ZIUA ROMÂNILOR, ZIUA UNIRII. Cuvinte strapungatoare de inima despre IUBIREA CARE NE UNESTE, plecarea in masa in strainatate si primejdia CADERII SI PIERII NEAMULUI. “Ne bucuram ca Sfantul Andrei este ocrotitorul nostru, al românilor, insa ce inseamna aceasta protectie pentru noi?” TRISTETEA CEA MARE A SFANTULUI APOSTOL ANDREI

1-12-2018 Sublinieri

Vedeti si:

***

Cuvântul de învățătură al Înaltpreasfințitului Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, rostit la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, vineri, 30 noiembrie 2018:

Transcrierea ultimelor minute:

“… Cred ca fiecare dintre noi suntem chemati, in aceasta zi de praznuire nationala – căci sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei este sarbatoare bisericeasca nationala -, in aceste momente – as zice – de rascruce pentru neamul nostru, trebuie sa ne gandim cu totii, dragii mei. Tot românul, tot crestinul (…), toti trebuie sa ne solidarizam, sa ne unim, sa ne apropiem mai mult unii de altii. Sa lasam judecatile, criticile, condamnarile, care nu duc decat la dezbinare si la saracie.

Si sa ne iubim tara, iubiti credinciosi, sa ne iubim neamul! Ma doare sufletul cand vad ca milioane de români – se pare ca sunt 7 milioane – sunt plecati de la Revolutie incoace in strainatate. Sa-ti parasesti tara si neamul in masa este un pacat strigator la cer, as zice. Pentru ca neamul acesta merge spre pieire, daca toti plecam.

Ar trebui sa ne gandim la Moise, despre care Sfanta Scriptura ne spune ca a preferat sa sufere cu poporul sau decat sa ramana in Egipt si sa se bucure de dulceata cea trecatoare a pacatului. [Evrei 11, 24-26: “Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire”]. Moise a parasit casa lui Faraon unde a trait patruzeci de ani in cel mai mare belsug, nu-i lipsea absolut nimic, dar cand a auzit ca fratii sai evrei erau supusi exploatarii, a parasit toate bunatatile pe care le avea, s-a pus in fruntea poporului si l-a scos din robia egipteana si l-a dus in Tara Fagaduintei, in Canaan. A preferat sa sufere cu poporul sau. Cred ca ar trebui fiecare sa incercam sa suferim impreuna cu poporul acesta, atat de incercat in istorie, in toata vremea si astazi poate mai incercat ca oricand… Tocmai pentru ca oamenii pleaca din tara. Sa ramanem aici sau sa ne intoarcem acasa si sa suferim impreuna cu poporul nostru, pe care sa-l iubim. Si sa incercam sa zidim si noi, fiecare cu ce poate si cum poate, la inaltarea acestei tari, cu ajutorul lui Dumnezeu…”

***

Fragment din predica Parintelui Hrisostom C. (Man. Putna) la 1 decembrie 2013 (in Duminica a XV-a dupa Rusalii, a dregatorului bogat si a pazirii poruncilor):

(de la min.14)

“… Si Hristos a fost pus, dupa cuvantul Apostolului, “intai-nascut intre mai multi frati”. El a venit ca Frate al nostru sa ne conduca spre Dumnezeu. Frate al nostru Care a venit sa ne uneasca. Credeti ca este spus numai asa, intamplator, ca a doua porunca, adica “sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” este “la fel” cu aceea de a-L iubi pe Dumnezeu “din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău”? Daca stam sa ne gandim mai mult, ne dam seama cat de infricosatoare si de inalta este acaesta porunca. Iar daca noi implinim aceasta porunca, inseamna ca nimic nu va putea sta intre noi si dragostea lui Dumnezeu.

Suntem pacatosi. Toti.  Toti s-au abatut, impreuna netrebnici s-au facut., spune Sfanta Scriptura. Toti suntem pacatosi. Si mincinos este intreg omul, spune aceeasi Scriptura. Insa pentru acesti pacatosi Dumnezeu S-a rastignit. Pentru acesti pacatosi, Dumnezeu a venit. Acestor pacatosi Dumnezeu vine astazi si le spune ca este un lucru care se ridica inaintea lui Dumnezeu mai presus decat pacatele: iubirea. Iubirea care uneste. Pentru ca “in unire” se vede “binecuvantarea si viata in veac. Suntem pacatosi, insa impreuna daca ramanem, ne aratam a fi fiii lui Dumnezeu. In aceasta unire se vede chipul lui Dumnezeu.In aceasta unire chipul lui Hristos straluceste in inimile fiecaruia dintre noi. Vrem sau nu vrem, suntem constienti sau nu, avem nevoie unii de ceilalti. Pacatul meu poate fi acoperit de dragostea fratelui, pacatul fratelui poate fi curatat prin jertfa lui fata de mine, pacatele tuturor vor fi topite in aceasta iubire care uneste. Nu este altceva mai puternic si mai de folos noua, oamenilor, decat unirea. Dar unirea in jurul lui Hristos. Unirea in jurul credintei pe care El, Fiul lui Dumnezeu, a venit sa ne-o arate. Iubirea noastra fata de fratii nostri, care se va arata adevarata iubire de fii fata de Dumnezeu, Care L-a trimis pe Unul Nascut Fiul Sau, ca Frate mai mare al nostru.

steagul tariiAceasta unire o sarbatorim, iata, in ziua de astazi, si noi, românii. Pentru ca Ziua Nationala a României nu este o alta sarbatoare decat a desavarsirii unirii. Românii s-au luptat de-a lungul veacurilor pentru a desavarsi aceasta unire. Noi serbam astazi Ziua Nationala a României. Insa mi-ar placea sa spun si sa aud spunandu-se ca astazi este ”ziua românilor”, mai mult decat ”ziua României”. Caci ce inseamna sa spui România, daca nu iubesti pe români? Ce inseamna sa spui ca esti român, daca atunci cand auzi ca celalalt este român, te ascunzi? Ce inseamna sa spui România, daca tu nu iubesti pe români? Si acest lucru se vede, din pacate, atunci cand iesi din hotarele acestei tari. Caci românul, cand pleaca in afara tarii, devine putin mai vulnerabil. Si atunci ies la iveala anumite parti negative. Si foarte greu o sa gasim români uniti in afara tarii. De ce? Fiindca ei nu inteleg ca legaturile noastre nu sunt simple legaturi, sunt si radacini. Si cand spui radacina, spui statornicie. Cand spui radacina, spui legatura ta cu viata. Noi nu putem sa fim si români, si sa uitam de parintii nostri, sa uitam de mormantul mamei sau al bunicilor. Din pacate, astazi sunt foarte multi carora le este rusine sa spuna ca sunt români. Sunt foarte multi, din pacate, care prefera sa plece din aceasta tara, pentru ca – socot ei – nu se pot implini aici. Dar, oare, ce implinire cautam noi? Nu suntem toti, oare, fiii unei mame sau al unui tata si frati si surori intre noi, nu intelegem noi, oare, ce inseamna acea intalnire sfanta in jurul mesei de Craciun sau de Pasti, in care toata familia este prezenta? Nu intelegem noi, in toata firea noastra, ca românul nu poate fi altfel decat in comuniune cu ceilalti români? Noi, care ne-am nascut ortodocsi, ne punem astfel de probleme? Am uitat, fratii mei, am uitat cine ne-a nascut. Am uitat ca si noi trebuie sa aducem pe lume fii trupesti sau duhovnicesti. Am uitat…

Insa, om fi noi risipiti si dezbinati, dar, cum ati auzit tot in Apostolul de astazi, nu suntem striviti. Chiar daca am uitat, acest lucru nu a disparut si din inima noastra, din firea noastra, usor este sa ne aducem aminte. Numai putin sa ne intoarcem si vom afla. Pamantul acesta românesc, daca numai putin il “zgarii”, cum spunea cineva odata, si izbucneste din el viata. Acest pamant nu este roditor decat pentru ca in el se afla stramosii nostri. Aceasta tara a ramas in picioare, desi a fost la confluenta atator si atator neamuri, care mai de care mai lacome si mai viclene… A ramas in picioare, pentru ca noi am ramas uniti, si am ramas uniti datorita credintei noastre. Românul – uitati-va in batrani si vedeti – nu a despartit niciodata nationalismul de Ortodoxie. Românului i s-a parut la fel de sfant si mormantul mamei, ca si sfantul altar. Românul a inteles ca binecuvantarea mamei este [la fel de importanta] ca binecuvantarea preotului. Românul nu a despartit unirea de Dumnezeu. De aceea, ziua românilor este ziua unirii. Noi nu sarbatorim unirea in sine, nu sarbatorim România, ci pe cei care au facut acest lucru, adica pe români. Si faca Bunul Dumnezeu ca aceasta Unire, care a lucrat multi ani, si care inca lucreaza, sa se desavarseasca si astazi, si ca aceasta sarbatoare sa fie cu adevarat desavarsirea iubirii dintre noi si dintre ceilalti!

Oare nu sunt profetice cuvintele imnului nostru, care spun: “Croieste-ti alta soarta, la care sa se-nchine si cruzii tai dusmani”? Deci noi, prin iubirea aceasta a unuia fata de celalalt, nu numai ca ramanem in picioare, dar chiar si pe cei mai cruzi dusmani ai nostri, ii aducem in starea de evlavie…

Sa binecuvanteze Dumnezeu România si pe români si sa faca aceasta unire sa se desavarseasca prin rugaciunile Preacuratei Maicii Sale si a tuturor sfintilor români! Amin!”

***

Predica parintelui Hrisostom Radasanu la Biserica Sfintii Trei Ierarhi, Iasi (2008)

TRISTETEA CEA MARE SFANTULUI ANDREI

CE INSEAMNA CA NE ESTE OCROTITOR? CONSTANTINOPOL SI ROMÂNIA

sursa fisierului audio

Sf. Apostol Andrei este si ocrotitorul Constantinopolului. Multa vreme Constantinopolul a fost o cetate crestina, iar primul apostol care a trecut pe acolo a fost Sf. Andrei si primul episcop randuit acolo a fost randuit de el.

– Din nefericire, de vreo 500 de ani, Constantinopolul nu mai este o cetate crestina, cu toate ca Sf. Apostol Andrei a fost si este ocrotitorul acestei cetati. Ne uitam in istoria Constantinopolului si vedem multe chipuri de sfinti, de oameni care efectiv au sfidat legile acestea pamantesti, situandu-se inca din timpul vietii lor in aceasta pregustare a Imparatiei lui Dumnezeu si, astfel, ne-am fi asteptat ca aceasta cetate care beneficiaza de atatea mijlociri, sa ramana totusi o cetate crestina.

Bisericile s-au transformat insa in muzee, moschee, ruine. Inchipuiti-va o biserica pe jumatate, cam asa arata vestita biserica a Sfantului Ioan Evanghelistul, si in mijloc o piatra de mormant la care de doua ori pe an Patriarhul ecumenic merge si face Liturghie. Dar stiti cum o face? Plangand. Impreuna cu vreo 50 de credinciosi care se ascund dupa coloane pentru ca nu este permis in cetatea Efesului sa se traga clopotul, sau sa se bata toaca, totul se face pe fuga pentru ca cetatea lui Ioan nu mai este o cetate crestina.

Mergeti in Cezareea Capadociei, acolo unde a activat slavitul intre sfinti, Vasile cel Mare, si veti gasi exact aceeasi situatie. Nu este nimeni care sa faca o Liturghie in cetatea celui care ne-a lasat Liturghia. Anul acesta s-au implinit 2000 de ani de cand s-a nascut Sf Apostol Pavel, si in cetatea lui, in Tars, isi puneau problema sa faca macar un monument dar pe care sa nu se afle crucea. Un monument care sa marcheze ca un om deosebit, pe numele lui Pavel, a plecat de acolo ca sa crestineze lumea.

– Ma intreb daca la portile Iasiului ar bate la un moment dat un cuceritor, oare Dumnezeu, cu rugaciunile atator sfinti care se afla aici printre noi, oare Dumnezeu si-ar gasi placerea in cinci oameni?

Ne bucuram ca Sf. Andrei este ocrotitorul nostru, al romanilor, insa ce inseamna aceasta protectie a Sfantului Apostol Andrei pentru noi? Pentru Constantinopol se pare ca n-a insemnat mare lucru pentru ca oamenii s-au aratat la un moment dat nevrednici de toata aceasta protectie. N-au fost suficiente rugaciunile atator sfinti in cetatea ocrotita de Sf. Apostol Andrei. Dumnezeu si-a intors fata chiar si de la prietenii sai in fata acelei teribile realitati care este pacatul.

– Sf. Apostol Andrei ocroteste crestinii romani, oameni cuminti si credinciosi si se intristeaza pentru cei care nu implinesc voia lui Dumnezeu, dar mai mult de atat nu poate face – si nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca noi nu-i dam voie sa faca.

– Oare incotro se indreapta tara aceasta ocrotita de Sf. Apostol Andrei? Mergem la vot si nici macar o cruce nu ne facem inainte de a vota viitorul copiilor nostri.

In tara ocrotita de Sf. Apostol Andrei se fac milioane de avorturi cu binecuvantare statala, se fac crime, se fac nelegiuiri si alte lucruri de care Sf. Apostol nu este bucuros. Nu stiu daca se duce Sf. Andrei cu noi inaintea lui Dumnezeu si este mandru de noi. Spune “Iata! Iata rodul ostenelilor mele! Iata rodul calatoriilor mele!”

Sfantul Andrei a strabatut 3000 km pe jos iar rodul calatoriei sale suntem noi. A predicat Cuvantul, pentru ca noi astazi sa intoarcem spatele Cuvantului, sa intoarcem spatele lui Dumnezeu. Sa spunem ca acei pasi ne-au fost numarati si ca au fost in zadar. Au fost pasi care nu au contat, care nu ne-au sensibilizat, care nu ne-au spus noua nimic. Ne-au spus altii si i-am crezut, i-am primit cu bratele deschise, ne-au fost dragi.

– Sf. Apostol Andrei s-ar putea sa fie trist astazi, si asta pentru ca noi l-am intristat.

– Ar trebui sa ne traim credinta si chemarea nostra de popor crestin cu mai multa seriozitate si responsabilitate. Andrei inseamna “barbatosul”, “curajosul”, cel caruia nu-i este rusine sa spuna ce este in conformitate cu Adevarul, iar Adevarul este Hristos. Cel caruia nu-i este rusine de acest Hristos. Cel care Il iubeste pe acest Hristos si poate sa dea oricand marturie prin viata si prin cuvantul sau despre acest Hristos. Asta vrea sa ne spuna Sf. Apostol Andrei.

Un pic mai multa seriozitate, chiar daca nu ne asculta nimeni si toata lumea ne ia in ras, chiar daca toata lumea ne ia peste picior. Sa stiti ca ultimul cuvant in istoria acestei umanitati nu-l va avea rautatea si nelegiuirea, ci Dumnezeu, care va spune cuvant de mantuire asa cum l-a vestit prin apostolii Sai.

– Chiar daca in jurul nostru lumea se prabuseste, noi nu avem dreptul sa ne prabusim. Chiar daca lumea din jurul nostru se pravaleste in iad, este treaba ei, noi nu avem dreptul sa ne pravalim cu ea in iad. Si daca nu putem sa facem ce-a facut Sf. Apostol Andrei pentru noi, macar sa-l rugam sa ne dea un pic de seriozitate in felul cum ne traim credinta si putina bucurie in toata aceasta traire, sa ne dea putina responsabilitate si un pic mai mult curaj.

***

 

COMEMORAREA CENTENARULUI MARII UNIRI. Mărturii și Evocări (Video)/ Patriarhul Daniel: “Suntem chemați să păstrăm şi să cultivăm darul libertății şi unităţii naţionale”/ IOAN-AUREL POP demontand principalele teze anti-centenar si anti-Ziua nationala

Marea Unire – România, la 100 de ani (film documentar)

Alte PASTORALE impresionante și importante ale Crăciunului 2017, mărturisind IUBIREA, STRĂPUNSĂ DE DURERE, DE NEAM ȘI DE FAMILIE: “Credința, Familia, Biserica și Neamul nu se trădează ori negociază, ele se păzesc și se apără cu sfințenie și dârzenie”. “În ultimul sfert de secol A MAI MURIT O ROMÂNIE…”; “ŢARA ARE NEVOIE DE NOI! Cine se întoarce acasă, acela se aseamănă cu marele Moise…”/ MAI AVEM TIMP PENTRU DUMNEZEU? Câtă credință mai curge prin sângele nostru?

SFANTUL ANDREI, ocrotitorul românilor si ZIUA NATIONALA ca ZI A UNIRII IN JURUL LUI HRISTOS. Predici audio: PIERDEREA OMENIEI si RUSINAREA DE A FI ROMÂN. “Toti trebuie sa parcurgem cumva drumul Sfantului Apostol Andrei”


Categorii

IPS Serafim, Muzica, Parintele Hrisostom de la Putna, Parintele Mihai Andrei Aldea, România, Sfantul Apostol Andrei, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “ZIUA ROMÂNILOR, ZIUA UNIRII. Cuvinte strapungatoare de inima despre IUBIREA CARE NE UNESTE, plecarea in masa in strainatate si primejdia CADERII SI PIERII NEAMULUI. “Ne bucuram ca Sfantul Andrei este ocrotitorul nostru, al românilor, insa ce inseamna aceasta protectie pentru noi?” TRISTETEA CEA MARE A SFANTULUI APOSTOL ANDREI

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate