SFANTUL SERAFIM DE SAROV (2 ianuarie) DESPRE MIZA UITATA SI SCOPUL ADEVARAT AL INSESI EXISTENTEI NOASTRE: “Sunt intru Duhul Domnului ori nu?”

2-01-2011 Sublinieri

serafim17

(…) Dar iarasi zic: Este nevoie sa stim ce facem, si zic, este nevoie urgenta astazi. Intotdeauna a fost urgenta: nu stim cand se va taia firul vietii noastre si in ce fel. Intotdeauna trebuie sa fim treji, in toata vremea. Acestea sunt cuvinte pe care le gasiti in toate Evangheliile si in toate spusele Sfintilor Parinti. Dar astazi suntem batuti si bantuiti de multe uraciuni, la care nu vom putea face fata cu nimic, decat cu Harul.

Astazi, cred eu, vin zilele cand nu vom putea sa facem fata cu nimic la ce vine sa bantuie lumea asta, dar vom inghiti fara sa ne dam seama otravuri peste otravuri, vorbesc, de exemplu, de New Age si tot ce mai aduce el; si multi, multe suflete simple de crestini buni, constiinte curate au cazut, mai bine zis, am cazut in multe feluri de rataciri, fara sa ne dam seama, pana cand Mantuitorul, in bunatatea Lui, a gasit calea sa ne trezeasca si sa ne aduca la adevarata Credinta.

Prin asta am castigat si multa experienta, si cei care s-au poticnit stiu ce este poticneala, dar cei care nu s-au poticnit – as vrea sa va rog – credeti pe cei ce s-au poticnit, si daca nu credeti, cereti lui Dumnezeu har ca sa credeti; ca in poticneala nu se stie cine se poate ridica si daca unul sau doi ajung sa nu se mai poata ridica – nu ca Dumnezeu nu-I poate ridica, dar sunt poticneli din care cu anevoie se ridica omul, deznadejdi din care cu anevoie iese omul. Legam legaturi de nedezlegat. Dar daca unii s-au ridicat, adesea au dobandit mai multa experienta decat cei ce “nu cazusera”, si pe acestia va indemn sa-i credeti – experienta lor.

Cred deci ca se apropie zilele in vom intelege cuvantul Mantuitorului Care spune, in clipa de care am pomenit adineauri, cand i-a spus lui Petru: “Fericit esti Simone, fiul lui Iona, fiindca nu trupul si sangele”, nici educatia ta, nici Vechiul Testament cu care te-ai hranit, nici rugaciunile pe care ai invatat sa le faci ca atare, ca act al nevointei tale, nu au putut sa-ti dezvaluie taina asta, ci Tatal Meu Care este in ceruri, Harul, singur Harul Dumnezeiesc. (…)”

17-taina-ikony

“Era joi”, scrie Motovilov. “Ziua era posomorata. Stratul de zapada masura 20 de centimetri; fulgi uscati si tari cadeau abundent din cer, atunci cand Sfantul Serafim si-a inceput conversatia cu mine, pe un camp din apropierea chiliei sale, de cealalta parte a raului Sarovului, la poalele dealului ce se coboara spre mal. Mi-a spus sa sed pe buturuga unui copac pe care tocmai il taiase si s-a asezat inainte-mi.

“Domnul mi-a aratat spuse marele Staret (batran), “ca in copilarie ati avut o puternica dorinta de a cunoaste scopul vietii crestine, si ca ati intrebat, mereu, multe persoane duhovnicesti despre acesta”.

saint_seraphimTrebuie sa recunosc ca de la varsta de 12 ani acest gand m-a macinat continuu. De fapt, am intrebat multi preoti despre el, dar raspunsurile lor nu m-au satisfacut. Acest lucru nu avea de unde sa fie stiut de batran.

