Parintele Steinhardt profetic: INVAZIA DERBEDEILOR, DOMNIA SMECHERILOR, FLAGELUL BANUIELII. “Atunci multi se vor sminti si se vor uri unii pe altii…”
† 29/30 martie 1989 – 23 de ani fara parintele Nicolae Steinhardt
Trei fenomene ale timpului
“1937, Paris
Manole despre trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi”.
***
Smecherul si boala endemica a banuielii
„Să vedem, îi zice Coufontaine lui Turelure, ce va să iasă cînd lumea afecţiunii şi încrederii va fi înlocuită cu lumea concurenţei.“
Se prea poate ca şi în lumea veche mîngiietoarele cuvinte afecţiune şi încredere să fi sfirşit prin a se goli de conţinut, să fi ajuns formale ca atîtea altele. Dar de văzut am văzut noi ce înseamnă o lume întemeiată numai pe concurenţă, lumea căreia urmaşa ei dialectică i-a pus capac venind cu noile ei temeiuri: ura, invidia şi bănuiala.
Marea taină a tuturor nenorocirilor: bănuiala. Otrava, neghina, pîrjolul.
Nu degeaba e pentru Bergson timpul aducător de nebănuite surprize, iar evoluţia e creatoare.
Dovadă: cine s-a gîndit în primii ani ai veacului că acestea vor fi problemele noastre de căpetenie: frica, bănuiala generalizată, şmecheria atotputernică? Iată că totuşi sunt. Pentru noi, futilităţile – cum numeşte Camus problema pusă de Copernic şi Galileu, heliocentrismul ori geocentrismul – sunt gravele şi naivele preocupări de la începutul secolului XX: progresul, răspîndirea democraţiei libere, ştiinţa binefăcătoare.
Avem, noi, alte griji.
Şi printre ele chinuitoarea problemă a bănuielii prefăcută în boală endemică.
(Duhamel se întreba prin 1928 de ce durează atît de mult o masă la un restaurant din Moscova; şi se mira aflînd motivul: efectuarea operaţiilor de înregistrare şi control contabil pentru fiecare fel de mîncare. In cea mai apreciabilă măsură aceasta e şi cauza încetinelii şi scumpetei în sistemul economic socialist.)
Pentru creştinism bănuiala e un păcat grav şi oribil. Pentru creştinism încrederea e calea morală a generării de persoane. Numai omul îşi făureşte semenii proporţional cu încrederea pe care le-o acordă şi le-o dovedeşte. Neîncrederea e ucigătoare ca şi pruncuciderea; desfiinţează ca om pe cel [asupra] căruia este manifestată. Omul însuşi, făurit de Dumnezeu, îşi transformă pe aproapele sau în persoană – printr-un act creator secund – datorită încrederii pe care i-o arată (Claudel).
Dînd nume animalelor, potrivit poruncii dumnezeeşti, omul le rînduieşte în cuprinsul creaţiei: purtînd aproapelui dragoste şi acordîndu-i încredere, face din el o Persoană, altceva decît un individ.
Iată pentru ce bănuiala este atît de nocivă. Din persoană omenească ea îl transformă pe cel bănuit în – în ce? Nu în brută, ar fi prea bine, ci în ceva nespus mai făcător de rău, în făptura cea mai abjectă, mai pernicioasă, mai cancerigenă ce poate fi – în şmecher.
Corolar: cînd însă ne formăm convingerea că un individ ori un grup de indivizi intră sub calificarea de ticălos ori ticăloşi, altul e procedeul (tot creştin): neîntîrziata, neşovăitoarea luare de măsuri – stîrpirea”.
***
“Octombrie – noiembrie 1962
Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor uri unii pe alţii. Mat. 24. 10
In camera 44 de la Gherla, cameră de infirmerie, cunosc atmosfera exact opusă celei din tunelul 34 de la Reduit.
Ura clocoteşte, pîra se simte la ea acasă, pizma şi zavistia aici şi-au aşezat jilţurile, dracii dănţuiesc iar Belzebub joacă tontoroiul ca pe moşia lui taică-său, de cine să-i pese. Urzici, cucută, mătrăgună. La urma urmei, scrie Bergson, de ce n-am presupune o viaţă întemeiată nu pe combinaţii ale oxigenului, azotului, hidrogenului şi carbonului, ci pe combinaţii ale cobaltului spre pildă? Şi de ce n-ar fi lumi unde nu bioxidul de carbon ci amoniacul asigură fotosinteza şi rodirea?
Antroposofia lui Rudolf Steiner descrie în afara universului nostru armonic un altul, sincopat.
In camera 44 e o lume sincopată, o lume amoniacală. Neîncrederea şi bănuiala au pustiit totul, ca vipiile vîntului de stepă, dogoritor. Nu numai că oamenii nu-şi mai vorbesc după cuviinţă, nu numai că nu-şi mai vorbesc deloc, dar nici nu-şi mai adresează injurii. Norii apăsători ai electricităţii mîniei se izbesc de norii puhavi ai electricităţii oţâririi. O pîclă grea, uneori tulburată de zvîcnirile harţei spontane.
Fiecare bolnav este convins că ceilalţi sunt simpli simulanţi. Medicii deţinuţi semnalează caraliilor numeroasele cazuri de simulare suspectate. Asupra fiecărei gamele se lasă, rea, privirea iscoditoare şi invidioasă a celor dimprejur. Puţinele medicamente distribuite cîte unui bolnav sunt cîntărite din ochi şi cu mintea mai exact decît ar face o balanţă farmaceutică de precizie.
E faza de mlaştină de care vorbeşte Cărticica şefului de cuib.
Colonelul Marinescu, bolnav de nervi, izbucneşte de cîteva ori pe zi în plîns isteric; e considerat teatralist. Ţăranul Benea, din satul lui Blaga, e paralizat şi trebuie dus pe braţe la tinetă. Cu greu găsesc pe cineva care să-mi ajute a-l purta pe „hoţul ăsta”. Păstorel, pentru că rămîne distant, e vrăjmăşit de moarte. Pe doctorul Răileanu, savant medic ftiziolog şi biolog, ce-i drept foarte dispreţuitor de felul lui, dar şi retras, vor să-l bată. Il scapă generalul Vătămanu, care şi el trece drept mincinos sfruntat pentru că povesteşte vînătorile de bouri la care a fost prezent.
Şeful camerei e un conştiincios şi suferă de insomnii. Cînd mi se întîmplă să cobor noaptea spre tinetă, numai bocancii mei îl trezesc din aţipirea în care tocmai ajunsese după multă caznă a cădea. Mă porcăieşte şi-mi aruncă priviri încărcate de aşa ură încît mă fistîcesc: desigur că de două ori îmi scapă un bocanc din mînă – cu zgomot de cutremur şi de furtună – ceea ce îi dă perfectă dreptate în ochii tuturor.
Acuzaţiile de furt se ţin lanţ. Ni se dă o sticluţă de vreo cincizeci de grame de acid lactic şi sunt pus s-o împart celor care ţin de categoria „boli digestive” (cele mai multe cazuri sunt de t.b.c. intestinal) unde mă încadrez şi eu. Am luat de la vizetă sticluţa şi o pipetă, am mers de-a dreptul la cei zece bolnavi, am luat de la fiecare sticluţa personală, am aşezat toate douăsprezece sticluţe (inclusiv a mea) pe un pervaz şi cu pipeta am picat un număr egal de picături, îndreptînd îndelung şi meşterind pînă ce am ajuns la o egalitate aproape absolută. Sticluţa goală şi pipeta au rămas la locul unde lucrasem, iar pe celelalte (zece) le-am restituit posesorilor, mie revenindu-mi a unsprezecea.
După un sfert de oră se răspîndeşte zvonul că venind de la uşă am trecut pe lîngă ciubărul cu apă (nu puteam trece pe altundeva), că am luat apă şi am înlocuit acidul lactic cu apă pe care de fapt am distribuit-o, acidul reţinîndu-l în întregime pentru mine.
Acuzaţia e fantastică – cum le place a spune personajelor lui Moliere: n-am avut răgazul să fac operaţia ce mi se atribuie şi aş fi fost văzut de toţi, surprins în flagrant delict.
N-are a face. Şeful camerei şi o serie de bănuitori de profesie subscriu. Am noroc: nimeni n-a consumat picăturile. Adun din nou sticluţele, vărs conţinutul în sticluţa comună, fără a turna şi conţinutul sticluţei mele. Dau şefului de cameră să guste; ceea ce face, strîmbîndu-se de acreală. Picur apoi lichidul din sticluţa mea – şi sticla comună se umple.
– Deşi proba e făcută, nu conving pe nimeni“.
(din: N. Steinhardt, “Jurnalul fericirii”)
Legaturi:
- PARINTELE NICOLAE STEINHARDT – cuvintele unui om nobil intr-o lume a celor smecheri, turnatori, nemilosi…
- POMENIREA PARINTELUI NICOLAE STEINHARDT, PATIMITORUL FERICIT CA A URMAT LUI HRISTOS PE GOLGOTA: “Daca va voi spune, nu veti crede!”
- “Jurnalul fericirii” in actualitate: EXCESUL DE ZEL, EGOISM SI RAUTATE GRATUITA, TEAMA NORMALA SI PANICA IRATIONALA, CURAJUL FIZIC…
- PARINTELE STEINHARDT – ANTOLOGIC – DESPRE FARISEISM: “Bunatatea o suspecteaza, ii atribuie cauzele cele mai josnice, binele il pangaresc degraba, coborand totul la nivelul sufletului lor…”
- Parintele Nicolae Steinhardt despre “PROBLEMA PAINII” SI PREDICATORII FATARNICI AI FALSULUI IDEALISM
***
- O VORBA BUNA
- Eu, eu, eu… FANTOMELE DIN CEATA
- “Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”
- Nicolae Steinhardt – Despre puritate si dreapta socoteala (mp3 – cu vocea parintelui Nicolae)
- Parintele Nicolae Steinhardt – cuvinte si pilde pentru dreapta socotinta si ne-absolutizarea ideilor sau virtutilor
- Parintele N. Steinhardt: INCREDEREA IN HRISTOS
- Vom putea spune si noi ca“n-am stiut”?
- “Staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă…”
- O, generatie inconstienta si rasfatata…
- Parintele Nicolae Steinhardt: DE AJUNS MIE, DOAMNE!
- PACATUL PROSTIEI SI AL FRICII
- Suflet de rob (sau taina libertăţii) – de N. Steinhardt
- “NU, DOMNULE!” – IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI
- “CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE!”
- A SPUNE CA 2+2=4 SAU DESPRE MARTURISIREA SI LEPADAREA ADEVARULUI INCOMOD
- Scoala Crucii
- Parintele N. Steinhardt: TREPTELE IERTARII (din “Jurnalul fericirii”)
- ACUM trebuie sa fii crestin!
- TIMPUL ROADELOR: ACUM!
- Vrem noi cu adevarat sa ne mantuim?
- Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
- Intre libertatea Duhului si piedicile meschine ale procedurismului
- SFANTUL PROOROC ILIE – BICIUITORUL FATARNICIEI
- Parintele Steinhardt despre vocatia monahala si despre posibilele derapaje ale manastirilor romanesti
- Parintele Nicolae Steinhardt: FALSUL IDEALISM SI PROBLEMA PAINII APROAPELUI
- Nicodim – nadejdea nebuna a intelectualilor sfarsitului de veac
- Maria versus Iuda – logica daruirii vs. logica eficientei
- Cronica prigoanei: 50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I)
- CRONICA PRIGOANEI: 50 DE ANI DE LA PROCESUL INTELECTUALILOR (II) – Marturiile zguduitoare ale Monicai Pillat
- Parintele Nicolae Steinhardt: CE INSEAMNA “A CREDE”?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
offtopic: Starețul Efrem a fost eliberat din închisoare!
http://www.moldovacrestina.info/2012/03/staretul-efrem-a-fost-eliberat-din-inchisoare/
Starețul Efrem a fost eliberat din închisoare pe cauțiune cu Ordonanţa Consiliului de Apel din Atena.
Membrii Consiliului Judiciar au înlocuit detenţia temporară a părintelui Efrem cu garanţia financiară de 300 000 de euro.
Stareţul mănăstirii Vatopedu a fost închis în închisoarea Korydallos la 23 decembrie 2011.
pentru mai multe detalii: http://www.tsantiri.gr/ellada/apofilakizete-o-efrem.html
@ Ana:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/03/29/parintele-efrem-vatopedinul-eliberat-inchisoare/
Slava Domnului!
Dar asteptam si comentarii la parintele Nicolae.
Liturghia Darurilor mai inainte sfintite
Efeseni 4, 7- 13
7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: “Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor”.
9. Iar aceea că “S-a suit” – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?
10. Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple.
11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
Parintele Nicolae are o inteligenta atat de fina, in tot,ca mie personal, mi se pare ca imi este interzis sa zic ceva, doar sa-l citesc si sa-l rererecitesc si sa ma minunez….
@ Maria:
Multumim. Totusi cand inaintea noastra se implinesc cuvintele acestea profetice, probabil ca putem trece peste “interzicere” 🙂
Am avea rugamintea, fiindca mai scriu si alte Marii, sa incercati sa va puneti o initiala, un numar sau o completare distinctiva la nume, pentru a nu exista confuzii. Doamne, ajuta!
<>.
Cred, ca nu exista crestin practicant sa nu fie incoltit de acestea, iar de banuiala, nu mai spun; e un flagel, un rau general.
Ma bucur mult pentru eliberarea parintelui Efrem! Dumnezeu sa- l ocroteasca!
@ Gica:
Trebuie puse ghilimele obisnuite: “”. Celalalt semn face ca tot ce este inclus in el sa dispara.
Am inteles, voi scrie citatul din nou: “Ura clocoteşte, pîra se simte la ea acasă, pizma şi zavistia aici şi-au aşezat jilţurile, dracii dănţuiesc iar Belzebub joacă tontoroiul ca pe moşia lui taică-său, de cine să-i pese. Urzici, cucută, mătrăgună”.
Cred, ca nu exista crestin practicant sa nu fie incoltit de acestea, iar de banuiala, nu mai spun; e un flagel, un rau general.
Mai mult ca sigur ca parintele Nicolae se referea, desigur, la “noul om al muncii” care imediat dupa al doilea Razboi Mondial in Romania, cel putin, a ajuns sa fie om de stat. Imi povesteau cunoscuti si rude ca toti muncitorii au facut in acea perioada asa-zise de drept si au ajuns procurori, judecatori, aplicand codul penal care cum il taia capul. Dar nu putem ignora, intr-adevar, actualitatea cuvintelui parintelui cand deschidem tv si vedem pe vanghelie si prigoana la tv, analfabeti cu putere publica pe mana… si zoaiele revarsate in toate emisiunile de dezbateri in care fiecare rastalmaceste cuvintele fiecaruia, fiecare banuieste pe fiecare incat parca ne silesc sa-i banuim si noi pe toti… traim vremuri tulburi si din pacate gunoierii sunt la putere. Cu tot respectul pentru activitatea celor care curata strazile pentru noi, consider totusi ca edictarea si aplicarea legilor cetatii ar fi normal sa stea in maini mai curate ale unor posesori de minti cultivate. dar neputand face nimic, ne multumim sa ne educam pe noi insine citind materiale ca acesta, intelegand lumea in care traim si mersul ei… si va multumim pentru sprijinul pe care ni-l dati in acest sens!
@ Anonyma:
Si credem ca trebuie sa mergem si mai departe, si mai sus de atat. Altfel, Prigoana si Vanghelie ar parea doar niste exceptii exotice si chiar usor amuzante, daca ar fi doar ei. Dar situatia e mai tragica de atat si mai generala. Sa ne uitam doar pe cine am ales de presedinte, sa ne uitam in jur, cam peste tot, cum se fac “selectiile” si “ierarhiile” si, nu in ultimul rand, sa ne uitam si la ce se intampla in mediul (pseudo)ortodox virtual, cum fosti (?!) interlopi (nu asta ar fi esential, ci faptul ca sunt NE-POCAITI), cu apucaturi neschimbate, care corespund fix descrierilor de mai sus (si de mai jos) ajung sa se pretinda ideologi, invatatori ai multimilor si lideri de “miscari” revolutionare (a se citi SECTE). La inceput si Basescu presedinte parea o gluma. Apoi ea s-a ingrosat tot mai mult… Si deja in al doilea mandat ne-a dat rasul in plans. Desigur, el continua sa ranjeasca si sa hahaie la noi. Asa ca… vorba aceluiasi Steinhardt… sa nu zicem ca n-am stiut! Sau a lui Hristos: Luati aminte sa nu fiti amagiti!
ROMANIA IMPARTITA INTRE SMECHERI SI FRAIERI. Plus DE DEZBATUT: De ce romanii sunt fascinati de derbedeii agresivi si vicleni? De ce meritam tot ce ni se intampla?
Romania, tara clanurilor si smecherilor care au preluat controlul strazilor
Ceausescu “razbunat”: OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. E delator si calomniator, lingusitor cu cei mai puternici si tiranic cu cei mai mici
si Basescu, si Crin, si Ponta… clasa politica s-a recrutat exact dintre derbedei. aveti dreptate; am ales doar cele mai “proeminente” exemple.
Atmosfera descrisa de Parintele Nicolae Steinhardt am trait-o multi dintre noi mai ales la locurile de munca inainte de ’89. Destul de apasator. Turnatorie, banuiala, sabotaj, clevetire, denigrare. Este o dovada ca reeducarea, intr-o anumita forma, depasise zidurile inchisorilor.
Cat despre “invazia verticală a barbarilor, domnia proştilor si trădarea oamenilor cumsecade”, deja se plangea si Mihai Eminescu de ele. Noi le-am trait si in epoca comunista dar acum parca le traim mai plenar. Atunci poate exista o scuza pentru tradarea oamenilor cumsecade- teroarea dominanta care genera frica. Acum in libertate, insa, iese la iveala o alta boala sufleteasca grava, ascunsa in spatele cumsecadeniei: nepasarea care vine dintr-un egoism feroce. Nepasarea aceasta este principalul complice al raului. Este foarte complexa insa neputinta de a te impotrivi raului. Deoarece uneori exista si o manisfetare subtila a mandriei care il determina pe om sa nu reactioneze, sa nu se impotriveasca raului: nu poate renunta la aura sa de “om bun”, “duhovnicesc” care “nu judeca”. Am cazut in niste extreme daunatoare: Fie nu-l mai mustram deloc “pe cel fara de randuiala” din “bunatate” si “blandete” fatarnica, fie o facem cu o rautate care-l desfiinteaza. Nu mai gasim calea de mijloc pentru ca nu avem dragoste. “Lanturile pacatelor” multe si grele pe care nici nu ni le vedem. Daca ar fi trait Parintele vremurile de acum, ca un fin obsevator ce era, cu siguranta ar fi avut multe mustrari sa ne faca.
Ce ne facem? Vor veni rele si mai mari peste noi si din pricina noastra. Vom plange si ne vom tangui ca n-am facut ce trebuia. Vorba sfantului Antonie cel mare: “Daca aceasta nu puteti si aceea nu voiti, ce sa va fac voua? De rugaciuni este trebuinta.”
Hmmm… Să mă scuzaţi, dar mesajul anonimei dinainte denotă ori neştiinţă, ori manipulare politică pe linia sloganului “PDL=USL aceeasi mizerie”. Chiar nu vreau să duc discuţia pe un făgaş politic, însă e totuşi mare fraudă logică şi de bun-simţ să spui că Ponta şi Antonescu sunt tot nişte golani şi nişte inculţi agresivi, şi că între ei şi un marinar securist macho care efectiv încarnează tipologia din textul lui Steinhardt + un tip violent, grobian şi needucat, care nu a citit niciodată o carte, care dispreţuieşte intelectualii în general şi pe profesori în particular, căruia îî plac la nebunie băutura, femeile din porturi şi de oriunde, care bea şampania cu sticla şi le invită pe ziariste să se urce pe masă. Ca să nu fie discuţii, spun răspicat că nu am de gând să votez cu nici unii, deoarece politica rămîne în România doar o mare desfrânată – vezi mutarea francmasonului Frunzăverde la PNL – însă măcar să nu încurcăm borcanele. Polticienii or fi majoritatea detestabili pentru că îşi văd numai de interesele lor şi ale clicii lor, aşa este, dar măcar nu sunt chiar toţi atât de grosolani şi de “barbari”. Cum nici premierul MRU nu face parte din aceeaşi clasă, din aceeaşi tipologie. Asta nu îl face mai puţin periculos şi mai puţin viclean, însă nu e totuna cu tipologia despre care discutam. Dacă vreţi, putem vorbi de două mari tipuri de “oameni noi”, unii educaţi, manieraţi şi rafinaţi, iar alţii de extracţie subterană, gregară, care râmân totuşi cei mai odioşi. Şi din această clasă îmi pare a face parte şi blogherul respectiv. Într-adevăr, acesnsiunea acestei categorii echivalează cu un apogeu al degradării noastre morale. E foarte grav unde am ajuns! Nu ştiu ce se mai poate face! Iertaţi!
Ar fi pacat sa ne cramponam si cantonam in exemple politice. Mai grav decat toate ni se pare ca se implinesc deja cu noi versetele profetice din Evanghelie, citate si de Steinhardt, si puse de noi si ca titlu (partial). E vremea diversiunilor la scara mare, e vremea marilor dezbinari, marilor tradari si a marilor escrocherii religioase. Noi tortionari si noile slugi ale securitatii au iesit deja in fata, cu noile lor arme de reeducare, de manipulare si de compromitere. Si probabil ca inca nu realizam ce mega-puroi umflat e acolo si cum ne va stropi pe toti cu infectie.
Parintele Steinhardt m-a adus pe mine la credinta, dupa ce am citit “Daruind vei dobandi”.
Cred ca am mai spus-o de nenumarate ori, ma iertati ca tot repet, dar poate se vor folosi si altii cautand aceasta carte.
Ceea ce spune el, este ceea ce spun toti marii induhovniciti, care transced natiile si epocile politice, fiindca pana la urma, guvernele de stanga sau de dreapta au un numitor comun, dorinta de a domina masele, si se folosesc de smecheri.
Dar de ce oare ?
Nu cumva masele de oameni sunt repede cucerite de smecheri ?
Nu cumva smecherii sunt considerati “baieti destepti”, care “se descurca” in orice situatie, si pana la urma admirati de cei pentru care tot ce poti sa ai, sa faci, se reduce la aceasta lume ?
Nu este vina smecherilor, nici a celor ce-i folosesc, ci a noastra care-i acceptam, uneori chiar admiram si sustinem…
Pentru ca nu traim profund crestinismul, doar il vorbim….
Doamne, iarta-ne !
Parintele Amfilohie insista pe raportarea la Adevar ca o conditie a salvarii Titanicului, printr-o interventie a Mantuitorului,calcand pe apele involburate ca odinioara.
Parintele Tanase vorbeste de salvari individuale,chiar daca asta inseamna,nu-i asa,izolarea de casnicii tai cu inima de piatra.
S-au dat aici exemple de “personalitati”negative.Problema este ca nu avem modele in tabara cealalta.”Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor/ Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul/
Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu/Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul”.(Psalmul 13)
Nu au constiinta nici intelectualii,nici oamenii inculti.Fara Biserica nu existi ca om.
“Desi proba e facuta, nu conving pe nimeni ”
Foarte bine spus. Cu toate ca aduci dovezi, sustii prin argumente ca saccsiv voievod este rau intentionat si practic argumentele si dovezile tale sunt de netagaduit, lumea da din umeri si merge mai departe. Astfel, nesimtirea si tupeul sau de parnaie, depasesc cotele alarmante avand ca fundament ignoranta si grosolania prostimii. De aceea personaje de-a dreptul isterice precum acea “danutza” isi permit cu nesimtire crasa, fara nici o mustrare de constiinta sa dea rateu dupa rateu nemaipunindu-si problema ca mai sunt oameni cu bun simt care-i taxeaza delirul isteric si linguseala publica. Caci, nu-i asa…nu conteaza, Jean boxeaza !! azi ai spus o mare prostie, maine scrii ca si cand nimic n-ai combinat, lumea nu zice nimic, iar mai combini o un rateu, ba mai tipi isteric. Lumea s-a obisnuit deja precum BROASCA LA FIERT si de acum poti zice tot ce doreste ego-ul tau perfid : broastele nu mai au putere sa sara ci doar sa intinda membrele spre relax :))
Nu stiu daca trebuia postat aici sau la articolul dedicat acelei secte.