PILDA SEMANATORULUI – Omilia Arhimandritului Nectarie Mulațiotis. SPINII PLACERILOR SI AI GRIJILOR LUMESTI INABUSA SAMANTA HARULUI SI IMPIEDICA SPORIREA DUHOVNICEASCA: “Ah, fratilor! In ce hal am ajuns! Vedeti cat timp pierdem pe zi pentru cele materiale? In schimb, cate ceasuri le-am dedicat lui Hristos? Avem timp sa-L vedem si sa-I vorbim doar jumatate de minut pe zi!”

10-10-2015 Sublinieri

hristos-semanatorul-2

Pentru aceasta Duminica, va mai recomandam:

***

pilda-semanatorului_0

Inimile tari nu accepta cuvantul lui Dumnezeu

[…] Pilda Semanatorului, pentru inceput trebuie sa spunem, ca descrie patru nivele duhovnicesti ale oamenilor. Primul nivel pe care il prezinta Domnul nostru in pilda, este inima tare a omului, facuta din marmura. Domnul nostru prezinta aceasta inima ca fiind din piatra, din ciment sau asfalt. Acest gen de inima il au caracterele cum ar fi: necredin­ciosii, ateii, cei care Il neaga pe Dumnezeu, cei care sunt plini de neghina, fac spume la gura si sunt demonizati!

In inimile acestor oameni, atunci cand arunci sa­manta lui Dumnezeu, aceasta nu poate sa creasca. De aceea trebuie sa fim atenti atunci cand vorbim cu acestia, cand ne adresam lor sau ce le spunem. Fiindca Domnul ne-a spus:

Sa nu dati cele sfinte cainilor, nici sa nu puneti margaritarele in fata porcilor“.

Hristos-semanatorulCu alte cuvinte, sa nu dati cele sfinte, credinta noastra, oamenilor care vor rade de ea, o vor ironiza si in acest fel or sa o calce in picioare. […]

Hristos este diamantul. Deci sa nu-L dati la caini sau la porci, scrie Scriptura, caci acestia nu vor inte­lege valoarea diamantului. Porcul il va calca in picioare. Domnul ne atrage atentia, fiindca suntem raspunza­tori, daca acestia calca in picioare diamantul care este Hristos, fiindca noi am mers la un ateu si am incercat sa-l smerim, in timp ce acesta nu a fost atat de deschis, ci a ironizat si a ras de credinta noastra.

Noi semanam cuvantul lui Dumnezeu; daca Dum­nezeu vrea ca samanta sa sa rodeasca, va rodi. Hristos ne-a dat porunca, nici sa udam, sau sa copilim cren­gile uscate, nici sa adunam roadele pomului. Altul este seceratorul, altul cel care uda si altul cel care aduna roadele.

Noua ne-a dat porunca Hristos sa ne facem sema­natori ai cuvantului sau. Şi dupa ce l-am semanat, daca nu gaseste pamant bun si cade pe piatra, se va arde la soare. Acest lucru este respingerea din sufletul omului a cuvantului omului, care nu arata nici un fel de in­teres fata de acesta si neaga Harul lui Dumnezeu. Acesta este cel mai de jos nivel al oamenilor, care fac parte din primul stadiu al pildei.

Entuziasmul superficial care nu prinde radacini

Exista unii oameni, care ascultand o predica, dintr-o data ii vezi – si aici, de fata cu noi pot sa fie astfel de suflete – ca se entuziasmeaza si comenteaza de cat a fost de minunata aceasta predica si cat de mult le-a placut! Ei cred ca aceasta samanta va da radacini si crengute. Şi pentru putin samanta va incepe sa scoata vlastari, insa dintr-o data incepe sa se ofileasca, fiindca din nefericire sub putinul pamant, exista stanca, iar pamantul de pe aceasta a fost numai de suprafata.

Ati vazut vreodata stanci mari care au adunat peste ele putin pamant? Acolo, in acest pamant, daca va cadea samanta, aceasta va prinde radacini, dar nu va putea sa rasara, sa se mentina, fiindca imediat ce radacina se va adanci, va intalni stanca si se va usca. Acestia sunt oamenii aceia care, atunci cand le vor­besti despre Hristos, ii vezi cum isi tin ochii larg deschisi, dar si pe cei au sufletului si te bucuri crezand despre cuvantul lui Dumnezeu ca a gasit loc bun. Insa, dupa putin timp te dezamagesc si vezi ca din nefericire pe toate le parasesc, se intorc iarasi acolo unde au fost mai inainte! De ce? Fiindca in inima lor a fost piatra.

Grijile cele lumesti ne indeparteaza de Hristos.

Este nevoie de o schimbare a vietii

Hristos spune, ca exista si o alta categorie duhov­niceasca a oamenilor, iar in aceasta ne gasim cei mai multi dintre noi. Din aceasta categorie de oameni fac parte cei care au o inima care se aseamana cu un camp.

Care este deci acest nivel spiritual de care ne vor­beste Hristos? Domnul ne spune ca sufletele acestor oameni este un camp. Acest camp este necultivat, niciodata nu a fost cultivat duhovniceste, nu a fost organizat, pietrele de pe acesta nu au fost date la o parte, iar buruienile salbatice nu au fost scoase din radacina, spinii si palamida nu au fost inlaturate. Semanatorul, fara ca mai intai sa curete campul, l-a arat si l-a semanat, insa imediat ce graul s-a umplut de samanta, neghina, ciulinii si pietrele l-au acoperit.

Iar Hristos al nostru spune: care sunt neghina, ciulinii si pietrele? Sunt placerile lumii si grijile lu­mesti, este bogatia pe care omul vrea sa o doban­deasca ca sa o duca bine si sunt preocuparile lui cele de fiecare zi. Toate acestea si multe altele care re­prezinta grijile de zi cu zi, se fac opreliste pentru ca samanta sa se dezvolte bine si sa rodeasca. De aceea ii vedem pe multi dintre oameni, chiar daca traiesc de ani de zile duhovniceste alaturi de Hristos, ca nu progreseaza si nu dau roade duhovnicesti.

De ce se intampla ca sufletele acestora sa nu ro­deasca si sa nu progreseze? Fiindca, spune Hristos, s-au pierdut in grijile lumesti din fiecare zi si cele care umplu sufletul omului cu fericire trecatoare, cu bu­curie si placeri trecatoare.

Placerea este desfatare, multumire si fac referire la cel care doreste sa se bucure de toate, vrea sa o duca bine si in huzur; este acela “care petrece bine” al vre­murilor noastre, care pentru petrecerile sale, alearga sa dobandeasca cat mai multe bunatati si desfatari. Se lupta pentru a dobandi o casa mai buna, o bucatarie mai buna, o toaleta, sa-si faca jacuzzi in casa, sa aiba o sufragerie mai buna, sa isi procure un pat mai bun si sa-si faca o casa la tara mai buna. Casa de la tara vrea sa fie si ea buna, sa mearga el alaturi de copiii sai si sa se odihneasca in vacantele sale, dar mai vrea sa-si ia si o salupa, chiar daca este una mica. Daca este cu putinta, vrea sa-si cumpere o a doua sau a treia masina pentru sotie si copiii sai, iar aceste griji ii ocupa in­treaga zi, fiindca pentru a dobandi toate aceste lu­cruri si sa le intretii, este nevoie mai apoi de timp, dar si de bani.

Asadar esti obligat sa alergi si sa te ingrijesti pentru a le dobandi, sau sa intretii bunurile de mai sus. Deci de unde sa mai ramana timp pentru Hristos? De unde sa mai ramana timp pentru Cuvantul lui Dumnezeu pe care semanatorul l-a semanat si l-a plantat in su­fletul tau? Chiar daca ramane putin timp, omul il va avea la dispozitie spre odihna sa din truda zilei.

Deci cat poate omul care se incurca in atatea griji lumesti, sa se ingrijeasca de Hristos? Cum se va ingriji omul pentru sufletul sau, cand in afara de cele necesare si folositoare, in realitate sunt putine, iar acela se ingrijeste de toate celelalte la care ne-am referit mai sus si isi pierde tot timpul cu ele?

Fratilor, de multe ori, le spun oamenilor care ne viziteaza la manastire ca ne-a albit parul, am construit cladiri impunatoare, am facut case, am luat masini, am dobandit copii, dar nu ne-am ingrijit pentru cealalta viata. Multi se uita la mine ciudat, zicandu-mi: pa­rinte, suntem oameni buni, ce trebuie oare sa fi facut?

Si le dau exemplul urmator:

[VEZI CONTINUAREA IDEII IN ARTICOLUL:  VOIA TA SAU VOIA MEA, DOAMNE? “O, Hristoase al meu, suntem niste oi viclene. De aceea si Dumnezeu nu face milostenie cu aceasta tara, fiindca noi, clerul si poporul, ne-am abatut de la voia Sa]

[…]

Christ The SowerTrebuie sa avem grija nu cumva sa ne gasim in aceasta categorie de oameni, in cea de a treia cate­gorie, unde placerile vietii si grijile vietii lor fac sa-L aiba mai putin pe Hristos si mai mult lumea. Trebuie sa avem grija, fiindca Hristos nu o sa ne intrebe daca am studiat, daca am invatat carte, daca am devenit avocati, doctori, daca am stiut muzica, engleza, fiindca toate acestea sunt pentru viata aceasta.

Hristosul nostru nu va trece cu vederea toate acestea. Vreti sa le dobanditi si sa le invatati pentru a o duce bine in aceasta viata? Faceti-o. Chiar Domnul nostru ii ureaza fiecarui om sa dobandeasca cele bune ale lui Avraam. Sa fii si tu cu bagare de seama daca milosteniile tale sunt atatea, incat sa-ti fi pregatit o casa buna si acolo sus, in Imparatia Cerurilor!

Probabil ca unii or sa-mi spuna: Parinte, acum ne-ati deznadajduit! Acum ne-ati facut inima sa planga! Fratilor, problema este sa constientizam si sa apucam inca de pe acum sa ne schimbam modul de viata. Asta este pocainta. Sa intelegem acest lucru, chiar si acum in ultimul ceas! Mai avem timp. Chiar si acum mai avem timp! Chiar daca am ajuns in punctul sa nu mai avem bani, cel putin sa-L rugam pe Hristos cu lacrimi sa ne ierte, fiindca am fost lipsiti de milos­tenie si sa ne dea har in dar, mila Sa.

In fiecare zi sa spunem: Fie-ti mila de mine, Doamne, chiar si in ultima clipa a vietii. Dar este cu putinta ca in cel din urma ceas sa ma mantuiesc? Da, te vei mantui, daca pocainta ta este sincera, daca lacrimile tale sunt reale. Te vei mantui, asa cum talharul s-a mantuit in ultima sa clipa de viata pe cruce. Da, te vei mantui in ultima clipa! Dar daca ai avere, incepe sa o imparti saracilor.

[…]

Revenind la omilia semanatorului, am cercetat si cel de-al treilea nivel al sufletului omului, cel in care traiesc cei mai multi dintre noi. Din nefericire suntem preocupati de materie, chiar daca Hristos spune: „cele bune ale lui Avraam sa le dobandesti“.

[…]

Dar ce va spun toate acestea, fratilor. Noi nu mai avem timp nici pentru rugaciune si ne intrebam daca avem timp ca sa urmam viata si lucrarea Patriarhului Avraam? Avem timp doar ca sa privim la televizor, sa citim ziare, sa discutam la telefon cu cunoscutii nostri, numai de aceste lucruri avem timp. Insa timp pentru rugaciune nu mai avem. Nici macar putina rugaciune cu mataniile in mana nu mai facem. Cati dintre voi ati luat metania in mana si ati iesit pe balcon, pe veranda, in gradina, in curtea voastra zicand rugaciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine si familia mea, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine si familia mea, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine si familia mea, cati dintre voi faceti acest lucru?

Nu mai avem timp, nu mai apucam sa facem nimic! Asta pentru ca vrem sa facem rost de bani pentru vacante, pentru a merge la mare; avem nevoie de bani pentru a cheltui, asa incat, seara, obositi de munca, citim doar vreun ziar, ne uitam pe vreo revista, ne uitam putin la televizor si mergem la culcare. Ah, fratilor! In ce hal am ajuns! Vedeti cat timp pierdem pe zi pentru cele materiale? Vedeti cate ore dedicam bunatatilor celor materiale? Cea mai mare parte a timpului. In schimb, cate ceasuri le-am dedicat lui Hristos?

Ce bine ar fi daca seara am face Pavecernita… Zece minute tine Pavecernita. Iar daca nu faceti seara Pavecernita, cu siguranta cei mai multi dintre dumnea­voastra spuneti „Tatal nostru“, care tine o jumatate de minut. Adica pentru Hristos avem timp sa-L vedem si sa-I vorbim doar jumatate de minut pe zi! Cat de rau ni s-ar parea oare, daca am avea intalnire cu un prim-ministru, iar acesta ne-ar cere sa-i spunem ceea ce avem in minte sa-i spunem, intr-o jumatate de minut? Am fi fost deranjati daca prim-ministrul ne-ar fi primit numai un minut si jumatate! Acum insa cand noi vorbim cu Hristos doar un minut si juma­tate, de ce nu ni se mai pare un lucru urat? Ah, fratilor! Si totusi acest minut este considerat de unii „rugaciune”. Deci cat timp i-am dedicat lui Dum­nezeu? Secunde…

De aici se vede cat de mult Il iubim pe Hristos… Cate ore, fratilor, va jucati cu nepotii? Ore intregi de-a randul… Ceasuri intregi te joci cu nepotii, ii duci la plimbare, esti preocupat de copilasii tai etc. Bine faci, fiindca ii iubesti. Insa cate ceasuri esti alaturi de Hristos? Ia spune-mi, daca zici ca si pe El Il iubesti. Cine are o mai mare valoare? Nepotul sau Hristos? Fireste ca Hristos. Dar fiindca in fiecare zi spun: „Ce o vrea Dumnezeu“, atunci de ce nu il pun pe primul plan pe Dumnezeu, ci imi pun pe primul plan copilul sau nepotul? Ma pun mai intai pe mine pe primul plan. Mai intai eu sa dobandesc toate cate le vreau si dupa aceea am sa spun si un „multumesc” lui Dum­nezeu. Deci fratilor, cate ceasuri am sa-i daruiesc lui Dumnezeu? Foarte putine. Masurati timpul pe care in fiecare zi il daruiti lui Dumnezeu si veti vedea. Deci, cum vom cina alaturi de Sfanta Treime, asa cum a cinat Avraam? Ah, fratilor! V-au inecat si ne-au inecat “placerile vietii si grijile”. De aceea am spus ca cei mai multi dintre noi facem parte din cel de-al treilea stadiu duhovnicesc.

Omul smerit da multe roade duhovnicesti

sowerSi acum sa cercetam urmatorul si ultimul nivel du­hovnicesc. Care este urmatorul nivel sau stadiu? Sunt acei oameni care au inima cultivata, adica nu au aruncat samanta la intamplare pe camp, ci mai intai au arat campul, l-au discuit, au scos pietrele de pe acesta, au dat la o parte buruienile salbatice, au facut mici gropite si acolo au sadit samanta. Acolo samanta a rasarit si a dat roade! Acestia sunt oamenii, care mai intai au fost interesati de Hristos in inima lor. Au fost intr-atat de mult interesati, incat inima lor au vrut sa fie plina mai intai de Hristos si mai apoi de familie, de casa, de copii, de bani si de restul lucrurilor.

Fratilor, inca nu I-am dat lui Hristos acest camp. Putini sunt acei oameni care s-au ingrijit mai intai de sufletul lor, care mai intai de toate si-au oferit dragostea lor lui Hristos. S-au ingrijit sa-si pregateasca sufletul ca sa fie placuti lui Dumnezeu, in timp ce noi ne-am ingrijit de toate celelalte. Adica am facut exact invers fata de ceea ce a vrut Dumnezeu.

[…]

Insa voia lui Dumnezeu este pusa in practica numai de cei care se afla in cea de a patra categorie a pildei Semanatorului. Cei care au avut grija de inima lor, care au cultivat-o duhovniceste si au pregatit-o, ca sa primeasca cuvantul lui Dumnezeu. Acestia pun mai presus de toate voia lui Dumnezeu. Dumnezeu se afla cu voia Sa, in toate.

Noi ne miscam asa cum zice Dumnezeu? Fiecare miscare de-a noastra, ne gandim daca aceasta este dorita de Dumnezeu? Ne gandim daca-I place lui Hristos? Ne gandim daca-I place Maicii Domnului? Sfintilor nostri? Uitandu-ne la un film la televizor, l-ai intrebat pe Sfant in aceea clipa cand te uiti: „Sfinte, ai fi putut sa vezi acest film?” Daca iti raspunde pe dinauntrul tau: da, ia loc si uita-te la el! Daca propria ta constiinta iti spune, nu, Sfantul tau, inseamna ca nu s-ar fi uitat la film. Atunci tu, de ce faci propria ta voie si te uiti si nu faci voia lui Dumnezeu? Cati dintre dumneavoastra nu se uita la serialele turcesti la televizor? Maica Domnului ar fi vrut sa le vada? Nu, desigur. Deci cand eu stau si ma uit la astfel de se­riale, fac voia mea, care este opusa vointei lui Dum­nezeu si a Maicii Domnului. Deci clar fac voia mea.

Din nefericire, in aceasta criza economica ce exista, sa continuam sa facem voia noastra si, in acelasi timp, sa spunem: Dumnezeul meu, ajuta-ma fiindca ma pierd, insa fara a ne uita la voia lui Dumnezeu. Cum este cu putinta sa scap?

Am sa va pun o alta intrebare, ca sa intelegeti ca in fiecare zi facem voia noastra, pe toate planurile, chiar si cu vestimentatia noastra. Maica Domnului ar fi purtat pantaloni? Sfanta Marina, in al carui lacas de cult ne afla, ar fi purtat pantaloni? Fireste ca nu. Daca Maica Domnului nu a facut acest lucru, tu cum indraznesti sa-l faci? Il faci fiindca tu continui sa faci propria voie. Si-ar fi vopsit Sfanta Marina parul sau Maica Domnului? Nu. Şi aici deci, fac voia mea, peste tot fac voia mea.

Stam de dimineata si bem cafea cu cumnata, cu nora, cu ginerele sau cu barbatul. „Ai vazut ce s-a intamplat? L-ai vazut pe fiul lui, pe Kosta, ai auzit ce s-a intamplat? S-a ridicat tot cartierul in picioare, ai vazut ce s-a intamplat?...”. Va inchipuiti ca Maica Domnului sa stea cu Hristos si sa bea de dimineata cafea, discutand despre vecini, barfindu-i pe acestia? Nici prin cap sa nu ne treaca acest lucru, fiindca ar fi gand de hula acesta. Cum de noi facem acest lucru la cafeaua de dimineata, daca Hristos si Maica Sa nu au facut asa ceva?

Ceva ce Dumnezeu nu vrea sa faca, de acel lucru, crestinul, trebuie sa se fereasca. Ceva ce Hristos sau Maica Domnului si Sfintii nu ar putea sa faca, cres­tinul ar trebui sa spuna ca nici el nu face acel lucru. Dumnezeu vrea sa barfesc? Nu. Cum de eu fac acest lucru, iar dupa aceea vreau ca Dumnezeu sa ma ajute? Relatia mea cu El nu este subestimata? Nu-mi dau seama ca la un moment dat Dumnezeu imi va spune, ca, daca am sa continuu sa fac voia mea, sa-L las in pace. Am obosit, imi va spune Acesta. Te ascult, imi ceri ajutorul, dar nu aplici poruncile mele, nu esti in­teresat sa ma asculti! Fa deci ce vrei tu, dar nu-mi mai cere sa intervin. Daca ai fi vrut sa intervin, ai fi im­plinit voia mea iar eu ti-as fi rezolvat toate problemele.

Deci, fratilor, daca am incepe sa facem voia Sa, atunci toata viata noastra se va schimba! Intreg modul de trai al vietii noastre din fiecare zi, s-ar schimba!

Asta vara am mers la Nafpakt si va spun ca nu m-am mai dus, fiindca am crezut ca ma aflam in iad, pretutindeni vazand goliciune pe strazi. Barbatii, femeile si copiii umblau dezbracati! Unii dintre ei veneau la manastire dezbracati. Fireste ca le-am spus ca nu este corect sa mearga cu o asemenea vestimentatie la manastire sau la biserica si ii intrebam direct daca Maica Domnului ar fi umblat cu o asemenea vesti­mentatie. Ii intrebam daca vreodata Sfanta Marina, sau Sfanta Varvara, sau Sfanta Ecaterina, sau Sfantul Gheorghe, Sfantul Dumitru, ar fi umblat asa dezbra­cati, sau moderni asa cum unii cred ca sunt.

Raspunsul acestor oameni, este unul stereotip: „dar acestia au fost sfinti!“. Crestinilor, auziti ce spun? Ca au fost sfinti! Insa Sfanta Barbara, mai inainte de a ajunge sfanta, a fost Varvara. Doamna Varvara ar fi putut sa fie vecina noastra. La fel si Marina. Dar au ajuns sfinte, fiindca au decis sa traiasca nu cum vroiau ele, ci asa cum vroia Dumnezeu.

Deci noi, cum facem voia lui Dumnezeu, daca in fiecare zi facem voia noastra? In toate actiunile noas­tre, in faptele noastre, de obicei facem ceea ce noi vrem. Atatea pacate facand, iarasi propria noastra voie facem. Dar sa stiti ca de fiecare data cand nu facem voia lui Dumnezeu, este pacat. Cel care face propria sa voie si nu a lui Dumnezeu, pacatuieste.

Sfanta Scriptura spune ca nu se va mantui cel care striga: Doamne, Doamne, miluieste-ma, ci cel care face voia Tatalui meu… Scriptura spune, ca se va mantui cel care implineste cuvintele mele in fapta si aplica voia lui Dumnezeu in viata sa. Spune Scrip­tura ca nu se va mantui, cel care merge la biserici si spune: „Doamne miluieste” si face paraclise, ci cel care in fiecare clipa se lupta si este interesat facand voia Sa.

Si noi facem parte probabil din aceasta categorie, a celor care fac voia lor. Suntem oare, frati care suntem decisi ca de astazi sa ne schimbam viata si, sa facem voia lui Dumnezeu? Suntem? Daca nu suntem, sa nu asteptam sa se indrepteze situatia in Grecia si la casele noastre…

Dumnezeu le sta impotriva celor mandri, in timp ce celor smeriti le da har

Strig de mult timp, cu multi ani inainte de a incepe criza economica, ca vine o boare distrugatoare si totusi boarea aceasta inca nu a ajuns la noi. Acum vedem norii negrii cum vin si cu totii spunem: „Oare ce o sa se intample? Exista vreo sansa sa scapam? Da, exista, dar cati vor scapa?Cei care fac voia lui Dumnezeu. Acestia se vor adaposti sub aripile lui Dumnezeu. Familiile acestora vor scapa, ale celor care nu fac voia lor, ci lasa in casa lor pe familiile lor, pe sinesi, ca Dumnezeu sa faca ceea ce vrea El. Nu vom scapa noi, cei care facem voia noastra.

Din nefericire astazi noi facem ceea ce vrem si cand cineva face ceea ce vrea el, cum se numeste? Egoist. Iar Dumnezeu ce le face celor mandri si egoistilor? Li se impotriveste, spune Scriptura. Le sta impotriva, iar „smeritilor le da numai har”. Insa cine este smeritul? Este cel care scoate din el egoismul, propria sa voie si lasa ca in viata sa sa se intample voia lui Dumnezeu. Tot ceea ce vrea Dumnezeu. Fratilor, numai acesta este cel care face parte din cea de-a patra categorie a pildei Semanatorului si este ogorul care face, spune Hristos, roade duhovnicesti.

[…]”

Continuarea si predica integrala, la:

nectarie-mulatiotis-arhim-sfaturi-duhovnicesti-pentru-omul-contemporan-vol-1-11948

Legaturi:

***

***


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Nectarie Mulatiotis, Pilda Semanatorului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “PILDA SEMANATORULUI – Omilia Arhimandritului Nectarie Mulațiotis. SPINII PLACERILOR SI AI GRIJILOR LUMESTI INABUSA SAMANTA HARULUI SI IMPIEDICA SPORIREA DUHOVNICEASCA: “Ah, fratilor! In ce hal am ajuns! Vedeti cat timp pierdem pe zi pentru cele materiale? In schimb, cate ceasuri le-am dedicat lui Hristos? Avem timp sa-L vedem si sa-I vorbim doar jumatate de minut pe zi!”

  1. Pingback: DUMNEZEU, CERŞETORUL DRAGOSTEI NOASTRE… “A, Tu eşti Doamne? Un moment, mai aşteaptă puţin… am atâtea treburi de făcut…, treburi, griji, interese!” | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: SEMĂNĂTORUL-SĂMÂNȚĂ și PĂMÂNTUL CARE RODEȘTE CER. Părintele Arsenie Boca: “Aşa trebuie să fie: nimeni nu poate crede în Iisus nepedepsit!” | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: Suntem creştini „vii” sau morți? CUM NE PUTEM SCHIMBA VIAȚA PENTRU A DEVENI “PĂMÂNT FERTIL”? | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: Predica PS MACARIE în Duminica PILDEI SEMĂNĂTORULUI: “Mulți semănători au ieșit, mai ales în aceste vremuri, să arunce semințele învățăturilor lor în inimile oamenilor și să le ducă la robia cea sufletească”. DOUĂ MINUNI RE
  5. Pingback: “Dumnezeu lucrează! HAIDEȚI SĂ NE OPRIM DIN VUIETUL ȘI IUREȘUL ÎN CARE TRĂIM, să vedem ce vrea să ne spună, care e mesajul pentru noi” – Cuvântul Părintelui IEREMIA de la Putna la Evanghelia Semănătorului (VIDEO, TEXT) | Cu
  6. Pingback: “Dumnezeu stie de noi!” – VOI AI CUI SUNTETI, CUI SLUJITI? VOI CHIAR CREDETI IN MINE? Grijile lumesti si placerile NE INGREUIAZA, NE ADORM SI NE AMETESC SUFLETELE, INCAT SA FIE NEPREGATITE DE INTALNIREA CU HRISTOS (Predici la Duminica a
  7. Pingback: “Dumnezeu stie de noi!” – VOI AI CUI SUNTETI, CUI SLUJITI? VOI CHIAR CREDETI IN MINE? Grijile lumesti si placerile NE INGREUIAZA, NE ADORM SI NE AMETESC SUFLETELE, INCAT SA FIE NEPREGATITE DE INTALNIREA CU HRISTOS (Predici la Duminica a
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate