VALURILE GROAZEI DE MOARTE CU CARE SUNTEM ASALTAȚI vs. ÎNCREDEREA ÎN HRISTOS. Pr. Tudor Ciocan: “Cel care este cu Hristos nu are a se teme de valuri, dar… să fie cu Hristos!” (AUDIO, TEXT)

25-08-2021 Sublinieri

Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt în Duminica a 9-a după Rusalii, a umblării pe mare – 22 august 2021

„Preacucernici părinți și iubiți frați creștini,

Evanghelia este întotdeauna actuală și așa va fi până la sfârșitul veacurilor. Printre altele, și de aceasta Hristos făgăduiește ucenicilor Săi că va fi cu ei totdeauna, până la sfârșitul veacurilor. Și prin Evanghelie este. Ne învață cum anume este prezent. Totul e să avem noi inima deschisă și mintea limpede încât să putem s-o înțelegem așa cum Biserica ne învață.

Ascultând pericopa de astăzi, cel mai simplu este să vedem cum credința noastră este foarte nestatornică. Aș spune chiar că este o parte din parabola semănătorului astăzi. Semințele care cad între spini, care cresc, dar apoi spinii, buruienile le sufocă. Și Mântuitorul tâlcuiește buruienile ca fiind grijile vieții. Sămânța bună este cuvântul lui Dumnezeu.

Petru, înțelegând sau vrând să vadă dacă acea apariție minunată este cu adevărat Hristos, Îi cere o confirmare. Și are această confirmare: începe să meargă pe mare. Marea Galileii nu este mare, să fim înțeleși, e chiar un lac. Este unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut vreodată în lume, [am văzut] răsăritul pe Marea Galileii. Este un lac, nu mare. Cât de mari puteau să fie valurile pe acest lac? Spunea cineva că un sfânt părinte a tâlcuit că nu erau doar valuri firești, nu erau doar valuri pe care stihiile le produc, ci era chiar acolo o prezență demonică. Pentru că pe un lac nu poți să ai niște valuri mai mari de jumătate de metru, un metru, dar aicea păreau mult mai mari. Petru îi cere Mântuitorului să vină și el, om fiind, om cu păcatele sale, cu neputințele sale, să calce pe apă, să pășească către Hristos. Și începe să pășească. Credința lui ar fi trebuit să se întărească văzându-se pășind pe ape. A căzut sămânța și a rodit. Dar văzând valurile dimprejur, s-a temut. Valurile dimprejur, grijile vieții, conjunctura în care a trăit. S-a temut și credința lui, în loc să crească, a pălit. Astfel, ca și sămânța cea bună căzută între spini, care crește, dar înainte să apuce să dea rod, din pricina buruienilor, moare. Nu moare [și în cazul lui] Petru, pentru că în clipa morții sale iminente nu se gândește și nu se lasă cuprins doar de groaza morții, deși era și groaza morții, ci reușește să-și ducă ultimul gând și ultimul strigăt și cel mai sincer strigăt, mai sincer decât atunci când L-a întrebat „Dacă ești tu Hristos, atunci poruncește-mi să vin către tine.”, mai sincer, mai adânc, din adâncul sufletului strigă: Doamne, ajută-mă! Și Mântuitorul îl ia de mână și-l ridică din apele în care se scufunda și împreună pornesc către barcă și intră în această barcă.

Aici este lucrul cel mai simplu: credința noastră poate să fie confirmată, și tot este slabă dacă nu vine din adâncul nostru. Este foarte greu să ajungem în adâncul nostru. Foarte greu. Pentru că dovezi ale prezenței lui Dumnezeu în viața noastră, dovezi că merită Dumnezeu încredere, avem la tot pasul, fiecare dintre noi, din experiențele proprii. Și totuși, cu toate aceste dovezi, nu suntem suficient de credincioși, încât să fim ca atunci când moartea însăși ne amenință, să fim cu gândul la Dumnezeu, strigând după Dumnezeu. Asta este, deci am spus, cea mai simplă tâlcuire.

Dar în contextul actual este chiar mai prezentă această Evanghelie. Ce se întâmplă cu aparentul loc sigur al Apostolilor, ai ucenicilor Domnului? Este asaltat de valuri. Acum, când spun „val”,… știe fiecare dintre noi ce înseamnă. Valuri! Nu cele de la mare, ci fiecare dintre noi trăim trăim  „valul întâi”, „valul 2”, „valul 3”, „valul 4”. Și o să mai trăim „valuri”, asaltați de „valuri” în confortul nostru.

Ce spune Mântuitorul? Nu vă temeți! Cel care este cu Hristos nu are a se teme de valuri, dar să fie cu Hristos! Altfel, dacă nu este în adâncul său cu Hristos și credința-i este superficială, marea îl îneacă. „Valurile” acestea îl străpung și ajung la adâncul sufletului său și atunci adâncul sufletului său, în loc să fie liniștit și să aibă seninul acesta al îmbrățișării lui Hristos, este învolburat și este cuprins de valuri. Am spus la început că Marea Galileii este o mare mică, e un lac mic, dar că valurile acesteia erau de origine demonică, altfel nu se explică frica ucenicilor. Nu erau niște valuri de mare, de furtună, 5 m., 10 m., n-au cum, e prea mic lacul. La fel și valurile acestea. De fapt, ele nu sunt mari, ele sunt înspăimântătoare pentru cei slabi în credință. Și de fapt, mari ar fi dacă ar produce moarte văzând cu ochii. Dar pentru cei slabi în credință, orice vălurel cât de mic, orice val cât de mic este provocator de frică, de spaimă, de angoasă. Am putea să ne întrebăm: „oare aceste valuri la care suntem supuși noi astăzi sunt de origine omenească, sau demonică?” Asta nu pot să spun clar. Ne punem întrebarea, dar nu putem da un răspuns clar. Dar angoasa respectivă indusă, sigur nu ne este duhovnicească, sigur este anti-duhovnicească, sigur ne înlănțuie în lumea aceasta.

Cum anume ne înlănțuie în lumea aceasta? Prin faptul că vrem cu orice preț să trăim și suntem dispuși să facem orice compromis ca să trăim. Dar  nu ar trebui să fie așa. În momentul în care suntem dispuși să facem orice compromis doar ca să trăim, L-am pierdut pe Hristos. În momentul în care suntem în amenințare de moarte, atunci nu vom ști să strigăm după Hristos. Pentru că adâncul nostru va fi înfricoșat, încețoșat în furtună. Și într-o astfel de furtună și într-un astfel de adânc de suflet nu este loc pentru Dumnezeu.

Adâncul sufletului aparține oricăruia dintre noi. E-adevărat că este greu să ajungem acolo. E-adevărat că el este influențat de tot felul de factori pe care nu-i vedem și nu-i cunoaștem, și nevăzuți – adică dracii – și omenești, nevăzuți sau văzuți, dar totuși, este sufletul fiecăruia dintre noi. Trebuie să ne hotărâm să lucrăm asupra lui, asupra sufletului nostru, fiecare dintre noi, să ni-l luăm în proprietate și să-l ducem către Dumnezeu. Pentru că este al nostru și nu este al nostru. Dacă vrem să ne fie bine, sufletul nostru trebuie să se îndrepte către Dumnezeu. Dar este a noastră alegerea. Deși sufletul nostru ne este dat de Dumnezeu, este a noastră alegerea. Și diavolul încearcă să ne facă să ne îndreptăm alegerea către el, adică să ne îndepărteze de Dumnezeu. Ce șansă ar fi avut Petru dacă n-ar fi strigat: „Doamne, ajută-mă!”? Evident că s-ar fi scufundat, evident că s-ar fi înecat. Șansa lui a fost că totuși, în adâncul sufletului lui, credința sau gândul la Dumnezeu au biruit și alte gânduri și alte spaime – spaima de moarte, spaima de valuri, spaima de furtună.

Cum să facem ca adâncul nostru să fie al lui Hristos, să fie concentrat pe Hristos? Apăi trebuie să lucrăm tot timpul asupra lui și să ne dăm seama de cele care încearcă să ne împiedice de a ne apropia de Hristos în adâncul nostru, de cele care se insinuează în adâncul nostru și încearcă să ne câștige pe noi, să ne înrobească, pierzându-L pe Hristos. Pentru că nu există altă cale de mântuire și altă cale de a scăpa cu viață decât Hristos.

Și dacă ați ascultat puțin ce spune Sfântul Apostol Pavel și aici, și altădată, spune că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt. Să avem grijă de ele, să nu le spurcăm! Încercarea de a scăpa cu viață în lipsa lui Hristos înseamnă o întinare a acestui trup și înseamnă o pierdere de vreme în viața aceasta, înseamnă doar o înrobire de bunăvoie a noastră prin trupul nostru. Dacă sunt trupurile noastre temple ale Duhului Sfânt – și așa sunt, din momentul Întrupării lui Hristos și din momentul primirii Tainei Sfântului Botez –, atunci înseamnă că sunt și în grija lui Dumnezeu. Pentru că nu vă închipuiți că ceva care este dedicat lui Dumnezeu, dăruit lui Dumnezeu, Dumnezeu nu se ocupă de acela și nu-i poartă de grijă. Nu vă gândiți că Biserica aceasta în care slujim noi, numai noi îi purtăm de grijă. Dumnezeu îi poartă de grijă. Nu vă gândiți că ortodoxia în care slujim, Biserica Ortodoxă în care ne aflăm cu toții, numai noi trebuie s-o apărăm. Dumnezeu apără! Dar noi trebuie să împreună-lucrăm cu Dumnezeu.

Dacă noi ne îndepărtăm, dacă noi nu venim la Biserică de bunăvoie, Dumnezeu apără Biserica, dar nu ne forțează pe noi. Și dacă vede că noi abandonăm Biserica, și El o va abandona. La fel și trupurile noastre. Dacă noi vom încerca să stăm în fața lui Dumnezeu, indiferent de ce ispite trăim, indiferent de ce ispite și de ce înfricoșări ni se induc, atunci vom vedea că Dumnezeu lucrează în noi și în viețile noastre și în viețile celor din jurul nostru. Dacă însă ne înfricoșăm, fie de boală, fie de măsura prin care unii consideră că pot să reducă boala la tăcere – și este falsă această considerație – dar dacă  ne înfricoșăm de una sau de alta, iarăși ne îndepărtăm de Hristos.

Cum să fim noi mai aproape de Hristos? În mod sistematic dând deoparte frica. Ni se spune că vom muri dacă nu urmăm nu știu ce procedură, așa ne spun autoritățile, și ni se spune de către alții că dacă vom urma acea procedură, vom muri. Ca și cum moartea ar fi pentru noi spaima fundamentală, cea mai importantă spaimă, cea mai importantă angoasă. Nu! Chiar dacă instinctiv ne vine așa, chiar dacă din zona noastră de supraviețuire care ne aseamănă mai mult cu animalul decât cu chipul lui Dumnezeu ce suntem, de fapt nu moartea este principala noastră angoasă, ci lepădarea de Hristos ar trebui să fie principala angoasă. Îndepărtarea de Hristos, înstrăinarea de Hristos, aceasta ar trebui să fie principala angoasă. Nu cumva mă înstrăinez de Hristos? Nu cumva, printr-o frică excesivă, de fapt, eu nu-mi pun încrederea în Dumnezeu?

Cuvântul încredere este fundamental și am mai vorbit și nu mai revin asupra lui. Doar atât trebuie să spunem: dacă ne punem încrederea în Dumnezeu puțin, atunci puțin vom simți prezența lui Dumnezeu și apoi s-ar putea să pierdem acea încredere. Dar dacă ne străduim cu adâncă smerenie să sporim duhovnicește, cunoscându-ne păcatele și neputințele și începem să ne punem încrederea din ce în ce mai mult în Dumnezeu până când să avem încrederea desăvârșită în Dumnezeu, pentru că altă scăpare nu avem, atunci vom simți desăvârșit prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Rămâne la latitudinea noastră, la alegerea noastră în cine ne punem încrederea.

Dar să știți că nu se pot deodată două, a avea încredere în două părți. Nu pot să am deodată încredere și în barcă, și în Dumnezeu. Dacă am încredere în barcă, atunci rămâne să mă lupt eu cu valurile. Și poate, dacă așa îngăduie Dumnezeu, voi fi biruit de valuri. Dacă am încredere în Dumnezeu, atunci Dumnezeu se luptă cu valurile prin barcă. Nu pot, deodată, să-mi pun încrederea și într-o soluție omenească și în Dumnezeu. Mai ales dacă acea soluție omenească îmi este prezentată tot timpul ca fiind mântuitoare, ca fiind eliberatoare, ca fiind cea care îmi va asigura mie viitorul fericit. Mai ales dacă acea soluție omenească provine din niște zone în care nu pot să am încredere în ceea ce înseamnă credința lor și buna-credință.

De aceea, ascultând această Evanghelie, să fim cu luare-aminte la ce ce ni se întâmplă nouă. Valuri multe, 1,2,3,4… au venit și au să mai vină. Nu mai mult decât îngăduie Dumnezeu. Dar noi suntem liberi în ele, fie să ne adâncim, să ne temem, să ne înecăm în ele, să ne lăsăm purtați de ele unde vor mai-marii lumii acesteia, în speranța deșartă că vom ieși cumva la liman – pentru că limanul la care vom ieși va fi un liman al robiei – fie să ne punem încrederea în Dumnezeu și să încercăm să facem astfel în viața noastră încât cu adevărat sufletele noastre și trupurile noastre să fie biserici alese ale lui Dumnezeu, încât Dumnezeu să lucreze așa cum poate și cum numai El știe, și prin noi, pentru noi, pentru cei dragi ai noștri și pentru lumea întreagă. AMIN!”

 

Legaturi:

INCREDEREA IN HRISTOS

“Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” – FRICA E VIRUSUL CARE NE DESFIGUREAZĂ, ne predă demonilor care ne îneacă. STAREȚUL MELCHISEDEC DE LA PUTNA: “Și în această NEBUNIE prin care trece omenirea, SĂ NE ARUNCĂM ÎN BRAȚELE LUI HRISTOS, cu încredere că el ne va prinde și ne va ține! Să rămânem CU OCHII ȚINTĂ la El, căci altfel NE AFUNDĂM! Aceasta vrea Hristos de la noi, să-I fim fideli!” (AUDIO, TEXT)

IA MÂNA LUI HRISTOS! “Iar acum, cand suntem cuprinsi de frica, moar­te, boli, prigoana si ura, sa stim ca in mijlocul acestei furtuni este Domnul Insusi”

Cuviosul Paisie Aghioritul: ACOLO UNDE NU POATE OMUL, AJUTA DUMNEZEU!

NU VA TEMETI! – Predici (video/ audio, text) de mare folos la Duminica a noua dupa Rusalii: INCHISOAREA FRICII, “RABUFNIREA IUBIRII” si IMPREUNA-LUCRAREA CU DUMNEZEU: “Doamne, vreau sa fiu cu Tine!”

UMBLAREA PE MARE. Predici audio de la Putna si Sihastria Putnei: AVEM NEVOIE DE CURAJ SI DE CONSECVENTA “PANA LA CAPAT” in urmarirea tintei noastre duhovnicesti. SA INDRAZNIM SA MERGEM PE APA IN LUME, URMANDU-L PE HRISTOS. Sa nu renuntam atunci cand simtim ca ne scufundam!

“Eu sunt, nu va temeti!” – LINISTEA DIN TOIUL FURTUNII

“Chiar daca se dezlantuie marea, chiar daca se ridica necazurile din toate partile, nu le da nici o atentie, PRIVESTE SPRE HRISTOS!”

FURTUNA INFRICOSATOARE S-A RIDICAT…

“Niciodata sa nu-ti pierzi nadejdea mantuirii, ci sa strigi catre Dumnezeu si sa plangi. DUMNEZEU NICIODATA NU TRECE CU VEDEREA UN SUFLET CARE VREA SA SE MANTUIASCA SI SA SE POCAIASCA, ORICAT DE MULT S-AR RANI IN LUPTA!”

MERSUL PE APA IN MIJLOCUL FURTUNILOR VIETII: “Trebuie sa stim sa cerem ajutor. Sa intindem mana, asa cum a facut-o Petru, sa ne incredintam Domnului”

Evanghelia umblarii pe mare si a potolirii furtunii: “DOAMNE, SCAPA-NE!”

UMBLAREA PE MARE si CHEMAREA LA DESPRINDEREA PENTRU HRISTOS DIN CONFORTUL PERSONAL SI ILUZIA SIGURANTEI LUMESTI (Predica Parintelui Episcop Macarie al Europei de Nord din duminica a IX-a dupa Rusalii)

PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “UNDE ESTE SMERENIA, ACOLO VINE DUMNEZEU”

Predici (audio si text) la DUMINICA MERSULUI PE APA SI A POTOLIRII FURTUNII: Parintele Arsenie Boca, IPS Bartolomeu Anania si altii. CREDINTA SI INDOIALA

***

Părintele Tudor Ciocan – predici despre ȘANTAJUL LUMII din aceste zile cu ÎNFRICOȘĂRILE SUPRAVIEȚUIRII CU ORICE PREȚ și cu ÎNDULCIRILE CONFORTULUI și ale DESFRÂNĂRII induse: “Este O NEBUNIE ȘI O BATJOCURĂ introducerea EDUCAȚIEI SEXUALE de la fragedă pruncie până la clasele mari!” (AUDIO, TEXT)

ÎN CINE AVEM ÎNCREDERE? “Cel care-și pune încrederea în cele din afara Bisericii, acela va fi cel mai ușor de manipulat și va cădea cel mai ușor în mrejele Antihristului” (PREDICĂ AUDIO ȘI TEXT)

IN CINE NE PUNEM INCREDEREA SI NADEJDEA SI DE CINE ASCULTAM? Pr. Tudor Ciocan despre RAZBOIUL NEVAZUT care se da pentru sufletul nostru si INSELARILE LUMII, in pandemie

FIARA GLOBALISTĂ ne amenință acum cu PIERDEREA VIEȚII ACESTEIA, după ce ne-a SLĂBĂNOGIT prin INDUCEREA SISTEMATICĂ A UNOR IDOLI, FALSE MODELE și a “VALORILOR” BUNĂSTĂRII, DESFRÂULUI ȘI DISTRACȚIILOR. Ce am alege între vindecarea trupului și iertarea sufletului? (AUDIO, TEXT)


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pandemia Covid-19, Preot Tudor Ciocan, Umblarea pe mare si Potolirea furtunii, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “VALURILE GROAZEI DE MOARTE CU CARE SUNTEM ASALTAȚI vs. ÎNCREDEREA ÎN HRISTOS. Pr. Tudor Ciocan: “Cel care este cu Hristos nu are a se teme de valuri, dar… să fie cu Hristos!” (AUDIO, TEXT)

  1. Avem o multime de dorinte, atasamente, iubiri si tot atatea frici ca le vom pierde. Si acestea, adunate duc la o mare frica ce ne paralizeaza intr-atat de mult simtirea duhovniceasca incat nu mai putem striga precum Petru.
    Valurile 1, 2, 3, 4…? Ce e val, ca valul trece. Apa trece, Piatra Hristos ramane!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate