VESTEA CEA MARE

25-03-2017 Sublinieri

Bunavestire- icoana de Toma Gabriel Chituc(icoana de Gabriel Toma Chituc)

Zorica Lațcu (Maica Teodosia):

VESTEA CEA MARE

Din cer de aur rumen Arhanghelul coboară,
Spre Nazaret se-ndreaptă, zorit spre o Fecioară
Logodnica lui Iosif, din neamul lui David,
Şi numele Fecioarei – Maria; se deschid,
Tăiate de bătaia aripei de zăpadă
Vederi, cum numai îngeri smeriţi au fost să vadă.

 

Maria e în rugă şi genele plecate
Umbresc obrajii palizi. Cu mâini neîntinate,
Ea răsfoieşte cartea cea sfântă în neştire.
Icoana Ei întreagă e numai strălucire.
Veşmântul Ei, lumină de lună, cade-n cute,
Cu tivul lat de aur, piciorul să-l sărute.
Marama ei ţesută din umbrele-nserării,
Îi fâlfâie pe umeri, uşor ca spuma mării.
Şi ca să-ncununeze atâta bogăţie,
În părul ei se joacă un fir de rază vie.
Cu mintea, Ea petrece în cer şi nu se miră
Când Îngerul cel Mare, în haină de porfiră,
S-apropie de Dânsa în zbor brăzdând seninul,
Şi-n dulci, cereşti miresme, o-nvăluieşte crinul.
Când i se-nchină-n faţă slăvită arătare,
Cu ochi plecaţi primeşte Fecioara Vestea Mare.

 

Privind icoana scrisă în umbră şi lumină,
Cu îngerul alături şi duhul meu se-nchină
Aceleia ce-n taina smereniei închisă,
S-a dat să fie foaie Cuvântului nescrisă.
O, Tu, care din buze de înger ai primit
Vestirea că în Tine Scriptura s-a-mplinit,
Şi că, prin Tine, Sfântă, va să se mântuiască
Din rele vechi o lume, prin mila cea cerească.
Fecioară, dă-ne nouă să auzim vreodată,
Că ruga noastră slabă la cer e ascultată.
Că Doamnă, Cel ce-n Tine curat s-a zămislit,
Cu ruga noastră neamul din rău l-a izbăvit.
Ca şi noi: Bucură-te, în veci să-ţi zicem Ţie
Ca Celeia ce plină de har eşti, o, Marie!

***

BUNA VESTIRE (Icoană veche)

Venit-a sol din Cer, pe aripi de vânt,
Și s-a oprit pe prag cu-nchinăciune.
În mână duce crinul proaspăt frânt,
Smerite, buzele-i solesc minune.

Vestirea lui pe Tine Te uimește:
Ridici spre El privirea Ta mirată;
Mișcarea mâinii stângi parcă oprește
Departe, spusa binecuvântată.

Și dreapta, ca o pată grea de soare,
Veșmântul verde peste piept l-apasă.
În gând Te-ntrebi: „Cum se poate oare,
Să-i fiu Stăpânului Prea-nalt, mireasă?”

Ființa Ta e foaia cea nescrisă,
Din veci, Cuvântului Preasfânt gătită.
Se vede-n fund, prin ușa larg deschisă,
Un colț de cer și-o ramură-nflorită.

Din slava sufletelor preacurate,
Lumină peste chipul Tău se țese
Pe creștetu-ți cununi de nestemate
Prind văl ușor cu-nflorituri alese.

Și pe sub văl strălucitor s-arată
Bogatul păr arzând cu flăcări pline,
Orbit de-atâta slavă, ochiul cată
Un colț întunecos printre lumine.

Privirea mea încet prin foc străbate
Ci nu-ntâlnește decât raze-n cale.
Un trandafir, cu pete-ntunecate,
A nins încet, în jurul Tău petale.

Și-n plecăciunea plină de avânt,
Pe care Îngerul Ți-o-nchină Ție
Și-n buzele lui scris-a Duhul Sfânt
Un viers smerit, soliri de bucurie.

Pentru aceasta Sarbatoare, va mai recomandam:

***


Categorii

Bunavestire, Poezii, Zorica Latcu

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “VESTEA CEA MARE

  1. Aceleia ce-n taina smereniei închisă,
    S-a dat să fie foaie Cuvântului nescrisă.

    Mărire ți-e Măicuța , Mărire ți-e Maica !

  2. Pingback: BUNAVESTIRE: “FIE!” | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: ZIUA IN CARE CERUL “A INNEBUNIT”, PLECANDU-SE PE PAMANT. Taina mantuirii noastre pentru care… nu mai avem timp si interes. FIE MIE DUPA CUVANTUL TAU, DOAMNE! | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate