Avva Efrem Filotheitul – sfaturi duhovnicesti de mare pret despre FOLOSUL SI PUTEREA MILOSTENIEI, mai ales a celei SUFLETESTI si DUHOVNICESTI

SFANTA FILOFTEIA, COPILA CARE A PRIMIT MUCENICIE PENTRU MILOSTIVIREA SA

Vezi si:

Despre iubire si milostenie

„Dumnezeu este Iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el“, spune cu tarie apostolul iubirii, Sfantul Ioan Evanghelistul (Ioan 4,17).

Iubirea este floarea cea mai frumoasa din cununa virtutilor. Iubirea este culoarea cea mai puternica din curcubeul cerului evanghelic, este margaritarul cel mai scump din coroana credintei. Iubirea este cheia care deschide toate portile purtarii omenesti. Este medicamentul care vindeca toate bolile sufletului si ale trupului, este semnul evanghelic al raiului.

*

Iubirea trebuie sa fie puternica fata de frati, sincera, lipsita de viclenie. Ea se arata doar din faptul ca-i rabdam, ca-i ajutam pe frati, ca le aratam mila. Daca avem iubire fata de Dumnezeu, am implinit toata legea. Domnul a grait: orice daruiti celui mai neinsemnat dintre oameni, Mie imi daruiti…

*

Intr-adevar, este mare lucru sa dai milostenie unui om, pentru ca vei fi rasplatit in ceruri. Si cat de mare lucru este sa miluiesti un suflet care este vesnic si nestricacios!

*

Hristos a murit pe cruce pentru orice suflet si cauta pricina sa-i miluiasca pe toti oamenii. Dreptatea dumnezeiasca cauta pricina ca sa indreptateasca izbavirea omului de osanda. Iar noi oamenii, intunecati de pacat, din nestiinta, nu dam prilej iubirii lui Hristos sa miluiasca aceste suflete.

*

Dumnezeu Se odihneste in milostenia sufletului omului mai mult decat in orice alta virtute. Daca faci milostenie, vei gasi milostenie!

Pentru ca n-avem iubire, n-avem nici milostenia sufletului. Sa cerem de la Hristos sa ne daruiasca luminarea, bucuria si puterea. Sa ne dea bucuria milosteniei, ca sa miluim acele suflete care se afla in lumea cealalta. Si cand noi nu le uitam, nici Hristos nu ne uita.

*

Iubirea adevarata fata de frati este cand nu-i osandim pe acestia, cand nu le reprosam, cand le trecem cu vederea micile greseli si le rabdam pe acestea, cand le dam mereu dreptate si ne osandim pe noi insine, cand nu-i gelozim, nu-i invidiem, nu ne bucuram de greselile lor, ci mai ales de binele si propasirea lor, si cand ne rugam pentru acestia. Din marturiile de mai sus si din multe altele se distinge iubirea noastra adevarata fata de frati. Atunci exista vietuirea buna si minunata impreuna cu fratii.

*

Dupa trecerea vietii, fiecare dintre noi va trebui sa dea socoteala, cum si unde si-a cheltuit „banul” timpului, si vai de noi daca l-am risipit in cinematografe, in petreceri, in dezmierdari, in vise desarte si in placeri trupesti. Atunci ce raspuns de aparare va putea sa dea limba noastra legata?

*

Cand un om nu are indelunga-rabdare, bunatate, acestea vadesc ca nu are iubire inlauntrul lui. Iarasi, cand nu rabda indelung, nu are bunatate, generozitate sub toate aspectele, este lipsit de iubire, lipsit de Dumnezeu. Sfantul Cosma Etolianul marturisea: „Am aflat ca doua iubiri mantuiesc, si acestea sunt: iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de aproapele!“ Daca aceste doua mari virtuti lipsesc, toate celelalte n-au niciun fundament.

*

Noi, crestinii, prin luminarea de la Dumnezeu, avem multe sa oferim, putem sa daruim multa milostenie, si in special milostenie sufleteasca, virtute care are mare valoare. Toti trebuie sa ne asumam o noua cruciada a milosteniei fata de aproapele. Sa-l ajutam, nu atat material, cat duhovniceste pe semenul nostru.

*

Milostenia este rasplatita si in lumea aceasta si insutit in cealalta. Intotdeauna sa luam aminte la saraci si sa-i ajutam, pentru ca acestia mijlocesc pentru noi la Dumnezeu. Milostenia are mare putere. Noi suntem datori sa avem mai intai milostenie sufleteasca, sa aratam iubire fata de oameni si dupa aceea, in mod autentic, cu iubire si discernamant, sa-i ajutam si material.

*

Toti sa-i miluim pe semenii nostri si, in principal, pe cei care sunt departe de Dumnezeu. Mii de universuri nu pot sa acopere valoarea mantuirii unui suflet. Sa ne straduim sa-i miluim pe oamenii care sunt saraci la suflet, si plata noastra va fi foarte mare inaintea lui Dumnezeu. Sa-l ajutam pe aproapele nostru cat putem, material si duhovniceste.

Durerea schimba sufletul omului, il inmoaie, si astfel poate primi cuvantul lui Dumnezeu. Deci, cand durerea face pregatirea, si se apropie de acel suflet si un om, al lui Dumnezeu, atunci si cuvintele dumnezeiesti lucreaza mantuirea lui.

*

Milostenia nu se face doar cu lucruri materiale, ci mai mult cu lucruri duhovnicesti. V-ati gandit vreodata sa va rugati pentru sufletele care sunt sub osanda lui Dumnezeu? Pentru aceste suflete cine se va ruga? In aceasta consta cea mai mare milostenie! Aceasta este milostenia cea mai inalta, pe care poate s-o ofere crestinul.

*

Tot ceea ce facem pentru aproapele nostru vom primi de la Dumnezeu. Daca vom ierta, El ne va ierta, daca vom iubi, El ne va iubi, daca vom fi milostivi si El ne va fi milostiv. Daca nu-l osandim pe om, nici Dumnezeu nu ne va osandi. Toate se vor intampla la fel. Ceea ce vom darui vom si primi inapoi!

*

Dumnezeu, pe omul care pleaca de langa El si vietuieste in pacat, il viziteaza in felurite moduri, ca sa-l aduca aproape si sa-l miluiasca. Daca nu facem la fel, nu avem iubire in sufletul nostru, nu suntem ai lui Dumnezeu.

*

Omul crestin trebuie sa pretuiasca iubirea lui Dumnezeu, s-o cantareasca si sa aiba si el o iubire pe masura. Raspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu este sa-I multumeasca Acestuia. Dumnezeu este multumit cand omul face voia Lui, care inseamna implinirea poruncilor Lui, a poruncii iubirii si a poruncii smereniei.

Cand omul are smerenie si iubire, Dumnezeu locuieste in el, si el in Dumnezeu!

*

Sfintii Parinti, ca sa dobandeasca iubirea lui Dumnezeu si sa se mantuiasca, au parasit lumea si cele ale lumii si au fugit in pustiu. Si daca atunci strigau: „Fugiti de lume!”, cand virtutea era mare, cat ar fi strigat astazi, cand exista o atat de mare decadere?

*

Exista si alte feluri de milostenie duhovniceasca. De exemplu, il ajut trupeste pe un om cand nu poate sa lucreze sau sa se ingrijeasca. Exista atatia bolnavi, atatia frati de-ai nostri, care au nevoie de ajutor. Ma duc si il mangai pe cel deznadajduit. Toti sufera de ganduri, de probleme sufletesti si toti au nevoie de milostenia unui cuvant bun, a unui cuvant de mangaiere. Ii vizitez pe cei din temnite, pe bolnavi, pe paralitici, pe pagani. Il aduc pe un pacatos la scaunul de marturisire si acolo i se iarta pacatele si se face vrednic de viata cea vesnica. Aduc impacarea unei familii, care este in primejdie sa se desparta, si n-o face. Ajut pe cineva sa faca o fapta buna, de milostenie. Si peste toate, milostenia duhovniceasca este rugaciunea pe care o facem pentru toti fratii nostri si, in special, pentru toti vrajmasii nostri.

Noi, care ne numim sanatosi, sa nu-i uitam pe oamenii care sufera! Oamenii acestia sa nu lipseasca din rugaciunile noastre si din grija noastra, sa-L rugam pe Dumnezeu sa le trimita rabdare, alinare, vindecare. Trebuie sa ne familiarizam cu durerea fratilor nostri! Daca nu facem astfel, nu avem iubire! Daca-i uitam, ne gasim in afara iubirii lui Dumnezeu. Acesta ii incearca pentru ca sa-i aduca in imparatia Lui, iar noi trebuie sa-i ajutam. Sa ne gandim, cati oameni se gasesc in agonia mortii? Viata pe care au dus-o ii osandeste, constiinta ii mustra si le spune: „Acum ce se va intampla cu tine?” Aceasta durere si aceasta agonie sa devina si ale noastre, si atunci Dumnezeu, „Cel ce cerceteaza inimile si rarunchii, va cunoaste aceasta iubire, o va consemna si se va indatora pentru ea“. Nu doar in viata cealalta ne va darui si ne va rasplati, ci si in viata aceasta, va veni vremea cand vom fi in greutati si ne va da ajutor, si-i va lumina pe alti oameni sa se roage pentru noi, asa cum am facut si noi.

Milostenie faci, mila vei gasi

Dumnezeu doreste sa miluiesti cu ceea ce ai, nu doreste mai mult decat ai. Ai o mana? Cu o mana sa miluiesti! Ai doua maini? Miluieste cu amandoua! Ai doua picioare? Sa-l slujesti pe cel bolnav, pe cel beteag, pe cel nefericit cu doua picioare, cu cata putere ai! Milostenia se face in multe moduri.

*

Un om era foarte milostiv si avea si copii, pe care-i povatuia intotdeauna sa fie evlaviosi, sa mearga la biserica, sa faca milostenie si altele. Si acesta daduse porunca femeii sale ca atunci cand veneau saracii in casa, sa-i miluiasca, iar cand se ducea la piata si-i gasea pe saraci, sa-i aduca in casa si sa-i gazduiasca. Intr-o zi, acolo unde dormea, a vazut in vis un om care i-a spus:

– Urmeaza-ma!

Intr-adevar, l-a urmat. Pe cand mergeau insa pe cale, calauza sa a disparut, iar el s-a aflat singur, s-a uitat in jur, si a vazut ca-l vaneaza demonii. A alergat ca sa scape, si de teama a intrat intr-o casa. In timp ce demonii se straduiau sa sparga portile, sa intre si sa-l rapeasca, a vazut trei oameni care s-au aratat in fata lui si i-au spus: „Nu te teme, nu vei patimi nimic, noi te vom ocroti!” Demonii, privindu-i pe acestia, au disparut. Atunci, el i-a intrebat:

– Ce sfinti sunteti, de ati venit sa ma ajutati, ca sa va fiu recunoscator si sa va aprind o lumanare?

Aceia i-au raspuns:

– Suntem cei pe care ne-ai luat din piete si ne-ai gazduit in casa ta, cand n-aveam unde sa ramanem! Pentru binele si pentru milostenia pe care ni le-ai facut, am venit si noi sa te ajutam in nevoia ta, pentru ca acum suntem mantuiti.

Un sfant spune: „Aminteste-ti de Dumnezeu in zilele de pace, ca si Dumnezeu sa-si aminteasca de tine in zilele de necaz!“ Trebuie sa ne amintim de Dumnezeu intotdeauna, si cand ducem zile fericite si linistite, cu pace, cu sanatate si belsug, nu numai cand avem necazuri, nevoi, primejdii, pentru ca astfel Dumnezeu isi va aminti de noi in stramtorarea noastra. Sa avem intotdeauna inaintea ochilor milostenia materiala si duhovniceasca si sa spunem: „Ale Tale dintru ale Tale!” Nu este nimic al nostru, toate sunt ale lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu ma binecuvinteaza, am, daca n-o face, nu am!

Despre milostenia sufleteasca

O alta forma a milosteniei este cea care nu se limiteaza la bunuri materiale. Este cea pe care o fac oamenii care il iubesc cu adevarat pe semenul lor. Il vor vizita la spital, ii vor spune doua cuvinte, ii vor aduce o carticica, il vor mangaia si il vor ajuta in deznadejdea lui. Vor vedea pe altul care ii blesteama, ii vor vorbi cu iubire, si-l vor ajuta sa lepede blasfemia. De aceea spune: „Cel care-l face vrednic pe cel care este nevrednic, ca gura Mea este!” Adica, cel care este om vrednic si-l face la fel pe cel nevrednic prin cuvantul lui, printr-o fapta buna, prin exemplul lui, spune Hristos, este asemenea gurii Mele. Asa cum, Eu, Hristos, cu cuvantul Meu ii povatuiesc si ii intorc pe oameni, aceasta face si iubirea pentru aproapele. De multe ori, acesti oameni care lucreaza cuvantul iubirii de care este plina inima lor pot mantui pe aproapele de la moarte sigura, trupeasca sau sufleteasca. Un cuvant de mangaiere, o privire, o simpla mangaiere pot sa-l odihneasca sufleteste pe celalalt. Si aceasta milostenie este nepretuita.

Nicio milostenie, insa, nu este mai mare decat Jertfa de pe Sfanta Masa. Ortodoxia noastra are Dumnezeiasca Liturghie, care aduce folos si usurare miilor de suflete. La o Dumnezeiasca Liturghie, care se savarseste, sunt pomenite zeci de mii de nume, si toate primesc ajutor atat cele de aici cit si cele din lumea cealalta, cand preotii rostesc pentru acestia care au adus daruri: „Pomeneste, Doamne…!.” Si cel care a adus jertfa se foloseste, dar si toti ceilalti, pentru care se aduce Jertfa. Nimeni nu-i poate ajuta pe oamenii care se gasesc in lumea cealalta, dincolo de mormant, pentru ca dupa cuvantul sfant: „Dupa moarte nu mai exista pocainta“, nu mai exista mantuire, pentru ca nunta s-a sfarsit pentru aceste suflete, s-a inchis usa. Deci acum, cum vor fi miluite aceste suflete care, probabil se gasesc sub osanda, se afla in pridvorul iadului, in temnite, si se chinuiesc? Cine le va ajuta? Le vom ajuta noi, cei vii!

Biserica noastra Ortodoxa, le-a randuit atat de minunat pe toate, spre ajutorul sufletelor care au plecat! Liturghia, parastasele, ecteniile pentru morti, milosteniile, faptele bune, mataniile, rugaciunile si cainta, formula: „Dumnezeu sa-i ierte!“, toate acestea merg sus, la acele suflete, si ele se folosesc. Prin urmare, aceasta este cea mai mare milostenie nestiuta de multi. Fa o Sfanta Liturghie, si prin jertfa de bani si prin osteneala preotului, vei face milostenie la sute de suflete, care se vor usura si se vor odihni acolo, in lumea cealalta.

Deci sa ne ingrijim de aceasta virtute, care este atat de insemnata, si sa miluim cu fata vesela, cu bucurie si cu multumire! In masura in care vom milui, vom fi miluiti de Dumnezeu! Trebuie sa urmarim folosul sufletesc pe care-l vom scoate. Pe vaduva care a daruit doi dinari, Dumnezeu a invrednicit-o de Imparatia Lui si de lauda Sfintei Evanghelii. Ea se face o pilda de aur pentru toate generatiile, iar folosul milosteniei continue se inmulteste, merge in ceruri si o umple de slava. Cati se folosesc din exemplul ei, miluind-i sufletul!

Deci, sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne invredniceasca sa avem inlauntrul nostru si in afara milostenia, ca sa nadajduim la Judecata Lui cea infricosatoare de mila si iertare. Amin.

(din: Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicesti, Editura Egumenita, 2012)

Legaturi: