MARTURII EMOTIONANTE DESPRE SFINTENIA PARINTELUI SOFIAN: IPS Teofan, Parintele Adrian Fageteanu, Parintele Gamaliel Sima, Parintele Mihai Aldea

15-09-2011 Sublinieri

Parintele Sofian – om al blandetii dumnezeieşti

IPS TEOFAN

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

„Eu am zis: dumnezei sunteţi” (Ioan 10, 34). Ţinta urmată cu tenacitate de creştinul autentic este îndumnezeirea, dobândirea Sfântului Duh. Puţini oameni au capacitatea să înţeleagă acest lucru şi, mult mai puţini, sunt cei care într-o generaţie întreagă îndeplinesc chemarea de a fi dumnezei [dupa har].

Cum se manifestă un om îndumnezeit? Cum arată o persoană care a devenit sălaş al Duhului Sfânt? Care este chipul celui ce a ajuns la „unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4,13)7

Dumnezeu m-a binecuvântat de-a lungul vieţii să în­tâlnesc mulţi oameni îmbunătăţiţi duhovniceşte. Amintesc câţiva dintre cei plecaţi în lumea Împărăţiei cerurilor: pă­rintele Vitimion cel simplu de la Schitul Slănic Argeş, Maica Teodosia cea mult rugătoare de la mănăstirea Bussy en Othe de lângă Paris, Părintele Paisie cel Sfânt de la Sihăstria dimpreună cu Părintele Cleopa mărturisitorul, Părintele Teofil cel întru totul curat de la Balaciu, Părintele Ghedeon cel cuminte de la Schitul Crasna…

La fiecare dintre cei amintiţi am simţit un anume suflu al îndumnezeirii. Ceva de dincolo de lume, ceva inaccesibil nouă, muritorilor obişnuiţi, se descoperea în privirea lor, în glasul, în mişcările, în fiinţa lor: curăţenie sufletească, sen­sibilitate, disponibilitate spre jertfă, smerenie în orice situa­ţie, încredere nebună în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, capacitate totală de a binecuvânta, de a iubi, de a ierta, de a purta durerea celuilalt de a-i oferi bucurie.

La acestea toate şi la multe altele se adaugă o ati­tudine, o stare, un duh inefabil al blândeţii, al bunătăţii, al îngăduinţei. Părintele Sofian de la Mănăstirea Antim, de la a cărui naştere în cer se împlinesc 7 ani, a fost un astfel de chip, un chip al blândeţii prin excelenţă. Intreaga sa fiinţă răspândea blândeţe şi bunătate.

Timp de aproape 10 ani am fost binecuvântat de Dum­nezeu să vieţuiesc sub acelaşi acoperiş monahal cu Părintele Sofian. Astfel, aproape în fiecare zi schimbam cel puţin câteva cuvinte, ne sfătuiam pentru binele mănăstirii, adesea slujeam la acelaşi altar, şi, mai ales, eu îmi sprijineam creş­tetul pe umărul lui în ceas de cumpănă. O, Doamne! Ce izvor de trăire, ce infuzie de har, ce reconfortare sufletească poate trăi omul atunci când creştetul şi-l pleacă pe umărul unui om sfânt. Încercarea prin care trece, suferinţa care-i sfâşie inima devin, la picioarele unei persoane precum Părintele Sofian, izvor de răbdare, de curaj, de nădejde.Iar când un astfel de om te bucură cu prietenia lui, îţi încre­dinţează anumite trăiri ale sufletului, inima-ţi primeşte o stare de pace, odihnă sufletească ale cărei urmări nu se şterg nicicând.

Un chip al blândeţii, acesta a fost bunul părinte Sofian. Bucureştenii i-au sesizat în număr necrezut de mare izvorul inepuizabil de sensibilitate, gingăşie şi candoare şi se adă­pau la această fântână de har în clipe de bucurie şi, mai ales, de încercare. Părintele îi asculta, îi binecuvânta, îi înţelegea în durerea sau păcatul lor, îi întărea şi, mai presus de toate, îi iubea. Ii iubea pentru că era smerit; îi iubea pentru că le purta poverile la rugăciune; îi iubea pentru că îi ajuta cu sfatul; îi iubea pentru că inima sa îi cuprindea pe toţi.

Marele şi rarul dar al blândeţii, care împodobea fiinţa întreagă a Părintelui Sofian, se arăta şi prin faptul că nu avea nici cea mai mică tendinţă de a osândi, de a judeca, de a ţine minte răul. De-a lungul vieţii sale, Părintele Sofian a avut parte de multe vrăjmăşii, care i-au împovărat sufletul, i-au tulburat liniştea. Au fost duşmănii din afară şi, mai dureros, de la casnicii lui. Le aşeza pe toate la picioarele Tronului ceresc prin atitudini de felul: „Doamne, iartă-le lor că nu ştiu ce fac!”

Părintele Sofian a trăit aproape întreaga sa viaţă de monah la Mănăstirea Antim, nu departe de Sfânta Pa­triarhie şi, în aceeaşi incintă cu sediul Cancelariei Sfântului Sinod. Nu a îndeplinit răspunderi oficiale înalte în sensul omenesc al lucrurilor, dar cunoştea ceea ce se întâmpla bine sau mai puţin bine în Biserică. Nu l-am auzit niciodată judecând, condamnând pe cineva care nu-şi împlinea bine datoria, sau, mai mult, cauza rău misiunii Bisericii. Asculta, medita se ruga şi tăcea. Aveam sentimentul că suferă, se întristează şi că preia situaţia respectivă în rugăciune şi o prezintă lui Dumnezeu spre rezolvare.

Părintele Sofian a plecat dintre noi acum şapte ani de zile. Mănăstirea Antim este altcumva după plecarea Părin­telui. Arhiereii, preoţii, monahii şi credincioşii care l-au avut ca duhovnic nu-l mai întâlnesc în altar, în pridvor, pe aleile mănăstirii sau la chilie. Şi e aşa de tristă pentru noi, cei puţin credincioşi, Mănăstirea Antim, fără Părintele Sofian!

Sunt şi persoane, probabil dintre cei mult credincioşi, care vin la mănăstirea Antim, şi aici, în duh şi adevăr, îl întâlnesc pe Părintele. Amintirea feţei sale celei blânde şi rugăciunea lui pentru Mănăstirea care i-a fost atât de dragă, odihna sufletească sădită de el în multe inimi şi faptul că se află de şapte ani împreună cu Sf. Antim în veşnicia sălăşluirii cu Dumnezeu, dau certitudinea prezenţei Părintelui Sofian printre coloanele, florile, arhiereii, monahii şi credin­cioşii mănăstirii.

Blândeţea Părintelui Sofian se revarsă în cascade, valuri, valuri: peste mănăstirea Antim, peste cei care l-au cunoscut, peste Biserică, peste Ţară şi peste lume.

Îţi mulţumim, Doamne, că din vase de lut faci aseme­nea „dumnezei” fără de care lumea ta s-ar reîntoarce în nefiinţă.

***

PARINTELE SOFIAN – DASCAL AL RUGACIUNII

Ieromonah Adrian Făgeţeanu

Ce m-a impresionat la Părintele Sofian, încă de la venirea mea la mănăstirea Antim acum peste 60 de ani, era acrivia cu care citea pomelnicele credincioşilor. Se identifica aproape cu omul necăjit care-i cerea să se roage pentru el sau pentru cei apropiaţi. Întâmpina pe fiecare cu multă înţelegere şi dragoste, şi-şi asuma durerea lui.

Am fost şi eu în obştea Rugului Aprins, mai mult făceam treaba Martei decât a Mariei, dar observam la Păriniţii Daniil şi Sofian râvna lor de a deprinde rugăciunea, liniştirea şi trezvia minţii de la Părintele Ivan Kulâghin. Erau sporiţi şi statornici de pe atunci în această lucrare lăuntrică.

Uneori mi se părea că Părintele Sofian era exagerat când făcea milostenie, sau când prelungea timpul spovedaniei până după miezul nopţii, dăruind tuturor un ajutor, un sfat, o încurajare… L-am preţuit mult, el fiindu-mi duhovnic de atunci din anii ’46-’47. M-a primit din nou cu bucurie în obşte la Antim după ce am fost în puşcărie şi m-a sfătuit mereu cu înţelepciune, temperându-mi de fiecare dată revoltele şi firea mea iute.

Cred că Dumnezeu i-a primit osteneala şi rugăciunile în care eram cuprins şi eu şi în care nădăjduiesc să fiu cuprins şi acum. Dumnezeu să-l aşeze între Sfinţii Lui… Iar pe noi să ne lumineze Domnul Mântuitorul nostru Iisus Hristos să ne rugăm pentru el, pentru noi, şi pentru semeni aşa cum ne învăţa mereu…

***

Părintele Sofian – iconar şi ziditor de suflete

Ierodiacon Gamaliel Sima

Mănăstirea Cernica

Pe când mă aflam cu ascultarea în biserică vine la mine o creştină între două vârste şi mă întreabă: „Părintele Sofian este în mănăstire?”. întrebarea mi-a sunat ciudat, Părintele fiind trecut la Domnul de multişor. Mi-am zis în sine că acea persoană se prea poate să nu ştie ca e plecat dintre noi, şi întreb la rândul meu: „Dar pentru ce îl cău­taţi?“. Vine şi răspunsul:

„L-am visat pe Părintele Sofian. Nu-l cunoşteam dinainte de vis. El mi-a spus că este de la mănăstirea Antim şi că dacă vreau să mă fac bine de boala mea să vin la slujba de Maslu”.

Am rămas o vreme înmăr­murit, apoi, cu binişorul i-am spus ce trebuia să ştie despre Părintele şi că este bine să-i urmeze sfatul. Faţa acelei per­soane trăda uimirea şi nutrea nădejde în vindecare mira­culoasă. Aşa s-a şi întâmplat.

Mai deunăzi a venit o tânără să-mi ceară amănunte biografice despre Părintele pentru că îi trebuiesc la lucrarea de licenţă în sociologie. Sociologie? Părintele Sofian? De unde şi până unde? Deoarece eu sunt studentă la sociologie şi din recunoştinţă faţă de Părintele vreau să-i dedic lucra­rea, îmi răspunde tânăra. Cum aşa? întreb nedumerit. Îmi  spune că Părintele a ajutat-o cu rugăciunea să zămislească şi să nască o fetiţă, în condiţiile în care nu puteam avea conform datelor medicale. Arătându-mă interesat de întâm­plarea minunată, o las să-mi istorisească:

L-am visat pe Părintele Sofian, pe care nu l-am cunoscut mai înainte, că-mi spunea în vis să vin la mormântul său să ne rugăm împreună. I-am spus dimineaţă soţului meu visul şi nu m-a luat în serios, însă trei nopţi la rând am avut acelaşi vis. Bărbatul meu, mai înainte sceptic, a visat mai apoi şi el toi trei nopţi la rând pe Părintele şi acelaşi conţinut. Atunci am întrebat-o pe mama, care îl cunoscuse, unde este înmormântat Părintele. Ne-am deplasat la Căldăruşani, ne-am plâns amarul la mormântul Părintelui şi am plecat de acold senini. La scurtă vreme am rămas însărcinată. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.

Auzind şi bucurându-mă cu sufletul, i-am dat tinerei toate datele aflate la îndemână referitoare la viaţa pământească a Părintelui nostru.

După cum vedeţi, alţii au ce să spună despre Părintele, însă, în ce mă priveşte, câte mai pot adăuga? Şi apoi cuvintele în frază n-ar putea exprima atât de mult relaţia mea filială cu Părintele Sofian altfel decât în versuri.

BUNUL MEU AVĂ ICONAR

(dedicată Părintelui Sofian Boghiu)

Să-ţi spun,

acum şi aici

că-mi pare rău?


îmi pare rău

că n-am ştiut

să preţui timpul

ostenelilor tale,

când te plecai

la greu

asupra mea

şi mă certai

ca pe-un zăbavnic,

lovind cu şoapta tainei

inima spre rugăciune!


îmi strămutai departe

hotarele micimii mele.


Lărgitu-m-ai…

către adâncul

înălţimii tale,

căci n-ai mai vrut

să ştii

a-ţi pune

bunătăţii gard!


Cereai doar pacea

ca să-ti mânui

ostenitu-ţi trup –

prescură de firimituri

din multe frământări…


Nu te-a gustat,

doar

cine nu te-a vrut.


Lumini pătrunse de răcoare

mă odihneau atent

ochii tăi…

Sub adumbrirea caldă

a privirii tale mă simţeam ca un fiu!


Şi apoi…

ca pe-o coală gata

la lucru de-nceput

puneai cu pana crucii

sensibile suspine

peste

crâmpeiul sufletului meu …


Bunul meu avă iconar!

 

(din: Un iconar de suflete – Parintele Sofian Boghiu. Marturii, Editura Basilica, Bucuresti, 2009)

Legaturi:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

O MINUNE CU PARINTELE SOFIAN, RELATATA DE PARINTELE ALDEA:


Categorii

2. Special, IPS Teofan, Minuni si convertiri, Parintele Adrian Fageteanu, Parintele Mihai Andrei Aldea, Parintele Sofian Boghiu, Poezii, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

29 Commentarii la “MARTURII EMOTIONANTE DESPRE SFINTENIA PARINTELUI SOFIAN: IPS Teofan, Parintele Adrian Fageteanu, Parintele Gamaliel Sima, Parintele Mihai Aldea

  1. ..”94. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. ”

    http://www.biserica.org/Biblia/VT/Psalmii/118_index.html

  2. http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/biografii-luminoase/parintele-teofan-merla-un-ales-pastor-de-suflete

    ..”36. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu”.(PSALMUL 67, 36)

  3. Va multumim din suflet pentru aceste frumoase marturii despre sfintenia Pr. Sofian Boghiu! Sfinte Parinte Sofian, mijloceste pentru neamul romanesc spre a nu aluneca in rataciri pierzatoare de suflet! Tot astazi este praznuit si Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partos, pentru ale carui rugaciuni fie ca Bunul Dumnezeu sa ne miluiasca si pe noi!

  4. Slujitori ai Domnului si ai nostri, deopotriva! Cercetati mai mult la necaz decat la bucurie. Ei, de care lumea nu era vrednica au stat in scaunul de spovedanie, nu cu orele ci cu zilele, purtand poverile noastre. Unii mai sunt aici, multi ne privesc din ceruri; cu totii se roaga pentru noi. Plang cu cei ce plang si se bucura cu cei ce se bucura.
    Bunici discreti si frumosi; privind la chipurile lor (parintele Sofian, Arsenie Papacioc, Fageteanu, Proclu, Justin Parvu) imi vine sa spun ca exista o sfintenie romaneasca si ea e mai degraba cuminte si blanda.

  5. Parintele meu duhovnicesc este asemenea parintelui Sofian Boghiu (curăţenie sufletească, sen­sibilitate, disponibilitate spre jertfă, smerenie în orice situa­ţie, încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, capacitate totală de a binecuvânta, de a iubi, de a ierta, de a purta durerea celuilalt de a-i oferi bucurie)! Cum sa nu-i iubesc?
    Cămara Ta, Mântuitorul meu,
    O văd împodobită
    Şi îmbrăcăminte nu am
    Ca să intru într-însa.
    Luminează-mi haina sufletului meu,
    Dătătorule de Lumină
    Şi mă mântuieşte!

  6. m-a miscat cand am citit cum scrie in scrisori Parintele Iosif isihastul “RUGATI-VA SI PENTRU MINE, caci va rog sa ma credeti, pentru fiecare suflet pe care il ajut sunt luptat cu luptele lui”.

    pana sa citesc aceste cuvinte, dadeam ca de la sine inteles ca duhovnicul trebuie sa ma ierte, si ca iertarea e lucru usor pentru el, doar Hristos e Cel ce iarta…

    dar daca un om de masurile Parintelui Iosif isihastul ii roaga pe altii , care nu-s preoti, sa se roage pentru el, inseamna ca toti duhovnicii au dus, duc si vor purta mare parte din greutatile noastre, ale celor din lume si nu numai, si noi poate nici nu ne dam seama…

    (ca si cu tata si cu mama, cand suntem copii nici nu stim adevaratele sacrificii pe care le-au facut sa ne fie noua bine, si nu le stim pentru ca parintii au in general delicatetea de a tacea asupra acestor lucruri )

  7. Dumnezeu să vă binecuvinteze pentru aceste materiale pe care le-ați postat și ieri, și azi, despre părintele nostru Sofian. Când îl revedem pe părintele, prindem putere și simțim că nu este totul pierdut. Domnul Virgil Cândea spunea că părintele reprezintă poate cel mai autentic model al duhovnicului român din secolul XX. Văzându-l pe părintele îți vine să exclami: „ Aceasta este Ortodoxia! Plină de dragoste, plină de harul rugăciunii,plină de bună-cuviință și de smerenie!”.

  8. Stau si ma minunez cat de bine a reusit IPS Teofan sa zugraveasca in cuvinte protretul unui iconar de suflete, al Parintelui Sofian Boghiu, cel ce ne-a ramas un model de urmat, cel ce a stiut sa invete de la Hristos sa fie bland si smerit cu inima.

  9. Va multumesc pentru aceste cuvinte folositoare si descrieri minunate si demne de urmat de catre noi, atât în persoana Părintelui Sofian cât şi a celor care i-au amintit faptele şi credinţa.

  10. @ cn : Daca rugaciunea spune asa…

    “Rugaciune pentru Parintele Duhovnic

    Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, care pe desfranata si pe talharul i-ai primit, primeste si rugaciunea mea pentru robul tau, duhovnicul meu (N) ales de Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa cum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc.

    Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare, ca sa pun inceput bun de pocainta eu, oaia ratacita. Cerceteaza-l degraba si vezi nevoile lui.

    Vindeca-l de toata boala si intinaciunea trupeasca si sufleteasca si de slabiciunea firii celei cazute.

    Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele ce i-au venit pentru pacatele mele.(…)”

    Asa e!

    Si eu ma intreb cat e de drept, si pana cand sa ne ducem peste cei ce ne spovedesc si sa ne lasam acolo incarcatura…Cineva trebuie sa o poarte…in fata Tatalui Ceresc…
    Si au si dansii voia libera sa ne primeasca sau nu…

  11. Cu toata dragostea de care suntem in stare, pentru cei ce poarta greutatile noastre sa zicem (si sa faceti si sublinierile cum stiti Dumneavoastra…)sa repetati desi ati mai postat si alta data:

    Rugaciune pentru Parintele Duhovnic

    Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, care pe desfranata si pe talharul i-ai primit, primeste si rugaciunea mea pentru robul tau, duhovnicul meu (N) ales de Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa cum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc.

    Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare, ca sa pun inceput bun de pocainta eu, oaia ratacita. Cerceteaza-l degraba si vezi nevoile lui.

    Vindeca-l de toata boala si intinaciunea trupeasca si sufleteasca si de slabiciunea firii celei cazute.

    Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele ce i-au venit pentru pacatele mele.

    Sporeste-i intelepciunea, indelunga rabdare, linistea, pacea si multumirea sufleteasca.

    Inmulteste-i puterea, sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui.

    Da-i minte luminata si pricepere sfanta care se pogoara de la Tine, Imparatul Luminii.

    Bine sporeste in el Doamne si daruieste-l sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Tau. Amin. (Metanie)

    Imparate Ceresc Mangaietorule, deschide stavila cerului si ploua peste duhovnicul meu (N) belsug de har si bogata mila.

    Pogoara-Te asupra lui, odihneste in el pururea si revarsa peste el multimea indurarilor Tale. Amin. (Metanie)

    Maica Domnului, acopera cu Atotputernicul tau Acoperamant pe robul tau, duhovnicul meu (N) si roaga-te Bunului Dumnezeu sa-l miluiasca pentru rugaciunile tale. Izbaveste-l de toata ispita trupeasca si sufleteasca, curata-l, tamaduieste-l, intareste-l si sanatate deplina daruieste-i. Amin. (Metanie)

    Cuvioase Parinte Siluane, roaga-te Domnului sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (N), pentru rugaciunile tale.

    Cuvioase Arsenie cel Mare, roaga-te Bunului Dumnezeu sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (N), pentru rugaciunile tale.

    Cele noua Puteri Ceresti, Sfintilor Romani – mucenici si mucenite, cuviosi si cuvioase – Preacuviosilor Parinti ai nostri si sfintii a caror pomenire se face astazi, impreuna cu toti sfintii, rugati-va lui Dumnezeu sa miluiasca si mantuiasca pe (N) pentru rugaciunile voastre.

    Amin. Amin. Amin. (Metanii)

  12. Frumos e omul prin credinţă.
    Ce-l ce urmându-l pe Hristos
    (Prin mult smerita pocainţă
    Și bunătate) e frumos.

    Că poartă’n inimă iubirea
    Și dragostea de Dumnezeu
    Ca pe’o comoara,(dar și frica
    De-a nu greși și-a face rău)

    Și gândul plin de rugăciune
    De dragoste, de dor divin,
    Curat ca lacrima de rouă
    Şi ca adâncul cer senin,

    Păzindu-și şi viaţa în lumina,
    Înmiresmată-n Duhul Sfânt
    Şi-n adâncimea curăţiei
    Ce vine-n har peste pământ .

    Privirea sa iradiază
    Respect ,iubire , bunătătate ,
    Iertare şi milostivire,
    Setea cea vie de dreptate .

    Trăirea sa e bunătatea,
    E dragostea ce miluiește,
    Sfinţenia firesc trăită,
    Smerenia care vorbeşte,

    Tăcerea care strigă lumii ,
    Prin fapte simple și firești,
    Care vorbește (fără de vorbe)
    De adâncimi dumnezeiești,

    Iubire mai presus de fire
    Culeasă prin ce-a fost mai greu ,
    (În chip ascuns) prin ascultarea
    Şi dragostea de Dumnezeu .

    Caci bunătatea sa e vie.
    Este cerească. E divină,
    Primită-n dar, prin pocănţă
    Prin sfinte taine, prin lumină.

    I’un chip de om. I’un trup ce poartă,
    Un suflet nobil şi ceresc
    Sfinţit cu hrana din potirul
    Altarului dumnezeiesc .

    C’şa au fost şi-aşa sunt sfinţii
    Înveşmântaţi în Duhul Sfânt ,
    Care-n Iisus prin har şi taine
    Şi-au sfinţit viaţa pe pământ .

  13. Pingback: A PLECAT DINTRE NOI SI PARINTELE ADRIAN FAGETEANU...
  14. Pingback: INTERVIU CU PARINTELE ADRIAN (Oltenia TV, 2004)
  15. Pingback: MARCEL PETRISOR - marturii despre Parintele Adrian Fageteanu si invataminte esentiale: "Incercarea in viata e pe masura pretentiilor pe care le are omul"
  16. Pingback: Parintele Sofian Boghiu (video): CUM TREBUIE SA TRAIASCA UN PICTOR DE ICOANE? “Sfintii pe care ii pictezi, toti au postit: postiti si dumneavostra!” -
  17. Pingback: PARINTELE SOFIAN DE LA ANTIM, omul smereniei – de 10 ani printre sfinti -
  18. Pingback: PARINTELE ADRIAN FAGETEANU – 1 an de la adormire. VINE TIMPUL RABDARII SI AL CERNERII! NUMAI RUGACIUNEA NE MAI SCAPA… -
  19. Pingback: INALTAREA SFINTEI CRUCI. Predica despre sensul Crucii a PARINTELUI SOFIAN BOGHIU, chemat la Dumnezeu, acum 10 ani, in ziua acestui mare praznic (si audio) -
  20. Pingback: PARINTELE SOFIAN in memoria Arhimandritului Roman Braga: “COPILUL BATRAN”, cel plin de bucurie tacuta si de bunatate practica: “Era convins ca noi existam atata cat ajutam pe altii” -
  21. Pingback: CUVIOSUL PARINTE SOFIAN – inedit: CONFERINTA VIDEO emotionanta despre RUGACIUNE si PRACTICA RUGACIUNII LUI IISUS (1996) -
  22. Pingback: CRUCEA NU E TALISMAN, NICI PODOABA! Ce inseamna, cum se poarta?/ Parintele Savatie despre DIAVOLUL ELITISM si CUM PUTEM SA NU NE DEOSEBIM DE CEI CARE NE VAND/ In Memoriam Parintele Sofian: Românul trebuie dezvăţat de MINCIUNA! Comunismul a vrut sa-L sc
  23. Pingback: Sfaturi duhovnicesti pentru o neincetata SARBATOARE A SUFLETULUI de la PARINTELE MELCHISEDEC VELNIC, staretul Putnei: “Mâna lui Dumnezeu este deschisa si bratele Lui imbratiseaza pe oricine se preda Lui. Omul sa caute sincer, si nu iscoditor, iar D
  24. Pingback: FERICITUL PARINTE SOFIAN, “batranul frumos” ca o icoana, “CHIPUL DULCETII SI DELICATETII”, isihastul cu inima plina de mila Duhului si MARELE DUHOVNIC ASCUNS SUB MANTIA TACERII: “La Antim lumea călca în vârful degetelor, a
  25. Pingback: Cuvantul ARHIM. MIHAIL la slujba de pomenire de la Caldarusani a PARINTELUI SOFIAN despre PRIGOANA FATISA SI CEA NEVAZUTA IMPOTRIVA CRESTINILOR si despre PUTEREA RUGACIUNII SFINTILOR: “Sa ne rugam mai mult unii pentru altii! Sa pastram credinta drea
  26. Pingback: ARHIMANDRITUL SOFIAN de la Mănăstirea Antim († 14 septembrie 2002), PARINTELE ECHILIBRULUI, MUNTELE DE BLANDETE IMBRACAT IN LUMINA: “Trecem printr-un moment foarte dificil din multe puncte de vedere și avem nevoie de un anumit echilibru, FĂRĂ
  27. Pingback: PARINTELE SOFIAN BOGHIU – EFIGIA SMERENIEI, MIREASMA SFINTENIEI, patimitorul si rugatorul linistit si neclintit, laudat pana si de prigonitorii sai: “El tot timpul era înveşmântat în discreţie, nu i-au plăcut gălăgia, zgomotele, reflec
  28. Pingback: SFÂNTUL părinte SOFIAN de la Antim, puterea TĂCERII și a RĂBDĂRII până la sfârșit și MINUNILE DE LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: PĂRINTELE SOFIAN – puterea vie a Duhului lui Hristos. MĂRTURIA protos. Teofan Popescu | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate