CINE SUNT TÂLHARII ȘI CINE ESTE SAMARINEANUL? “Noi, ca societate globală, suntem căzuți între tâlhari, mai-marii lumii acesteia globale. Aceia sunt tâlharii. Ne-au furat un an jumătate de viață și o să ne mai fure. NOUA NORMALITATE ESTE CEA CARE PREGĂTEȘTE VENIREA ANTIHRISTULUI” (audio, text)
Pr. Tudor Ciocan – Predică la Pilda Samarineanului milostiv, Duminica a XXV-a dupa Rusalii – 14 noiembrie 2021:
„Iubiți frați creștini,
Pericopa de astăzi este atât de cunoscută pentru că o întâlnim la Sfântul Maslu și o tot citim, încât e greu să mai rămână lucruri de povestit despre ea. Știm prea bine că, pe de-o parte, samarineanul milostiv ar fi Hristos, știm că cel căzut între tâlhari este omul, că tâlharii sunt dracii, că hangiul este Biserica. Astea sunt lucrurile evidente și nu mai revenim asupra lor. Știm și că învățătorul de lege Îl ispitește pe Hristos. Nu-L ascultă, nu vrea să învețe, ci vrea să-L pună în încurcătură pe Hristos, pe temeiul legii iudaice. Când vii la Hristos, poți să întrebi sau poți să ispitești. Să întrebi spunând: „Doamne, dă-mi cuvânt de folos! Doamne, dă-mi gândul cel bun! Doamne, dă-mi ce-mi este de folos să mă mântuiesc! Doamne, ajută-mă să înțeleg!” Să-L ispitești înseamnă exact ceea ce face astăzi învățătorul, să încerci să-L pui în încurcătură. „Pentru că iată câtă răutate este în lume, nu cred în Tine, Doamne. Pentru că iată câtă suferință am eu în viața mea. Nu cred în Tine, Doamne.” Și atunci e ispitirea lui Hristos.
Aș vrea însă să vorbesc puțin despre încredere. Pentru că, până la urmă, tâlharii ăștia au ajuns cumva în preajma celui pe care l-au bătut, l-au rănit foarte rău. Cum au ajuns tâlharii ăștia în preajma lui? E important să înțelegem. Fie au stat la pândă și în momentul în care omul acela se simțea în siguranță, au ieșit la drumul mare și l-au bătut, fie chiar l-au însoțit pe drum, o parte din drum, și i-au câștigat încrederea, după care iarăși, s-au întors împotriva lui, l-au bătut și i-au furat hainele de pe el (…) și aproape i-au luat viața.
De fiecare dată, omul bătut are încredere. Are încredere în siguranța drumului, are încredere în cei care sunt acolo în preajmă. Și nu are încredere în cine trebuie să aibă încredere. Nu-și dă seama [că trebuie] să fie treaz. Tot Mântuitorul ne învață că dacă stăpânul casei ar ști când vin furii, s-ar pregăti. E important în cine avem încredere. E important să ne dăm seama că încrederea noastră trebuie să ne-o punem doar în Dumnezeu.
E greu să-ți pui încrederea în Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu-L vedem, nu-L auzim, nu-L pipăim. Pe oameni, fie că sunt de-ai noștri, apropiați, fie că-i vedem la televizor, fie că auzim despre ei, sunt aici, în acest univers, în lumea noastră. În momentul în care încrederea este greșit pusă, va fi trădată. Și în momentul în care încrederea va fi trădată, vom avea de suferit. Și avem de suferit.
De multe ori ne punem încrederea în noi înșine. Și aceea e o ispită. Ne învață unul dintre psalmi, că nu trebuie niciodată să avem încredere în om. Încrederea aceasta pe care trebuie să i-o datorăm lui Dumnezeu nu înseamnă să fim neîncrezători, să fim suspicioși cu toți oamenii, cu cei care ne iubesc, cu cei care ne sunt apropiați. E o atitudine urâtă să fii omul care este suspicios permanent: „Oare ce vrea ăsta de la mine? Oare ce rău vrea să-mi facă?”. E o atitudine urâtă și nu e o atitudine ziditoare. Dar încrederea absolută ar trebui s-o avem doar în Dumnezeu și-n oamenii lui Dumnezeu. În aceia putem avea încredere.
Iată, samarineanul era dintre cei disprețuiți. Pentru iudeu, să fie împreună cu samarineanul era la fel de rău ca și dacă ar fi mâncat carne de porc. De altfel, să observați că învățătorul de lege până în ultima clipă nu vrea să pronunțe că samarineanul a fost aproapele celui căzut între tâlhari. Nu pronunță, pentru că el știe că pronunțarea deja îl spurcă.
Am spus că-i complicat să avem încredere în Dumnezeu. Trebuie exercițiu pentru aceasta. Trebuie să conștientizăm prezența lui Dumnezeu. Să conștientizăm faptul că, în ciuda tuturor aparențelor, Dumnezeu chiar se implică în viața noastră, în viața fiecăruia dintre noi. În ciuda faptului că nu putem să punem mâna pe El, în ciuda faptului că de multe ori rugăciunile noastre par că se ridică spre bolta cerească, nu spre Dumnezeu, și ca atare nu primesc nici un răspuns, pentru că se risipesc spre boltă, noi trebuie să avem încredere în Dumnezeu.
Acuma și în zilele noastre, unii ne învață să avem încredere în ei, pentru că ne vor binele. Și ei stau la pândă și poate au stat la pândă. Eu nu cred că ceea ce se întâmplă acuma a fost ceva spontan, ci a fost o pândă de tâlhari, creată de-a lungul anilor. Au stat la pândă și acum au năvălit la drumul mare și încearcă să ne „vindece”. De fapt, să ne tâlhărească. Și încearcă, altfel spus, să pară pentru noi bunul samarinean cel milostiv, fiind de fapt tâlhari. Cel mai sigur e să tâlhărești pe cineva căruia i-ai câștigat încrederea. Acela nu se va mai feri, va avea încredere în tine, va crede că ești prieten sau măcar camarad, că ești un om pe care se poate baza. După care, tocmai pe temeiul acestei încrederi, lasă garda jos și poți să faci orice vrei din el. Poate au stat ascunși, poate acum încearcă să ne câștige încrederea. Și multora le-a câștigat încrederea. Dar încrederea noastră ar trebui să fie doar în Dumnezeu. Încrederea absolută.
Vedeți, în momentul în care gândești pe termen scurt, orice partener de drum sau orice drum îți pare sigur. Orice făgăduință, orice îți spune acela pe termen scurt, n-ai cum să verifici. Pornești tu, fiind de bună-credință, pe ideea că acela nu te minte. Și dacă ieșim de-aici, din curtea bisericii, unde ne știm drumul, presupunem că n-o să pățim nimic până acasă. Că doar nu-i pădure, nu este junglă, nu-i hățiș, nu e prăpastie, nu e cine știe ce loc necunoscut. Dar, de fapt, ar trebui să știm că tocmai pe aceasta se bazează tâlharii, pe lipsa noastră de vigilență, pe lipsa noastră de trezvie. Va apărea samarineanul milostiv în viața noastră? Sigur că da. Dumnezeu nu doarme, Dumnezeu este viu, Dumnezeu este înviat în persoana Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu este cu noi permanent. Totul e să distingem foarte clar planurile: cine vrea binele, cine vrea răul. Pentru că dacă tâlharii au stat de vorbă cu cel pe care voiau să-l jefuiască, în mod sigur l-au învățat minciuni amestecate cu părți de adevăr.
Una dintre minciunile cele mari este că samarineanul este de fapt tâlhar, de care ar trebui să ne ferim. Cum așa, să ne ferim de samarinean?! Am spune că-i absurd. Da, dar dacă încrederea noastră s-a pus în tâlhari și pe tâlhari îi credem de bună-credință, aceștia ne vor învăța că samarineanul cel milostiv este cel care este pericolul pentru noi. Acum dăm slavă lui Dumnezeu în țara noastră, prin marea milă a lui Dumnezeu, prin binecuvântarea Lui pentru care nu avem cum să-I mulțumim în sufletele noastre, putem să venim la biserică, să participăm la sfintele slujbe. Nu vom uita însă că anul trecut eram învățați că participarea la sfintele slujbe ne îmbolnăvește, că închinarea la sfintele moaște ne îmbolnăvește. Și e bine să nu uităm lucrul acesta, pentru că dacă-i veți vedea pe cei mai agresivi de anul trecut, continuă cu același mesaj, încercând să ne învețe că Samarineanul milostiv, care este Hristos, în Trupul Său sfânt, care este Biserica, este cel care ne pune în pericol viața, în timp ce ei, cei care au anumite [interese] și vor să impună cu forța tratarea noastră, ei sunt cei buni.
În cine avem încredere? Să discernem mereu, mereu, și acum, în momente de criză, care vor mai veni, mereu să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea gândul cel bun și discernământul. Care este binele adevărat pe care-l dorim pentru noi? Care este binele care ne este prezentat ca fiind bine, dar de fapt fiind fructul otrăvit. Problema mea în momentul acesta și cum am spus tot timpul, din punct de vedere spiritual, nu medical – pentru că nu sunt medic, deși fiecare dintre noi optăm până la urmă, alegem pentru ce se întâmplă cu trupul nostru – problema mea este în cine avem încredere. Asta s-a conturat foarte bine în acești doi ani, un an jumătate de criză, în cine avem încredere. Pe ce sursă de informație ne bazăm? Pentru că dacă ne ducem pe o anumită direcție, cea dorită de mai-marii lumii acesteia, de fapt, într-un fel sau altul, ne arătăm încrederea în aceste surse. Și în momentul acela, acele surse – nu acum, nu în această criză, ci în următoarea criză și peste alte și alte crize – dacă noi ne arătăm încrederea în acestea, vom fi foarte ușor de înșelat. Pentru că Antihristul va dori să ne câștige încrederea. El va veni pe post de samarineanul cel milostiv și va arăta că Hristos a fost un tâlhar, că Biserica ne tâlhărește și ne face să ne pierdem viața aceasta, că ne învață doar minciuni, că ne manipulează, el însuși fiind marele manipulator, el însuși fiind cel care ne fură viața aceasta, el însuși fiind cel care ne-a furat deja un an și jumătate din viață fiecăruia dintre noi.
Deci, problema mea nu este cine alege să se supună politicii globale, acțiunii sanitare globale, ci problema mea este de ce ne supunem acelei probleme, acelei acțiuni? Din încredere? Din slăbiciune? De ce? Cumva, sufletul nostru nu trebuie să se lase înșelat. Să vedem mereu cine este tâlharul și cine este Samarineanul. Și o să tot repet și o să repet până când s-o termina această criză, că Samarineanul milostiv este Hristos, care nu ne-a trădat vreodată încrederea noastră, chiar dacă nu-l vedem acum și aici, dar Îl știm fiecare dintre noi că El este Cel care ne ajută, El este Cel care se răstignește pentru noi, El este Cel care poartă împreună cu noi crucea suferinței. El este Cel care moare împreună cu cei care mor acuma, dacă ei mor cu Hristos.
Și tâlharii sunt cei care strigă mai tare acuma că noi suntem vinovați de ceea ce se întâmplă. Tâlharii sunt cei care ne învinuiesc pe noi că vrem să stăm cu Hristos. Tâlharii, indiferent de ce haină poartă sau de ce poziție oficială au, sunt cei care nu înțeleg că noi, fiecare dintre noi, avem un dar de la Dumnezeu, chiar și omul căzut, cel al libertății. Tâlharii sunt cei care vor să ne convingă să cedăm de bunăvoie această libertate a noastră.
Samarineanul milostiv este aici. Noi, ca societate globală, suntem căzuți între tâlhari. Suntem loviți și răniți de către tâlharii mai-marii lumii acesteia globale. Aceia sunt tâlharii. Ne-au furat un an jumătate de viață și o să ne mai fure. „Noua normalitate” spre care ne îndreaptă aceasta înseamnă, o viață furată fiecăruia dintre noi, și copiilor dumneavoastră, și copiilor copiilor. „Noua normalitate” înseamnă că niște unii, foarte puțini, niște tâlhari, îndrăznesc să hotărască pentru toți ceilalți, pentru viața lor, neavând nici competențe extraordinare, nici cine știe ce inteligență, decât malefică, nici bună-credință. „Noua normalitate” înseamnă că încetul cu încetul Hristos să plece de lângă dumneavoastră și de lângă fiecare dintre noi, să lase loc încrederii în acești tâlhari. „Noua normalitate” este cea care pregătește venirea Antihristului.
Pentru aceea trebuie mereu să fim atenți. Pentru aceea voi vorbi și voi vorbi atâta timp cât voi putea să vorbesc, ca să atrag atenția că sufletele noastre sunt ale lui Hristos și trupurile noastre trebuie să fie ale noastre, nu a celor care hotărăsc ei, peste capetele noastre.
Samarineanul milostiv este aici, este aproape. Sunt absolut convins că [pentru] noi, ca societate globală căzută între tâlhari – și rău rănită de acești tâlhari care au mâinile pătate cu sângele acestor milioane de oameni care au murit la nivel global și zeci de mii la nivelul nostru, (de ei, tâlharii aceștia, nu de noi) -, Samarineanul milostiv este aproape și va veni și ne va ajuta să ieșim ca societate din această suferință. Deja se vede semnul acesta în faptul că acum suntem în biserică, că acum suntem în Sfânta Liturghie, că ne putem împărtăși. Este un semn pentru care diavolii scrâșnesc din dinți, pentru că tare mult s-au bucurat anul trecut când n-am putut sta de Paști, de Sfintele Sărbători ale Învierii împreună, că n-ați putut participa la Liturghie împreună. Diavolii care vorbesc de multe ori prin unii dintre cei mai guralivi din lumea aceasta, conducătorii actuali temporari – vor trece – scrâșnesc din dinți că acuma sunteți aici. Asta e o dovadă a prezenței binecuvântării lui Dumnezeu pentru noi. Pornind de la această dovadă, să ne rugăm mai departe ca Hristos să vină să ne tămăduiască deplin. Și dacă ne va fi luată această dovadă, nu va fi decât o confirmare a faptului că Antihristul își pregătește conducerea lumii acesteia.
Ce facem fiecare cu trupurile noastre, ne privește pe fiecare. Ce facem cu sufletele noastre ne privește de asemenea pe fiecare. Dar eu, ca preot, și noi ca Biserică, suntem responsabili de aceste suflete. Aceste suflete nu trebuie să se lase nici înfricoșate, nici înșelate de aparenta bună-credință a unora sau a altora, ci să stea cu adevărat cu putere, cu nădejde, într-o singură credință pe care am primit-o și am mărturisit-o la botez, credința în Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care este Mântuitor nu numai în veacul acesta, ci mai ales în veșnicie, dar care și-n veacul acesta ne ajută să trecem dacă stăm cu El peste ispite, să-i biruim pe tâlhari. AMIN!”
Legături:
***
Desi este constient ca talharii lumii acesteia pregatesc venirea talharului cel mare care vrea sa ia locul Fiului lui Dumnezeu, parintele are incredere ca Hristos nu ne lasa singuri in aceste zile grele.
Este foarte important sa avem incredere in Dumnezeu. DEPLINA incredere. Fara pic de indoiala.
Acum cand ne este greu sa ne amintim dragostea Domnului Iisus, asa cum si-o amintea Sf. Siluan Athonitul cand dracii il asaltau.