Virgil Maxim despre CHEMAREA NOASTRA SI DESPRE PUTEREA INFRICOSATA A SFINTEI IMPARTASANII. Parintele Arsenie Papacioc: “E bine sa umplem sufletul nostru cu cele dumnezeiesti ca sa nu mai aiba loc si cele lumesti”

7-04-2011 Sublinieri

Desăvârşirea (capitol special)

Intr-o discuţie exegetică asupra versetului din Psalmul 118 care zice: „Strang Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc înaintea Ta”, Anghel [Parintele Arsenie, n.n.] Papacioc, după multe lucruri frumoase şi folositoare duhovniceşte, a încheiat cu o reflecţie, preluata de mulţi şi păstrată în atenţia lor. De curând am auzit-o din gura lui Sandu Ştefanescu: „E bine să umplem sufletul nostru cu cele dumnezeieşti ca să nu mai aibă loc si cele lumeşti”.

In timpul bătăliei pentru câştigarea Impărăţiei Cereşti, gândindu-mă la stadiul în care ne vom afla în momentul trecerii la cele veşnice, am înţeles că atât vom fi in viaţa de dincolo (ca stadiu de lumină transfigurată), câtă dumnezeire am reuşit să inglobăm în noi, în viaţa de aici. Hristos va adăuga din dragostea Sa (pentru sluga bună si credincioasă) „O măsură plină, scuturată, îndesată şi cu vârf.”

Că n-am reuşit să împlinesc acest deziderat, se vede, căci multe din cele lumeşti şi-au făcut loc în suflet şi în minte. Am căutat totuşi ca şi asupra acestora să arunc, pe cât posibil, un înţeles duhovnicesc.

(…) Conştiinţa responsabilităţii în faţa Eternităţii Divine decurge din conştiinţa valorii persoanei în faţa lui Dumnezeu. O ai, dacă trăieşti actul comuniunii cu Dumnezeu, dacă dai existenţei tale valoarea divinului din care ai căzut şi în care trebuie neapărat să te (re)incluzi. Să raportezi permanent persoana ta la Modelul Suprem, Hristos, Omul-Dumnezeu, în lupta de a-L ajunge.

Valoarea ta e mereu în devenire, este aceea a stadiului pe care l-ai atins în raport cu Hristos. Hristos fuge, provocându-ne la urmărire, o goană spre un pisc, creându-ne tot timpul setea de a-L ajunge, ca într-un fel de nebunie sfântă, o însetare niciodată satisfăcută.

Hristos ne cere desăvârşirea: „Fiti desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!” E posibil pentru om acest stadiu? De vreme ce Hristos ne cere imperativ: „Fiţi!”, nu doar ca o posibilitate incertă, „Dacă s-ar putea”, înseamnă că e posibil. N-a zis Tatăl: „Sunteti Dumnezei! Toţi sunteţi fiii Celui Prea Inalt”? Faptul acesta necesită din partea noastră o hotărâre atât de puternică de smulgere din condiţia legii materiei în care suntem ţinuţi şi un control atât de riguros al mijloacelor care ne asigură înălţarea, încât născându-se nemulţumirea în faţa realităţii spirituale pe care o trăim, propunem stadii şi controale mai înalte, mijloace mai austere.

Îndemnul Sfinţilor Părinţi: „In fiecare zi, să pui început nou de pocăinţă, vieţii tale”, devine tocmai condiţia urcuşului permanent. Fiecare treaptă e început, împros­pătare a forţelor duhovniceşti cu daruri dumnezeieşti, pentru actul transfigurării materiei din tine, ca să nu mai lucreze sub incidenţa legii morţii, ci a legii Duhului, până vei ajunge la „Starea de bărbat desăvârşit, la plinirea vârstei lui Hristos”.

Acest lucru nu trebuie înţeles şi făcut ca o înălţare la starea de îndumnezeire prin voinţă proprie, ca şi cum cu propriile puteri am fi în stare să împlinim legea vieţii. Atunci ar fi fost suficientă legea de pe Sinai şi nu ar fi fost promis un Răscumpărător care s-o plinească/desăvârşească. Ci trebuie înţeles ca o lepădare de omenescul simţirii pământeşti şi raţiunii lumeşti, începutul morţii păcatului în trup şi în suflet, gustându-l in bucuria ascetică a renunţărilor (a omorârilor) până şi a trebuinţelor, aşa încât moartea finală a trupului să se identifice cu apoteoza intrării şi rămânerii în Viaţa, în Fiinţa lui Hristos, om-Dumnezeu.

Cel ce a „înghiţit” pe Hristos (în Taina Euharistiei) este „înghiţit” de Hristos, înveşnicit în Tatăl prin lucrarea Duhului Sfânt, de lepădare de sine: „Cel ce va voi să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Căci lucrarea lui Dumnezeu în noi este dialectică şi antinomică. Spun Sfinţii Părinţi: „Lucrarea lui Dumnezeu în noi fiind însoţită de „ostenelile” (mortificările) omului” (Sfântul Maxim Mărturisitorul), şi „Dumnezeu este Cel Care voieşte şi Cel Care lucrează în noi” (Sfântul Apostol Pavel).

Cele trei stadii de trăire duhovnicească, starea purgativă, a purificării prin lepădarea de patimi, starea iluminativă, a deosebirii duhurilor, starea unitivă, trăirea în trup îngeresc, când participarea voinţei personale scade pe măsură ce Harul se face tot mai lucrător, aşa încât în final Dumnezeu să lucreze în voia mea, identificată cu voia Lui, duc la desăvârşirea materială şi spirituală (a trupului), pe care ne îndeamnă Hristos să o realizăm.

Şi totuşi, atenţie! Câtă vreme suntem încă în trup, suntem susceptibili de păcat, de cădere. „Toţi sunteţi dumnezei! Toţi sunteţi Fiii Celui Prea înalt! Dar veţi putea cădea ca oricare dintre îngeri!”

Sfântul Macarie cel Mare, în drumul spre cer, chiar numai suflet fiind, căci de trup era eliberat prin moarte, la laudele demonilor ce strigau „Mare eşti Macarie, mare eşti Macarie”, pentru a-l face să se mândrească cu înălţimea sa spirituală, răspundea: „Nu mă ştiu să fi făcut vreun bine, nu mă ştiu să fi facut vreun bine!” Abia după ce s-a deschis Cerul şi a intrat în Bucuria Domnului Său, a zis: „Acum, cu adevărat am scăpat de voi, diavolilor!” Numai ajunşi acolo „Nimeni nu ne mai poate răpi din mâna Tatălui” (Evanghelia după Ioan 10, 29).

Noi dar, cum de ne putem mândri cu stadiul nostru duhovnicesc, când nici măcar nu ştim să punem început de pocăinţă vieţii noastre? Nu numai că nu ştim, dar nici nu ne-am propus aşa ceva! Căci cel ce caută, află (pe Dumnezeu), celui ce bate i se deschide (uşa dragostei) şi cel ce cere, capătă (binecuvântările harice pline de daruri).

Darurile spirituale nu vin de la sine, numai pentru că ne-am gândit să le avem. Para mălăiaţă nu pică în gura lui Nătăfleaţă! Impărăţia Cerurilor se ia cu sila (cu asaltul voinţei noastre lucrătoare) şi cei ce se silesc (cei ce dau asaltul, călcând în picioare poftele trupului, slava lumii şi dejucând meşteşugul armelor drăceşti), aceia câştigă!”

La începutul bătăliei e dureros, şi să ştii că va trebui să plângi, să plângi mult. Când vei începe să plângi, văzându-ţi starea de netrebnicie în care te afli, atunci se vor ivi Zorile Luminii lui Hristos, care-ţi vor atinge ochii sufletului tău, sărutându-ţi lacrimile. „Lumina se stinge, când ochii nu plâng!”

Cu noi este Dumnezeu

„Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru?

Tu eşti Dumnezeu Care faci minuni!”

(Psalm 76, 13)

Iubiţi fraţi, am stat mult la îndoială până a mă hotărî dacă trebuie să fac şi o ultimă mărturisire. Şi aceasta, pentru ca nu cumva minunile ce le-am descoperit să fie profanate de neîncrederea sau necredinţa unora.

Duhul m-a îndemnat până la urmă să o mărturisesc. Purtam asupra mea o bucăţică din Sfânta Impărtăşanie, păstrată pentru momente limită. Păgânii, în momentul limită al bătăliei, îşi ridicau viaţa, sinucigându-se. Creştinii intrau şi înainte de moartea trupului în comuniune cu Dumnezeu prin Sfânta Impărtăşanie. De câteva ori am considerat că mă aflu în momentul limită şi am îndrăznit să consum din Sfânta Impărtăşanie.

La Jilava, când împreună cu cei care au vrut dintre copii, am luat câte o firimitură, mărturisindu-ne unul altuia greşelile şi legându-ne ca, în caz că vreunul dintre noi scapă viu şi întâlneşte un preot, să se facă martorul tuturor în actul Sfintei Spovedanii. La Gherla, când am intrat în camera 99. La Aiud, când am fost izolat în Zarcă, în 1958. Sfânta Impărtăşanie m-a salvat să rămân viu în trup, dar mai ales, m-a salvat de la căderi sufleteşti fără întoarcere. Simţeam în mod efectiv că prezenţa Ei asupra mea va fi osândă veşnică fiinţei mele, în cazul abdicării de la mărturisirea Adevărului; dar simţeam tot atât de puternic ajutorul Ei salvator.

Unii dintre copii m-au întrebat la Jilava cum a fost posibil să trec prin atâtea percheziţii din care nu scăpa nici un vârf de ac. O păstram într-o batistă curată, înfăşurată şi înnodată, fie legată cu o sforicică în jurul gâtului, fie chiar în buzunar pentru a-mi fi la îndemână în momentele critice. In timpul percheziţiilor, n-o ascundeam. Aveam credinţă că Ea se apără singură şi mă apără şi pe mine. Aşa se întâmpla.

Când îmi venea rândul să fiu percheziţionat, eram desbrăcaţi şi la pielea goală; hainele şi lenjeria, batistele, prosoapele şi orice îmi aparţinea erau pipăite la toate încheieturile şi cusăturile şi aproape totdeauna tăiate şi descusute; organismul ne era cercetat şi în gură şi sub limbă şi în urechi şi sub unghii şi unde trebuia şi unde nu trebuia, pentru a se găsi ceva compromiţător, care să atragă o pedeapsă. După ce miliţianul îmi spunea să-mi iau boarfele, mă aplecam să le ridic, şi găseam batista cu Sfânta Impărtăşanie deasupra lor, fie printre ele, neatinsa, ne deslegata, necalcata in picioare, asa cum aveau obicei sa faca cu orice gaseau asupra celui perchezitionat. O singura data m-a intrebat la Jilava un militian:

– Ce ai in batista?

– Sfanta Impartasanie, i-am raspuns, fara sa ma tem.

– Ia-ti bagajul si treci la camera.

Mai mult de 15 ani am purtat la mine Minunea lui Dumnezeu, Minunea Minunilor Lui, Trupul si Sangele Fiului Sau, în mâinile mele păcătoase de om pământean: şi am ieşit cu această Minune afară.

Schimbându-se condiţiile de viaţă, nu ştiam ce să fac cu Ea. Am întrebat un preot, dar nu am fost mulţumit cu răspunsul pe care mi l-a dat.

După ce m-am căsătorit am dat-o în grija soţiei să o păstreze într-un loc ferit, până voi afla răspunsul cel bun, adăugându-i: „In caz că voi fi rearestat, primul lucrul pe care mi-l dai va fi această Sfântă Impărtăşanie”.

Au trecut încă 27 de ani, până în 1992. Din când în când mai întrebam câte un preot cum să procedez. Simţindu-şi sfârşitul, înainte de a se spovedi şi împărtăşi, soţia m-a rugat:

– Ce ai de gând să faci cu Sfânta Împărtăşanie din batista aceea? Se află în şifonier, intr-o cutiuta. Te rog sa rezolvi cu Ea.


Visul

Cu o săptămână înaintea morţii soţiei mele am avut un vis: mă aflam în rugăciune şi o rugam pe Maica Domnului să poarte grijă de sufletul soţiei mele, aflată în suferinţă, şi să-i facă parte de mila fiului Său. Maica Domnului, cu Acoperământul ei împărătesc şi plutind in lumină dulce, blândă la chip, dar foarte serioasă, mi-a răspuns: „O voi lua în grija mea. Nu acum, ci puţin mai târziu”. M-am trezit şi nu ştiam cum să înţeleg cuvintele. Nu i-am spus soţiei visul, dar am întrebat-o dacă se simte mai bine, dacă n-ar vrea să se spovedească şi să se împărtăşească, deşi se împărtăşise nu cu mult timp în urmă, de Sfânta Marie Mare (Adormirea Maicii Domnului, la 15 august). Voia să chem preotul, atrăgându-mi atenţia asupra Sfintei Impărtăşanii ce o aveam din închisoare. După ce preotul a oficiat Sfintele Taine, mi-a zis foarte liniştită:

– Te rog să repari colţul crăpat la cutremur în camera dinspre stradă, unde au fost depuşi mama şi tata pentru priveghi. Acolo să mă pui şi pe mine.

Am reparat şi am văruit. A venit să vadă.

-Va veni lume la priveghi şi nu vreau să aibă femeile prilej de bârfa.

Apoi a tăcut. După-amiaza respira cu greu şi am întrebat-o dacă nu vrea să meargă la spital. A dat din cap, uitându-se cu compătimire, ca şi cum eu eram cel în suferinţă. Am telefonat la Ploieşti şi Tatiana a venit cu nepotul Bogdan, cu maşina, şi au dus-o la Spitalul judeţean, la Urgenţe. Înainte de a se urca în maşină şi-a luat rămas bun de la toate vecinele:

– Nu ne mai vedem aici…

Era seara zilei de 30 septembrie 1992.

După controlul tăcut în faţa liftului, a făcut un stop cardiac. Mi-au adus-o a doua zi seara, în sicriu, pe portbagajul maşinii. Era 1 octombrie 1992, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului. Atunci am înţeles răspunsul pe care mi l-a dat in vis Maica Domnului şi i-am mulţumit pentru purtarea de grijă promisă cu o săptămână în urmă. „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin!”

După decesul soţiei, am plecat la Constanţa să-l văd pe fratele meu de suferinţă, Marin Naidim, şi pe părintele Arsenie Papacioc, căruia i-am mărturisit taina despre Sfânta Impărtăşanie. Dânsul mi-a spus să o dau unui preot care să o consume după ce a consumat din Sfântul Potir Impărtăşania slujită la Sfânta Liturghie, fără a o pune în Sfântul Potir. Intorcându-mă acasă am predat-o părintelui Ilie Ţintă, care a făcut aşa cum m-a învăţat părintele Arsenie.

Sfânta Impărtăşanie m-a salvat şi pe mine şi pe cei aflaţi împreună cu mine din toate încercările prin care am trecut, apărându-se singură de orice profanare timp de peste 15 ani (în temniţă), asigurându-mă la nivelul simţurilor materiale şi al judecăţii celei mai simple de Dumnezeirea Ei. Ca şi Toma, convingându-ne ochii trupeşti şi mâinile pământeşti, să strigăm şi noi: „Domnul meu, şi Dumnezeul meu!”

Minunat este Dumnezeu şi nu este Dumnezeu ca Dumnezeul nostru! El este Cei Ce face minuni! Auziţi toate neamurile! Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi! Căci cu noi este Dumnezeu!

(in: Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata)

 

Din aceeasi carte:

Legaturi:

*

“Trebuie sa stim legea asta, ca lege cumplita: daca nu il port acuma pe Dumnezeu, daca nu-L vad acuma in viata mea pe Dumnezeu, nici dincolo de viata asta nu-L voi vedea”

*


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Mandria, trufia, Minuni si convertiri, Parintele Arsenie Papacioc, Virgil Maxim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “Virgil Maxim despre CHEMAREA NOASTRA SI DESPRE PUTEREA INFRICOSATA A SFINTEI IMPARTASANII. Parintele Arsenie Papacioc: “E bine sa umplem sufletul nostru cu cele dumnezeiesti ca sa nu mai aiba loc si cele lumesti”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. E primăvară şi lumina
    E tot mai vie pe pământ,
    Căldura dulce ne mângâie
    Înmiresmată’n Duhul sfânt.

    S–a încheiat canonul aspru
    Al iernii reci, necruţătoare
    Şi giocelul ne anunţă
    Că iarăşi am primit iertare.

    Moartea de ghiaţă-i nimicită.
    (Iubirea i-a secat puterea)
    Şi-n mii de muguri şi seminţe
    Natura-şi soarbe învierea.

    Cerul albastru, viu şi sincer
    Imbracă totul în lumină
    În frumuseţea armoniei
    Şi în renaşterea divină.

    Din pajişti aburul se’nalţă
    Ca semn al jertfei, către cer
    Şi-n văgăuni, zăpada lasă
    Bălţi cu luciri de giuvaer.

    Ogoarele-şi usucă straiul
    Şi buruieni cutezătoare
    Cu flori micuţe şi albaste
    Și frunze mici, se scaldă-n soare

    Şi-n zumzet câtă iar văzduhul
    Aceleşi ,,cântec învechit”,
    Atât de fin, de sfânt şi dulce
    De natural şi de iubit.

    Î-şi cântă codrul simfonia
    Cu’acelaşi dor pentru frumos,
    Curată ca ortodoxia
    În dragostea-i petru Hristos.

    Din orice plantă viul vieţii
    Şi-arată nevinovăţia
    Şi osteneala-i jertfitoare
    S’aducă-n lume bucuria.

    Lăuntric, sufletul de ghiaţă
    Prin post şi sinceră căinţă
    Se încălzeşte şi învie
    În primăvara din credinţă.

    Focul iubirii fără vină
    Arde mai viu, mai cu putere
    Mergând spre înoirea vieţii
    Prin Duhul Sfânt spre înviere.

    De peste tot darul vieţii
    Inundă lumea în iubire
    Căci bucuria primăverii
    Începe prin BUNA VESTIRE.

    I-o armonie delicată,
    Smerită . Taină şi frumos.
    E primăvara înoirii
    În dar şi-n mila lui Hristos.

  2. Dumnezeu sa-l tina cat mai mult printre noi pe acest mare duhovnic, care a stiut intotdeauna sa pastreze Calea Imparateasca !

  3. Daca in Romania oamenii ar constientiza importanta Sfintei Impartasanii, si s-ar osteni pentru a ajunge la ea mai des – bineinteles aici este vorba si de o constientizare a acestei necesitati din partea preotilor, care ar trebui sa indemne crestinii spre aceasta ravna – atunci neamul acesta poate s-ar mai vindeca de atatea nelegiuiri, s-ar mai intari in lupta cu duhul rautatilor, si ar putea sa biruiasca impreuna cu Hristos.

    Sa nu ne miram ca peste noi navalesc atatea si atatea lucruri strigatoare la cer, si carora parca nu mai putem sa le facem fata, daca noi nu mai suntem ravnitori sa ne impartasim cu Hristos. Multi spun ca ceea ce ni se intampla este pentru ca o meritam, si ca trebuie sa ne pocaim, dar aceasta nu trebuie sa insemne o resemnare, ci trebuie sa fie o chemare pentru a duce o viata in Hristos si cu Hristos. Si cum oare vom avea putinta sa facem acest lucru, daca nici macar nu ajungem sa ne impartasim cu Hristos?

    A fi cu Hristos nu inseamna doar o alegere la nivel mental, ci implica toata viata omului si il implica cu toata fiinta lui. Mai ramane si sa indraznim, ascultand chemarea Domnului: “Indrazniti, Eu am biruit lumea!”. Haideti romani, Domnul ne asteapta!

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Staniloae despre SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, smeritul si inlacrimatul binefacator al “sarmanilor frati ai lui Hristos”. NEVOIA DE SFINTI
  5. INCHINAREA PATIMILOR
    Domnului nostru
    IISUS HRISTOS

    Inceputul
    Slava tie Dumnezeul nostru,slava tie…
    Imparate ceresc…
    Sfinte Dumnezeule …(de trei ori)
    Slava…Si acum…
    Preasfanta Treime
    Doamne miluieste…(de trei ori)
    Slava…Si acum…
    Tatal nostru…
    Doamne miluieste…(de 12 ori)
    Slava …Si acum…
    Veniti sa ne inchinam…
    (de trei ori) si Psalmul 50:
    Miluieste-ma Dumnezeule… si
    Cred intru unul Dumnezeu…

    Inchinaciune
    Ma inchin celei mai inainte de luceafar,nasterii Tale din Tatal fara de maica si negraitei randuieli celei pentru noi,Fiul lui Dumnezeu.
    Inchinaciune
    Ma inchin tainicei pogorarii Tale si intruparii celei din Lucrarea Sfantului Duh, in pantecele fecioresc ,nasterea si punerea in ieslea dobitoacelor,pentru mantuirea noastra,Iubitorule de oameni Doamne.
    Inchinaciune
    Ma inchin si slavesc taierea Ta imprejur trupeasca si botezul cel smerit de la rob,prealuminata Schimbarea la Fata in Tabor,preslavita cu biruinta Intrarea Ta in Ierusalim spre patima cea de buna voie si toate ostenelile Tale ce ai rabdat pentru noi pe pamant,intru care ai petrecut din tinerete,postind si nevoindu-Te,invatand si propovaduind,vindecand si inviind.De acestea toate eu,aducandu-mi aminte,slavesc,maresc,cinstesc si cu dragoste le sarut,si pentru acestea toate,multumesc Tie premilostivului Ziditorului meu.

    Inchinaciune
    Ma inchin Cinei Tale celei de taina,Fiul lui Dumnezeu,la care Te-ai dat spre mancare credinciosilor.Pentru ca impartasindu-ne Trupului si Sangelui Tau,Te vom avea in viata vesnica.Maresc si smerenia Ta cea adanca,care ai aratat-o,cand ai spalat picioarele ucenicilor,si Te rog pe Tine,Domnul meu:”Smereste mandria mea cea ingamfata si ma invata smerite cugetari”.
    Inchinaciune
    Ma inchin preacuratului,presfantului si de viata facatorului Trupului Tau,sub chipul painii,care s-a frant pentru mine spre iertarea pacatelor.
    Inchinaciune
    Ma inchin preacuratului ,preasfantului si de viata facatorului Sangele Tau,care se varsa sub chipul vinului,spre iertarea pacatelor.
    Ma inchin patimilor Tale Hristoase.(de trei ori)
    Inchinaciune
    Ma inchin plecarii genunchilor tai,in gradina ,unde rugandu-Te sudoare de sange ai varsat,ca sa treaca de la Tine paharul patimilor.Si ma rog Tie,Domnul meu,invata-ma ca,cu osardie sa ma rog,si cu paharul mantuirii ma adapa,ca in veci sa-Ti multumesc.
    Inchinaciune
    Ma inchin Tie Doamne,Dumnezeul meu,aducandu-mi aminte de patimile Tale cele de voie,de sarutarea de la Iuda cea cu inselaciune,de nevinovata Ta prindere de cei fara de lege,de legarea si de cea fara de numar batjocorire, de lovituri, scuipari, palmuiri, dosadiri, batai, smucituri,micsorare, si de toate ale Tale mucenicii si varsare a sangelui fara de crutare ,pentru mine ticalosul si nemultumitorul.
    Acestea scriindu-le in minte si in inima mea, cu dragoste le sarut.Si cu jale ma topesc, si pentru acestea toate te preainalt si Iti multumesc Tie,iubitorul meu Domn.Pentru ca asa m-ai iubit,incat si sufletul Tau pentru mine nu l-ai crutat a-l pune.
    Inchinaciune
    Ma inchin osandirii Tale celei nevinovate spre moarte, Judecatorul meu ,si dureroasei purtari a crucii Tale celei grele,intinderii pe cruce a preacuratului Trupului Tau,pironirii si rastignirii in mijlocul celor doi talhari la Golgota.Ma rog Tie Domnul meu:”Nu ma judeca dupa faptele mele ;da-mi mie ca fara lenevire,sa port crucea Ta;pironeste intru frica Ta trupul meu,rastigneste-ma lumii cu patimile Tale, si sa nu-mi dai a vedea altceva ,fara numai pe Tine,Iisuse
    Cel Rastignit “.

    Inchinaciune
    Ma inchin precuratului si preasfantului capului Tau, celuia ce pentru mine,nemultumitorul, cu ascutita cununa de spini s-a patruns .Si Te rog pe Tine Domnul meu:”Dezradacineaza toate relele ganduri scarnave ale curviei si ale hulii si ale slavei desarte de la capul meu”.
    Inchinaciune
    Ma inchin urechilor Tale cele sfinte,care pentru mine ,ticalosul si nemultumitorul,s-au umplut de rele si huliri .Si Te rog, Domnul meu:”Da-mi mie ca sa nu aud nimic din cele nefolositoare ,si ascultator poruncii Tale ma fa”.
    Inchinaciune
    Ma inchin preacuratilor ochilor Tai,care pentru mine ,ticalosul si nemultumitorul cu sange si cu lacrimi s-au umplut.Si Te rog,Domnul meu:”Cauta spre mine si ma miluieste si intoarce ochii mei,ca sa nu vada desertaciune “.
    Inchinaciune
    Ma inchin presfintei fetei Tale, care ca soarele in muntele Taborului a stralucit;iar acum de scuipari si lovituri s-a intunecat.Si Te rog pe Tine ,Domnul meu :”Fata Ta straluceste-o spre mine robul Tau”.
    Inchinaciune
    Ma inchin preasfintei gurii Tale si limbii care ardea cu sete si a gustat otet cu fiere.Si Te rog, Domnul meu:”Da zabala limbii mele celei rele si pune paza gurii mele”.
    Inchinaciune
    Ma inchin preacuratei ,preasfintei si de viata facatoarei ranii Tale de la mana cea dreapta .Si Te rog pe Tine Domnul meu:”Invredniceste-ma sa stau la dreapta Ta”
    Inchinaciune
    Ma inchin preacuratei,preasfintei si de viata facatoarei ranii Tale de la mana cea stanga.Si Te rog,Domnul meu:De partea cea stanga ma izbaveste”
    Inchinaciune
    Ma inchin preacuratei,preasfintei si de viata facatoarei ranii Tale de la piciorul drept.Si Te rog, Domnul meu:”Indreapta-ma spre calea dreapta a pocaintei”
    Inchinaciune
    Ma inchin preacuratei,preasfintei si de viata facatoare ranii Tale cea de la piciorul stang.Si Te rog,Domnul meu:”De la toata calea vicleana opreste picioarele mele”.

    Inchinaciune
    Ma inchin preacuratei,preasfintei si de viata facatoare ranii Tale celei din preacurata coasta si din inima cea impunsa,de unde a izvorat sange si apa,spre rascumpararea noastra.Si Te rog,pe Tine,Domnul meu:”Sfarama impietrirea mea,loveste inima mea cea infricosata,framant-o pe dansa cu frica Ta,raneste-o pe ea cu dragostea Ta,ca sa Te iubesc pe Tine,Domnul meu,cu toata inima mea,cu tot sufletul meu,cu tot cugetul meu,cu toata taria mea,cu toate gandurile mele,si sa izvorasca de la impietrita inima mea izvoare de lacrimi,care spala spurcaciunea pacatelor”.
    Inchinaciune
    Ma inchin intregimii Trupului Tau,care pentru mine,ticalosul si nemultumitorul,de la cap pana la picioare s-a ranit,neavand intregime.Si Te rog,Domnul meu:”Pe mine cel ranit cu pacatele,peste tot ma vindeca”
    Inchinaciune
    Ma inchin goliciunii preacuratului Tau Trup.Si Te rog pe Tine,Domnul meu:”Acopera-mi rusinoasa goliciune a ticalosului meu suflet”.
    Inchinaciune
    Ma inchin preasfantului Tau suflet,pe care Dumnezeu Tatal in maini I l-ai dat.Si Te rog pe Tine, Domnul meu:”in ceasul iesirii,sufletul meu in mainile Tale primeste-l si de duhurile rautatii celei din aer ma pazeste”.
    Inchinaciune
    Ma inchin pogorarii de pe cruce a preacuratului Tau Trup si punerii in mormant.Si Te rog,Domnul meu:”Da-mi ca un mort si ingropat sa petrec in lume”.
    Slava Doamne Patimilor Tale.(de trei ori)
    Inchinaciune
    Ma inchin,slavoslovesc si maresc pogorarea Ta in iad ,robirea iadului,calcarea mortii si invierea din mormant cea de-a treia zi.Si Te rog pe Tine, Domnul meu:”Sufletul meu cel robit de pacate,cu dragostea Ta robeste-l si,fiind mort,inviaza-l si din iad izbaveste-l”
    Inchinaciune
    Slava Doamne, Crucii Tale si Invierii
    Ma inchin sfintei Inaltarii Tale cu trupul la cer,unde sezand de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal,privesti necazul si neputinta meaaauzi pacatoasa mea rugaciune,socotesti de departe gandurile mele si stii toata puterea mea.Si Te rog pe Tine,Domnul meu:”Inalta mintea mea de la impatimirea pamanteasca catre dorirea cea de sus,intareste neputinta mea,implineste neajungerea si lipsa mea,indreapta rugaciunea si ma du la sfarsitul cel bun si la liman mantuitor.Ca atunci cand vei veni sa judeci viii si mortii,atunci sa ma arat nerusinat si neosandit inaintea Ta.Doamne nu intra la judecata cu robul Tau:Ca nu se va indrepta inaintea Ta tot cel viu”.
    Tatal nostru…(de 12 ori).
    Cazand cu fata la pamant,zi aceasta:
    Cuvine-se cu adevarat sa ma inchin Tie, Domnul meu Iisus Hristos, care
    esti de toti sfintit,slavit si inchinat Dumnezeu , intru al Caruia nume tot
    genunchiul se inchina, al celor ceresti ,si al celor pamantesti si al si al
    celor de dedesubt.Si eu,nevrednicul robul tau,fara de rusine ma apropii si
    ma rog:”Mantuieste-ma Mantuitorul meu,dupa darul Tau,iar nu dupa
    faptele mele;Tu voiesti ca sa ma mantuiesti , Tu stii cu ce chip ma vei ma
    vei mantui.Mantuieste-ma dar pe mine dupa cum voiesti ,dupa cum poti,
    dupa cum stii,cu ce judecati stii sa ma mantuiesti.”
    Eu spre Tine,Domnul meu nadajduiesc, si sfintei voii Tale ma
    chezasuiesc;fa cu mine ceea ce voiesti .Daca voiesti sa ma ai intru lumina
    fii binecuvantat.Daca imi vei deschide usa milostivirii Tale , bine este si
    frumos.Iar daca imi vei inchide usa milostivirii Tale,binecuvantat esti
    Doamne,Cela ce cu dreptate usa mi-ai inchis.De nu ma pierzi cu faradele-
    gile mele,slava nemarginitei milostivirii Tale.Iar daca pierzi cu
    faradelegile mele,slava dreptei judecatii Tale,ca precum stii asa sa
    tocmesti pentru mine.

    Nota:Aceste inchinaciuni la Patimile Domnului s-au alcatuit de marele ierarh al lui Hristos ,sfantul Dimitrie Mitropolitul Rostovului si al Iaroslavului ,de neam Malorosian si s-a talmacit din limba cea ruseasca.

    INCHINAREA PREASFINTEI
    NASCATOARE
    DE DUMNEZEU

    Veniti sa ne inchinam Imparatesei noastre Nascatoare de Dumnezeu.
    Veniti sa ne inchinam Fecioarei Maria,Imparateasa noastra Nascatoare de
    Dumnezeu .
    Veniti sa ne inchinam si sa cadem catre insasi Doamna,Fecioara Maria ,
    Imparateasa noastra,de Dumnezeu Nascatoare.

    Inchinaciune
    Ma inchin tie preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce cu nasterea ta
    ai aratat noua Lumina cea adevarata, Imparateasa cerului si a pamantului ,
    nadejdea celor fara de nadejde, ajutatoarea celor neputinciosi si mijlocitoarea tuturor pacatosilor; tu ma acopera si ma apara de toata primejdia si nevoia sufleteasca si trupeasca ,si-mi fii mie,rogu-te,aparatoare cu sfintele tale rugaciuni.
    Inchinaciune
    Ma inchin zamislirii si sfintei nasterii tale celei de la sfintii nascatorii tai
    Ioachim si Ana .Si te rog,Doamna mea :”Da-mi mie ca sa incep viata fara de pacat si a naste pocainta.”
    Inchinaciune
    Ma inchin intrarii tale in Biserica Domnului, fiind prunca de trei ani,si te rog, lumina mea:”Fa-ma biserica Sfantului Duh cu rugaciunile tale”.
    Inchinaciune
    Ma inchin Buneivestirii tale,preacurata Fecioara, cand cu lucrarea Sfantului Duh,si cu glasul arhanghelului, ai zamislit pe Cuvantul Tatalui si te rog,lumina mea:”Si mie celui deznadajduit bine-mi vesteste mantuire”.
    Inchinaciune
    Ma inchin nasterii tale, cand ai intrupat si ai nascut pe Hristos, Mantuitorul lumii si te-ai facut Maica lui Dumnezeu de toata faptura slavita si preainaltata.Si te rog ,lumina mea:”Arata-te si mie Maica milostivirii , si acum si in veacul cel viitor”.
    Inchinaciune
    Ma inchin curatiei tale ,neintinata ,nespurcata, nestricata,Preasfanta.Si te rog , lumina mea:”Curateste-ma de toata spurcaciunea trupului si a duhului cu rugaciunile tale”.
    Inchinaciune
    Ma inchin si cinstesc durerile tale pe care in vremea patimii cea de buna voie a Fiului Tau le-ai rabdat, cand a implinit proorocia lui Simeon :”Si sabie prin inima ta va trece “.Si te rog,lumina mea :”De boalele sufletesti si trupesti ma izbaveste”.
    Inchinaciune
    Ma inchin tie,Doamna , aducandu-mi aminte de bucuria ta pe care ai avut
    in vremea Invierii Fiului tau.Si te rog , lumina mea:”Nu ma lipsi si pe mine de bucuria cea sufleteasca”.
    Inchinaciune
    Ma inchin cinstitei si slavitei adormirii tale.Si te rog, lumina mea :”Sa adormi trupestile mele patimi cu ajutorul tau”.
    Inchinaciune
    Preaslavita Stapana mea de Dumnezeu Nascatoare ,primeste aceasta mica a mea rugaciune,si o du pe dansa Fiului tau si Dumnezeul nostru ca sa mantuiasca si sa lumineze pentru tine sufletele noastre.
    Inchinaciune
    Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te ceea ce esti plina de dar, Marie,Domnul este cu tine.Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre .(de 12 ori)
    Spre al tau preasfant chip cautand, ca pe tine insati te vad adevarata de Dumnezeu Nascatoare, cad cu credinta in inima, si cu dragoste in suflet.
    Inchinaciune
    Ma inchin tie si Pruncului Celui mai inainte de veci , Domnului nostru Iisus Hristos , pe Care Il tii de maini .Si cu lacrimi te rog:”Acopara-ma in toate zilele vietii mele, cu acoperamantul tau de toti vrajmasii vazuti si nevazuti si ma scoate din toate nevoile cele sufletesti si trupesti.La boale ma cerceteaza in ceasul mortii vino si ma mangaie.Usureaza greutatea pacatului si imi daruieste bucuria duhului.Ca tu pe neamul omenesc ai adus la Imparatia cerurilor ,Amin”.
    O,preasfanta, de Dumnezeu Nascatoare ,Fecioara , acopera-ma si ma pazeste pe mine, robul tau,de tot raul cel cel sufletesc si trupesc si de tot vrajmasul vazut si nevazut.
    Inchinaciune
    Bucura-te ceea ce esti plina de dar Marie,Domnul este cu tine,blagoslovita esti tu intre femei si blagoslovit este rodul pantecului tau , ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre .
    Bucura-te si te veseleste Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara , si te roaga pentru mine robul tau.
    Doamna si Stapana ingerilor si Maica crestinilor , ajuta-mi mie robului tau.
    O,Marie,prea fara prihana, bucura-te Mireasa nenuntita.
    Bucura-te , bucuria celor necajiti si mangaierea celor intristati.
    Bucura-te ceea ce esti hranitoarea celor flamanzi si adapostire celor inviforati.
    Bucura-te ceea ce esti mai sfanta decat toti sfintii, si mai cinstita decat toata zidirea.
    Bucura-te ceea ce esti sfintirea Tatalui,salasluirea Fiului, si umbrirea Duhului Sfant .
    Bucura-te ceea ce esti palat frumos al Imparatului tuturor, Hristos,Dumnezeul nostru.
    Bucura-te ceea ce esti Maica saracilor si toiag batranetelor.
    Bucura-te ceea ce esti lauda crestinilor, si gata ajutatoare celor ce te cheama pe tine,preasfanta Stapana mea; pazeste-ma sub acoperamantul tau, ca intru preacuratele tale maini imi pun duhul meu.
    Fie-mi mie ajutatoare si acoperitoare la infricosata ziua judecatii,si te roaga pentru mine nevrednicul, ca,curat si fara prihana sa intru in rai.
    Sa nu ma lepezi pe mine robul tau,Doamna mea, ci ajuta-mi si-mi da cererea cea de folos.
    Izbaveste-ma de toata primejdia si bantuiala,nevoia si neputinta, si-mi da mie pocainta mai inainte de sfarsit,ca, cu mijlocirea si ajutorinta ta fiind mantuit in viata aceasta , adica de tot vrajmasul cel vazut si nevazut, sa petrec placere dumnezeiasca intru vrerile iubitului tau Fiu si Dumnezeului nostru .Iar in ziua cea infricosata a judecatii , sa ma izbaveasca de vesnica si infricosata munca .Ma inchin,multumesc si slavesc preasfant numele tau in vecii vecilor, Amin.

    Nota:
    Cugetarea dureroasa din inima pentru multa multime a patimilor Mantuitorului nostru, Hristos Dumnezeu ,prin inger ,de Dumnezeu aratata celui dintru sfinti,parintele nostru Dimitrie, Mitropolitul Rostovului si al Rusiei ,facatorul de minuni .Talmacite din cele scrise de mana.

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » INVIEREA LUI LAZAR. Dialog cu IPS Teofan: Strapungerea inimii – unicul drum catre propria noastra Inviere
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Sofian Boghiu si IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: UNDE IL GASIM PE HRISTOS CEL INVIAT, CINE SI CUM IL POATE RECUNOASTE?
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Dionisie Ignat de la Colciu despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE (plus audio si video)
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » “Lu­minatorul trupului este ochiul…” PARINTELE MIRON MIHAILESCU despre porunca de a vedea lumea prin ochii lui Dumnezeu si despre DUREREA IROSIRII
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE ARSENIE PAPACIOC A TRECUT AZI, 19 IULIE, LA DOMNUL » Război întru Cuvânt
  11. Pingback: Cuvantul IPS Teofan la sarutarea cea de pe urma data Parintelui Arsenie
  12. Pingback: Război întru Cuvânt: Cuvantul IPS Teofan la sarutarea cea de pe urma data Parintelui Arsenie: DUMNEZEU L-A DARUIT NEAMULUI ROMANESC CA SA IL AJUTE SA TRAIASCA CLIPE DE ADEVAR « Invitaţie la Ortodoxie
  13. Pingback: O eroina discreta a rugaciunii si a daruirii: LUCIA POPSOR (†13 iulie 2010) sau DESPRE JERTFELNICIA CARE NE FACE LIBERI
  14. Pingback: [video]: CONFERINTA PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC DE LA CONSTANTA (2004). Astazi, Parintele Arsenie ar fi implinit 97 de ani...
  15. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (2)...despre catolici, secte, pedeapsa cu moartea, razbunare, Proscomidie..."Ramane un singur lucru: Ade­varul!"
  16. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (3) DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA. Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea pentru pacate?
  17. Pingback: MARTURII EMOTIONANTE DESPRE SFINTENIA PARINTELUI SOFIAN: IPS Teofan, Parintele Adrian Fageteanu, Parintele Gamaliel Sima, Parintele Mihai Aldea
  18. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC IN INCHISORILE COMUNISTE - marturii inedite despre sfintenia celui care a facut din temnita, manastire
  19. Pingback: PARINTELE EFREM IN ROMANIA: Cuvinte din Sfantul Munte (I) – Conferinta de la Alba-Iulia, 2000 (prima parte)
  20. Pingback: VIRGIL MAXIM – 15 ani de la adormirea intru Domnul. CARE E LUPTA CRESTINULUI? -
  21. Pingback: SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, DURERILE NOASTRE SI ANTIDOTUL LA OTRAVA VREMURILOR DIN URMA -
  22. Pingback: PS SEBASTIAN: “Suntem obsedati de rau, de diavol si de puterile lui, in loc sa fim obsedati de Dumnezeu si de Inviere! FERITI-VA SA CICALITI OAMENII!” -
  23. Pingback: UN CRACIUN LA INCHISOARE… La Pitesti si Targsor, cu Ioan Ianolide si tinerii din “inchisoarea copiilor” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  24. Pingback: CUM SA NE RUGAM? Ne invata ca nimeni altul… PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: “Avem nevoie de o prezenta continua a inimii, asta este esenta rugaciunii…” (si VIDEO) -
  25. Pingback: Predica (VIDEO) PS Ignatie Muresanul la Inaltarea Domnului: PRIVESTE CERUL! PRIVESTE LA HRISTOS! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  26. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – 1 an de la nasterea in ceruri (19 iulie): CUVINTE DE FOLOS, GRUPATE TEMATIC -
  27. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  28. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  29. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate