Părintele Andrei Lemeshonok: SUNTEM FARISEI!
Pentru subtitrarea în limba română, dați click în bara de jos a filmului Youtube – pe Subtitles/CC .
Parintele Andrei Lemeshonok (Minsk):
Suntem farisei
Dacă omul nu sporește duhovnicește, dacă nici măcar nu încearcă acest lucru; dacă el spune: “Știu deja cum să mă rog, Îl cunosc deja pe Dumnezeu, Îi slujesc și tot ceea ce este necesar eu știu deja, și pe toate le voi face cum se cuvine” atunci, desigur, acesta este deja sfârșitul. Gata, este sfârșitul… “Le știu deja pe toate!”. “Sunt pregătit!” Pregătiți pentru ce? Înțelegeți?!
De aceea, uneori este foarte dificil pentru un om să distrugă tot ceea ce el a creat, poate, în zeci de ani, prin muncă, ceea ce a dobândit, pe ce și-a clădit viața duhovnicească. Dar acelea erau niște lucruri inițiale, acea era pruncia [respectarea unor reguli, rânduieli, ritualuri formale care pot ajunge să devină scopuri în sine, forme încremenite, fără fond, fără Duh, care te pot menține într-o iluzorie îndreptățire de sine moral-religioasă, dar care te fac să ratezi sau să nici nu îți mai dorești/ nici să mai cauți întânirea vie și relația personală cu Dumnezeul cel Viu – n.n.] iar omul ar trebui să înceapă deja să se gândească și la veșnicie, la acea frumusețe negrăită, de nedescris, de necuprins. Probabil, aceasta este problema fiecărui om, dacă e sa vorbim despre un om credincios.
Fariseismul este o limitare a omului; este un altfel de frâu care îl împiedică pe om să trăiască cu adevărat. Acesta mereu îl stăpânește pe om, îl apleacă spre pământ, mereu îl face incapabil de a vedea dincolo de lungul nasului, îl limitează pe om.
Și, astfel, în cele din urmă, duce la un conflict. Ce s-a întâmplat în Evanghelie? Ce s-a întâmplat cu Hristos? Fariseul nu putea să-L primească pe Hristos, pentru că trebuia să devină la fel ca vameșii și păcătoșii. Dar el nu-și putea permite așa ceva, pentru că el împlinea Legea… El a muncit, a consumat pentru aceasta putere, a pierdut timp. Cum putea el, dintr-o dată, să devină ca acei păcătoși care se înghesuiau în jurul Mântuitorului și care nu aveau unde și la cine să meargă? De aceea este foarte dificil și acest conflict duce la aceea că fariseii și cărturarii devin acei oameni care Îl răstignesc pe Hristos, răstignesc aceasta Iubire. La fel se întâmplă și în viață, înțelegeți?
Este foarte greu să nu fii fariseu, este foarte dificil să fii o persoană care să caute o vorbire directă în rugăciune, care să caute în aproapele său frumosul și profunzimea cu adevărat. Acest lucru va fi de neînțeles și neacceptat de majoritatea oamenilor. Dar aceasta nu înseamnă nimic. Înțelegeți? În rai nu se intră cu mulțimea sau cu grupul. Îngerii se bucură pentru un păcătos care se pocăiește. Și viața duhovnicească este legată de pocăință, de conștientizarea [recunoașterea] faptului că tu nu poți fără această literă a Legii, nu poți ieși în afara ei [ești robit de ea – n.n.], nu poți să te deschizi total în fața lui Dumnezeu. Ești totuși, un fariseu, pentru că fără această literă a Legii [simți] te vei pierde. E trist atunci când omul încearcă să se convingă pe sine și să apere părerea că nu se poate fără această literă! Acest lucru duce la degradare.
Dacă nu există sporire, nu există un drum de parcurs, înseamnă că totul e deja clar pentru acea persoană. Mulți spun cu o mare încredere: “Știu deja acestea!“. Dar atunci când zaci la reanimare, nu mai ești fariseu. Atunci când ți se distruge familia nu mai ești fariseu. Înțelegeți? Atunci ești un păcătos care se pocăiește. Ai nevoie de ajutor.
Atunci când piere încrederea în sine, suficiența de sine, acea conștiință a “dreptății” sale, atunci omul începe să caute: “Unde este adevărul, Doamne, căci eu nu știu? Într-adevăr nu știu, ajută-mă! Singur nu pot, dar dă-mi putere!” Adică atunci începe adevărata viață, în care omul într-adevăr nu poate trăi fără Dumnezeu. Când omul începe să privească lucrurile în profunzime și începe să se gândească, începe să sufere, să compătimească, să se chinuie, să-L caute cu adevărat pe Dumnezeu, pe adevăratul Dumnezeu, pe Care, în plinătatea Sa, singur nu-L va mai găsi niciodată, atunci Domnul i Se descoperă acestui om, îi descoperă frumusețea Sa, în acea măsură în care omul este în stare să o cuprindă.
sursa: Român Ortodox în Franța
Legaturi:
- “HIATUL” MAICII EMILIANA din THEBA: “Atunci cand structura lucrurilor e gresita, singura nadejde este sa distrugi totul si sa pui inceput nou. NU TREBUIE SA NE TEMEM SA FIM DIFERITI, sa fim priviti de sus, gresit intelesi sau chiar ridiculizati, ori sa suferim pentru ca suntem altfel (crestini)”
- “SALTUL MORTAL” AL LUI ZAHEU CEL POCĂIT sau SFÂNTA NE-RUȘINARE DE HRISTOS: “Câţi dintre noi sânt cu adevărat pregătiţi să se lepede de iubirea de slavă şi să se facă de râsul lumii pentru Domnul?”
- Vindecarea orbului din Ierihon: DISPERAREA – SCOALA RUGACIUNII ADEVARATE
- STRIGATUL SALVATOR
- VREM NOI CU ADEVARAT SA NE MANTUIM?
- SPARGEREA TAVANULUI
***
- Pilda vamesului si a fariseului. “DREPTATEA” NECRUTATOARE SI MINCINOASA A LUMII versus OCHII LUI DUMNEZEU. Strigatul care indreptateste. TAINA SI LEGILE FUNDAMENTALE ALE VIETII DUHOVNICESTI
- VAMESUL-FARISEU – sau cum ne pre-facem in farisei crezand ca suntem vamesi
- CUVIOSUL VAMES SI INCHIPUITUL “IMPECABIL”. Omilia Fericitului Parinte Moise Aghioritul: “Cel mai rau dintre toate este sa crezi ca esti bun si sa-ti inchipui ca mergi bine! In ziua de astazi, smerenia este socotita de multi o slabiciune”
- “CRESTINUL DUPA INCHIPUIRE” si VIATA DUHOVNICEASCA FARISEICA (I): “Majoritatea oamenilor se tem sa patrunda mai in adanc in sufletul lor, ca nu cumva vreun monstru sa iasa din ei… Prefera sa faureasca o imagine inchipuita”
- VIATA DUHOVNICEASCA INCHIPUITA (II): “Crestinul dupa inchipuire pregusta unele experiente harismatice, care-l incredinteaza ca este bun crestin… In spatiul comod al inchipuirii sale caderile lui sunt uitate”
- Predica Episcopului Asterie al Amasiei la DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI: Rugaciunea si virtutea fara smerenie – osteneli in zadar: “Adeseori e mai greu sa pastrezi faptele bune ce le-ai savarsit decat sa le savarsesti”
- Predici puternice si zdrobitoare de inima ale SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL. Frangerea inimii si inselarea cumplita a lui “Eu nu sunt ca ceilalti!”
- INTALNIRI
- Intelegerea LUI HRISTOS si intelegerea FARISEICA. Legea veche si Legea noua. SENSUL RANDUIELILOR RELIGIOASE EXTERIOARE versus LEGALISMUL FORMELOR GOALE, FARA DUH
- Sarea Ortodoxiei si SUROGATELE FORMALISMULUI
- ORTODOXIA CONFORTABILA SI INCHIPUITA sau despre ISPITELE GENERATIILOR RASFATATE. Putem sa mai fim sinceri cu noi insine?
- Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE… NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU
- Arhim. Simeon Kraiopoulos: PAREREA DE SINE – idolul din noi, “bunii crestini”. SA NU ASCUNDEM LIPSA NOASTRA DE POCAINTA!
- Arhim. Simeon Kraiopoulos: CUM SE POATE PIERDE CHIAR SI UN CRESTIN “PRACTICANT”? CE FACEM CU OMUL CEL VECHI?
- Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: “Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali”
- EGOISMUL CRESTINULUI – “MORTUL” CARE REFUZA SA MOARA SI IA MASCA VIETII “NOI”
- CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR “PRACTICANTI” si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
- CUM NE TRAIM RELATIA CU HRISTOS? Crestinul intre chemarea de a fi “FAPTURA NOUA” si SCLAVIA SUPERSTITIILOR (NEO)PAGANE sau a FORMELOR FARA FOND: “Să nu fim automate de rugăciune sau de viaţă religioasă, ci să fim flăcări vii, lumânări care să ardă pentru veșnicia Împărăţiei lui Dumnezeu!” (si AUDIO)
- SFANTUL IERARH IGNATIE despre cea mai grea si mai importanta confruntare, de care ne e groaza si de care tot fugim: CRESTINUL FATA IN FATA CU PATIMILE SALE
- SA NE CUNOASTEM BOALA NOASTRA – Cuv. Paisie Aghioritul
- “Vai si amar cand omul este satul si multumit in inima sa…
- SUTASUL si SIMTAMANTUL PROFUND AL NEINSEMNATATII PROPRII: “Nu ne mântuim numai pentru că suntem creştini ortodocşi şi susţinem aceasta în mod intelectual. Luaţi aminte, voi credincioşii, care CREDEȚI CĂ SUNTEȚI DEJA MÂNTUIȚI… Ca să ne mântuim trebuie să dobândim INIMĂ”
- CUI NE DĂM INIMA? Păcatul suficienței de sine
- BINECUVANTAREA NEPUTINTEI. Riscul duhovnicesc al “osificarii”, al “inchiderii asfixiante” in propriul sistem si al RATARII INTALNIRII CU DUMNEZEU. “Să alegem dorirea Adevărului sau compromisul prin mijlocirea căruia vom petrece bine şi vom fi aranjaţi?”
- DUMNEZEU NE CERCETEAZA ATUNCI CAND MURIM NADEJDII IN NOI INSINE. De ce ne este SUFERINTA necesara mantuirii? “Cu cat omul este mai pierdut, cu atat are nadejdi mai mari, este de ajuns sa nu se izoleze in sine insusi, ci sa alerge la Dumnezeu spunand: SUNT UN ESEC DEPLIN, FA CU MINE TOT CE VOIESTI!”
- PARINTELE MELHISEDEC, Staretul Manastirii Lupsa, despre FORMALISM si VIATA DUHOVNICEASCA: “Celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada”
- Cu parintele Rafail despre FORME, FORMALISM, FORMARE in rugaciune
- SCARA FERICIRILOR: Cele 9 Fericiri evanghelice talcuite de Parintele Rafail Noica. Pocainta: Sa nu va lasati nici unul din voi opriti nicaieri in drum!
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
9 Commentarii la “Părintele Andrei Lemeshonok: SUNTEM FARISEI!”