O alternativa crestina la “ziua indragostitilor”: SFANTA AGATA – model si ajutor pentru tinerii care duc LUPTA CU DUHUL CURVIEI si cu tentatiile lumii de azi. CURAJUL PAZIRII CURATIEI si PUTEREA MUCENICIEI: “Daca omul se va lipi de cele pamantesti, el nu va dori, nu va avea barbatia de a lupta pentru credinta”

12-02-2015 Sublinieri

agata3

“…deşi ei o împodobeau cu haine de mare preţ, îi dădeau daruri, îi puneau înainte mâncăruri de preţ, dulceţuri de multe feluri şi ospeţe, apoi alcătuiau dansuri şi jocuri şi făceau înaintea ochilor ei toate faptele mireneşti cele fără de rânduiala şi toate glumele, ea nici nu voia să privească la acelea”.

Viaţa Sfintei Mucenițe Agata (5 februarie)

(fragmente)

 “Împărăţind rău-credinciosul Deciu şi fiind pus de dânsul Chintian ca voievod în Sicilia, a ieşit o păgâneasca poruncă prin toate ţările, ca toţi creştinii să fie ucişi. În acel timp era în cetatea Panormului o fecioară foarte frumoasă, anume Agata, născută din părinţi de neam bun şi bogaţi. Aceştia auzind de aceea tiranică poruncă, fără de Dumnezeu, dată spre uciderea creştinilor, s-a aprins cu râvnă după Hristos, Domnul său, Căruia s-a făcut mireasă, prin curată feciorie. Şi aşa, trecând cu vederea moştenirea sa şi cinstea bunului său neam, cum şi bogăţia cea vremelnică ce îi rămăsese de la părinţi, cum şi toată slava lumii acesteia întru nimic socotind-o, a început dinainte a se pregăti spre pătimirea cea pentru Hristos.

    Chintian, ighemonul, auzind de frumuseţea, de bunul neam şi de bogăţia acestei sfinte fecioare, fiind cuprins de gând necurat spre dânsa şi cu patimă poftind-o, se gândea cum ar putea să o vadă şi spre necurata sa poftă să o aducă, împreună cu averea ei. Înştiinţându-se el că ea crede în Hristos, îndată a trimis ostaşi din cetatea Catana în Panorm, ca să aducă la judecată pe sfânta, ca pe o creştină. Deci, mergând trimişii la Sfânta Agata, voiau să o prindă şi-i făgăduiau că o vor duce cu cinste la voievodul lor, numai spre a-i da cuvânt că se va închina la zeii lor. Dar dânsa, poruncind slugilor să o aştepte puţin, a intrat în camera dinăuntrul casei sale şi, închizându-se într-însa, şi-a ridicat mâinile în sus şi se ruga, zicând:

Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ştii inima şi voinţa sufletului meu, credinţa şi dragostea mea către Tine. Tu să-mi fii povăţuitor şi ajutor asupra vrăjmaşului pe care prin Tine, Dumnezeul meu, l-am călcat şi l-am omorât; iar acum, Stăpâne, mă rog Ţie, să nu laşi pe acel om rău, robul diavolilor, să-mi întineze trupul meu, în care cu bucurie şi cu cinste am vieţuit până acum. Grăbeşte şi Te sârguieşte ca să biruieşti pe diavol şi pe Chintian, sluga lui, ca să nu zică: unde este Dumnezeul ei? Primeşte ca jertfă şi prisos lacrimile mele întru miros de bună mireasmă, că Tu, Unul, eşti Dumnezeu şi Ţie Ţi se cuvine slava în veci. Amin”.

    Astfel rugându-se, a ieşit din cetate cu ostaşii, petrecând-o câţiva creştini cunoscuţi. Mergea cu osârdie şi cu vitejie de suflet ca să fie pentru Domnul său ca un zid nesurpat, zicând în sine:

Mai înainte aveam război cu diavolul, sîrguindu-mă să-mi păzesc fecioria curată, să biruiesc patimile trupului meu, dar pe care le-am şi biruit, cu darul Hristosului meu, şi am călcat pe vrăjmaşul cel ce încurcă pe oameni cu dulceţile şi cu poftele. Acum merg la al doilea război, la care am să-mi pun sufletul meu pentru Hristos. Tu însă, diavole, nu te vei bucura de mine, ci mai vârtos singur te vei ruşina, căci nădăjduiesc în Hristos, Dumnezeul meu, că va privi din înălţime spre nevoinţa mea cu mulţimea sfinţilor îngeri, şi-mi va ajuta mie, neputincioasă”.

    Astfel grăind în sine, cu lacrimi fierbinţi îşi spăla faţa. Apoi, mergând ea, i s-au dezlegat curelele încălţămintelor, iar punându-şi picioarele pe o piatră ca să le lege, a privit şi n-a văzut pe nimeni din cunoscuţii ce o petreceau, pentru că toţi, lăsând-o pe ea, se întorseseră. Pentru aceea, mai mult a lăcrimat şi s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: “Atotputernice, Doamne, pentru cetăţenii mei, cei ce n-au crezut pe roaba Ta, că voiesc să pătimesc pentru numele Tău cel sfânt, arată vreo minune în locul acesta”. Şi îndată a crescut un măslin sălbatic, fără de roade, care închipuia minţile cele sălbatice ale panormitenilor.

  agata1  Intrând ea în cetatea Catana, voievodul a poruncit să o ducă în casa unei femei bogate, anume Afrodisia, care avea cinci fiice tinere, cărora le-a poruncit ca, cu înşelătoarele lor cuvinte şi obiceiuri, să-i schimbe mintea ei spre dragostea trupească şi să o îndemne să aducă zeilor jertfă. Acelea, luând-o, cinstind-o şi făgăduindu-i multe, apoi chiar şi îngrozind-o, se sârguiau să o înduplece spre voia lui Chintian. Însă cu nimic n-au reuşit să o înduplece de la dragostea lui Dumnezeu spre dragostea lumii şi nu numai cu cuvintele, dar nici cu lucrurile. Pentru că, deşi ei o împodobeau cu haine de mare preţ, îi dădeau daruri, îi puneau înainte mâncăruri de preţ, dulceţuri de multe feluri şi ospeţe, apoi alcătuiau dansuri şi jocuri şi făceau înaintea ochilor ei toate faptele mireneşti cele fără de rânduiala şi toate glumele, ea nici nu voia să privească la acelea, ci zicea: “Să ştiţi că mintea şi gândul meu sunt întemeiate pe piatră şi niciodată nu pot să se despartă de dragostea lui Hristos. Cuvintele voastre cele înşelătoare sunt asemenea cu vântul, iar bucuriile lumeşti sunt ca ploaia şi îngrozirile voastre ca pâraiele, care, deşi vor veni în casa mea, nu vor putea să o clintească, pentru că stă întemeiată pe piatră care este Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu”. Acestea grăind, pâraie de lacrimi îi udau pieptul, căci, precum doreşte cerbul spre izvoarele apelor, aşa dorea şi sufletul ei pătimirea pentru Domnul său.

[…]

    Atunci Chintian, voievodul, mâniindu-se, a poruncit să o aducă în palatul său cel tăinuit şi, şezând la locul său, plin de gânduri necurate, a început a o întreba: “De ce neam eşti?” Răspuns-a Sfânta Agata: “Din neam bun sunt născută şi am rudenii cinstite şi bogate”. Iar Chintian i-a zis: “De eşti de neam slăvit, apoi de ce porţi haină proastă, ca o roabă?” Răspuns-a sfânta: Sunt roaba lui Hristos şi pentru aceea port chip de rob”. Deci, i-a zis Chintian: “Cum zici tu că eşti roabă, dacă eşti liberă şi fiică din părinţi de neam bun?” Răspuns-a sfânta: “Acesta este bunul neam al nostru şi libertatea, ca adică să slujim lui Hristos”. Zis-a voievodul: “Au doară noi nu suntem liberi cei ce nu slujim lui Hristos al vostru?” Răspuns-a Agata: “Întru atâta robie aţi ajuns, încât nu numai robi păcatului v-aţi făcut, ci şi închinători urâţilor şi nesimţitorilor idoli, cinstind lemnul şi piatră ca pe Dumnezeu”.

[…]

    A doua zi, Chintian, voievodul, aducând iarăşi înaintea judecăţii sale pe Sfânta Agata, a întrebat-o: “Cum te-ai hotărât pentru a ta sănătate?” Răspuns-a sfânta: “Sănătatea mea este Hristos”. Zis-a voievodul: “Leapădă-te de Hristos, ca să nu pieri încă în tinereţile tale”. Răspuns-a sfânta: “Leapădă-te şi tu de zeii tăi cei mincinoşi, care sunt pietre şi lemne, şi te apropie de adevăratul Dumnezeu, Cel ce te-a făcut, ca să nu cazi în chinurile cele veşnice”. Atunci, mâniindu-se, voievodul a poruncit să o spânzure goală de un lemn şi să o bată.

    Fiind bătută sfântă, tiranul i-a zis: “Îndreaptă-ţi gândul tău spre închinarea zeilor ca să fii vie”. Ea a grăit: “Chinurile tale îmi aduc veselie şi mă bucur pentru ele, precum se bucură cineva de aflarea comorilor celor mari. Folositoare îmi sunt chinurile acestea vremelnice, căci precum nu este cu putinţă a se aduna griul în magazie până ce nu va fi curăţit de pleavă, astfel cu neputinţă este sufletului meu să intre în rai, de nu se va sfărâma mai înainte trupul meu cu chinuri”. Deci, îndemnă voievodul pe slujitori ca mai cu dinadinsul s-o chinuiască; după aceea a poruncit ca cu cleşte de fier să-i rupă pieptul şi să-l taie. Dar făcându-se aceasta, a zis muceniţa către voievod: “Nedumnezeitule şi fără de omenie prigonitorule, nu te ruşinezi a tăia pieptul de femeie pe care şi tu singur l-ai supt la maica ta? Însă altceva am în sufletul meu, de care tu nu poţi să te atingi, căci este sfinţit lui Dumnezeu din tinereţele mele”.

[…]

***

5 februarie – ziua icoanei Maicii Domnului „Cautarea celor pierduti

“Ieri, cand s-a citit canonul mucenitei Agata, m-am gandit la cuvintele care ex­prima urmatoarea idee (nu mai tin minte exact cuvintele): sfanta mucenita si-a pastrat fecioria si a avut indrazneala sa mearga la chinuri. Intr-adevar, numai cel care isi pastreaza fecioria, curatia, poate avea bar­batie si se poate hotari spre mucenicie. Prin curatie trebuie sa intelegem nu numai pazirea trupului, ci a intregii fiinte. Trebuie sa ai cuget curat, simtaminte curate, ganduri curate, trup curat… Atunci se pastreaza credinta. Si, avand credinta tare si curata, vei avea barbatia de a rezista pentru credinta pana la moar­te si de a indura toate chinurile. Insa a-ti pastra cu­ratia numai prin puterile tale este cu neputinta, este nevoie de rugaciune ca sa ceri ajutorul ce te tine in curatie.

Trebuie sa te rogi si Imparatesei Ceresti, si sfintilor ca sa primesti ajutor, sa ajungi la starea cea dintru inceput, cand omul era la o asemenea inaltime incat se deosebea „cu putin fata de ingeri”. Dar daca omul se va lipi de cele pamantesti, el nu va dori, nu va avea barbatia de a lupta pentru credinta, nu-si va putea pazi credinta in curatie, se va ingloda in cele pamantesti. Si cum poate fi ajutat cand el si-a pier­dut credinta si curatia, lipindu-se de cele pamantesti?

Trebuie sa se caiasca, sa se caiasca si iar sa se caias­ca… Numai pocainta, pocainta sincera il poate mantui pe om. Pocainta este inceputul vietii duhovnicesti.

Sa ne rugam Maicii Domnului, caci astazi este praznuita icoana ei „Cautarea celor pierduti“, ca Ea sa ne izbaveasca de tina pacatului. Amin”.

(Din: Starețul Nicon de la Optina, Sfaturi în vremuri de prigoană, Editura Egumenița 2009)

cautarea-celor-pierduti

Legaturi:

***

 ***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Curvia, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Staretul Nicon de la Optina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “O alternativa crestina la “ziua indragostitilor”: SFANTA AGATA – model si ajutor pentru tinerii care duc LUPTA CU DUHUL CURVIEI si cu tentatiile lumii de azi. CURAJUL PAZIRII CURATIEI si PUTEREA MUCENICIEI: “Daca omul se va lipi de cele pamantesti, el nu va dori, nu va avea barbatia de a lupta pentru credinta”

  1. Nu sunt de acord cu ziua indragostitilor.Sa dedici o zi iubirii de o zi este aiurea.Aceasta sarbatoare loveste in familia traditionala.Si au dreptate preotii ortodocsi cand spun ca aceasta zi,celebrarea iubirii de o zi, este un desfrau.

  2. Pingback: SFÂNTA MUCENIŢĂ KIRANNA, luptătoarea pentru curăţie (+28 februarie) | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: SA NE RUGAM SFANTULUI IOAN VALAHUL, ocrotitorul tinerilor, PAZITORUL CURATIEI TRUPESTI, MANGAIETORUL CELOR STRAINI SAU INCHISI, aparatorul dreptei-credinte, GRABNIC AJUTATOR CELOR IMPRESURATI DE “ispitirile farmecelor trupeşti” si de “a
  4. Pingback: NOUL MATERIC. “Omul nu se mântuiește decât prin smerenie adevărată”. PUTEREA POCĂINȚEI de preschimba DESFRÂNAREA în SFINȚENIE și MUCENICIA PĂZIRII FECIORIEI. “Cel Ce m-ai zidit, miluiește-mă!” | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: NOUL MATERIC (II). Alte “cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte”: SFÂNTA PELAGHIA, marea desfrânată pocăită, CUVIOASA ISIDORA CEA “NEBUNĂ” și VĂDUVA care se ruga cu lacri
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate