APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
1. Strategii de “evadare”
“Dacă ochii tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi lucruri meşteşugite, Vei fi ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg. “M-au lovit… Nu m-a durut! M-au bătut… Nu ştiu nimic! Când mă voi deştepta din somn, voi cere iarăşi vin“. (Pilde 23, 33-35)
Oare cum se explica starea generala de somnolenta profunda, punctata de episoade de miscari agitate, spasmodice, incoerente, in care ne-am cufundat aproape cu totii? Sa urmam Pildelor Inteleptului Solomon si sa credem ca este vorba de o “desfranare” duhovniceasca, (ne referim aici la acea stare de care vorbeau Parintii filocalici, adica acea impatimire a mintii si a inimii de un idol al inimii care ne asboarbe si ne departeaza de la Hristos)?; ori este o pacla groasa a grijilor si placerilor lumii care ni s-a asezat pe gene?; sau sa fie vreun venin subtire care ne-a anesteziat? De o pierdere a busolei, a viziunii duhovnicesti, de o “scapare” din vederile noastre a lui Hristos si a Imparatiei Sale? Oricum si orice ar fi, puternic anestezic este, de lucreaza asupra noastra, a acelora care ne agatam pe catargul unei corabii care ia apa si se scufunda pe zi ce trece! Oare ne-am sleit si ne-am tocit inainte de vreme? Ori poate nici nu am alergat pana acum “dupa lege”, nu am luptat dupa regulile razboiului nevazut? Sau nu dorim sa mai privim realitatea ca sa nu ne deprimam?
Ceva se intampla, ceva tragic, nelinistitor, de ne comportam ca niste oameni raniti ce dorm în mormânt, care nu mai misca, nu mai au simtirea duhovniceasca a loviturilor care ne sunt date in serie, nu ii mai doare de ce se intampla cu lumea intreaga si, nu in cele din urma, si cu ei insisi. Nu stim nimic! Si parca nici nu vrem sa stim!
“Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii, Zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit (Matei 11, 17)”.
Pe multe feluri de glasuri ni s-au vestit cele ce vor veni asupra noastra, dar nu am luat aminte, si cand am luat, nu am inteles ce trebuie sa facem. Asadar, iata ce se intampla: criza economica isi face treaba mai departe, ducand milioane de oameni in disperare si dand, treptat, statului, puteri depline asupra societatii; pandemia declarata de OMS este pretextul pentru declansarea procedurilor de control “sanitar” de urgenta si implementat, de ce nu?, inclusiv cu ajutorul armatei; si, ca sa fie tabloul complet, un razboi bate la usa pentru ca, dupa cum se stie si vom arata, este cel mai potrivit mijloc de instaurare a unui control totalitar asupra lumii…
Dar noi, in fata acestor evenimente, parca ne aflam cufundati, cum spuneam altadata, intr-o torpoare letargica, intr-o nedumerire buimaca, sau, ceea ce este oricum mai de inteles si relativ scuzabil, intr-o frica ce ne impinge catre negarea realitatii si catre infigerea capului, vartos, in nisip.
De fapt, incercam sa evadam. Vedem cum latul se strange, vedem cum cercul se inchide, si cautam, inconstient, strategii de supravietuire psihologica. Cateva pot fi enumerate tipologic:
1. Asteptarea chinuitoare si neroditoare: Este acea stare launtrica in care ne aflam atunci cand presimtim ca ne aflam in pragul unor evenimente hotaratoare. Tensiunea este mare, asteptarea devine chinuitoare. E procesul de fierbere lenta, de pus nervii la incercare. Proba de barbatie si de stapanire de sine. Tensiunea fiind atat de mare, faptul descurajant ca ‘ceasul este al lor’ te copleseste si cazi, pur si simplu, intr-un somn adanc, exact precum Apostolii, in noaptea cea mai tragica din Ghetsimani. Ispita cea mai mare in acest moment este sa doresti, aproape, sa se declanseze evenimentele ce se afla in suspensie. Sa se termine odata balciul. Este, daca vreti, ca intr-o lupta intre samurai, unde cei doi stau unul in fata celuilalt si pierde cel care isi iese din fire primul (vezi clip)
Ajungem, astfel, la…
2. Nebunia scoaterii sabiei. Vedem cum, in duelul samuraiului, cel care urla, care face gesturi repezite si se da mare viteaz va cadea in propria sa capcana: cea a scoaterii sabiei. Este, in alt registru, gestul apostolului Petru, care uitase de armatele de ingeri ale Fiului lui Dumnezeu si voia sa ii zobeasca, el singur, pe cei pe care Insusi Mantuitorul ii lasase sa vina asupra-i. Este o postura ispititoare, cea a eroului, a luptatorului care isi umfla pieptul pentru cauze generoase si drepte, uitand, de fapt, de sine. Urmeaza apoi, strans legata de aceasta stare de umflare si furie eroica ce clocoteste in sange…
3. Dezumflarea si frica paralizanta. Dupa ce trece avantul eroic spasmodic, ne aflam confruntati cu realitatea cruda a micimii si a slabiciunii noastre. A pierit de la noi cutezanta nesabuita si atunci ajungem sa ne speriem pana si de o slujnica… Sa nadajduim ca in acele ceasuri Cineva se va ruga sa nu piara de la noi credinta noastra ci, dimpotriva, sa ne revenim si sa intarim pe fratii nostri…
Asadar, cele ce vor urma in acest articol nu sunt scrise pentru a declansa inca un front exterior asupra ‘sistemului’, ci pentru a descrie, dintr-o alta perspectiva, fenomenele ce se desfasoara in fata ochilor nostri. Si, odata inchipuita icoana vremilor noastre, sa facem cu ravna inteleapta cele pe care chiar le putem face omeneste, dar mai presus de ele, sa ne intoarcem SERIOS SI REAL intru pocainta si… sa priveghem, ca sa nu cadem in ispita!
2. Metode de construire a statului totalitar: criza, pandemie si razboi. Mondiale…
Vom recurge in descrierea procesului de edificare a statului mondial totalitar la argumente care vin numai din spatiul academic, pentru a arata si netemeinicia celor care contesta aceasta eventualitate doar pentru ca li se pare ca suna conspirationist.
Pe de o parte, o asemenea reactie este si ea de inteles: este cu totul iesit din ratiunea comuna, cu totul strain de bunul simt, de gandul omului obisnuit, ca exista grupari care cauta sa distruga o mare parte din omenire si sa stapaneasca total cealalta parte. Este ceva extrem de bolnav si gratuit in acest scop demonic. O rautate care se are pe sine ca scop, deci profund irationala, cum este cazul in tipurile de regim totalitar unde teroarea, frica si zdrobirea celuilalt devin chintesenta puterii politice. Cum au aratat inclusiv filosofi si analisti ai fenomenelor totalitare, o asemenea rautate vine de la tatal miniciunii, de la diavol: In spatele reeducarii si a dominatiei totalitare: tatal minciunii, ucigasul de oameni. Cineva ne intreba, nevenindu-i a crede: dar de ce ar vrea sa faca OMS-ul un asa de mare rau? (si puneti in locul OMS toate plagile in nascare acum).
Neputinta de a intelege sensul transformarilor prin care trece lumea, tendintele care o macina si care o duc catre catastrofa finala, sunt legate, de fapt, de o slabiciune a credintei, nu a cunoasterii. Prin credinta vedem lumea si intelegem sensul istoriei, prin credinta vedem si deosebim duhurile care actioneaza in lume si care o covarsesc. Contradictiile false, nepotrivirile, ceea ce este mai presus de intelegerea comuna se depasesc numai prin credinta totala in cuvantul Scripturii, in profetiile sfintilor si in intelegerea modului in care lucreaza legile duhovnicesti. De aceea, daca avem anumuite slabiciuni, goluri in credinta, se intampla sa nu putem intelege, sa nu putem cuprinde cu mintea omeneasca amploarea raului. Nu vedem cine se afla in spatele evenimentelor istoriei, nu deosebim duhurile, din acest motiv nu putem pricepe capcanele care se intind.
Un alt motiv pentru scepticismul aratat fata de ‘teoriile conspirationiste’ sta in argumentul ca lumea este mult prea complexa pentru a putea fi stapanita de un guvern mondial. Este partial adevarat acest argument, dar are aceleasi limite ca si cel de mai sus. Asa cum nu pricepem de ce OMS urmareste sa decimeze mare parte din omenire, asa nu pricepem nici cum ar fi posibil un control totalitar exercitat pe tot globul. Este adevarat: lumea este foarte complexa. Dar la acest adevar trebuie sa adaugam: mult, mult mai putin complexa decat in trecut. Foarte saracita, de fapt, uniformizata, nivelata, ajunsa la acelasi numitor comun din cauza globalizarii. Traim, nu-i asa?, in satul global. Apoi: sunt infinit mai complexe si mai subtile metodele de control, evidenta si supraveghere a populatiei decat pana acum. Si inca: spatiile de autonomie a societatii, de limitare a influentei puterii, au disparut. Nimeni – dintre cei a caror voce conteaza – nu isi mai ridica vocea impotriva marsului triumfator al ‘baietilor buni’. Dimpotriva, sunt aplaudati in cor tocmai de urmasii nevrednici ai celor care, altadata, ii anatemizau si ii blestemau. Apropo de Lenin: cu ce l-a impiedicat pe acesta faptul ca in zorii dictaturii bolsevice controla, impreuna cu acolitii sai, numai o mica parte din imensa Rusie?
Suntem prea putin constienti de cursul pe care a luat-o istoria de la revolutia franceza incoace. Desi stim ca guvernul modern este o creatie a francmasonilor (si nici macar nu este un secret asta) nu credem in conspiratii. Desi stim ca revolutiile pasoptiste sunt actiuni conspirative, nu credem. Desi avem dovezi istorice cu privire la conspiratia care a i-a prilejiuit lui Lenin luarea in stapanire a Rusiei, nu credem…
Suntem (prea) multi reticenti fata de sensul apocaliptic – adica, descoperit, dezgolit de amagire, vadit, adus in lumina Celui care ne-a aratat noua lumina! – al istoriei.
Criza economica
Despre criza s-a scris indeajuns de mult, am scris si noi, aici vom relua, pe scurt, un argument in plus care arata ca declansarea unei crize serveste prefect scopului statului de a prelua in mainile sale o putere tot mai mare de decizie si interventie in viata economica si sociala.
Astfel, economistul Robert Higgs a teoretizat conceptul de “efect de clichet” (the ratchet effect) prin care a desemnat procesul prin care, in urma unei crize profunde (reale sau imaginate) statul capata puteri din ce in ce mai mari la care, odata trecuta criza, nu renunta [1].
Un alt economist, Herman Hoppe (Univ. Nevada) a aratat ca finalitatea aliantei imperialiste intre guvern, sistemul bancar si marii potentati este un guvern mondial, o banca centrala mondiala si o moneda unica. Autorul descrie cum procesul de ‘falsificare’ accelerata a monedei prin renuntarea la etalonul aur, politica de tiparire in nestire a banilor de hartie, inflatia si alte masuri financiar-fiscale nu se pot ‘desvarsi’ decat printr-o constructie de tip globalist. Toate marile evenimente financiare ale sec. XX sunt analizate aici, unde se arata si rolul pe care il joaca moneda EURO, rol de etapa importanta in edificarea monedei unice si a guvernului mondial. O alta scriere importanta, disponibila in romana, unde se arata acelasi lucru, este Activitatea bancară, statele-naţiune şi politica internaţională [2].
Crizele, de-a lungul timpului, au devenit mondiale, iar fenomenul descris mai sus are si el implicatii mondiale. Putini isi mai aduc aminte de faptul ca a existat o Conferinta Mondiala a Londra la care au venit toate marile puteri ale lumii – intre care si Germania nazista si URSS-ul lui Stalin – pentru a combate marea criza din ’30. Pattern-ul de atunci continua astazi cu succes…
Pandemia (gripa “porcina”)
De ce oare OMS a decretat pandemie de gradul 6, adica foarte grav, atat de grav incat se instaleaza starea de urgenta si se trece deja la o preconizata vaccinare in masa a aproape intregii omeniri?
Raspunsul il putem afla la istoricul francez Michel Foucault, autorul studiului Surveiller et punir. In aceasta privire aruncata asupra fenomenologiei puterii politice, Michel Foucault arata cum, inca din vremurile pre-moderne, izbucnirea unei molime ucigatoare, cum era ciuma, determina statul sa instituie o disciplina autoritara totalitara. Orasul atins de ciuma se inchidea, locuitorii erau somati sa stea inchisi in casa, se suspendau toate drepturile civile, se inregistra, nota si clasifica orice bolnav, mort, eveniment, se realizau inspectii si se supraveghea necontenit populatia.
“Fiecare in cusca lui, fiecare la fereastra lui, raspunzand la numele lui si aratandu-se personal atunci cand i se cere – marea trecere in revista a viilor si mortilor. Aceasta supraveghere se sprijina pe un sistem de inregistrare permanent: rapoarte ale sindicilor (functionari ai orasului, n.n.) catre intendenti, ale intendentilor catre magistratii municipali sau catre primar… Tot acest spatiu inchis, parcelat, supravegheat in toate privintele, in care indivizilor li se atribuie un loc fix, in care cele mai mici miscari sunt controlate, in care toate evenimentele sunt inregistrate, in care o activitate neintrerupta de scriere leaga centrul si periferia, in care puterea este exercitata monolitic, conform unei scheme ierarhice continue, in care fiecare individ este constant reperat, examinat si distribuit intre vii, bolnavi si morti – toate acestea constituie un model compact al dispozitivului disciplinar. Ciumei ii corespunde ordinea… Ordinea prescrie fiecaruia propriul loc, propriul corp, propria boala si propria moarte, fiecaruia propriul bun, gratie unei puteri omniprezente si omnisciente ce se subimparte in mod regulat si neintrerupt pana la determinarea finala a individului, a ceea ce il caracterizeaza, a ceea ce ii apartine, a ceea ce i se intampla [3]”.
Acest “vis politic al ciumei” era inca valabil in timpuri in care statul abia se forma ca fenomen de putere politica. In plus, molima era reala, ciuma secera zeci de mii de morti si lasa orase pustiite. Dar in vremea noastra? O gripa oarecare, care a facut victime mai mult in catastifele oficiale ale OMS (si oricum mult mai putine decat gripa obisnuita) este declarata fulgerator pandemie si se trece la fel de urgent la masuri extraordinare, de vaccinare in masa a unor tari intregi si, precum se aude, de folosire a armatei pentru mai multa ‘operativitate’. De aceasta data, visul politic al gripei porcine este un vis totalitar care vizeaza declansarea inca unui motiv de control, disciplinare, supraveghere si coercitie asupra individului. Din lumea intreaga…
Razboiul
Nimic nu ajuta insa mai mult statul in a dobandi puteri extraordinare, in a controla autoritar si decisiv societatea, economia si, in general, totul, decat razboiul. De altfel, autorii deja citati – Robert Higgs si Herman Hoppe – au studiat, in analizele lor, si razboiul ca pretext ideal de atingere a scopurilor de crestere a puterilor etatice.
Pe timp de razboi, la fel ca pe timp de molima, mersul obisnuit al lucrurilor se suspenda pentru a intra intr-o zona a starii de urgenta, de mobilizare, intr-o zona a extraordinarului. Individul devine un bun al statului, sau, mai frust spus, carne de tun. Primul razboi mondial a determinat, pentru prima oara la o asemenea scara, o instapanire a statului peste viata economica, ce a devenit rationalizata, planificata, dirijata dupa intersele militare ale momentului. Cu atat mai mult cu cat caracterul razboiului din 1914 nu a fost doar mondial, ci si total. Razboiul nu a fost dus doar intre armate, ci intre populatii intregi, intre natiuni. Efectele sale au fost la fel de totale. Dar procesul era abia la inceput:
“Razboiul din 1914 a surprins viata economica in plina dezvoltare individuala. Singurele puncte de sprijin pentru organizarea economica a natiunii in vederea razboiului au fost cartelurile, trusturile si intelegerile industriale. Statul a trebuit sa organizeze o intreaga aparatura pentru coordonarea vietii economice. Organizatia economica actuala, in lumea intreaga, este nesfarsit mai apropiata adaptarii la situatia razboiului ca organizatia economica din 1914“. (Afirma Mircea Vulcanescu in 1935) [4].
Dar, chiar si asa, beneficiile aduse de primul razboi mondial “fratilor de loja” au fost uriase. Astfel, se creeaza Liga Natiunilor, precedesoare a ONU, se discuta tot mai serios despre Europa Federala, si chiar si bisericile incep demersurile ecumeniste tot in acea perioada, impinse din spate de zelul umanist. In Rusia se prabuseste o intreaga societate monarhica si traditionalista pentru a fi declansat marele experiment genocidal al comunismului…
De pilda, unul din ‘parintii fondatori’ ai Uniunii Europene, Jean Monnet, isi face experienta in primul razboi mondial, intuind ca pentru organizarea mai eficienta a efortului de razboi al tarilor aliate e nevoie nu de o mai stransa cooperare intre ele, ci de “crearea unui consiliu international cu autoritate deplina in decizie” adica, de o structura supranationala. Ideea va fi reluata cu succes in al doilea razboi mondial si sta la baza actualei Uniuni Europene [5].
Intr-adevar, al doilea razboi mondial a dus toate aceste procese incipiente demarate de primul la un stadiu mult mai avansat. Ideea utopica a unei Europe federale devine realitate politica. Liga Natiunilor devine ONU, cu toata pleiada de institutii globalist-socialiste: Organizatia Mondiala a Sanatatii, Organizatia Mondiala a Comertului, UNESCO etc. In SUA, dupa ce marea criza adusese New Dealul socialist al lui Roosevelt, razboiul a inlesnit si mai mult socializarea si planificarea societatii [6]. Tot ca urmare a transformarilor survenite dupa al doilea razboi mondial, se creeaza FMI, Banca Mondiala si toata pleiada de institutii financiar-socialiste care planifica globalizarea mondiala. In restul lumii, lagarul comunist s-a intins ca lepra, ucigand si distrugand traditii si societati vechi de zile. In Orientul Mijlociu este creat statul Israel, prin mari nedreptati savarsite asupra populatiei locale, operatie politica facuta cu forcepsul si care a determinat nasterea unor tulburari si focare de conflict perpetue.
Daca toate aceste transformari profunde operate la nivel de individ, societate, lume, la nivel de putere politica si de mijloace de dirijare, planificare, control si coercitie au fost generate de cele doua razboaie mondiale, oare ce transformari nu va aduce al treilea razboi mondial? Oare nu e limpede care este finalitatea unui asemenea razboi?
Terorismul: Fenomenul terorismului este util, pe langa mijloacele “clasice” descrise mai sus, pentru ca reprezinta un mijloc ideal de intretinere perpetua a unei stari de agitatie, panica, si de justificare a unor masuri de limitare a libertatilor civile, de incurajare a delatiunilor si de interventie brutala a fortelor militare. Ca in regimul comunist, unde ‘dusmanul poporului’ era o categorie atat de vag definita incat acolo putea intra oricine, terorismul este o amenintare vaga, dar inspaimantatoare. Ea intretine starea de spirit de ‘cetate asediata’, mijlocul prin care teroarea de tip stalinist s-a servit cel mai bine pentru a se perpetua. Practic, oricine e potential terorist. Deci, oricine trebuie supravegheat, oricine e suspect.
Concluzie
Criza economica, pandemia si razboiul sunt, fiecare in parte si impreuna, mijloace prin care se face posibila edificarea unui stat mondial totalitar. Experienta istorica arata ca in trecut crizele de acest gen au provocat o intarire a autoritatii fara precedent. In timpurile noastre, aceste crize si-au pierdut din caracterul lor natural, spontan si au devenit artificiale, construite si planificate.
3. Ideologia statului mondial: prefacerea pietrelor in paini
Toate aceste fenomene se pot impiedica, dupa cum bine stiu si “fratii” din loje, de rezistenta oamenilor, in masura in care acestia au discernamantul de a vedea ce se intampla si curajul de a spune adevarul despre ‘imparatul gol’. Nimeni nu se da de bunavoie in mainile “oamenilor in alb” ca sa fie injectat cu ceva necunoscut; nimeni nu isi da de bunavoie proprietatea sau munca sa fiscului; nimeni nu se duce de bunavoie la razboi. Toate aceste lucruri trebuie legitimate, justificate temeinic, iar rolul justificarii il au ideologiile.
“Din momentul in care razboiele au devenit nationale, nu mai exista razboi fara mitologie colectiva, fara pregatire psihologica realizata prin presa, scooli etc… Se poate, este aproape sigur ca omenirea se lasa dusa de multe amageli si iluzii. Se poate – in interferenta vointelor participante la razboi – ca buna credinta a celor care striga pe strada “Vrem razboi” sa fie amagita de nu stiu care fabricant de tunuri care plateste – el sau concurenta – ziarele, ca sa faca atmosfera in cutare sau cutare sens, creand ceea ce se cheama un curent de opinie irezistibila. Se poate. E foarte probabil chiar ca e asa. Stim cu totii din experienta ca e asa. Numai ca vedeti, oamenii, ei insisi, sunt asa. Nu exista pentru ei fericire obiectiva, ci o idee pe care si-o fac despre ideal, despre fericire. Pervers sau nu, omul sacrifica intodeauna un bine mai mic pentru unul mult mai mare… Stalin, Hitler, Mussolini mai mult decat orice sunt regizori de opinie publica, animatori, creatori de temeiuri de existenta colectiva… Dar aceasta tine de natura firii omenesti, care se lasa bucuros purtata cu vorba, ii place chiar sa fie purtata cu vorba…” (Mircea Vulcanescu, Economia de razboi) [7].
Si utopia ideologica care acum se serveste pentru a face ca omenirea amortita sa accepte tot ceea ce i se livreaza in rol de ‘criza’ si ‘salvare’ este socialismul mistico-universalist despre am mai scris. Un umanism care reia toate credintele iluministe in puterea omului de a isi construi, politic, un rai pamantesc. O ordine pamanteasca a dreptatii distributive, implantata, evident, prin intermediul fortei politienesti a statului mondial [8]. O lume in care omul se dezvolta plenar, ca in utopia marxista a comunismului in care artistul este si muncitor si intelectual si taran. Un taram in care pietrele sunt făcute pâini, dupa reteta miracolul keynesian [9].
Noutatea acestei ideologii consta in faptul ca religiile sunt chemate sa o gireze, sa o asume si, apoi, sa o propage in constiintele credinciosilor din lumea intreaga. Pentru ca “baietii” pusi pe treaba au inteles potentialul enorm care rezida in religii. De aceea, nu mai lupta impotriva lor, ci cauta cu orice mijloace sa le foloseasca in propriul lor scop.
Dar toti acestia uita ceva. Vor edifica, in cele din urma, monstrul lor mondial cu picioare de lut si cap de aur, vor edifica acel guvern mondial care sa fie condus de liderul politic si religios al intregii lumi despre care Biserica a profetit inca de acum doua mii de ani. Dar, iata ca…
o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pământul (Daniel 2, 35).
Note:
[1] Robert Higgs, Crisis, Bigger Government, and Ideological Change. Two Hypotheses on the Ratchet Phenomenon
[2] Hans-Hermann Hoppe, Activitatea bancară, statele-naţiune şi politica internaţională
[3] Michel Foucault, A supraveghea si a pedepsi. Nasterea inchisorii, Ed. Paralela 45.
[4] Mircea Vulcanescu, Spre un nou medievalism economic. Scrieri economice, Ed. Compania.
[5] Cristopher Booker si Richard North, Uniunea Europeana – Marea amagire. Istoria secreta a constructiei europene, Ed. Antet.
[6] Garet Garett, How Now Shall We Behave?
[7] Mircea Vulcanescu, op. cit., in articolul “Economia de razboi”.
[8] Gabriel E. Vidal, Caritas in Iustitia Distributiva
[9] Ludwig von Mises, Pietrele făcute pâine, miracolul keynesian
Recomandari:
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (1)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (2)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (3)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (4)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (5)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (6)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (7)
***
- Intre TEROARE si… TORPOARE sau TAINA FARADELEGII IN ACTUALITATE
- DRUMUL CATRE FASCISM. PLANUL DICTATURII “PORCINE” – TOT MAI AVANSAT
- “A patra fiara” din cartea lui Daniil si lumea noastra
- De la reeducarea prin tortura la reeducarea soft: abolirea constiintei, glasul lui Dumnezeu in om
- CHEMATI TOTI LA O SINGURA AMAGIRE INTRU ANTIHRIST
- ”Religiile” – angrenate intens in procesul de legitimare a “guvernarii globale”
- Enciclica-soc a Papei Benedict, moment crucial pentru viitorul Noii Ordini Mondiale
- Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii”
- IN GALOP CATRE FALIMENTUL MONDIAL. Acordul cu FMI si summit-ul G20
- Aluatul fariseilor şi al irozilor – frământătura ce dospeşte noul guvern mondial
- Liderii mondiali ne pregatesc pentru “Marea Schimbare care va urma!”
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente
- Criza financiara a fost declansata la ordin
- Mugur Isarescu despre inceputul unei noi ordini mondiale prin noua criza financiara mondiala
- Criza mondiala, control mondial?
- Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma
- Parintele Gheorghe Calciu: Planul masoneriei este sa subjuge intreaga omenire si sa distruga credinta crestina
- Parintele Serafim Rose denunta viclenia cea mai mare care ameninta Biserica de azi: „noul crestinism” umanist, ecumenist si lumesc
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Doamne Ajuta,
De ce sa ne mai miram de ce se intimpla in jurul nostru?Toti(inclusiv eu) suntem de vina!Pacatele noastre ne-au dat pastorii pe care-i avem!Perciunatii ne-au fraierit rau de tot.Mai sunt multe de spus dar ma rezum la un ultim gand:” ..daca nu incepe un razboi, vom fi toti pierduti”
PS:explicatie..la razboi ne putem apara, pe timp de “pace” nu prea!Ma bucur totusi ca profetiile sfintilor parinti ai pustiei se adeveresc!Sper ca o pare dintre cei adormiti sau sectari se vor destepta la timp si se vor intoarce la turma lui Hristos..ma refer la ortodoxie!
Da, este foarte corect ce spui si de aceea si lasam comentariul, dar trebuie sa reamintim si noi pentru cititorii nostri, la fiecare nou link al tau, ceea ce mai scris aici, pentru a evita pericolul legitimarii prin punctele comune cu noi si a directiilor bisericesti straine, pe care nu avem cum sa nu le dezavuam categoric:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2009/08/17/drumul-catre-fascism-planul-dictaturii-porcine-tot-mai-avansat-noutati-informative-14-17-august-2009/#comment-4547
Degeaba stim toate ce vor urma daca nu suntem pregatiti sufleteste.Din propie experienta am inteles ca viata este de fapt o pregatire a omului pentru intalnirea permanenta cu Dumnezeu prin taina Impartasaniei.Numai Domnul Iisus Hristos poate sa poarte suferinta(si aceasta care va urma),iar daca nu-L avem pe Iisus Hristos in noi,daca nu suntem uniti cu El,nu putem face nimic bun,mai ales sa suferim pentru El si pentru dreapta credinta.Cel mai cumplit razboi este acela nevazut,cel cu patimile si cu pacatele noastre.Si eu pot spune ca iubesc mai mult patimile mele decat pe Dumnezeu si pe aproapele meu.Au fost cateva momente scurte in viata mea cand am simtit ce inseamna sa “iubesti intru Hristos”,momente care au fost suficiente sa ma convinga ca Domnul Iisus Hristos este viu si cat de mult ne iubeste.Am putut intelege ca noi oamenii nu putem iubi daca nu traim in acelasi duh cu Dumnezeu.Nu stiu ce as mai putea spune.Dupa cum scria in articolul de mai sus si eu am cazut in aceea somnolenta ucigatoare.Este greu sa scapi de patimi petru ca sunt placute la gust.Slava celor ce iubesc pe Domnul si merg pe pasii Sai. Multumim si fratilor de la razboi intru cuvant pt. efortul depus. Domnul sa va binecuvanteze!
este f f greu pt cei care vad si cred ca noi suntem cei de pe urma…si se vad neputinciosi in fata familiilor, prietenilor, etc.
degeaba incerci sa le vorbesti, sa-i atentionezi…refuza categoric sa vada realitatea si-ti mai trantesc si un “esti nebuna, acum ai cele mai bune conditii de trai” sau ” ce interes ar avea sa ne bage pe gat codex alimentarius ca oricum toate legumele sunt stropite…etc” sau “ok, o fi asa cum zici tu…si ce putem face,cu ne putem impotrivi, cu nimic”…iar daca le spui despre alipirea de Iisus iti raspund cu un “bine ma!”
lumea ramane pe strazi, ramane fara hrana…mantuirea este ultimul lucru la care se poate gandi. “eu n-am paine sa dau copiilor ce ma intereseaza ca-mi pune cip in acte sau ca ma supravegheaza sau ca ma vaccineaza?”…
Este greu, este f greu! Dar ne ramane rugaciunea si nadejdea ca Maica Domnului si Sfintii vor lucra asupra inimile lor!
Iertare dar chiar ma simt tare neputincioasa in fata acestor gen de persoane…
Doamne ajuta!
“Cine are informatie are putere”.
Tare de mult asteptam o astfel de pozitie. De mult aveam sentimentul ca “sunt dus de nas”, ca aflu doar ce vor altii sa aflu.
Multi crestini buni au fost “deturnati” cu strângerea de semnaturi (despre care acum nu se mai aude nimic!), manifestatii contra homosexualilor sau pro icoane in scoli (apropo – se vrea scoaterea religiei din scoli!), prelatii nostri au spus (mult) mai putin decât stiau sau chiar deloc. Persoane care (aparent) spuneau lucruri drepte au mai avut “scaderi” (vezi Puric, saccsiv, …).
Mai sunt insa oameni carora le pasa de ceea ce se intâmpla! Dar, din pacate, nu avem conducatori! Si daca nu avem conducatori aceste persoane incearca sa faca bine cum pot in jurul lor. Ma gândesc aici la Parintele Tanase de la Valea Plopului, la diverse bloguri care incearca sa ajute tinerii, sa salveze viata de familie, …. Altii vad cu durere ca nu se poate face (mai) nimic si se duc in pustie (prietenii stiu!).
Suntem tot mai iritati si mai nervosi incercând sa facem ceva si nu stim ce si cum!
Poate de aceea ni s-a spus : “cine va rabda pâna la sfârsit …”
E, din pacate, vremea lui “mântuieste-te pe tine”, “scapa cine poate”. Fiecare face ce poate el mai bine, ca daca ar putea mai mult – eu cred ca ar face. Dar suntem slabiti si caldicei (spre racire)!
Doamne, ajuta!
1.Spuneti-mi si mie despre ce razboi este vorba?
2.Cum spune Denisa si are dreptate, ma doare sufletul pentru oamenii care au copii.Somaj este, boala este, mai vin actele cu cip, omul ajunge la disperare.. ce faci cand ai copii multi, si nu vrei sa iei actele electronice? care e solutia? te duci cu copii in padure sa traiesti? Spunea cineva : “ici pe colo, vor pleca”.
Cui sa spui despre actele electronice? cine te crede?sa-i spun la mama i-mi spune ca-s nebuna…E vremea ” fiecare pentru pielea lui”.
un calin – tm
Ce scaderi ai constatat la mine frate? Fratii de la RAZBOI INTRU CUVANT au subliniat cu ce nu sunt de acord, insa tu ce o arunci asa intr-un cadru general? Cum adica “(aparent) spuneam lucruri drepte”?
Uşor ne vine să dăm sfaturi
Uşor ne vine să dăm sfaturi,
Să îndrumăm întru credinţă,
Să cerem aspru socoteală,
Neâncercaţi în suferinţă.
Citind şi cultivând în minte
Atâtea fapte minunate,
Ajungem să ne credem vrednici,
Neâncercând acele fapte.
Şi mă întreb: eu ce voi face
Când greul mă va încerca,
Iar suferinţa şi urgia,
Din orice colţ vor ataca ?
Când Adevărul va pătrunde,
Adânc şi viu în suferinţă,
Îl voi urma, lepădând lumea
Sau îmi voi lepăda credinţa ?
Voi dovedi atunci cu fapta
Ce prin cuvânt am scris şi-am spus ?
Numai ,,eu’’ sigur n-o voi face,
Dar ştiu că pot doar prin Iisus.
E greu de spus, în acea vreme,
Ce greu va cerne, ce’ncercare
Şi în ce fel vom fi noi vrednici
Sau vom cădea în lepădare.
Azi vitejia e’n cuvinte
Şi-n cele ce nu-s greu de dus,
Dar va veni şi timpul faptei,
Spre’a dovedi tot ce am spus.
De aceea sfinţii noştri’n viaţă
Au dus povara pocăinţei,
Răbdarea mila şi iubirea
Şi şi-au probat -în greu – credinţa.
Au renunţat de bună voie,
La ce-i lumesc, întru credinţă,
Şi au probat cât greu pot duce ,
Întru Hristos, din suferinţă.
Sub ascultarea de duhovnic ,
Cu dragoste şi cu iubire,
Ne acordându-şi ei vreun merit,
Dar încercându-se’n zidire.
Nu cred ca suntem mai de pe urma decat au fost altii, de exemplu ce au putut crede cei care au trecut prin doua razboaie mondiale? Noi tebuie sa cam luam lucrurile asa cum sunt pentru ca altfel nu o sa ajungem decat niste fricosi sau mai grav, niste isterici. Dumnezeu este cu noi indiferent ce se pregateste si oricum nu cred ca CEVA SE VA PUTEA INTAMPLA FARA VOIA LUI DUMNEZEU. Vor in mod fortat sa ne otavesca , ce putem face ? daca i-au bagat pe toti crestinii in arene s-au impotrivit ei oare …au mers..care a putut scapa cu fuga au scapat …in fine …vreau sa spun ca n-ar trebui sa bagati frica in oameni ci incercati sa bagti credinta in sufletele lor.
Multumiri sincere pentru aceste articole, bine documentate, caci ne lumineaza mult si ne intareste si mai mult in credinta!
Probabil, va veni si vremea in care vei alege sa mergi in padure, caci nici sa fii sclav nu e bine. In Dumnezeu sa avem nadejde!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAÎndrăznesc să adaug câteva cuvinte care-mi vin din convigere şi din credinţa personală.Am auzit şi ştiu fapte concrete de desnădăjduire şi suicid.Şi atât de devreme. Şi în ţară ortodoxă. Şarpele –cu clopoţei- muşcă ucigător. E timpul să privim la ,,Şarpele nostru de aramă’’ în care ne-am botezat.La Hristos.Şi eu am probleme ca fiecare. Dacă privesc la ce văd, la ce aud,la ce pot şi ce nu pot eu, ajung la disperare.Socot că avea dreptate bunicu. –Nepoate, cu ştiinţa’ţi pierzi credinţa. Te văd tot învăţând. Şcoli şi şcoli. Te fac mai puternic? Te fac să fii mai mult decât am fost noi? Omul nu-i puternic prin ce ştie ci prin ce crede. Credinţa în Hristos este toată puterea mea. În lagăr am dat piept cu moartea. Şi nu odată, ci de trei ori. Ultima –tifosul- mi-a zdruncinat chiar şi credinţa. Dar am văzut aşa ce pot eu şi ce poate Dumnezeu. Cei cu şcoli înalte au pierit bieţii de ei, printre primii. Raţiunea i-a dărâmat. Eu m-am bizuit pe Hristos.Am crezut că numai El mă va scoate de acolo, din mâna ruşilor. M-m rugat, am plâns şi am aşteptat. Eram mult mai şubred decât alţii care au pierit . Dar moartea mă ocolea.Nădejdea îmi sporea. Şi am ieşit viu. L-am avut mai apoi fiu, pe taică-tu . Iată eu ar ogorul cu animalele. Ştiu ce pot ele. Ştiu ce pot eu. Dumnezeu, îmi face roditor ogorul. Şi cu câtă stăruinţă îl rog. Dar îi şi mulţumesc. Acum au apărut maşini. Fac orice. Vă bazaţi pe ele. Credeţi în ştiinţă şi în souţiile ei.În universitarii voştrii. În om şi în maşină deci.Nu mai credeţi în Dumnezeu. Chiar dac’aţi vrea. NU MAI PUTEŢI DECÂT ANEVOIE .Nu aţi ajuns să vă cunoaşteţi neputinţa voastră şi din ea să vă faceţi o rugăciune şi o legătură cu El.Nu ştiţi – din voi- nimic despre Dumnezeu şi răspunsul său la rugăciunea cu credinţă. -Nepoate , îl rog să nu te prindă vre’un necaz ca cel de care ţi-am vorbit, în necredinţa în care eşti că vei pieri.
Câtă dreptate văd eu în cuvintele lui. Vă rog să mă iertaţi.
nu este vb de panica ci de dorinta sincera de a trage de maneca pe cat mai multi din jurul meu! Oameni care nu sunt chiar intorsi definitiv cu fata de la Dumnezeu…dar duhul acesta lumesc primeaza si mai bine spunem “vom trai si vom vedea”.
Dumnezeu este cu noi…dar noi suntem cu Dumnezeu?
@ O domnisoara:
Vezi si: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/27/epistola-unui-sfant-contemporan-pregatiti-va-dragii-bunelului-pregatiti-va/ cu linkurile de la final.
@ Nicolae Mirean:
Parca ati mai trimis poezia aceasta si la o alta meditatie a noastra. Intelegem ca la noi va referiti, ca nu vad la cine altcineva. Va multumim si ne pare rau ca va dezamagim, dar era o chestiune de timp, potrivit legilor duhovnicesti. Mai bine nu va faceati iluzii cu noi sau sa ne laudati, ca nu meritam 🙂 Chiar asa usor credeti ca ne vine? Hm… Cum ziceti. Daca vom dovedi si cu fapta sau vom fi rusinati, numai Domnul stie. Pe ratiune si pe stiinta nu te poti baza mai mult decat pe fum si pe abur… Mila Ta, Doamne, sa ma intampine, iar nu dreptatea Ta! Eu nimic sunt si nimic pot!
@ Anda:
Prea putin conteaza ce cred eu, daca Sfintii, care sunt cugetul Bisericii ne invata altceva. Am mai scris de nenumarate ori raspunzand, explicit sau implicit la genul acesta de obiectii, am dat un noian de marturii coplesitoare. Cine nu doreste sa creada, e liber sa nu creada. Nemaivorbind ca si temporal suntem oricum mai aproape decat cei antebelici, e logic). Zice parintele Rafail sa nu ne ferim sa vedem realitatea bagandu-ne capul in nisip, sa fim realisti, sa tinem mintea in iad (in realitate), dar sa avem inima la Hristos si la Maica Domnului, ca de acolo sa ne luam harul nadejdii si al puterii de a rabda. Tocmai asta inseamna sa luam lucrurile asa cum sunt, sa intelegem ca sunt ingaduite de Dumnezeu si sa nu mai respingem realitatea, TOCMAI din frica. Cum zicea avva Selafiil in scrisoarea al carei link l-am dat din nou si mai sus:
Cred ca nici n-ai citit atent ce indemnam si ce nu indemnam noi. Nu la noi este panica, sora draga! Iar daca nici pe site-ul asta nu ai gasit materiale pentru intarirea credintei si tocmai pentru pregatirea sufleteasca, atunci… chiar mai bine inchidem pravalia si ne vedem de ale noastre. Dar e dezamagitor ca dupa atatea articole in care am adus o multime de clarificari, nuantari, raspunsuri sa mai apara astfel de reactii de la persoane care ne urmaresc mai demult.
Iertati-ne!
Si eu am impresiile acestea, legat de izolarea din ce in ce mai puternica pe care o simt unii dintre noi: ca e vremea “fiecare pentru pielea lui”.
Din blog-urile ce abordeaza “explicit” vremea nenorocita in care-am ajuns sa ne ducem zilele, nu gasesti unul sa ofere si SOLUTIA.
Argumentul e “evident”: la fiecare caz, solutia e unica. Nu poti oferi solutii unice pe banda rulanta, deci doar pui reflectoarele pe scena, dai sonorul la maxim si-l lasi pe bietul om incatusat in spaima spectacolului vietii pus sub lupa celor ce-i vor binele.
Dupa aia-i dai drumul, ca-i prea tarziu.
Pana la o noua sedinta de dezvaluiri dupa meniul consacrat: in coada de peste.
Nu ma bucur ca lumea ofteaza usurata ca a scapat de Saccsiv. N-a zis nimeni nimic inainte, acum se exprima.
Nu m-am bucurat nici ca Dan Puric a cazut in dizgratia unor lideri de opinii in ale credintei (cei care, culmea, s-au plimbat cu el prin tzara in formula EI INTRE EI).
Nu-mi place tainuirea adevarurilor de ochii “maselor” fatza de care ei isisi s-au erijat in lideri de tot felul. Prostii trebuie doar sa caste gura la ce li se arunca, nu-s toate oasele pentru catzei, dulaii stiu ce stiu.
Si risipirea/dezbinarea continua, fiindca omul va fi scuturat pana cand sufletul i se va detasa si de propria maduva.
Apreciez orice incercare de buna-informare a noastra, a celor multi, talpa tzarii din tocirea careia cresc pneurile pe Audi A8-urile “slujitorilor” nostri, ai “chivernisitorilor” banutului vaduvelor acestei patrii vandute.
Iar aici fiecare face cat poate: saccsiv preia materiale de valoare documentara ale sectarilor, periindu-le de ponegririle Maicii Domnului. Isi va lua plata lui. Face cat poate, si macar tot face ceva.
Le urez necunoscutilor frati de la “razboi intru cuvant” sa tina seama sa nu calce si ei stramb candva, noi nu avem infailibilitate, nu-i asa? Ca cine stie cati mai respira in sfarsit usurati dupa aia.
Si cu rugamintea de a mai contura personal evolutia lucrurilor (ca in acest articol de mai sus), neuitand sa indice apoi si directia buna, salvarea.
Pacat ca nu suntem uniti decat virtual.
Eu sunt un cititor fidel al acestui blog si le multumesc mult celor de la razboi intru cuvant pentru tot ceea ce fac, aceste articole ma intaresc zi de zi, multumri ii aduc si lui saccsiv care depune multa munca pe blogul sau si care mi-a deschis ochii despre UE, NATO si altele, FRATILOR trebuie sa fim uniti, cu totii mai gresim din cand in cand iar asta nu trebuie sa ne indeparteze, trebuie sa discutam sa ne spunem parerile pentru a elucida orice problema care apare, Sa nu aratam cu degetul unul la altul ci sa incercam sa gasim SOLUTIA, cum zice si Gheorghe, haideti sa ne axam mai mult pe aceasta tema!
Iertati-ma va rog frumos!
Doamne Ajuta!
George
Postez unele documentare catolice, protestante sau denefinite dar ma stradui sa le analizez si sa indrum spre ortodoxie. Si le postez deoarece ele sunt deja cunoscute si uneori postate pe diferite bloguri fara nici o explicatie. Acestea reprezinta insa o foarte mica parte din intregul blogului.
@ George:
1. Multumim pentru urare! N-avem nicio indoiala ca multi ar rasufla usurati de acum (poate si tu, dupa cum scrii), cati nu sunt care ne poarta sambetele de multa vreme? Inclusiv dintre fostii prieteni. Nu cred ca e vorba de asta in cazul lui saccsiv, nu “scapam de el” si indiscutabil a facut si face ceva. Noi am zis doar ca nu mai giram pentru atacurile la anumiti ierarhi ai nostri care ne-au facut sa-l suspectam la modul cel mai serios de simpatii (sau poate mai mult chiar) stiliste.
2. Si noi facem parte din aceeasi “talpa”, sa stii. Nu suntem lideri de niciunfel si nu ne jucam cu cititorii nostri. Nu facem sedinte de dezvaluiri si nu ne ating nici alte sarcasme cu care incerci sa ne sfichiuiesti.
3. Coada de peste?! Nu am indicat directia cea buna si salvarea?! Trecem peste jigniri, pentru care ramane sa raspunzi fratia ta in fata lui Dumnezeu. Daca ne dorim solutii lumesti si salvari omenesti, da, asa ceva nu aratam. Acolo unde avem puterea, unde chiar tine de noi sa facem ceva, sa ne opunem la ceva, chiar incercam sa facem. Nadajduim sa se trezeasca cine poate sa organizeze ceva in privinta rezistentei la vaccinarea generala, asa cum s-a facut anul trecut la Gardasil. Ne vom da toata sustinerea pentru asta. In rest, directia de salvare, aratata direct sau implicit prin aproape toate postarile de pe acest site a fost, este si va ramane una singura: INTOARCEREA LA HRISTOS SI LA VIATA TRAITA INTRU EL! Avem o multime de postari in sidebar, si in partea superioara, si in cea mai de jos pe tema aceasta, cu titluri extrem de clare, referitoare anume la: “ce e de facut”. Pe langa ele au mai tot fost si altele…
Sa ne ierti, dar este deja profund nedrept, pentru ca e exasperant sa muncesti degeaba, pentru ca unii si altii sa inceapa sa caute noduri in papura, pentru ca nu au rabdare sau chef sa citeasca atent sau pentru ca cine stie ce asteptari au… Cu durere o spunem, facem si noi ce putem pentru voi (ne-ar fi mai simplu sa ne ocupam numai de noi insine, crede-ne!), dar nu putem sa vindecam tot noi superficialitatea si aroganta unora dintre cititori. Daca nu va place “meniul consacrat”, atunci schimbati restaurantul, nu scuipati in ciorba pe care am pregatit-o asa cum ne pricepem, mai prost sau mai bine, dar macar cu totala buna credinta si cu ceva efort.
Ma supar cand vad cat de usor se lasa cu denigrari si alte vb grele.
dar eu vreau sa te asigur, pe tine si pe ceilalti colegi ai tai ca acest site (asa cum a mai zis cineva intr-un alt comentariu) este ca un duhovnic pt mine.
M-a ajutat si ma ajuta in continuare. recunosc eu sunt mai grea de cap si nu inteleg multe mai ales din cele ce tin Biserica de administrare de legaturile ei cu politicul si cu masoneria…de mizeriile care se afla in spate si asa mai departe…poate ca Dumnezeu considera ca nu-mi sunt necesare aceste lucuri…cateodata chiar ma oftic pe lipsa mea de inteligenta…ca voi va sarguiti sa scrieti si sa explicati iar eu….nu cuplez!
Continuati , nu va lasati, si ajutati-ne cu sfaturi proprii sau transcrise din Sfintii Parinti si Domnul ne va aduce impreuna daca va fi cazul si cand va fi cazul…este si asta o lucrare Apostolica, nu?
Eu de cate ori am avut o nedumerire (si nu numai eu) nu m-ati lasat in ceata…imdediat m-ati ajutat, mi-ati explicat.
Dumnezeu a lucrat prin voi in ceea ce priveste intoarcerea mea la credinta.
Nu renuntati..este normal sa apara si astfel de personaje…doar stiti si voi :fratele iti iarta orice greseala dar nu-ti iarta fapta buna, nu suporta sa stie ca esti bun! ESTE INSUPORTABIL! Deranjeaza cand vezi ca altii au folos…
Regret că s-a înţeles în felul acesta.Regret şi să ştiţi că am o mare durere ,pentru că fără să o doresc, am lăsat loc acestei interpretări.Trebue să fac câteva pecizări. Nu sunt familiarizat cu net-ul iar textele le fac cu dificultate.Mi-am luat PC la îndemnul unor persone a căror credinţă şi fapte le ştiu de decenii. M-au rugat să pun poeziile pe net la o adresă care am pomenit-o într-un comentariu.S-a considerat că sunt agresiv şi am fost scos.Mă descurc destul de greu cu pc-ul.La ultimul comentariu mi-a scăpat acel AAAAA pe care nu am putut să-l şterg.Nu cunosc alte bloguri şi cu atât m-ai puţin relaţiile dinte ele.Acest site mi-a fost recomandat. Mi-a plăcut. Tot ce am spus a fost sincer . Vă apreciez, munca ce o faceţi. Nu condemn şi nu susţin pe nimeni. Vă înţeleg starea şi regret amarnic. Voi renunţa la tot.Nu doresc să provoc să întreţin şi să mă fac vinovat de astfel de încrâncenări între fraţi.Poezia aceia am reluat-o dar nu cu înţelesul care i s-a atribuit. O Doamne cum se întorc lucrurile. Repet ,nu cunosc personae nici la comentarii şi nici celelalte bloguri cu orientare religioasă.Poezia am pus-o dorind să spun acele lucruri despre mine şi cine consideră că sunt de folos. Regret. VĂ ROG SĂ MĂ IERTAŢI. Am vrut să-mi pun sufletul, credinţa şi sinceritatea în cele ce am scris .Aprecierile la adresa d-voastră sunt sincere chiar dacă nu mă crede-ţi.încă o dată cer tuturor iertare.
Apologeticum acuză! Părintele Amfilohie cică ar fi din “gaşca” lui Dan Puric. Acesta este un comentariu care mi s-a parut mai realist decât articolul celor de la Apologeticum:
“Domnule Admin ai devenit un fel de OTV. Amfilohie Branza? Monahul Moise? Maine poimaine auzim ca si Elodia este implicata…Naspa”
Extraordinar acest articol…foarte bine structurat, argumentat, si imi dau seama ce munca a stat in spate…
Bunul Dumnezeu sa va invredniceasca in continuare si sa ne mai amine aceste suferinte pina cind vom creste in credinta sa putem lupta cu stihiile diavolului …
Doamne Ajuta!
… multumesc sincer pentru publicarea acestui articol… il voi trimite ca link tuturor cunoscutilor mei …
@ Nicolae Mirean:
Iertati-ne atunci pentru neintelegere, va rugam, si continuati sa scrieti, insistam chiar! Numai sa fiti mai explicit cumva cand asociati mesajul unei anumite poezii cu un anumit articol, pentru a nu mai da nastere la astfel de interpretari. Iertati-ne!
@ Cineva:
Da, o sa scriem, poate maine ceva plecand si de la isteria asta, in serie noua. Deja e ceva de domeniul psihiatriei, este gen paranoia ce se intampla acolo. Se discrediteaza singuri. Pacat de ei, ca nici nu vad unii dintre ei, in orbirea lor, cine ii trage de sfori. Daca au ajuns sa-i faca Iuda si nemernici pe parinti ca Amfilohie si Moise, plus pe dr. Chirila, deja au luat-o rau de tot pe aratura si noi am terminat orice relatie cu ei. Orice om cu capul pe umeri cred ca isi poate da seama ca o mare parte din cele scrise acolo sunt fabulatii, delir. Cine isi imagineaza ca dr. Chirila il suna pe p. Justin si-i spune ca este inconstient sau “sa va fie rusine”? Este deja ceva oribil, de domeniul calomniei de cea mai joasa speta… Se confirma ca e vorba de o strategie securistica bine ticluita si foarte serioasa, care urmareste sa semene indoiala si sa desfiinteze metodic toate reperele autentic ortodoxe, la gramada cu impostorii si apostatii reali sau cu cei cazuti (dar nu iremediabil), precum Puric sau altii. Pe alt front se loveste in ierarhi ca IPS Bartolomeu si Teofan. Probabil vor sfarsi chiar prin a-l ataca pe parintele Justin insusi. Am auzit acum ca pe lista neagra sunt acum si parintii Augustin de la Aiud, Teofan (Evloghie) de la Nera, Valentin de la Turnu si altii. Va dati seama cat de bine intentionati sau de echilibrati pot sa fie niste oameni care fac asa ceva… Si inca cu cine, cu cei care au facut cel mai mult posibil in tara asta pentru a recunoasterea sfintilor inchisorilor, fara de care aproape nimeni nu ar fi stiut azi nici de Aiudul de la care se revendica fatarnic si obsesiv, nici de Valeriu Gafencu, nici de Ioan Ianolide!
Fratilor admin… sincer… ati citit vietile sfintilor… stiti ca oamenii bineplacuti lui Dumnezeu trec si prin perioade crunte de denigrare publica. Chiar va mira circul? Voi ati postat pagini intregi din parintele Serafim Rose de la Platina… ati vazut in viata lui cate barfe a indurat, prin ce ispite a trecut.
Dumnezeu vede, fratilor, Dumnezeu vede si firul de par cand se misca. Poate ca ambele tabere sunt bine-intentionate doar ca modalitatea de exprimare difera radical. Nu cred ca este paranoia de partea lor sau a voastra, cred ca pur si simplu este vorba despre un zel exagerat.
Acum ne dam seama de ce sfintii parinti au numit calea de mijloc ca fiind imparateasca. Sa nu cadeti si fratiile voastre in capcana denigrarilor, va rog. Credeti ca veti indrepta ceva? Credeti ca isi vor da seama prin minune ca au gresit? Doar Domnul poate sa lamureasca situatia…
Pildele lui Solomon:
Nebunul da pe fata indata mania lui, iar omul prevazator isi ascunde ocara.
sau
Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu te asemeni si tu cu el.
si multe altele…
@Nicolae Mirean
Indraznesc sa ma alatur si eu admin.si sa va rog sa nu lasati ‘armele’ daca tot ati intrat in ‘razboi’ :)…intrucuvant!
Poeziile Dvs.sunt foarte frumoase si sintetizeaza ceea ce scriu altii in dit-ai comentariu! Este nevoie si de Dvs.! Lasati sensibilitatea Dvs.si experienta acumulata exprimata sa fie afisata: eu citesc tot ceea ce se afiseaza pe site inclusiv comentariile…care ma pun pe ganduri, ma imbarbateaza, ma aseaza pe ‘linia dreapta’, ma indreapta, ma motiveaza, imi intareste credinta!
Datorita acestui site am cunoscut oameni minunati si credinciosi carora le multumesc si ma face sa nu ma mai simt stinghera si insingurata intr-o lumea tot mai departata de adevaratele valori – de ce nu?! Nebuna!
Incastrata in asfaltul unei alei dintr-un orasel german e o placuta de un auriu stins. Pe placa sunt gravate un nume si citve cuvinte despre cel caruia placuta ii este dedicata, un oarecare Eugen Bofinger ucis de nazisti in cadrul unei actiuni T4 pentru simplul fapt ca era bolnav psihic si deci considerat inutil de catre Reich.
Placuta e plasata chiar in fata cladirii unde Herr Bofinger a locuit inainte de a fi ridicat pentru a fi exterminat prin gazare. O batrinica care in vremea razboiului avea in jur de 18 ani si care inca locuieste in aceeasi cladire spune ca ea si multi altii nu au aflat de asemenea atrocitati decit dupa razboi.
Sau poate ca….nu au vrut sa afle sperind in secret ca ei vor fi crutati daca “corespund cerintelor”.
Am locuit o vreme in cladirea aceea. Pina anul trecut. Herr Bofinger a fost ,intr-un fel, vecinul meu. Ne-au separat doar citeva decade.
M-am intrebat nu o data daca eu, traind in acel loc si in acea vreme, as fi vrut sa stiu de ce l-au ridicat pe vecinul meu si unde il duc. Sau daca as fi avut curajul sa spun adevarul despre ce s-a petrecut cu el si cu altii ca el.
As fi fost in stare sa privesc monstrul in fata, sa recunosc ca e respingator, si sa nu ma las orbita de “partile bune” si de “avantajele” convietuirii cu el?
I-as fi inteles natura monstruoasa din timp, dinainte ca monstrul sa inceape sa ucida?
Au fost si atunci glasuri care au strigat in desert avertizind ca un monstru prinde forma si au fost ignorate. Ca si acum.
Nici mie nu imi prea place teoria conspiratiei. Logic si rational o poti desfiinta. Articolul de mai sus e insa mult mai mult: e o radiografie a vremilor in care traim. E pentru cine are ochi de vazut. Adica pentru cine nu ii tine inchisi cu tot dinadinsul.
Doamne ajuta
Ma rog lui D-zeu pt voi, fratilor,sa nu vi se inmoaie vena sau penita (:D),sa nu inchideti pravalia,ca numai construirea unui spital ,cred ,poate fi asemanata cu binele ce il faceti.(in dar ati luat in dar sa dati,rugindu-va sa nu luati in seama alte cele). Va multumesc pt indeplinirea ascultarii si va cer iertare ca sunt dintre cei anesteziati si schimbarea-mi e atit de lenta! Ca sa nu sune a linguseala ,si sa va umflati in pene, voi dojenii:inca nu vorbiti cu imparatul de la masa ,inca sinteti in curtile lui? Iertati..
@Toma: Sincer, frate, oare chiar am raspuns “nebunului dupa nebunia lui”? Ai cercetat bine cum stau lucrurile, care este atitudinea noastra, in trecut si in prezent, inainte sa iti spui parerea?
Oare am denigrat noi, i-am facut iude sau am atacat inversunat persoanele lor? Dimpotriva, atunci cand s-a sters pe jos cu ei am cautat sa ii justificam, atat cat se putea, si sa indemnam pe toti la o raportare crestina fata de toti. Mai mult decat atat, i-am rugat si sfatuit personal in repetate randuri asupra atitudinii din ce in ce mai ‘deraiate’, aratandu-le ca asemenea iesiri irationale nu fac decat deservicii bisericii. Totul a fost, insa, degeaba si chiar mai rau decat degeaba. Si cand sminteala creste si se raspandeste, atunci ne delimitam si noi de asemenea manifestari.
Sustin “Razboi intru Cuvant” ! Pana acum imi pare a fi unul din cele mai echilibrate situri cu tematica ortodoxa.In fiecare zi va citesc si ma folosesc! Ma bucur ca existati!
@admin
Fratilor, nu v-am acuzat. Nu vreau sa va laud pentru ca lauda este otrava pentru suflet… vreau doar sa va zic ca va urmaresc cu mare placere si interes 🙂
NU ati raspuns nebunului cu nebunie, de asta v-am si rugat sa nu o faceti si nu v-am reprosat ca ati fi facut-o deja. Doar ca in unele comentarii recente mi s-a parut ceva aprindere in tonul discursului si, dragi cum imi sunteti, am vrut sa-mi exprim o ingrijorare. Repet, NU consider ca ati sarit calul si exact din motivul asta v-am felicitat ca IN SFARSIT v-ati delimitat de saccsiv, al carui ton imi repugna desi uneori spune adevaruri.
Daca ati spune si voi ca X sau Y sunt iude sau daca ati ataca persoana in loc de idee… ar fi cel putin regretabil. Dar nu ati facut-o si de aceea ati ramas ultimul blog ortodox pe care-l urmaresc.
Mulumesc admin, mulţumesc Magda. Vă cer un răgaz să mă liniştesc.Am făcut multe rele în viaţă. Dar astăzi m-am trezit cu uimire, acuzator tocmai unde nu mi-am dorit şi unde am susţinut contrariu prin cuvinte spuse unde nu trebuia şi când nu trebuia.Nu mi-am dorit internetul. Prefer viaţa retrasă . Acum că am urmat parcă fără voia mea acet parcurs, voi mai reflecta . Conştinţa nu-mi aprobă chiar tot ce am spus şi mai ales afişarea acesta cu ele.