“Dar nimeni”, continua Sfantul Serafim, “nu v-a dat un raspuns potrivit. Vi s-a spus: “Mergi la biserica, roaga-te lui Dumnezeu, pazeste poruncile Domnului, fa fapte bune – acesta este scopul vietii crestine”. Unii au fost chiar indignati de faptul ca va macina o asemenea curiozitate profana si v-au spus: “Nu cerceta lucruri care te depasesc”. Dar nu v-au explicat asa cum ar fi trebuit. Acum umilul Serafim va va explica care este cu adevarat acest scop”.

Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: “Cel ce nu aduna cu Mine risipeste” (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: “In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El” (Fapte 10:35).

09-13-Sf-Cornelie-Sutasul“Precum vedem intr-o alta pilda sfanta, omul care face lucruri drepte este placut Domnului. Vedem Ingerul Domnului infatisandu-se, la vremea rugaciunii, lui Cornelie, sutasul cel drept si cu frica lui Dumnezeu, si graindu-i: “Trimite la Iope şi cheamă pre Simon, cel ce se numeşte Petru. Acesta iti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mantui tu si cei ai casei tale”. Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi si care, prin dobandirea de catre noi a harului Duhului Sfant, aduce in inimile noastre Imparatia lui Dumnezeu si ne deschide calea spre castigarea binecuvantarilor vietii ce va veni. Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1). Sta in puterea omului a le face sa traiasca sau nu. De aceea Domnul a spus iudeilor:

“Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra” (Ioan 9:41).

Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos. Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor. Acest lucru nu se petrece niciodata atunci cand binele este savarsit din dragoste pentru Hristos, intrucat fapta buna pentru El nu numai ca ne aduce o cununa a dreptatii in lumea ce va veni, dar si in aceasta viata ne umple cu harul Duhului Sfant. Mai mult, s-a zis: Dumnezeu nu da Duhul cu masura” (Ioan 3:34-35).

“Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant.”

(…)

a-118“Cat doresc, iubitorule de Dumnezeu, ca insiva sa puteti dobandi aceasta sursa nesfarsita a harului dumnezeiesc, si sa va puteti intreba mereu: Sunt intru Duhul Domnului ori nu? (…) Sunteti pregatit sa va infatisati de indata la infricosatoarea judecata a lui Hristos? Caci “In ceea ce te voi gasi, in aceea te voi judeca”. Dar daca nu suntem in Duhul, trebuie sa aflam de ce nu suntem si ce pricina l-a facut pe Domnul Dumnezeul nostru Duhul Sfant sa ne paraseasca. Trebuie sa-L cautam iar si trebuie sa continuam cautarea, pana ce Domnul Dumnezeul nostru Duhul Sfant este aflat si este iarasi cu noi, prin bunatatea Lui. Trebuie sa atacam vrajmasii care ne indeparteaza de El, pana ce si tarana lor nu va mai fi, precum a spus Profetul David, “Urmari-voi pe vrajmasii mei si-i voi prinde pe dansii si nu ma voi intoarce pana ce se vor sfarsi. Ii voi zdrobi pe ei si nu vor putea sa stea, cadea-vor sub picioarele mele.” (Psalmul 17:41-42[18:38-39]).”

Aceasta este, fiul meu. Asa trebuie sa faci negot duhovnicesc intru virtute. Imparte darurile harului Duhului Sfant celor care au trebuinta de ele, asa cum o lumanare aprinsa ce arde cu foc pamantesc da lumina si aprinde alte lumanari, pentru a-i lumina pe toti cei din alte locuri, fara a-si slabi lumina ei. Daca astfel este cu focul pamantesc, ce vom spune despre focul harului Prea Sfantului Duh al lui Dumnezeu? Pentru ca bogatia pamanteasca, impartind-o – scade, dar bogatiile ceresti ale harului lui Dumnezeu cu cat sunt impartite, cu atat mai mult sporesc intru cel ce le imparte. Astfel, Domnul Insusi s-a bucurat a-i grai samaritencei:

Oricine bea din aceasta apa va inseta iarasi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va inseta in veac; ci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa, care curge spre viata vesnica” (Ioan 4:13-14)”.

integral la: Biblioteca Man. Saraca

i0435rp

Completari:

“Se poate zice, intr-un fel, ca dobandirea Duhului Sfant este untdelemnul ce le lipsea fecioarelor celor nebune. Au fost numite nebune doar pentru ca uitasera rodul trebuincios al virtutii, harul Duhului Sfant, fara de care nimenea nu este si nu poate fi mantuit (…)”

Pacea sufleteasca se obtine prin dureri. Semnul vietii duhovnicesti este adancirea omului inlauntrul sau si tainica lucrare in inima sa“.

“- Părintele Sabin: Vreau să vă întreb, părinte, pentru că resimt lucrul ăsta la tot pasul, în mine, la cei de lângă mine: De ce creştinul, fie creştinul ortodox, nu mai caută Duhul Sfânt, nu-l cunoaşte pe Duhul Sfânt?

Părintele Savatie: Tocmai pentru că, am zis, oamenii s-au amestecat cu lumea şi cu faptele lumii acesteia şi-n loc să ducă biserica în lume“Cu pace să ieşim” – în loc să ducă ei duhul păcii pe care îl primim de la Hristos în Liturghie, să-l ducă-n lume, au adus lumea în biserică. Şi în acest fel ne-am încălzit aşa de binişor cu toată spurcăciunea lumii, încât neavând învăţători care să ne spună că nu aceasta este vieţuirea pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, am luat de bună şi am considerat că ăsta este creştinismul, dar creştinismul este ceva mult mai adânc, mai răscolitor. Aşa că dacă oamenii au ajuns să nu mai caute pe Duhul Sfânt, este pentru că socotesc că ceea ce au ei este suficient, şi că ce fac ei este chiar creştinismul şi viaţa bisericească. Dar se înşeală amarnic. Pentru că ’sunt mulţi aşa’, da, sunt mulţi aşa, dar Ioan Gură de Aur atunci când a fost întrebat: “Dar ce noi nu ne vom mântui? Numai călugării cei din munţi?”. Şi Ioan Gură de Aur cu multă ironie duhovnicească le spune: Dar cine-a zis că toţi se vor mântui?“.

Aşa şi noi,să nu cădem în ispita autosuficienţei, că ceea ce facem noi este ceea ce trebuie chiar dintru început, (ispita) să lăsăm la o parte sfinţii, să lăsăm la o parte Evanghelia şi să nu cădem în ispita de a spune: ‘Aceasta a fost cândva, astăzi nu se poate, sunt alte vremuri. Atmosfera culturală ne impune un alt fel de trai şi de a vedea lucrurile şi credem că şi Biserica este timpul să se adapteze şi să nu mai fie aşa de închistată‘. Aşa că din cauza ispitei acesteia prosteşti, oamenii ajung să nu mai caute pe Duhul Sfânt şi ajung să-şi irosească viata. Se ostenesc, se scoală dimineaţa, merg la biserică, măcar singura osteneală pe care o fac, dar o fac degeaba pentru că nu ştiu de ce o fac. (…)”.

“- Cum pot afla rolul meu in viata? De cativa ani ma macina aceasta intrebare. Cum pot scapa de ea?

– In primul rand, cred ca trebuie sa parasim dorul asta de “a scapa de…”. Paradoxal, insusindu-ne, asumandu-ne anumite greutati scapam de ele. Fiindca fiecare criza este o nevoie care trebuie sa se implineasca (…).

(…) Se plangea Parintele Sofronie, de multe ori, ca noi, oamenii Bisericii – sau cum zicem noi, Biserica – au decazut pana la a reduce duhovnicia la o moralitate insipida; si poate ca asa as putea rezuma ce ne arata, ce ne infatiseaza, intrebarea asta. Noi trebuie sa iesim din aceasta insipiditate, duhovnicia nu este o moralitate, moralitatea este numai primul, cel mai primitiv pas al pocaintei noastre. Dar ce ne propune Buna-vestire, Evanghelia, este Viata; si daca adineaori ziceam ca pana si viata virtuala a televizorului este mult mai puternica decat ce ni se propune in abstract prin cuvinte – ca tu ar trebui sa fii asa si asa – dar televizorul imi da sa traiesc altceva si aia ma influenteaza mai tare… Pai noi trebuie sa dobandim acea Viata, prin care toata viata asta biologica, zic, pamanteasca, sa devina insipida, si atunci bineinteles ca vom ravni din ce in ce mai mult catre aceea (…).

Cata vreme nevointa noastra nu dobandeste un rezultat, macar un rezultat oarecare, ne nevoim eretic. Si aici, ar trebui sa definesc erezie si ortodoxie, dar deocamdata ma tin la pocainta. Ce inseamna ca ne nevoim eretic? Nelucrator, poftim! Cati nu s-au spovedit [spunand] ca cer pocainta si lacrimi lui Dumnezeu si nu vin. „Am o inima impietrita!” Si, incep sa vad sau sa intrevad ca nevointa noastra e gresita. Dumnezeu ne cheama hăis si noi tragem cea si ne miram de ce nu ne putem nevoi, de ce nu primim vreun rezultat: suntem eretici. Noi, ortodocsii, astazi traim eretic. La nivel faptic de cele mai multe ori traim eretic fiindca si intelegem eretic! Cuvintele sunt corecte, formulele sunt corecte dar intelegerea este total aiurea (…).

“(…) Ideea formei este sa ne formeze si, daca forma este corecta – si in biserica avem formele corecte (corecte in sensul de adevarate) ne formam intr-un mod adevarat, dumnezeiesc. “-Ismul” [trecerea de la forma la “formalism“] se adauga atunci cand forma, ca tot ce este pacat, isi intrece masura, atunci cand forma devine scop in sine, cand [de fapt] scopul este ajungerea la Dumnezeu.

Deci, noi in Biserica avem libertatea si trebuie sa avem libertatea de a intrebuinta toate formele, [iar] cu timpul si cu ajutorul duhovnicului sa descoperim acele forme de nevointa care ne convin noua, [sa descoperim] in ce consta si forma exterioara, si masura, si altele. Dar formalismul este atunci cand ramanem la forma. Or, noi trebuie sa stim ca mergem undeva si trebuie sa stim catre ce mergem. Si aici, in general, despre asta am vorbit in seara asta. In particular, fiecare suflet dintre voi trebuie, cu duhovnicul, cu citirile pe care le faceti, cu cautarile voastre sa descoperiti practic, pe viu, pe pielea voastra incotro mergem. Forma trebuie sa slujeasca acestui incotro. Daca studentul, fiindca este student, s-ar simti nevoit o viata intreaga sa fie inconjurat de carti si “sa zgarie” cu cerneala niste hartii fara sa ajunga nicaieri, ar fi echivalentul acestui formalism, de care am vorbit, in rugaciune. Studentul vrea sa-si ia un doctorat, sa zicem, si el stie incotro merge, si stie ce trebuie sa faca, de ce carti sa se inconjoare si ce sa zgarie pe acele hartii. Asa si noi trebuie sa inhamam forma la un scop (…).

Саровский.1

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Serafim de Sarov, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

35 Commentarii la “SFANTUL SERAFIM DE SAROV (2 ianuarie) DESPRE MIZA UITATA SI SCOPUL ADEVARAT AL INSESI EXISTENTEI NOASTRE: “Sunt intru Duhul Domnului ori nu?”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. “Imparte darurile harului Duhului Sfant celor care au trebuinta de ele, asa cum o lumanare aprinsa ce arde cu foc pamantesc da lumina si aprinde alte lumanari, pentru a-i lumina pe toti cei din alte locuri, fara a-si slabi lumina ei.”

    Multumim si noi pentru toate aceste cuvinte pline de Duhul Sfant, pe care cei de la Razboi intru Cuvant ni le impartasesc prin jertfa lor, asemenea unei lumanari aprinse ce lumineaza-n lume, si raspandind lumina si caldura lor.

  2. Din pacate, nu numai ca nu ne punem intrebarea daca viata noastra se desfasoara in lumina Duhului Sfant, dar mai rau, ne indepartam tot mai mult de credinta strabuna.
    Am constatat in ultima vreme,cu multa durere, ca din ce in ce mai multi dintre prietenii si cunostiintele mele se lasa atrasi de curente orientaliste, incep sa practice diverse forme de meditatie sau de gimnastica orientala si toate acestea sub semnul unei relativizari totale a vietii spirituale. Daca incerci sa le explici ca acestea sunt rataciri, invariabil raspunsul este : esti constienta ca pe pamant ortodocsii reprezinta doar o infima parte a populatiei?…cu alte cuvinte : nu e cu putinta ca Ortodoxia sa aiba monopolul asupra adevarului. De multe ori raman fara replica, dar ma doare tare mult sa vad cum oameni de treaba se baga singuri in asemenea belele fara sa inteleaga pericolul.

  3. Draga Elena,

    Din nefericire, cei care se indeparteaza de lupta cea buna, trairea credintei Ortodoxe, in Sfinta Biserica Ortodoxa, ajung sa fie stapiniti de un duh necurat si viclean care-i orbeste. Careeste lupta cea buna ?! Este fara indoiala lupta pentru desavirsirea inimii, pentru curatirea ei de patimi. Lupta aceasta este o conlucrare tainica intre om si Dumnezeu ! Prin Tainele Bisericii Ortodoxe, Dumnezeu lucreaza curatirea inimilor de patimi, eliberarea sufletelor din robia patimilor si a mortii ! Deoarece patimile ne tin legati de lucrurile trecatoare (care au moarte) ale acestei lumi, acestea sunt de fapt lanturile mortii cu care suntem legati ! Exista o alta biserica, cult, secta sau ideologie care curata in taina inima omului de patimi ?! Eu stiu ca nu exista ! Roadele curatirii inimii de patimi se arata din Biserica Ortodoxa, SFINTII ! Nu exista Sfinti in alte biserici sau culte, secte etc.
    Asadar, LUMINA APARTINE CELOR CARE SI-AU CURATAT INIMA DE PATIMI ! Lumina aceasta este intelegerea Tainelor acestei vieti-Duhul Sfant !
    Nu se poate dobindi Duhul Sfant decit prin trairea sincera si smerita in dreapta credinta Ortodoxa !
    “UN DOMN, O CREDINTA, UN BOTEZ !”-este scris in Sfinta Scriptura. Si apoi Domnul Iisus Hristos a zis: “NU TE TEME TURMA MICA !” Spune asta prietenilor tai ! Puterea nu sta in marimea turmei ci in trairea ei in Hristos ! Puternic este cel ce poarta pe Hristos in inima lui !

    Si roaga-te pentru ei.

    sa ma ierti pe mine pacatosul, daca ti-am dat sfat bun nu de la mine este ci de la Dumnezeu !

    DOAMNE AJUTA !

    Mircea

  4. Va multumesc pentru sfatul cel bun.
    Doamne ajuta!

  5. SFANTUL SERAFIM DE SAROV SE REFERA LA CADEREA IN ISPITA AUTOSUFICIENTEI A MODERNIZARI ( să lăsăm la o parte sfinţii, ) A SIMPLIFICARI ( să lăsăm la o parte Evanghelia ) SI ASTFEL CAZAND IN ISPITA DE A SPUNE ->

    ‘Aceasta a fost cândva, astăzi nu se poate, sunt alte vremuri. Atmosfera culturală ne impune un alt fel de trai şi de a vedea lucrurile şi credem că şi Biserica este timpul să se adapteze şi să nu mai fie aşa de închistată‘

    Sfântul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a născut în 19 iulie 1745 .

    TOT NU INTELEG CUM PUTEA SA SPUNA CEVA ASA DE ACTUAL PENTRU ZILELE NOASTRE SFANTUL SERAFIM DE SAROV IN SECOLUL AL XVIII .

    P.S CITATUL CU ATMOSFERA CULTURARA IN BISERICA SEAMANA CU ECUMENISMUL DE AZI DE-SI A FOST SPUS DE SFANTUL SERAFIM DE SAROV CU TREI SECOLE IN URMA .

  6. @ Gheorghita:

    Acelea erau cuvintele parintelui Savatie Bastovoi, am indicat la inceputul lor linkul. Am cautat si am adaugat la cuvintele Sfantului Serafim o serie de alte cuvinte pe aceeasi tema care sa-i dea concretete si actualitate. Acuma… iertati-ne daca va dezamagim, insa Sfantul Serafim ramane la fel de mare si cuvintele sale la fel de profetice si de actuale. Doamne, ajuta!

  7. Cred ca eu ar trebui sa-mi cer scuze ca nu am fost atent , dar am fost asa de captivat de lectura incat nu am observat . Sfantul Serafim de Sarov este un exemplu se smerenie si bunatate care poate aduce caldura in sufletele noastre inghetate , as mai dori sa-i amintesc pe cinstitii sai părinţii săi, Isidor şi Agatia Moshnina .

  8. La multi ani buni!
    Personal am mai pierdut un an…Nu am lucrat la mantuirea mea.Pe afara e vopsit gardul,multi au o parere buna despre mine,dar inauntru e leopardul.Rugati-va si pentru mine pacatosul!
    Am citit cu placere cuvintele Parintelui Rafail care a ales discretia si nu ca noi mediatizarea.Ceea ce vreau sa va mai impartasesc este faptul ca la finele anului trecut am inteles si eu de ce semenii nostrii spun:”era mai bine pe timpul lui Ceausescu”.Paradoxal era o lume atee,dar oamenii se iubeau.Uitasem ca am avut o copilarie fericita si cateva filme romanesti din “epoca de aur” mi-au trezit amintiri placute.Era iubita FAMILIA.Acum toti suntem credinciosi declarati,dar traim singuri.

  9. @ Cristi G.:

    Drept este ce spui, chiar daca pentru asta nu trebuie sa ajungem sa regretam comunismul ucigas de Dumnezeu si de oameni, demolator si pustiitor sau pe Ceausescu ca presedinte. Insa acum, precum spunea si batranul Proclu, acum va fi mai rau decat cu Ceausescu…

    Intr-adevar, e vremea cand se intampla cel mai grav dintre semnele vremurilor: racirea generala a inimilor, a iubirii, dezlantuirea acerba a violentei si salbaticiei, ura si vanzarea crestinilor intre ei… Si e doar inceputul!

    Cu toate acestea, tot acum se contureaza, macar in germene, si fenomenul opus, iar cei care se simt intr-un gand si intr-un duh incep sa se uneasca, sa se incalzeasca unii pe altii cu dragostea in mod minunat. Am trait recent aceasta experienta chiar cu oameni gasiti aici, dintre voi, si avem datoria sa o marturisim! Da, exista inca adevarati crestini, i-am intalnit! Noi inca nu am devenit crestini, dar AM VAZUT crestini, ca sa parafrazam pe acel avva din Pateric. Se poate deci… Trebuie sa avem ravna sa ne cautam unii pe altii… Sa iesim din minciuna credintei si “marturisirii” pur virtuale si sa incepem sa fim crestini in realitate.

  10. cristi-g,
    nu doar dvs aveti nevoie de rugaciune, ci noi toti.

    admin,
    inca nu ati devenit crestini,dar va prefaceti bine!
    Zice Parintele Rafail Noica “Nu exista Dumnezeu, dar se preface bine!” 🙂
    Si poate nu ar fi rau daca ati cere binecuvantare si ati initia un nou program de rugaciune comuna – am vazut ca a mai fost exprimata aceasta dorinta.

  11. Pingback: Război întru Cuvânt » HARUL DUHULUI SFANT – SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR in fata lui Antihrist si a inaintemergatorilor lui
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Iustin Popovici: “SFINTENIA ESTE STAREA NORMALA A SUFLETULUI NOSTRU… Sa te sfintesti tu insuti mai intai, si apoi sa sfintesti pe altii“
  13. Pingback: CUM SA NE CRESTEM COPIII? - N. E. Pestov (II). Ferirea copiilor de ispitele lumii
  14. Pingback: SFANTUL SERAFIM DE SAROV: Dobandeste pacea si mii de oameni din jurul tau se vor mantui! DAR CARE ESTE SI CUM DOBANDIM PACEA ADEVARATA?
  15. Pingback: Sfantul Serafim de Sarov si MONAHISMUL PRIGONIT
  16. Pingback: Predica PS Sebastian la Duminica dupa Botezul Domnului: LOGICA PAMANTEASCA SI LOGICA DUMNEZEIASCA
  17. Pingback: PARINTELE SOFIAN BOGHIU – SFATURI ESENTIALE PENTRU VIATA DUHOVNICEASCA: “Cauta sa fii sincer, mereu sa fii cinstit cu tine insuti. Lupta cu noi nu este simpla” -
  18. Pingback: INTERVIU CU PARINTELE MIHAIL STANCIU DESPRE POSTUL PASTILOR. Cum se tine postul placut lui Dumnezeu? -
  19. Pingback: Sfantul Ignatie Briancianinov: IMPRASTIEREA -
  20. Pingback: “LUMINATORUL TRUPULUI ESTE OCHIUL” – Predica Sf. Luca al Crimeei despre lumina si intunericul duhovnicesc -
  21. Pingback: CUVIOSUL SOFRONIE SAHAROV – intimul Duhului si puterea sfanta a cuvantului. Plus: PARINTELE SOFRONIE SI BISERICA RUSA -
  22. Pingback: SCHIMBAREA LA FATA. Sfantul Teofan Zavoratul ne dezvaluie intelesul marii sarbatori. SLAVA LA CARE SUNTEM CHEMATI -
  23. Pingback: Predica la Cincizecime a Sfantului Iustin Popovici: NASTEREA BISERICII LUI HRISTOS. Ce trebuie sa facem cu sufletele noastre? -
  24. Pingback: CUM SE PASTREAZA SI CUM ESTE ALUNGAT DUHUL SFANT? -
  25. Pingback: “Sa ne smerim, fratilor, si Domnul ne va arata toate!”. Cuvintele Sfantului Siluan Athonitul despre SMERENIE si TANJIREA DUPA DUMNEZEU (si audio) -
  26. Pingback: POGORAREA DUHULUI SFANT (CINCIZECIMEA). Predici si cantari audio si video -
  27. Pingback: Amagitoarele “impliniri” desarte ale vietii si puterea esentiala a harului: “NUMAI CU HARUL DUHULUI SFANT PUTEM REZISTA ATRACTIEI LUMII. Nu este cu putinta sa fii mucenic daca nu esti intarit de Sfantul Duh“ -
  28. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (I) -
  29. Pingback: SFANTUL SERAFIM DE SAROV, smeritul iubitor de oameni, milostivul mangaietor al pacatosilor si odihnitorul dumnezeiesc al celor deznadajduiti: “Bucuria mea, Hristos a inviat!” (I) -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate