta sa stii sa te cobori la sufletele firave ale celor tineri. Cand ti-a stat inainte un tanar chinuit de ispitele diavolului nu numai ca nu l-ai inconjurat cu nici o mangaiere, dar l-ai predat in mainile diavolului, aruncandu-l intr-o deznadejde primejdioasa care, daca depindea de tine, l-ar fi inghitit in mod grabnic. Daca dusmanul l-a atacat pe el cu atata putere, iar pe tine te-a dispretuit, este datorita faptului ca-i vedea virtutea innascuta in suflet si se grabea sa i-o nimiceasca mai dinainte cu sagetile lui aprinse, pizmuindu-i izbanda viitoare. A inteles, fara indoiala, ca e mai puternic decat tine si de aceea a socotit ca trebuie sa-l atace cu atata furie. Invata asadar din propria experienta sa compatimesti pe cei care sufera si sa nu-i arunci in deznadejde nimicitoare pe cei in primejdie, nici sa-i indarjesti prin cuvinte foarte tari, ci mai degraba sa-i intaresti prin mangaiere blanda si iubitoare, precum ne sfatuieste preainteleptul Solomon: <<Nu sovai sa-i slobozesti pe cei ce urmeaza sa fie ucisi>> (Pilde 24, 11). Dupa exemplul Mantuitorului nostru, nu strivi trestia zdrobita si nu stinge snopi de in aprins (Matei 12, 20); cere de la Domnul acel har prin care sa poti canta si tu cu credinta si virtute: <<Domnul mi-a dat limba invatata, ca sa stiu sa-l sprijin cu cuvantul pe cel ce este abatut >> (Isaia 50,4). Caci nimeni nu poate sa rabde cursele diavolului, nici sa stinga sau sa inabuse fierbintelile trupului, care ard ca un foc adevarat, daca nu-l ajuta harul lui Dumnezeu, care ocroteste si intareste slabiciunea noastra. De aceea, dupa ce am terminat de vorbit despre acea intelepciune mantuitoare prin care Dumnezeu a voit sa-l scoata pe acel tanar din focul primejdiei, iar pe tine, prin lovituri puternice, sa te invete ce este compatimirea, sa-L imploram pe Domnul cu rugaminti unite sa indeparteze prin porunca Lui aceste lovituri ale diavolului, care ti-au fost date spre folosinta. (Caci <<El insusi aduce durere si o lecuieste, El loveste si mainile Lui aduc sanatate>>[Iov 5,18]. <<El miluieste si inalta, ucide si invie, duce si scoate din iad>>[I Regi 2,6-7]. Si sagetile aprinse, care la rugaciunea mea ti-au fost trimise, cu roua prisoselnica a duhului Sau El le va stinge“.

Desi Domnul a facut ca aceasta ispita trimisa la rugamintea batranului sa treaca repede, asa cum a venit, ea totusi ne foloseste ca invatamant sa nu mustram pe cineva pentru pacatele pe care ni le-a marturisit, ci sa-i usuram durerea prin cuvinte binevoitoare.

Dar nepriceperea si usurinta unui batran, sau a mai multora, de a caror caruntete se foloseste dusmanul cel viclean pentru a insela pe cei tineri, sa nu va indeparteze si sa nu va intoarca de la acea cale mantuitoare despre care am vorbit, de la exemplul celor mai mari. Toate pornirile noastre trebuie destainuite fara nici o acoperire batranilor, care sunt leacuri pentru ranile noastre prin exemplul vietii lor. In ei vom gasi sprijin si ajutor sufletesc daca nu vom incerca sa stricam totul prin judecata si trufia noastra…”.

(din: Sfantul Ioan Casian, “Convorbiri duhovnicesti“, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2004)

convorbiri_duhovnicesti.jpg

Legaturi:


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Preotie (pentru preoti), Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Casian, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “Sfantul Ioan Casian – o pilda de la avva Moise despre DREAPTA SOCOTEALA IN ALEGEREA SFATUITORILOR, despre DEZNADEJDE si despre COMPATIMIREA cu cei raniti de ispite si de patimi

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Ioan Casian: SFATUIREA CU BATRANII SI FUGA DE EXTREME - CONDITIILE MANTUIRII
  2. Grea este duhovnicia! Cei care se inhama la asa ceva, vor raspunde atat pentru propriul suflet cat si pentru cei pe care i-a povatuit, indemnat, indrumat, spovedit; nu degeaba se spune ca e bine sa pui duhovnicul la Liturghie si la Acatiste sa-l indrume bunul Dumnezeu, sa-l intareasca, sa nu se sminteasca de pacatele spuse/auzite la spovedanie, sa-i dea discernamantul necesar pentru a aplica plasturele indicat pentru fiecare suflet aflat in nevoie. Mie – pe undeva – mi-e mila de ei si ma infricosez pentru raspunsul pe care va trebui sa-l dea duhovnicii in fata lui Dumnezeu pentru fiecare suflet.

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » De ce ne sunt de folos ispitele, incercarile si razboaiele launtrice?
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » DREAPTA SOCOTEALA - INTRE RAUTATEA BANUIELII GENERALIZATE SI PROSTIA BLAGOSLOVIRII RAULUI
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfintii Ioan Casian si Gherman cu o dilema duhovniceasca in fata avvei Iosif - o lectie de discernamant
  6. Din intimplare am un duhovnic mai mic decit mine ,dar intelepciunea nu se masoara cu numarul anilor .De multe ori am fost inselata de parul alb sau de virsta dar timpul nu iti da intelepciune ,ca o mie de ani ca ziua ce-a trecut .Numai un suflet incercat iti poate da raspun surile potrivite,la momentul potrivit.

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Arsenie ne invata cum sa stam impotriva curviei, a mandriei si a vorbariei
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » INCEPUTUL ANULUI BISERICESC - PRILEJ DE NOU INCEPUT BUN
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Serafim Rose despre ispitele nou-convertitilor sau cum se poate pierde harul la cei ravnitori
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Despre dreapta socotinta - eseu de Paul Curca
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » DE CARE PĂSTORI SA ASCULTAM? – Predica Arhim. IOIL Konstantaros la Pericopa apostolica a sarbatorii Sfantului Nicolae
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » ADEVARATA SI FALSA ASCULTARE DUHOVNICEASCA (I) Care este criteriul?
  13. Doamne ajuta!

    Caut de multa vreme “Convorbiri duhovnicesti SF IOAN CASIAN” Stiti daca aceasta carte se mai editeaza, unde o pot gasi de cumparat?
    Am cautat-o si mi s-a spus k nu se mai gaseste…ma poate indruma cineva?
    Multumesc frumos!
    Primavara senina in cugetsi simtiri!

  14. @ Elena:

    Cartea s-a epuizat, intr-adevar, dar e posibil sa se reediteze sau retipareasca.

  15. Pingback: Război întru Cuvânt » JOIA CEA MARE A CINEI DE TAINA. Cand Dumnezeu sta ingenuncheat in fata mea… Pr. Constantin Sarbu: Intelesuri vii ale TAINEI SPALARII PICIOARELOR
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » SA RECITIM IMPREUNA: “Ascultarea orbeasca, totala, este pur si simplu cu neputinta, mai ales in vremurile noastre” (Cuv. Serafim Rose)
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE CLEOPA despre dreapta masura, sfatuire, smerenie, despre ispitele calugarilor si ale celor ce nazuiesc spre daruri mari: “Cate oleaca, incet…”
  18. Pingback: CADERILE "DE-A DREAPTA". Noi invataturi si pilde de pateric romanesc culese de IPS Antonie Plamadeala. CONDITIILE FAPTELOR CU ADEVARAT MANTUITOARE
  19. Pingback: PARINTELE SYMEON COSSEC (Man. Saint Silouan) – conferinta de la Bucuresti despre PATERNITATEA SI CALAUZIREA DUHOVNICEASCA (audio + text): “Nimeni nu poate sa decida, cu de la sine putere, ca este parinte duhovnicesc!” -
  20. Pingback: AVVA MOISE ETIOPIANUL CATRE AVVA PIMEN: “Putina vreme este osteneala, si de-a pururea odihna”. CUM DEVIN TALHARII SFINTI? -
  21. Pingback: ALEGEREA DUHOVNICULUI, pericolul aparentelor inselatoare, “PACEA” SUPERFICIALITATII IMPATIMITE si usuratatea dezlegarii neroditoare la impartasanie -
  22. Pingback: PARINTELE DAMASCHIN LUCHIAN – invataturi de baza despre TAINA SPOVEDANIEI, ROLUL DUHOVNICULUI si CONDITIILE AFLARII VOII LUI DUMNEZEU (video) -
  23. Pingback: “Harisma discernamantului in calauzirea duhovniceasca ortodoxa”: DUHOVNIC ISCUSIT, POCAINTA, MILA si CANON INTELEPT -
  24. Pingback: Ieroschim. Stefan Nutescu (Schitul Lacu) despre dreapta socotinta: “EXTREMELE NU SUNT DE LA DUMNEZEU… NI SE CERE SA URMAM CALEA DE MIJLOC”. -
  25. Pingback: Parintele Ciprian Negreanu talcuind si aducand in prezent Apostolul: INIMA LARGA si INIMA STRAMTA, masura darniciei din iubirea pentru fratii saraci, UNTDELEMNUL BLANDETII SI VINUL MUSTRARII PARINTESTI, comunitatea “sfintilor” de la Ierusalim
  26. Pingback: Cuviosul Paisie despre SENSIBILITATE SI DEZNADEJDE, mustrarea fara iubire si discernamant si nevointa gresita: “Dumnezeu nu e tiran ca sa ne sufoce” | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: Din SCRISORILE SFANTULUI NECTARIE catre ucenicele sale monahii – pilde de IUBIRE SI GRIJA PARINTEASCA PLINA DE DISCERNAMANT: “Cu trupuri bolnavicioase nu se poate ajunge la sporire duhovniceasca pentru cei care nu s-au desavarsit. Voi AVETI NE
  28. Pingback: PARINTELE ZAHARIA DE LA ESSEX despre infricosata lucrare, suferinta si jertfa a PREOTIEI traite in adevar, despre MANGAIERE SI MUSTRARE LA SPOVEDANIE, despre DEPASIREA NEPUTINTEI DE A NE RUGA, INFRUNTAREA MORTII si multe altele | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: NOUL MATERIC. “Omul nu se mântuiește decât prin smerenie adevărată”. PUTEREA POCĂINȚEI de trecere de la DESFRÂNARE la SFINȚENIE și MUCENICIA PĂZIRII FECIORIEI. “Cel Ce m-ai zidit, miluiește-mă!” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate