Predica Sfantului Luca al Crimeei (11 iunie) pentru ZIUA CINCIZECIMII (RUSALII): „IMPARATE CERESC, MANGAIETORULE…”. Unde (nu) locuieste Sfantul Duh?

11-06-2011 Sublinieri

“Adeva­rul il cunoaste doar cel care are comuniune cu Duhul Sfant. Adevarul il stie numai acela care primeste harul Duhului Sfant, care-si indreapta gandurile si simturile pe calea adevarului“.

***

*

 

 

 

***

„IMPARATE CERESC, MANGÂIETORULE…”

La sarbatoarea Sfantului Duh se cuvine ca toata profunzimea gan­dului si a inimilor noastre s-o indreptam spre cunoasterea Lui. In rugaciunea Sfantului Duh, pe care o stiti, se spun extrem de multe lucruri despre El. Trebuie sa intelegeti aceasta rugaciune.

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului

Acesta este Mangaietorul nostru, Acel Mangaietor pe Care L-a trimis Domnul Iisus Hristos ucenicilor Lui cand S-a inaltat de la ei la ceruri. El a spus:

N-am sa va las orfani, va voi trimite voua pe Duhul Sfant, Mangaietorul; El va va aminti voua toate cate v-am spus mai inainte.

Si aceasta s-a implinit: n-au ramas orfani ucenicii Lui, nici lumea crestina. S-a inaltat de la noi Domnul Iisus Hristos, dar locuieste printre noi Duhul Sfant, Mangaietorul, pe Care El ni L-a trimis.

Imparate Ceresc, Mangaietorule” – El este Mangaietorul nostru, Cel care umple golul inimilor noastre, Care alunga de la noi tristetea. El este Cel ca­re poate mangaia cu adevarat. Sunt multi cei care nu cred in Dumnezeu, care nu-L cunosc pe Duhul Sfant, care nu se roaga Lui si care zac intr-o stare de grea intristare. Constiinta golului si a nimicniciei vietii proprii le umple sufle­tul. Si sovaiesc, se intristeaza si sufera fara nici un sens in viata lor, si nu rareori isi incheie viata prin sinucidere.

Ei nu-L cunosc pe Duhul Sfant, nici nu-L cauta pe El, pentru ca nu L-au cunoscut, pentru ca traiesc fara Dumnezeu. Ei nu simt mangaierea deplina, profunda, acea mangaiere pe care o incearca inimile crestinilor, de care era plin Cuviosul Serafim de Sarov. Duhul Sfant era mereu cu el, niciodata nu l-a parasit si il incalzea cu caldura Sa.

Ne mangaie Duhul Sfant si pe noi, pe toti, care suntem departe de sfinte­nia crestinilor de odinioara, ne mangaie atunci cand in vremea necazurilor re­cunoastem in inimile noastre ca sunt meritate aceste necazuri, aceste intristari, cand ne indreptam mintea si ochii duhovnicesti in inima noastra si vedem acolo multime de pacate si necuratie, cand ne vom cai si vom spala necuratia inimii noastre si-L vom chema: „Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului” — tot atunci va veni Mangaietorul si va da cea mai deplina mangaiere. Trebuie sa doresti din toata inima aceasta mangaiere, s-o cauti, sa fii vrednic de ea, sa-ti curatesti inima, fiindca intr-o inima necurata nu este loc pentru Duhul Sfant.

Astfel ne mangaie Duhul Sfant pe noi, pe cei slabi si atat de departe de acea desavarsire pe care o cere Hristos. Duhul Sfant este numit Duhul Adevarului, fiindca in El si numai in El este toata deplinatatea adevarului. Adeva­rul il cunoaste doar cel care are comuniune cu Duhul Sfant. Adevarul il stie numai acela care primeste harul Duhului Sfant, care-si indreapta gandurile si simturile pe calea adevarului.

Sunt multi oameni care cauta adevarul acolo unde acesta nu este, care nu stiu ca tot adevarul este in Duhul Sfant. Il cauta in cartile de filosofie, il cauta si nu-l gasesc, sau gasesc un adevar fals, cu care il confunda pe cel pur.

Iar adevarul autentic, adevarata profunzime a cunoasterii, profunzimea sentimentelor se afla doar in comuniunea cu Duhul Sfant, fiindca Duhul Sfant este plinatatea oricarui adevar.

Sfintii Apostoli au fost simpli pescari, necarturari. Majoritatea cuviosilor si sfintilor au fost oameni nestiutori de carte, dar Duhul Sfant, pe Care L-au atras in inimile lor, i-a facut purtatori ai adevarului. Cine, oare, mai mult decat Sfintii Apostoli, a cunoscut adevarul si l-a propovaduit intregii lumi cres­tine? Cine a stapanit adevarul mai mult decat Cuviosul Serafim de Sarov?

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Carele pretutindenea esti si toate le implinesti

– Ce inseamna „Carele pretutindenea esti si toate le implinesti? Inseamna ca El este pretutindeni, toate le implineste. In limba slavona cuvantul „implineste” inseamna ca si in limba rusa: „cel ce le umple“. Iata, in acest sens trebuie sa patrundem! Trebuie sa cunoastem ca Duhul Sfant este pretutindenea si pe toate le implineste, ca prin El traieste intreaga faptu­ra, fiindca El este datatorul de viata.

Nu-L cunosc si nu-L vor cunoaste invatatii pe Duhul Sfant, nu vor sti de unde s-a creat viata. Este cea mai mare enigma pentru stiinta. Din cele mai vechi timpuri stiinta a incercat sa patrunda in taina vietii si sa explice cum din natura moarta a aparut brusc viata. De unde vine ea?

La baza oricarei vieti sta acea substanta care, in stiinta, este numita protoplasma – ea constituie o parte consistenta a acelor celule din care sunt alca­tuite corpurile fiintelor vii. Ce este protoplasma? La vedere arata ca un fel de mucozitate, dar in ea este cuprinsa puterea nemarginita a vietii, in ea se as­cund tainele nenumarate ale existentei. Si iata, stiinta incearca de mult sa creeze protoplasma artificiala din proteine (fiindca protoplasma este un compus proteic). Dar oricat s-ar stradui invatatii s-o sintetizeze, nu le iese nimic – nici o combinatie nu are proprietati de viata. Aceasta putere de viata o poate da doar Acela Care da viata la toate, Care este inceputul vietii – Duhul Sfant.

Cu cuvantul Domnului s-au intarit cerurile, si cu Duhul gurii Lui toata puterea lor (Psalmul 32, 6).

Cerurile sunt create cu cuvantul lui Dumnezeu, cu Duhul lui Dumnezeu. Cu Duhul gurii lui Dumnezeu au fost create toate Puterile ceresti. Duhul lui Dumnezeu a insufletit si primul trup al omului, creat de El din tina pamantu­lui, trupul lui Adam, fiindca se aminteste in Scriptura ca in acest trup a suflat Dumnezeu suflare de viata. Numai Duhul Sfant da viata, numai de la Duhul Sfant incepe orice viata si este absurd sa cauti un alt izvor de viata.

Ce este sufletul omenesc? Ce este duhul omenesc? Omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu este netrupesc? Desigur! Nu dupa trup suntem noi facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci dupa Duh. Duhul omenesc este suflarea Duhului Sfant.

Dar sa nu credeti ca doar duhul omenesc isi are inceput de la Duhul lui Dumnezeu. Totul este creat, totul traieste si totul se misca doar cu acea energie duhovniceasca, izvorul careia este Insusi Duhul Sfant. Cu energia duhov­niceasca, puterea Duhului Sfant, care este izvorul oricarei energii materiale – doar cu aceasta energie traieste si se misca intreaga lume. Energia duhovni­ceasca, Duhul lui Dumnezeu, patrunde totul, sfinteste totul, insufleteste to­tul. Si in animale, si in plante exista o particica a Duhului, fiindca si in ele exista viata, iar unde este viata acolo este si Duhul Sfant. Impreuna cu viata toate au primit o suflare a Duhului Sfant. Si nu numai in fiintele vii, ci si in toata natura – natura pe care oamenii in mod gresit o numesc moarta, natura anorganica -, in stanci, in rauri, in valurile marii, in pustiurile nesfarsite – tra­ieste Duhul Sfant, fiindca El „pretutindenea este si toate le implineste“.

Daca n-ar fi insufletit Duhul Sfant toata natura, organica si anorganica, n-ar fi putut exista lumea creata cu toata maretia ei, asa cum se prezinta ea in fata privirii noastre. Nu trebuie sa admitem ipoteza conform careia lumea nu ar fi creata de Dumnezeu. Lumea a fost creata prin revarsarea dragostei lui Dumnezeu, iar dragostea lui Dumnezeu este ceea ce se numeste energie du­hovniceasca. Totul este creat si se misca prin dragostea lui Dumnezeu, prin dra­gostea Duhului, in El traim si ne miscam si suntem, precum spunea Apostolul Pavel in Areopagul din Atena. Totul traieste, totul se misca, totul se insufleteste prin Duhul Sfant, fiindca El „pretutindenea este si toate le implineste“.

V-ati gandit vreodata ce insemnatate are pentru noi si pentru intreaga na­tura acea minunata frumusete a lui Dumnezeu care straluceste in toata lumea? De unde este frumusetea? De ce exista frumusetea? Putem noi oare sa gandim ca frumusetea are numai un scop practic, utilitar? Putem oare sa spunem ca masculii pasarilor, care au un penaj colorat si care canta atat de frumos, dis­pun de aceasta frumusete numai pentru ca sa atraga femelele? Sigur ca nu!

Oare putem sa gandim ca florile care ne mangaie privirea stralucesc de frumusete doar ca sa atraga cu culorile si mirosurile insectele pentru polenizare? Si­gur ca nu! Frumusetea straluceste in toata lumea, si Dumnezeu ne-o arata chiar si in cele mai gingase, in cele mai slabe fiinte. N-ati vazut niciodata ce frumusete delicata, blanda, curata emana petalele si corolele florilor de nu-ma-uita, toporasi, albastrele si nenumarate altele? N-ati simtit cata curatie si frumusete se afla in aceste mici creatii ale lui Dumnezeu? Nu v-ati gandit ca aceste floricele ale lui Dumnezeu ne invata curatia si blandetea, de care ele sunt pline?

Nu v-ati gandit ca cerul instelat are o influenta duhovniceasca deosebita asupra inimilor noastre prin frumusetea cu care a fost inzestrat? Cand privim acest cer instelat nemarginit, ne ducem cu gandul la vesnicie. Cand privim la stancile puternice, abrupte, varfurile carora sunt ascunse de norii intunecati, cand in zi de ploaie stam pe tarmul marii si vedem cum furtuna ridica valuri uriase, care acopera stancile de pe mal, oare nu tresare inima noastra de emo­tie contempland puterea si forta naturii? Cat de neinsemnati si de slabi ne simtim atunci! Daca natura ascunde in sine atata frumusete, forta, putere si propovaduieste despre ea, atunci ce putem spune despre izvorul acestei puteri si frumuseti – ce putem sa spunem despre Domnul Insusi?

El este izvorul acestei frumuseti si puteri, El toate le patrunde, toate le umple. Maretia uimitoare a fortelor naturii nu este altceva decat manifestarea insufletirii intregii naturi despre care v-am vorbit.

In tot ce ne inconjoara este prezent Duhul Sfant. El „pretutindenea este si toate le implineste“, totul este patruns de puterea Duhului lui Dumnezeu si de dragostea Lui.

Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Romani a spus exact ce va spun acum, cu cuvinte foarte simple. El se refera la paganii care nu-L cunosc pe Dumnezeu, afirmand ca sunt fara cuvant de aparare, pentru ca ceea ce se poa­te cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei, fiindca Dumnezeu le-a aratat lor.

Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare (Romani 1, 19-20).

In natura se poate observa puterea lui Dumnezeu, deci sunt fara cuvant de aparare toti cei care sunt orbi si nu vor sa vada ca Duhul Sfant este pretutindeni. Sunt orbi si surzi cei care nu simt maretia frumusetii, cei care nu simt suflarea Duhului Sfant in tot ce ne inconjoara, si de aceea sunt fara cuvant de aparare. Chiar daca n-au auzit de la oameni propovaduirea despre Dumnezeu, natura insasi propovaduieste despre El. Unii afirma ca nu exista Dumnezeu, sustinand ca natura a fost creata datorita ha­zardului. Ce poate fi mai gresit decat aceasta teorie? Cum poate intamplarea sa creeze o astfel de armonie in lumea nemarginita?

Duhul Sfant mai este numit „Vistierul bunatatilor“.

Al caror bunatati? Al tuturor bunatatilor, nu doar al celor pe care le cauta oamenii mandri si increzuti, care s-au lipit de cele pamantesti. Duhul Sfant este izvorul tuturor bunurilor, mai ales al celor duhovnicesti, El este Datatorul puterilor inalte ale duhului omenesc, El isi revarsa dragostea asupra a tot ceea ce este viu si cu aceasta dragoste ne mangaie.

Toti cei care merg pe calea lui Hristos, care isi poarta crucea, simt ajutorul Duhului Sfant si dragostea Lui care ii intareste.

Sunt multe greutati in viata fiecaruia, sunt multe greutati si pe calea arhieriei, fiindca este mare raspunderea in fata lui Dumnezeu. In zdrobirea inimii mele, Duhul Sfant m-a mangaiat cu dragostea voastra, cu dragostea care se re­varsa din inimile voastre. Pentru ca nu exista mai mare fericire decat aceea de a trai in dragoste, de a simti permanent dragostea celor din jur.

Iata ce ne poate da Duhul Sfant, iata cat de nemarginit este harul Lui! Si scopul vietii noastre consta in a fi partasi dumnezeirii. Dar cum putem deveni partasi dumnezeirii? Prin comuniunea cu Duhul Sfant, fiindca duhul nostru este chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Prin faptul de a te impartasi de Duhul Sfant, de a fi in permanenta comu­niune cu El. Este sarcina cea mai inalta si mai sfanta a vietii omenesti.

Cum sa dobandesti aceasta comuniune cu Duhul lui Dumnezeu? Cum sa primesti aceasta mareata mangaiere — mangaierea dragostei Duhului Sfant? In ce si cand avem comuniune cu Duhul lui Dumnezeu?

Intai de toate, in rugaciune. Orice om care a avut comuniune cu Duhul Sfant a fost intotdeauna nevoitor al rugaciunii. Un exemplu poate fi Cuviosul Serafim de Sarov, care 1000 de zile si nopti le-a petrecut ingenunchiat pe o piatra, rugandu-se lui Dumnezeu.

Doar cel care se roaga astfel poate avea comuniune deplina cu Dumnezeu. Prin rugaciune neincetata si prin indeplinirea poruncilor lui Dumnezeu atingeau sfintii curatia inimii, eliberarea ei prin Duhul Sfant de orice intinaciune. De aceea este mare insemnatatea ultimelor cuvinte ale rugaciunii Sfantului Duh:

Vino si Te salasluieste intre noi si ne curateste de toata intinaciunea“.

Sa strigam neincetat spre Duhul Sfant:

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Carele pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intre noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre“.

Si El va veni si Se va salaslui intru noi, si ne va face din intinati si pacatosi, sfinti si drepti. Sa fie dar cu voi cu toti harul Preasfantului Duh si sa va faceti biserici curate ale Lui! Amin”.

(Din: Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009)



Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile), Sfantul Luca al Crimeei

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la “Predica Sfantului Luca al Crimeei (11 iunie) pentru ZIUA CINCIZECIMII (RUSALII): „IMPARATE CERESC, MANGAIETORULE…”. Unde (nu) locuieste Sfantul Duh?

  1. A 2-a Rugăciune către Sfântul Duh.
    A lui Ioann Diaconul cel ce a fost frate al lui Marco, Mitropolitului Efésului, şi Nomofílax al Bisericii celei mari.

    Mângâietorule Bunule, Duhule Sfinte, Duhule al adevărului, Cela ce din Tatăl negrăit şi neînţeles Te purcezi, Cela ce eşti împlinitor al Sfintei şi Începătoarei-de-viaţă Treimi, al Unuia Dumnezeului nostru, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul eşti închinat şi slăvit, Cel după adevăr adevărat Dumnezeu, şi Îndumnezeitor, Cela ce sfinţeşti, şi luminezi, şi lăcaşuri Ţie faci pe cei vrednici de primirea şi Darul Tău, Cela ce eşti împreună Ziditor cu Mintea cea întâi, şi cu Cuvântul a toată făptura cea gândită şi simţită, Cela ce împreună bine ai voit la venirea cea către noi şi întruparea Cuvântului celui împreună cu Tine veşnic şi împreună ai sfinţit firea noastră. Şi după slăvita Lui Înălţare la ceruri, Te-ai pogorît fiinţeşte pe pământ, Cela ce pretutindenea eşti şi toate le plineşti, şi în chip de limbi de foc Te-ai arătat peste Sfinţii Apostoli şi i-ai umplut de Darul şi puterea Ta cea negrăită, şi printr-înşii toată lumea la cunoştinţa adevărului ai povăţuit-o.

    Însuţi Împărate ceresc, Iubitorule de oameni, Iubitorule de dăruiri şi Dăruitorule de daruri mari, Lesne-îndurate şi Mult-milostive, Vistieria bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, caută cu blândeţe din sfintele înălţimi ale slavei Tale celei sfinte spre ticăloşia şi smerenia mea, în ziua şi ceasul acesta şi în toată vremea şi locul întru care cu nevrednicie chem numele Tău cel prea-sfânt şi închinat; şi să nu Te îngreţoşezi de mine, Iubitorule de bunătate, pentru cele din pruncie şi până acum necuviincioasele mele fapte, şi gânduri rele , şi păcate. Ci precum ai ajutat de demult lui Manassì şi lui Davíd spre pocăinţă, precum tâlharului celui bine-cunoscător pe Cruce, precum curvei spre bună întoarcere, precum ai suflat în Sfinţii Proroci şi în cuvântătorii de Dumnezeu, şi ai grăit printr-înşii, precum şi acum, şi până la sfârşitul veacului, ajuţi spre fapta bună şi frica lui Dumnezeu tuturor celor ce voiesc, aşa îmi ajută şi mie, păcătosului, celui ce alerg la blândeţea şi Darul Tău.

    Scoate-mă din fundul deşertăciunii, şi din adâncul neştiinţei şi al orbirii, Cela ce ai izbăvit lumea din înşelăciunea vrăjmaşului. Sfinţeşte-mă cu puterea Ta cea făcătoare de viaţă, Cela ce eşti firea cea sfinţitoare, lumina cea mai-nainte de veci, de la Care toată darea bunătăţilor izvorăşte la toată zidirea. Arde-mi mulţimea cea nemăsurată a greşalelor mele, Cela ce ai ars meşteşugirile balaurului celui potrivnic cu focul Dumnezeirii Tale celei nematerialnice. Zdrobeşte capul lui sub picioarele mele în pace. Cu arme de lumină mă ocoleşte. Cu pavăza credinţei mă apără. Cu zaua dreptăţii mă îngrădeşte. Cu Cuvântul lui Dumnezeu gura mea o sfinţeşte. Duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale mele, şi cu Duh stăpânitor alunecarea cugetului meu o întăreşte. Încununează-mă gânditor cu cunună veşnică a slavei şi a cinstei celei de la Tine. Cu ceata faptelor bune celor sfinţite împodobeşte-mă, Cela ce ţii toată puterea Cerurilor. Proslăveşte-mă, Mângâietorule Bunule, cu darurile Tale cele în multe feluri. Dăruieşte-mi mie Duhul înţelepciunii, al priceperii, al sfatului, al tăriei, al cunoştinţei, al bunei-credinţe, al temerii de Dumnezeu. Hrăneşte-mă cu roadele Tale cele sfinte, Cela ce umpli toată vietatea de bună voinţă şi de Dar. Cu înfrânare şi cu nepătimire întemeiază viaţa mea. Cu bunătatea blândeţei îmbunătăţează-mi inima. Cu tăria credinţei zideşte-mi casa sufletului. Cu liniştea bunătăţii păzeşte-mi gândurile. Cu milostivirea îndurării moaie-mi voinţa mea cea nemulţumitoare. Cu suferirea îndelungii răbdări îndreptează-mi lenevirea mea. Pace dulce dăruieşte-mi puterilor sufletului meu. Cu bucurie desăvârşită pierde mâhnirea mea cea din păcat, şi prin dragostea cea curată către aproapele, fă-mă desăvârşit către dragostea Ta.

    Tu Mângâietorule bunule, mintea mea cea întunecată de pâcla patimilor, cu strălucirea puterii Tale celei mântuitoare o luminează. Partea cea cuvântătoare, ce s-a supus necuvântării, înţelepţeşte-o, şi fă-o a stăpâni poftele cele necuvântătoare şi la calea cea dreaptă a voii Tale celei Sfinte povăţuieşte-o. Duhul meu cel sfârşit de răceala lenevirii, şi omorît de gerul păcatului, încălzeşte-l cu Darul Tău cel făcător de viaţă. Mânia întoarce-o numai asupra păcatului, şi asupra şarpelui celui pierzător. Pofta numai către Tine, Cela ce eşti vârful doririlor. Cuvântarea fă-o ca să ocârmuiască toate, şi să le îndrepteze după voia Ta cea prea-sfântă; şi cu Duhul şi cu adevărul să mă închin Ţie, Mângâietorului Dumnezeu, şi Ţie să-ţi slujesc, pe Tine să Te slavoslovesc, pe Tine să Te laud, Ţie să-Ţi mulţumesc întru toate mă învredniceşte, Cela ce totdeauna în veci eşti slăvit întru cele înalte de sfintele puteri cele fără de trupuri.

    Tu Mângâietorule bunule, Dumnezeule Prea-bunule, eşti săvârşitorul Sfintelor Taine ale Bisericii. Prin Tine a doua oară m-am născut, şi de iznoavă m-am zidit, şi m-am înnoit, şi m-am apropiat de Dumnezeu. Prin Tine cu ungere împărătească m-am însemnat, şi m-am pecetluit în partea lui Dumnezeu şi în dăruirea Darului Tău. Prin Tine de masa cea fără de moarte a Tainelor celor făcătoare de viaţă m-am învrednicit, şi în chipul lui Hristos mă fac, şi Dumnezeu după Dar. Tu eşti al Preoţiei Însuţi-lucrător. Celor întru însoţire, spre înfrânare ajutător. Celor feciorelnici, de curăţenie dătător. Celor ce se duc din viaţă, către pocăinţă povăţuitor. Tu îmi ajută mie, celui ce mă primejduiesc. Cu puterea Ta cea negrăită, Atotputernice, sprijineşte neputinţa mea, şi fie-Ţi milă de lenevirea şi trândăvirea mea.

    Nu mă lăsa să fiu ocară dracilor celor vătămători de suflet. Nu mă părăsi robit de patimile cele de ruşine. Ci dă-mi, Lesne-îndurate, ca până la răsuflarea cea mai de pe urmă, întru curăţenie şi luare-aminte, şi frica lui Dumnezeu, sfârşitul vieţii acesteia săvârşindu-l, şi de pârga vieţii celei veşnice şi a desfătării ce va să fie de aicea curat adeverindu-mă, să dobândesc bunătăţile cele Cereşti; şi pe Tine cel proslăvit, Mângâietorul Dumnezeu, să Te slăvesc, şi să-Ţi mulţumesc, şi să mă închin, împreună şi Tatălui, şi Fiului, în vecii vecilor. Amin.

  2. Hristos vorbeşte lumii,
    -Cu drag şi cu dreptate-
    Prin sfinţii săi cu viaţă
    Și fapte minunate.

    Căci sfinţii au scris cu sânge
    Mereu aceiaşi carte,
    Mereu aceiaşi cale
    (Prin fapte minunate),

    Mereu vechea lumină.
    Mereu vechea credinţă
    (Smerită) în iubire
    Şi-n duh de pocăinţă.

    Mereu aceiaşi cale
    Ne’atinsă de schimbare
    Dar care schimbă răul,
    Cu binele cel mare.

    Mereu aceiaşi viaţă
    -În dogme și-n predanii-
    În luptă cu’noirea
    Din cursele satanii,

    Cu noi şi noi ispite
    Şi pofte transformate
    De pătimaşii lumii
    În noi şi mari păcate.

    C’au scris fapta de credinţei
    Cu mila, cu iubirea,
    Cu pacea şi răbdarea
    Şi cu mărturisirea.

    Şi-aduc dovezi profunde
    Smereniei divine,
    În daragostea de semeni
    Şi-n lepădări de sine,

    În sfânta ascultare
    Şi-n tot ce e frumos,
    În om pe calea crucii
    Purtate în Hristos.

    Ei spun fără de vorbe,
    Ceia ce nu-i știinţă
    Ci viaţă și iubire
    Prin fapte de credinţă.

    Ei nu spun doar s’arate
    Că știu (din ce-au citit)
    Ci cu adâncul vieţii
    În care au trăit.

    Iar pilda lor ne spune
    Mai mult decât au spus
    Cuvintele lor simple
    Dar vii într-u Iisus.

    Căci toţi și-au “purtat crucea”
    Smeriţi în rugăciune
    Cu drag și cu răbdare
    Dispreţuiţi de lume.

    Iar traiul lor cel simplu
    I’ori aspră nevoinţă,
    Ori lanţuri, ori prigoane
    Ori cruntă suferinţă.

    Dar n’a cerut niciunul
    Reformă, ușurare
    Ori ajustarea dogmei
    Că…, lumea în schimbare.

    Căci noul rău al lumii
    E tot vechiul pacat
    Cu’nfăţișare nouă
    Și duh emancipat.

    Ei n’au cerut reforme
    (La cer nici pe pământ)
    Ci-n aspră nevoinţă
    Cereau doar Duhul Sfânt.

    Și prin statornicie
    S’au înnoit în Har
    Prin Duhul Sfânt în taine
    Și “hrana” din altar.

  3. Din cerul slavei, de la Tatăl,
    Domnul iubirii ne-a trimis
    Pe Duhul Sfânt Mângâietorul
    Aşa cum însuşi ne-a promis.

    Azi s-a născut ortodoxia.
    Azi cerul ne-a’mbrăcat în har.
    De azi Iisus Mântuitorul
    Se face jetrfă pe altar,

    Şi-n Duhul Sfânt, sfinţii apostoli
    Şi’ncep lucrarea preoţiei,
    Ducând din veac în veac, prin taine
    Comorile ortodoxiei.

    Pâinea şi vinul se preschimbă
    În trupul Domnului prin har,
    Când Duhul Sfânt în liturghie
    S’a pogorât peste altar.

    Este Duminica cea mare
    Când se pogoară Duhul Sfânt
    Şi cerurile’n liturghie
    Ni se deschid peste pământ.

    Când cele şapte sfinte taine
    Prin preoţie ne sfinţesc
    Şi Duhul Sfânt prin pocăinţă
    Ne duce-n trai duhovnicesc.

    Este Duminica cea mare
    Când cerul ne-a trimis iertarea
    Şi când biserica prin taine
    În lume şi-a’nceput lucrarea.

    Ce mulţumiri putem aduce
    Şi ce cuvinte ne pot spune?
    Ce dar, ce taină, ce minune Pogoară astăzi peste lume ?

    Cum vom putea noi păcătoşii
    Să ne’arătăm recunoştinţa
    Să preţuim cum secuvine
    Biserica şi pocăinţa ?

    O Doamne dă-ne Tu puterea
    Să vieţuim în Duhul Sfânt,
    Smeriţi şi iubitori şi sinceri
    Şi fără vină pe pământ.

    Să arătăm prin mărturia
    Trăirii faptice credinţa
    Şi-n taina sufletelor noastre
    Să-ţi arătăm recunoştinţa.

  4. Pingback: Predici la Duminica Rusaliilor » Alex Rădescu Blog
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Pogorarea Duhului Sfant – taina esentiala a vietii noastre. FARA PLANS NIMENI SA NU SE AMAGEASCA, NU VA DOBANDI HAINA CEA NOUA A DUHULUI!
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVINTE TARI ALE PARINTELUI COMAN LA CINCIZECIME: “Cine crede ca trebuie sa faca biserici mari pentru a-L face vizibil pe Dumnezeu se amageste!”
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuvant patrunzator al IPS Teofan, de Rusalii: PRETENTIA SUPERIORITATII, DUHUL VICLENIEI SI JUDECATA APROAPELUI – PIEDICI SIGURE IN CALEA DUHULUI SFANT
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Iustin Popovici: “SFINTENIA ESTE STAREA NORMALA A SUFLETULUI NOSTRU… Sa te sfintesti tu insuti mai intai, si apoi sa sfintesti pe altii“
  9. Pingback: SFATURI DUHOVNICESTI DE LA PARINTELE PROCLU (I): “Duhul Sfant se lasa simtit pe masura ce duce cineva viata de pocainta” -
  10. Pingback: STARETUL MELCHISEDEC DE LA LUPSA – CONFERINTA DE LA BUCURESTI (audio si text): Se poate obisnui omul cu Duhul Sfant? Chemarea la adanc si agonia lumii -
  11. Pingback: CINCIZECIMEA – POGORAREA SFANTULUI DUH. Talcuirea Mitropolitului Hierotheos Vlachos. “Este fiu al lui Dumnezeu numai cel ce Il are in el pe Duhul Sfant” -
  12. Pingback: Sfantul Ioan de Kronstadt: CE INSEAMNA BISERICA SI HARUL? CUM NE FOLOSIM DE ELE PENTRU MANTUIREA NOASTRA? “…Pe cand noi ce facem? Dormitam si dormim! Uimitoare este nepasarea noastra, lenevia noastra” -
  13. Pingback: SA NU UITAM: “Mult ni s-a dat, mult ni se cere…” SUFLETUL CARE NU ESTE NASCUT DIN DUHUL SFANT DE PE PAMANT ESTE MORT PENTRU VESNICIE! -
  14. Pingback: PENTRU CE TRAIM? CUM MOARE SUFLETUL, CUM SE PIERDE DUHUL SFANT? “Acolo unde se afla Duhul Sfant, acolo se iveste si lupta cea grea” -
  15. Pingback: A INCEPUT POSTUL SFINTILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL. Sfantul Luca al Crimeei: CUVANT IMPORTANT DESPRE INTINAREA DE LA LUME: Sa fugim de nerusinare, de clevetire, de ura si aroganta ucigase, de sectanti! -
  16. Pingback: Indreptarul Sfantului Nicolae Velimirovici pentru saptamana a sasea de Post: “INIMA CURATA, ZIDESTE, DOAMNE, INTRU MINE!” -
  17. Pingback: Predicile Sfantului Inochentie al Penzei la Rusalii: DUHUL SFANT – SINGURA PUTERE SI SINGURA BOGATIE ADEVARATA A OMULUI. Lupta cu duhurile rautatii -
  18. Pingback: POGORAREA DUHULUI SFANT. “Vino si Te salasluieste in noi!” CRUCEA SI CINCIZECIMEA. “Dum­nezeu vrea sa fim inspirati, dar nu exaltati” -
  19. Pingback: Predica la Cincizecime a Sfantului Iustin Popovici: NASTEREA BISERICII LUI HRISTOS. Ce trebuie sa facem cu sufletele noastre? -
  20. Pingback: Predica la Cincizecime a Sf. Iustin Popovici: NASTEREA BISERICII LUI HRISTOS. Ce trebuie sa facem cu sufletele noastre?/ PREDICI AUDIO, VIDEO la Rusalii -
  21. Pingback: CUM SE PASTREAZA SI CUM ESTE ALUNGAT DUHUL SFANT? -
  22. Pingback: POGORAREA DUHULUI SFANT (CINCIZECIMEA). Predici si cantari audio si video -
  23. Pingback: SFANTUL LUCA AL CRIMEEI: “Am iubit patimirea” | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: “Duhul Sfânt este ca adierea, ca roua care răcoreşte acolo unde cade…”. CE ASTEAPTA MIRELE-HRISTOS DE LA SUFLETELE NOASTRE, pentru a ne darui HARUL DUHULUI SFANT? Cuvintele Staretei Macrina la Duminica Cincizecimii | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: CU O SINGURA INIMA, IN TRUPUL LUI HRISTOS. Cand “darurile unuia devin comoara tuturor”… CHEILE CARE NE DESCHID USA ADANCULUI INIMII | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate