Accente cruciale ale sfantului arhimandrit Sofronie Saharov pentru lupta duhovniceasca a Postului Mare in aceste vremuri prea incarcate de tensiuni

“Acum incepe nevointa. Insuflarea noastra creste la gandul ca sute de milioane de crestini vor tine Post. Calea catre inviere, pentru insusi Dumnezeul intrupat trecea prin suferinta. Taina suferintei o intelegem de-abia mai tarziu. La inceput o primim ca pe o conditie a cresterii noastre in Dumnezeu, ca o conditie a dezvoltarii noastre, spre a-L putea primi pe Cuvantul lui Dumnezeu si spre a ne insusi caile Sale in viata practica. (…)

Din nefericire in vremile noastre rezistenta organismului nostru, zdruncinat in plan nervos inca din anii copilariei, s-a imputinat cumplit. Pe vremuri multi erau nevoitorii care puteau petrece saptamani, luni, fara sa manance, urmand infranarii lui Hristos, postului Lui in pustie patruzeci de zile, inainte de a iesi la propovaduire (Mt. 4:2). Astazi aceasta se intalneste destul de rar printre nevoitori. La care, observ cu durere in inima, un fenomen foarte jalnic: Cand este vorba de motive medicale, oamenii sunt in stare sa rabde un post, dar pentru Dumnezeu nimica nu merge – pentru ca este un oarecare duh care impiedica orice lucrare atunci cand este vorba a urma lui Hristos. (…)

La Parintii Bisericii sunt scrieri despre unele trasaturi caracteristice, cum trebuie trecut Postul. Dar avand in vedere ca este greu, noi facem asa: in prima saptamana, in a patra si a saptea a Postului ne nevoim a ne infrana mai mult decat in celelalte. Deoarece trupul poate suferi din princina nelucrarii, in practica bisericeasca se recomanda matanii pana la pamant. Iar mataniile acestea pe care le face omul zi si noapte servesc ca trupul sa ramana in miscare si in incordare. Altfel, pentru un trup tanar, lipsa miscarii devine de nesuferit si daunatoare. De aceea in biserica se fac rugaciuni cu matanii mari. Aceasta, pe de-o parte, este expresia smereniei noastre, iar pe de alta parte, miscarea fizica este de neaparata trebuinta in absenta muncii. (…)

Nu trebuie sa ne uimim ca in viata se nasc neintelegeri, mai cu seama in Post. Dar trebuie sa ne invatam sa preabiruim greutatile pomenite, pentru a implini legea lui Hristos, Care zice: “Iertati orice aveti asupra cuiva, ca si Tatal vostru cel din ceruri sa ierte voua gresalele voastre“ (Mc. 11:25). Iar prin faptul de a ierta gresalele fratelui sau ale sorei noastre intram in procesul mantuirii intregii omeniri. De fiecare data cand se ivesc ispite sau vreo greutate oarecare (ca nu este cu putinta a ocoli frecusurile, ca urmare a limitarii trupului nostru), trebuie neaparat sa o biruim, ceea ce dovedeste intelepciune. (…)

Voi toti cu dragoste m-ati ascultat: incercati sa impliniti toate acestea in Postul ce vine. De ce zic “in Postul ce vine?” – Pentru ca, intr-un chip straniu, imparateste in lume acum o atmosfera incarcata. Si pe buzele credinciosilor si necredinciosilor tot timpul apare cuvantul “apocalipsa”, “evenimente apocaliptice”, “asteptari apocaliptice”. In ce chip va veni sfarsitul, inca nu stim, dar in anul de fata tensiunea este mai mare decat inainte.Sa incercam sa facem din acest Post un post al luptei pentru ceea ce v-am rugat eu: pentru unirea care va fi unire dupa chipul Sfintei Treimi.

De ce rugaciunea lui Iisus Hristos catre Tatal, inaintea insasi mortii pe Golgotha, cuprindea cererea ca unirea care este in Fiinta lui Dumnezeu insusi sa fie data noua? – Este cea mai inalta forma de indumnezeire a omului. Iar a crede ca ea poate fi insusita fara dureri, fara rastigniri – este naiv. Cu mai multe suferinte, mai multa rabdare a tuturor injosirilor si a tuturor nedreptatilor, noi agonisim darul harului dragostei atotcuprinzatoare. Si atunci vom cunoaste pe Dumnezeu “precum este”, cu alte cuvinte – ca “Dragoste”. (Io. 4/8).

Iata ceea ce trebuie noi sa traim. Indelung as putea sa va vorbesc despre un fenomen curios: Oamenii nu isi observa propriile greseli, si judeca pe altii. Asa se pierde unirea. Feriti-va de orice gand impotriva vreunui frate sau sora, caci fiecare gand pricinuieste o crapatura in zidurile cetatii. Si sa stiti, nu este de fel un lucru mic! Pentru ca atunci cand gandim ceva rau despre orisicine, si dupa aceea iesim din chilia noastra si intalnim acea persoana, urmarile gandului rau incep sa lucreze. Si atunci celalalt va raspunde, in vartutea acestui fenomen, in acelasi fel. Si niciodata nu este cu putinta sa stii cine a “inceput” primul. Pentru care ne si rugam: “Daruieste-mi a vedea ale mele caderi“. Lipsa acestei viziuni duce la faptul ca fiecare om crede ca el are dreptate si nu isi observa gresalele proprii. Aceasta pana si ierarhii o fac, si noi toti. Asa ca feriti-va de tot gandul rau, la voi in chilie, iar atunci zidirea noastra va ramanea in picioare si noi vom dobandi mantuirea. Dar daca ne vom ierta noua insine gresalele, neintelegand pe fratele, atuncea toate se vor narui.

Nu demult a venit la mine un tanar care avusese un conflict cu sotia sa. Iar ei au doi copii. Si eu i-am spus: “Smereste-te, si atunci vom scapa de tragica naruire a familiei. Iar copiii mici vor scapa de tragica forma a vietii copiilor carora li s-au despartit parintii“. Asa si in familia noastra: Vom fugi ca de foc, ca de venin de sarpe, de orice umbra a dezbinarii. Ne vom zidi viata asa incat cu adevarat sa ne mantuim, si ca sa ne insusim acel dar al lui Dumnezeu pe care-l avem in libertatea duhului noastru de a ne aduna si a trai ca o singura familie.

Iertati-ma. Vorbesc dintr-o inima indurerata si multe zic intr-un chip dezlanat. Dar totusi, ascultati-mi cuvantul si veti vedea bune roade in viata voastra. Cuviosul Serafim din Sarov zicea: “Dobandeste pacea, si mii se vor mantui in jurul tau“. Noi suntem douazeci si sase de prsoane. Asa ca, daca Dumnezeu ne ajuta sa ne biruim patimile aici, si pentru fiecare se vor mantui o mie – atunci douazeci si sase de mii de oameni vor ajunge in Rai!

(din: Arhimandritul Sofronie, “Cuvantari duhovnicesti – I“, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, Traducere din limba rusa de Ierom. Rafail Noica), fragment preluat din ultimul numar (3/2011) al revistei “Familia ortodoxa“