Cuvant despre MODESTIE al SFANTULUI IOAN MAXIMOVICI: “Omul ce se gandeste cum sa nu ramana mai prejos de altul si cum sa ajunga mai presus de altul nu e in stare de efort constructiv, si cu atat mai mult de cel duhovnicesc”

2-07-2011 Sublinieri

45 DE ANI DE LA MUTAREA IN IMPARATIA CERURILOR A SFANTULUI IOAN MAXIMOVICI, FACATORUL DE MINUNI (†2 iulie 1966)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

*

Arhiepiscopul Ioan:

Modestia este o forma anevoie de indeplinit a binelui

“Odata, intr-o casa unde fusese poftit, Hristos a vazut cum cei chemati alegeau locurile de frunte. Bagand de seama acest detaliu de viata, Domnul, pentru Care nimic nu era de mica insemnatate in lumea morala, a rostit cuvinte care au ramas sa rasune asupra lumii:

Cand vei fi chemat de cineva la nunta, nu te aseza in locul cel dintai, ca nu cumva sa fie chemat de el altul mai de cinste decat tine, si venind cel care v-a chemat pe tine si pe el, iti va zice: „Da acestuia locul” si atunci, cu rusine, te vei duce sa te asezi pe locul celui de pe urma. Ci tu, cand vei fi chemat, mergand asaza-te in cel din urma loc, ca atunci cand va veni cel ce te-a chemat, el sa-ti zica: „Prietene, muta-te mai sus”. Atunci vei avea cinstea in fata tuturor celor care vor sedea impreuna cu tine, caci oricine se inalta pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereste pe sine va fi inaltat (Lc. 14,8-11).

Manifestarea orgoliului omenesc se savarseste cel mai des tocmai in imprejurari de zi cu zi: in ospetie, in sufragerie, la masa. La fel ca in vremurile de demult, oaspetele contemporan vrea sa sada pe un loc mai de vaza. Aceasta nazuinta se bucura de mare trecere la boierii Rusiei Moscovite, care (fara sa vadeasca in aceasta privinta nici un pic de duh ortodox!) se straduiau sa se aseze ca­re mai de care pe locurile de vaza la masa tarului. Bineinteles insa ca, in afara meselor celor mai saraci oameni, in toate tarile are loc, chiar daca nebagata de seama, o intrecere a orgoliilor.

Modestia este o forma anevoie de implinit a binelui! Omul ce se gandeste cu incordare cum sa nu ramana mai prejos de altul si cum sa ajunga mai presus de altul nu e in stare de efort constructiv, si cu atat mai mult de cel suprem, duhovnicesc. Lucrul acesta este poate valabil si in privinta noastra, a pastorilor de suflete. Slava desarta este semn nu numai al stagnarii morale, ci si al celei mintale.

Prin cuvinte intelepte si linistite, Hristos ne-a descoperit noua, oamenilor, adevarul – dar inainte de a da in vileag atat de patrunzator omenirea, El si-a aratat dumnezeiasca milostivire vindecand un bolnav. Aceasta s-a intamplat in casa „uneia dintre capeteniile fariseilor”, si a avut loc sambata, in zi de sarbatoare, cand orice munca era interzisa. La fel ca in epoca noastra, nici atunci multi nu intelegeau in ce consta duhul sarbatorii religioase, nu intelegeau ca el consta nu in litera moarta a indeplinirii exterioare a prescriptiilor, ci adevarata sarbatoare religioasa este zi de ascultare de Dumnezeu in duh si in adevar si de aratare a milostivirii.

Si iata ca oamenii, neintelegand acest sens religios al sarbatorii, au considerat vindecarea bolnavului de catre Hristos in zi de sarbatoare ca o incalcare a poruncii cu privire la odihna celei de-a saptea zile. Iata cum este orbirea omenilor. Domnul a venit insa pentru a-i mantui pe cei orbi… In ziua cand Hristos a fost in ospetie la farisei,

un om bolnav de idropica era inaintea Lui si raspunzand Iisus, a zis catre invatatorii de lege si catre farisei, spunand: „Cuvine-se a vindeca sambata ori nu?” Ei insa au tacut. Si luandu-l, l-a vindecat si i-a dat drumul. Si catre ei a zis: „Care dintre voi, de-i cadea fiul sau boul in fantana, nu-l va scoate in  data in ziua sambetei?” Si n-au putut sa-I raspunda la acestea (Lc. 14, 2-6).

Treaba omului este sa faca binele si sa-i ajute pe fratii sai, oamenii, totdeauna, si mai ales in timpul sarbatorilor religioase. Orice zi este o zi a lui Dumnezeu, si este bun al lui Dumnezeu, si a fost zidita spre bine. Si sarbatoarea credintei este milostivirea lui Dumnezeu si cea omeneasca. Invatandu-ne acest adevar, Mantuitorul a aratat ca orgoliul omenesc este cel care impiedica cel mai mult milostivirea sa se arate – si de aceea, dorind vindecarea tuturor oamenilor, a zis: oricine se inalta  pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereste pe sine va fi inaltat.

In lumea aceasta, multi sunt cei care nu cunosc legile duhovnicesti – insa aceste legi exista si dovedesc netemeinicia necredintei in lumea duhovniceasca. Omul care, mandrindu-se, se lauda, produce o impresie penibila, respingatoare, asupra tuturor, chiar si asupra oamenilor lipsiti de religiozitate – si cu cat mai mult se lauda si se ingamfa, cu atat le pare mai penibil celor din jur. Aceasta e actiunea legii duhovnicesti. Si cu cat este mai modest omul, cu atat le este mai placut tuturor. Cei modesti sunt iubiti de toti, cei mandri le sunt respingatori tuturor. Vedem limpede pana si in oamenii necredinciosi actioneaza o lege nestramutata – si daca cei necredinciosi nu pretuiesc modestia in ei insisi, o pretuiesc intotdeauna in ceilalti oameni.

Nu vom gresi daca vom recunoaste modestia drept una dintre trasaturile cele mai datatoare de mangaiere ale personalitatii umane. Modestia es­te, fara discutie, egala milostivirii, fiindca omul modest este deja milostiv fata de ceilalti oameni  nu-i agaseaza cu pretentiile sale, nu-i chinuie dandu-si importanta. Vrand sau nevrand, cel lipsit de mandrie intotdeauna il cinsteste, in primul rand, pe Dumnezeu, iar apoi si pe oameni, care de la Dumnezeu isi au toate darurile.

Ca atare, cel modest nu pierde niciodata in viata; talentele si calitatile lui nu sunt diminuate de modestia lui, ci, dimpotriva, cresc si mai mult.

De asemenea, modestia nu inseamna nicidecum slabiciune, asa cum cred unii, care se tem de ea. Ea si numai ea este putere si vitejie a duhului. Si in viata societatilor si popoarelor „mandria merge inaintea pieirii. Nivelul de cultura autentica este direct proportional cu modestia sociala si internationala! – si de aceea Cuvantul, Care a zidit lumile, a luat asupra Sa o viata de Om modest si a strabatut o cale de viata patimitoare, aratand duhul modestiei ca pe o lumina care calauzeste la slava nesfarsita a Imparatiei ceresti.

Smerenia lui Iisus Hristos a devenit pecete a adevarului in om“.

(in: “Cum sa biruim mandria. Lectii de vindecare a mandriei din sfaturile Sfintilor Parinti”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)


Categorii

Mandria, trufia, Sfantul Ioan Maximovici, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Cuvant despre MODESTIE al SFANTULUI IOAN MAXIMOVICI: “Omul ce se gandeste cum sa nu ramana mai prejos de altul si cum sa ajunga mai presus de altul nu e in stare de efort constructiv, si cu atat mai mult de cel duhovnicesc”

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » VIATA SFANTULUI IOAN MAXIMOVICI (DOCUMENTAR VIDEO si text). Apostolul descult al Americii, Chinei si Occidentului
  2. Pingback: Război întru Cuvânt » DIN SCRISORILE VLADICAI IOAN MAXIMOVICI: “Cei care se pun in slujba lui Dumnezeu, chiar daca sufera… simt mana lui Dumnezeu care ii pazeste”
  3. Pingback: CINE MAI IUBESTE SIMPLITATEA SI NATURALETEA? Cugetari actuale la bogatul nemilostiv si saracul Lazar
  4. Pingback: VESTIREA PATIMILOR DOMNULUI si CEARTA APOSTOLILOR. Intre lupta salbatica pentru intaietate care striveste pe cei slabi si puterea dragostei smerite -
  5. Pingback: CUM A FOST PRIGONIT SFANTUL IOAN MAXIMOVICI († 2 iulie) DE CHIAR FRATII SAI: “Ca au zis intru sine gandind cu nedreptate: Sa facem sila dreptului…” -
  6. Sa fii modest e un lucru greu la unii de realizat.Se unii mari cu hainele pe care le poarta , cu tunsori care mai de care, cu tatuaje , masini , case etc.Poti fi modest sufleteste, adica sa nu fii mandru , sau sa fii smerit, sarac cu duhulca in prima fericire.Imi plac fericirile spuse de Hristos pentru ca sunt virtuti care conduc catre rai.Dar sa nu fim modesti in a-L marturisi pe Iisus in viata asta.Sa nu ne laudam cu faptele noastre mai ales cele bune, ca unii se lauda cu rele cum am mai vazut.Nu-mi place sa ma laud.Multi mi-au zis ca sunt modesta si sper sa fie asa si putin conservatoare.

  7. Pingback: SFANTUL IOAN MAXIMOVICI, EPISCOP DE SHANGHAI SI SAN FRANCISCO – 50 de ani de la adormirea unui arhiereu cu moaste intregi al zilelor noastre († 2 iulie 1966). CUM MOARE UN SFANT. Cum se ingrijeste de turma sa un păstor jertfelnic sau IUBIREA FACA
  8. Pingback: IUBIREA DE STĂPÂNIRE, DE ÎNTÂIETATE ȘI DE CINSTIRI. “Mesajul lui Dumnezeu este primit de cel ce s-a smerit şi a suferit şi nu de cel puternic…” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate