† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților, clerului și credincioșilor din ținuturile Oltului și Romanaților
SCRISOARE PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI
~ 2026 ~
DE LA TEOCRAȚIE LA DEMONO-CRAȚIE
Preacuvioși și preacucernici părinți,
Preacuvioase maici și iubiți credincioși,
După ce a făcut lumea „bună foarte” (Facere 1, 31), Dumnezeu a dat-o în stăpânire oamenilor, spunându-le: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul” (Facere 1, 28).
Aceasta a fost, dintru început, menirea omului. Însă, ispitiți de diavol, Adam și Eva au vrut și mai mult; au vrut să fie și ei „ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Facere 3, 5). Cu toate că li se atrăsese atenția că „Pomul cunoștinței binelui și răului” le va aduce moartea și, implicit, pierderea comuniunii cu El, au încălcat porunca sfântă și, astfel, au pierdut Împărăția pentru care fuseseră creați.
Însă, chiar dacă porțile Împărăției au rămas închise în spatele protopărinților noștri, iar în fața lor s-a deschis o realitate dramatică și incertă, izgonirea omului din Rai nu trebuie înțeleasă ca o excludere din iubirea dumnezeiască, ci ca o mutare a pedagogiei divine din inocența Paradisului într-un spațiu în care relația cu Dumnezeu trebuia reînvățată. Pentru aceasta, Domnul a continuat să-l cerceteze „în multe rânduri și în multe chipuri” (Evr. 1, 1) pe om, să i Se reveleze și să îl îndrume. I-a ales pe Avraam și pe urmașii săi (Isaac, Iacob și cei 12 patriarhi), apoi pe prorocii Moise, Iosua Navi, Isaia, Ieremia, Iezechiel și ceilalți, după care pe judecătorii Ghedeon, Samson, Samuel etc., prin care a transmis permanent voia și învățăturile Sale poporului biblic, fără, însă, a-i forța voința, ci asumându-Și permanent riscul libertății acestuia de a-L asculta sau nu.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
