Vindecarea slăbănogului… nostru suflet lăsat în părăsire: VOIEȘTI SĂ TE FACI SĂNĂTOS?

28-04-2018 Sublinieri

Duminica Slăbănogului

Meditatie duhovniceasca:

“Cand sa ma rog? N-am timp!”

Voim sa ne facem sanatosi la suflet? Voim cu adevarat sa ne mantuim?

Slabanogul zacea de 38 de ani din cauza pacatelor sale. Noi zacem cu anii in pacate, timp in care poate ne mai sufera si trupurile, poate ne impresoara necazurile, poate intram in felurite probleme, complicatii si incurcaturi de viata, ne lovim de praguri dureroase prin care ispasim consecintele alegerilor noastre patimase… Dar, dincolo de toate acestea, sufletul este cel important si cel care ne boleste in ascuns, bine acoperit de fardul amagirilor-de-sine, al parerii-de-sine si al eternelor-scuze, al cronicei… lipse de timp. Sufletul ne zace bolnav si uitat, suspinand, tanjind si cersind a ne ocupa si de el, a-i cerceta ranile si a-l trata cu seriozitate si temeinicie, sincer si asezat, altfel decat pe fuga si formal. Sufletul nostru muribund jinduieste dupa apa vie si striga: NU AM OM, striga dupa omul care suntem – vointa noastra – care sa aiba ochi sa-i vada chinul si sa-l mai arunce o data in scaldatoarea pocaintei. Sa-si faca vreme sa stea si cu el de vorba, sa-l cerceteze, sa lucreze asupra lui, sa-l duca inaintea Domnului spre tamaduire. Fiindca vindecarea lui nu se poate face nici doar dintr-un singur “foc” trait la inceput, dar neintretinut mai departe, nici batand din palme, nici cu hei-rup-uri sau in salturi impuse de… imprejurari de mare necesitate, ci numai dedicand vreme si osteneala pentru o lucrare continua si statornica si cautand sa patrundem tot mai in adanc.

Imparatia lui Dumnezeu sadita inlauntrul nostru ca cea mai pretioasa comoara, ca cel mai mare talant, zace in nelucrare, ingropata in impietrirea sau blazarea care ne stapaneste si ne imbacseste, in rugina rutinei duhovnicesti sau in griji si placeri pamantesti interminabile. Dumnezeu ar vrea sa creasca si sa aduca rod bogat in noi, dragostea Lui ne cheama tanguitor din strafundurile uitate ale fiintei. Dar noi Il tinem ingropat, intemnitat si Il torturam continuu cu nepasarea noastra.

Poate ne vom aminti de El cand necazurile ne vor coplesi, ne vor ingenunchea de tot si ne vor SILI sa ne oprim din fuga neincetata. Poate atunci… dupa ce toate le vom fi cheltuit in desert. Insa acum, cat inca avem sanatate, avem vigoare, avem pace, avem conditii, avem toate la indemana… dar NU AVEM TIMP. Nu pentru El! Cand e sa se puna problema sa ne rugam mai mult, sa citim mai mult din cele ale mantuirii, sa ne doara inima, sa iubim, sa slujim, sa ne jertfim… atunci, ce pacat, s-a terminat timpul! Ei, lasa, ca e bun Domnul si ne intelege…

Dupa cum spunea recent si PS Macarie, Episcopul Europei de Nord:

“… Cum de ajungem aici? Pentru că pe noi înșine nu ne aducem înaintea lui Hristos. Și dacă pe noi nu ne dăruim Lui, atunci cu atât mai puțin putem aduce pe alții, fie ei și din propria noastră familie. Sacrificăm propriii copii, propria soție sau propriul soț lui Baal-Peor, pentru că noi înșine căutăm altceva în viața noastră.

Vrem bunăstare, confort material, apreciere și recunoaștere în această lume, mai mult decât vrem împlinire duhovnicească și răspuns bine primit al rugăciunilor de pocăință. Ne conformăm mai mult cerințelor pe care această lume le pretinde de la noi, decât cerințelor pe care Hristos le așteaptă de la noi.

Să facem acest exercițiu: să ne cercetăm și să vedem, cât efort, cât timp, cât cuvânt, câtă rațiune, câtă energie, câtă faptă cheltuim pentru a ne face plăcuți, acceptați, răsplătiți în această lume și pentru scopurile lumești, și cât efort, câtă cercetare de sine, câtă dedicare întru rugăciune și pocăință facem pentru a fi bineplăcuți lui Dumnezeu, pentru a ne simți realmente mădulare vii ale Bisericii?”

De aceea, intrebarea Mantuitorului din Evanghelia de astazi e incredibil de actuala si de personala: CHIAR VOIESTI SA ITI FACI SANATOS SUFLETUL, CHIAR VREI SA TE MANTUIESTI? Care se traduce cam asa: cat TIMP esti dispus sa jertfesti pentru Mine, iubitul Meu fiu si frate? Fiindca daca aici nu voiesti si nu iti place sa petreci putin timp impreuna cu Mine, dar pentru binele si vindecarea TA, atunci cum vei suporta o VESNICIE impreuna cu Mine, care sunt “foc mistuitor”? Si daca acum cand esti inca tanar, inca in putere nu te pregatesti si nu investesti timp si vointa pentru Imparatia aceea, cautand a intra inca de acum in ea, cand oare crezi ca o vei mai putea face?

“Ea a fost foarte pacatoasa, dar atat de mult L-a iubit pe Domnul Iisus Hristos, incat atunci cand L-a aflat, a spart acel vas [de mir de nard curat] care costa 300 de dinari – plata unui om pentru 1 an de zile de munca! Atat a jertfit ea pentru Domnul! Si asta se cere si noua: o dragoste jertfelnica!

Vorbeam cu o doamna foarte credincioasa, care nu are niciun fel de probleme materiale, are tot ce ii trebuie dar are alte probleme: suferinte si neintelegeri in familie, suprarari lacrimi… Si i-am spus: ar trebui sa va rugati mai mult. Si ea a raspuns: CAND SA MA ROG? N-AM TIMP! Cand sa te rogi? In programul pe care ni-l face lumea asta, ni-l fac cei de langa noi, dar, in cele din urma, ni-l facem din noi, nu este nicio rubrica in orar in care sa scrie: TIMP DE RUGACIUNE. Insa fara acest timp de rugaciune nu ajungem niciodata sa-L cunoastem pe Hristos Cel Inviat. Acest timp de rugaciune se plateste cu jertfa! Inseamna sa te trezesti noaptea sau sa te trezesti dimineata mai repede sau sa sa te culci mai tarziu… Faci cum stii, dar fara aceasta jertfa a rugaciunii nu se poate face o legatura reala cu Domnul Hristos Cel Inviat! [Femeia pacatoasa] a dat mult, a dat un an de zile pentru Domnul, asa de mult L-a iubit! Sa ne gandim si noi, si cand vom face astfel de fapte, cand vom jertfi pentru Domnul – pentru cuvant, pentru rugaciune, pentru cel de langa noi – dar consistent, atunci vom vedea ca Domnul Iisus Hristos, nu numai ca e viu, dar umple de lumina si bogatie viata noastra!”

(Parintele Gelu Savarasan, Cluj – Gânduri la Duminica mironosițelor, 22 apr. 2018)

(a se vedea de aici in special de la min. 19:33 – chiar daca se face obisnuita confuzie intre Sfanta Maria-Magdalena si femeia pacatoasa care a uns cu mir pe Domnul in Betania)

***

Arhim. Zaharia Zaharou, Vesnicul astazi:

Duminica Slăbănogului

În Duminica Slăbănogului Îl auzim pe Hristos adresând o întrebare paradoxală celui care zăcuse bolnav vreme de trei­zeci şi opt de ani: “Voieşti să te faci sănătos? (Ioan 5, 6). Aşa cum vedem în multe locuri din Sfânta Evanghelie, pentru a pu­tea săvârşi minunea milostivirii Sale, Domnul încearcă mai întâi să trezească înlăuntrul omului credinţa în cuvântul Său. Fireşte, Hristos ştia că slăbănogul rămăsese lângă scăldătoare, aşteptând să se întâmple minunea însănătoşirii sale, însă El ne cinsteşte libertatea şi nu face niciodată nimic fără con­simţământul şi conlucrarea noastră. Toate se săvârşesc prin împreună-lucrarea a doi factori: cel dumnezeiesc, care este infinit de mare, şi cel omenesc, care este infinit de mic, însă de neapărată trebuinţă. Voia lui Dumnezeu „ca toţi oamenii să se mântuiască” (1 Tim. 2, 4) este un dat imuabil. Prin ur­mare, toate depind de răspunsul propriei noastre voi. Nimic nu este pasiv, nimic nu se întâmplă numai din voia lui Dum­nezeu, după cum nimic nu poate să se întâmple doar din voia omului, de vreme ce fără El nu putem face nimic (cf. Ioan 15, 5). Domnul caută neîncetat inima omului, însă depinde de noi dacă Îi vom deschide uşa inimii.

Adresându-i slăbănogului acea întrebare, Hristos voiește ca acesta să-şi exprime dorinţa de a-şi recăpăta sănătatea, pentru că numai atunci va putea să-Şi exercite în chip liber puterea vindecătoare şi să-l tămăduiască. Domnul încearcă sa trezească în sufletul slăbănogului dorinţa de vindecare, la fel cum Biserica, „în multe rânduri şi în multe chipuri” (Evrei 1, 1) stârneşte în credincioşi tânjirea după darurile Cincizecimii şi îi îndeamnă să-şi exprime această sete în rugăciunile lor, pentru ca ei să se unească cu slăvitul Trup al lui Hristos, „îm­preună cu toţi sfinţii” (Efes. 3,18), împreună cu toţi cei înzes­traţi cu har din Cer şi cu aleşii Lui de pe pământ.

Consimţământului slăbănogului i-a urmat tămăduirea, însă, întâlnindu-l puţin mai târziu în templu, Domnul i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti (Ioan 5, 14). Fireşte, aici apare întrebarea cum să păstrăm harul pe care l-am primit în dar de la bunul Dumnezeu. Este ca şi cum Hristos i-ar spune slăbănogului: „Ţi s-a împlinit dorinţa, ai pri­mit darul tămăduirii, păzeşte-l înlăuntrul tău. De acum încolo, încearcă să trăieşti lăsându-te în voia Domnului, ca un om răs­tignit pe pământ, mort patimilor lumii acesteia şi păcatului.”

Şi noi, având simţământul adânc al nevredniciei noas­tre, cerem Domnului zi de zi să ne vindece de patimile şi de akedia care ne paralizează întreaga fiinţă. Îl rugăm stăruitor să ne dea harul Lui mântuitor, singurul care poate să arunce o punte peste „prăpastia mare” (Luca 16, 26) ce desparte lu­mea aceasta de mult râvnita Împărăţie a lui Dumnezeu. Do­mul cel mult-milostiv, uşor de înduplecat şi îndelung-răbdător răspunde rugăciunii noastre de cerere, dăruindu-ne harul Său, însă pentru a-l păstra trebuie să încetăm a mai păcătui şi să ne încredinţăm cu totul sfintei Sale voi.

Prin împlinirea poruncilor, noi gustăm într-o anumită măsură din moarte, pentru a pătrunde mai apoi în prezenţa Lui de-viaţă-dătătoare. Atunci, aducându-ne aminte de Iisus Hristos, Cel Înviat din morţi (cf. 2. Tim. 2, 8), putem striga cu glas mare: Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor” (Apoc. 1, 18). În felul acesta, viaţa credinciosului devine bineplăcută înaintea lui Dumnezeu, Care o îmbogăţeşte necontenit cu harul Său, iar omul devine din ţinta batjocurii demonilor o mare şi veş­nică bucurie pentru Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce ne-a răscumpărat din moarte cu scump Sângele Său.

Minunea de la scăldătoarea Vitezda a dezvăluit identita­tea mesianică şi dumnezeiască a Domnului Iisus. La temelia tuturor minunilor stă marea minune a credinţei, atunci când este însoţită de supunerea voii noastre celei mici şi neputin­cioase faţă de voia cea mare şi desăvârşită a lui Dumnezeu.

În această perioadă, Sfânta Biserica încearcă să reaprindă înlăuntrul nostru aşteptarea şi tânjirea după darul Cincizeci­mii. Evanghelia din această duminică pune în lumină o lege duhovnicească ce-şi găseşte expresia în răbdarea şi credinţa slăbănogului: „Darurile lui Dumnezeu se dau fiecăruia fără refuz (cf. Matei 7, 7-11), însă în măsura setei şi credincioşiei fiecăruia din noi faţă de Dătătorul – unora din belşug, altora cu măsură.

(in: Arhimandrit Zaharia Zaharou, Vesnicul astazi, Editura Bizantina, 2018)

 

VREM NOI CU ADEVARAT SA NE MANTUIM?

“…SĂ NU RĂMÂNEM AFARĂ DIN CĂMARA LUI HRISTOS!”. Suntem pregătiți de Nuntă? Îl mai așteptăm pe Mire sau L-am înșelat deja cu dragostea lumii? Cine sunt cei “NEBUNI ȘI ORBI” mustrați de Iisus? NUNTA E “PE BUNE”, FRAȚI ȘI SURORI…

“Doamne, ajuta-ma sa vreau sa pot!”/ VIATA CA UN MULTI-TASKING LA FOC AUTOMAT: “Cum sa Isi mai gaseasca Domnul timp de noi, cand noi nu ne mai gasim timp nici pentru noi insine?”. CU CE “C.V.” NE PREZENTAM IN FATA LUI DUMNEZEU?

RIDICA-TE, IA-TI PATUL TAU SI UMBLA! “Dumnezeu ne vrea luptandu-ne si INCERCAND NEINCETAT! El stie putinatatea noastra, stie cat de slabi suntem, dar vrea SA NU NE LASAM si SA NU NE LEPADAM de increderea in iubirea Sa”

***

 

Pentru Duminica a 4-a dupa Pasti, va mai recomandam:

***

 

“TAINA MANTUIRII”: PREDAREA IN MANA LUI DUMNEZEU. “Sistemul” din care trebuie sa iesim daca vrem sa ne mantuim. Sa daramam idolul din noi!

Scrisori ale Părintelui Sofronie Saharov către Balfour despre HAR, LIBERTATE și despre CELE SUFLETEŞTI vs. DUHOVNICEŞTI. Ce putere are și ce nu poate să facă OMUL singur?

CUM SE PASTREAZA SI CUM ESTE ALUNGAT DUHUL SFANT?

Cum si de ce PIERDEM foarte usor HARUL dupa ce mergem la biserica si chiar dupa impartasire? DUHUL LUMESC AL DESERTACIUNII si FANTANILE SPARTE CARE NU POT TINE APA DUHULUI SFANT (I)

PREASFINȚITUL MACARIE – avertismente duhovnicești puternice pentru CREȘTINII DIN LUME: “Sacrificăm propriii copii, propria soție sau propriul soț noilor idoli, pentru că noi înșine căutăm altceva decât pe Hristos în viața noastră. Vrem bunăstare, confort și apreciere în această lume…”/ MESAJ LA CENTENARUL MARII UNIRI, de deșteptare din letargia duhovnicească și a conștiinței românești: “Ne aflăm în fața unui ABANDON, sufletesc, dar și fizic, al țării și al neamului”

Invataturi VITALE pentru a trai CINCIZECIMEA ca pe un eveniment PERSONAL (II). Hranindu-ne din Cuvantul si cu Trupul lui Hristos pentru A DOBANDI VIATA LUI. “Mustrarile Duhului Sfant ne pregatesc sa primim darurile Sale”. TAINA SMERENIEI SFINTEI TREIMI si conditiile pentru a primi si A NU PIERDE HARUL

“Că văzură ochii mei mântuirea Ta…”: PAZIND IN INIMA, INTRU NADEJDE, MANGAIEREA HARULUI, IN ASTEPTAREA ZILEI CELEI MARI. “Nu putem avea o atitudine neutră faţă de Hristos”. Predica Arhim. Zaharia de la Essex despre legatura intre INTAMPINAREA DOMNULUI si A DOUA VENIRE

PARINTELE SILUAN OSEEL, SFANTUL FILOCALIC DIN EINDHOVEN († 19 aprilie 2015) – INTRUPAREA RUGACIUNII SI DRAGOSTEI ARZATOARE: “Gândește-te bine, suntem noi doi și Hristos în veșnicie, nimeni și nimic nu mai contează, nici ce a fost. De acum încolo începem”. CUM SA PAZIM HARUL, TINANDU-NE MINTEA IN IAD?

PARINTELE ARSENIE MUSCALU: Ce sa facem ca sa traim bucuria Invierii, cum sa pastram harul, cum sa ne reinsufletim ravna si bucuria de a trai?

“Ce ar trebui să facă o persoană care a reuşit să învingă un obicei păcătos?” CUM SE POATE INTOARCE DUHUL NECURAT IN OM, IMPREUNA CU ALTE SAPTE DUHURI MAI RELE?

Parintele Ciprian Negreanu despre RASPUNDEREA PENTRU PASTRAREA DARULUI INVIERII CA TREZIRE A SUFLETULUI si despre IMENSA PUTERE A CUVANTULUI: “Sa avem mare grija la cuvinte. Cuvintele noastre ne darama pe noi insine!”

“…chiar dacă inima lui nu vrea…” – SFÂNTUL MACARIE EGIPTEANUL despre CURSA SUBTILĂ A AUTO-MULȚUMIRII DUHOVNICEȘTI, despre necesitatea SILIRII DE SINE în împlinirea poruncilor lăuntrice și a STĂRUINȚEI ÎN RUGĂCIUNE: “Cel nepriceput socoteşte că deja a dobîndit ceva; se mândreşte şi se înfumurează, ca şi cînd a fost eliberat de păcat. CAUT UN OM SĂRAC CU DUHUL ȘI NU-L GĂSESC!”

STARETUL SOFRONIE DE LA ESSEX, vazatorul luminii necreate si cunoscatorul neinselat al lui Dumnezeu. EXPERIENTA HARULUI si PUTEREA RUGACIUNII CU DURERE. Ce se intampla cand omul nu-si schimba viata dupa ce s-a savarsit cu el o vindecare minunata? CARE E CEA MAI MARE TRAGEDIE PENTRU OM?

SA ALERGAM CU GANDUL LA IISUS! Parintele Coman – problematizari si solutii pentru “razboiul nuclear al gandurilor” (II). IPOCRIZIA SI VICLENIA NOASTRA prin care preferam sa ramanem la nivelul exterior, iar nu sa ne cercetam motivatiile adanci ale faptelor: SUNTEM NOI INTR-O STARE DE LUPTA?

SĂ NE VĂRSĂM VIAȚA CA UN MIR LA PICIOARELE LUI IISUS și să nu Îl vindem sau să Îl părăsim, precum IUDA, pentru SLAVA ACESTEI LUMI! Ce înseamnă “să-ți urăști sufletul în această lume”? (Predici minunate, slujbe și cântări străpungătoare la Sfânta zi de Miercuri a Săptămânii Pătimirilor)

APOSTAZIA TACITA A CRESTINILOR DE AZI si MODELUL MARTURISIRII SFANTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE – predica audio a PS Timotei Aioanei: “NE LEPADAM DE HRISTOS si nu gasim timp sa marturisim. Avem timp pentru orice, dar NUMAI PENTRU LUCRURI ESENTIALE NU GASIM TIMP”


Categorii

Meditatii duhovnicesti, Parintele Zaharia de la Essex, Vindecarea Slabanogului (Paraliticului) de la Vitezda

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “Vindecarea slăbănogului… nostru suflet lăsat în părăsire: VOIEȘTI SĂ TE FACI SĂNĂTOS?

  1. În afara subiectului,

    În legătură cu pământul rotund sau plat, vreau să adaug următoarele:
    – „Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.”
    (Pildele sau Proverbele lui Solomon 8, 31; Biblia Anania);
    – „El este Cel ce-i ţine pământului rotundul;
    acei ce-l locuiesc sunt ca nişte lăcuste;
    El este Cel care a alcătuit cerul ca pe o cămară
    şi ca pe un cort l-a’ntins să fie locuinţă”
    (Isaia 40, 22; Biblia Anania);
    – „El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic.”
    (Iov 26, 7; Biblia Anania)
    * Dacă Pământul ar fi plat, atunci ar trebui să stea pe ceva, nu suspendat (spânzurat) pe nimic.

    Desene cu forma Pământului din cartea Mica Biblie, editată sub Patriarhul Teoctist

    https://html1-f.scribdassets.com/4ewh0g488w1zs40f/images/6-1b2a4d8578.jpg

    https://html1-f.scribdassets.com/4ewh0g488w1zs40f/images/7-8b5065469f.jpg

    https://html1-f.scribdassets.com/4ewh0g488w1zs40f/images/8-cf70e52631.jpg

  2. Mă scuzați că iarăși intervin nelegat de subiectul articolului, dar am verificat AGHIASMA sfințită pe 6 ianuarie 2018, deci după Sinodul din Creta pe care unii îl hulesc. Iar preoții unde merg eu sunt pomenitori.
    Însă ce să vezi: aghiasma nu s-a stricat, deci preoții au har, indiferent ce vor zice unii și alții. Este har în Biserica Ortodoxă Română!

  3. Pingback: SETEA | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: “Ce faci, te face” (II). EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI! Conferința de la Cluj a Diacon Prof. Dr. SORIN MIHALACHE (2017, video si text). “Toate experiențele pe care le facem se înmagazinează în noi ca dispoziții și LASĂ URME”. De
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate