IROD ȘI ANTIHRIST. Puterea absolută care ucide, impunerea prin forță a răului și SCĂPAREA DIN MÂINILE SATANEI: “Salvarea de Antihrist nu vine pe orizontală” (Predică AUDIO + TEXT)

Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt în a doua zi de Crăciun, 26.12.2020:

„Preacucernici părinți, iubiți frați creștini,

Ca de obicei la marile praznice, a doua zi după praznicul respectiv, serbăm pe sfinții sau persoanele care au avut legătură directă cu praznicul. Pentru că în timp ce Praznicul Nașterii, de pildă, reia momentul istoric al Nașterii lui Hristos pe pământ, Soborul Maicii Domnului ne pune în prezență actuală în Împărăția Cerului. Deci Praznicul ne ajută să ne rememorăm un moment din viața Mântuitorului, este o rememorare, iar Soborul, pe care îl facem a doua zi, este o ridicare a noastră din prezentul concret la prezentul Împărăției Cerului.

Acuma, ceea ce se citește, Evanghelia, se citește despre continuarea a ceea ce s-a întâmplat la Naștere și aseară am ascultat și eu sinaxarul zilei Nașterii și am aflat și eu pentru prima oară în atâția ani că, din perspectiva Sfintei Tradiții, așa cum este cuprinsă ea în Viețile Sfinților, magii au ajuns cam la un an după ce Hristos S-a născut. Au venit acolo, la Betleem, și l-au găsit în casă. Deci nu la câteva zile, nu la câteva luni, ci la un an după aceea. Important acest termen de un an. Or fi fost nouă luni… Știți că nu avea așa mare [importanță] precizia aceasta cu care noi ne mândrim și la care ținem foarte mult, care nu e totdeauna edificatoare din punctul de vedre al mântuirii. Precizia aceasta nu se reflectă întotdeauna în textele biblice. Adică nu are importanță din perspectiva mântuirii. N-o fi fost un an, or fi fost 9 luni, o fi apărut steaua în momentul în care s-a produs la Nazaret Buna Vestire și Hristos S-a zămislit în pântecele Sfintei Fecioarei? Nu știm. Fapt e că vreme de un an sau aproximativ un an au stat în Betleem, acolo, Hristos și cu Sfânta Fecioară și cu Iosif.

Au trebuit să fugă de-acolo, înștiințați de înger, pentru că odată ajunși în Ierusalim cei trei Crai, Irod a crezut că puterea lui politică este pusă la încercare și că își va pierde puterea.

Aicea mi se par lucrurile cele mai importante pentru noi acum. Din păcate, deși orice om poate să vadă duhovnicește viața, pentru că în orice om există această cunoștință a vieții duhovnicești, din păcate, din diferite motive, avem tendința să pierdem vederea duhovnicească și să dezvoltăm și să avem o perspectivă asupra vieții prin prisma valorilor proprii, care nu sunt duhovnicești. La Irod, valoarea cea mai importantă era puterea lui. Și atunci, tot ceea ce făcea el, sau aproape tot, era determinat de această apărare a puterii politice. Bun, nici unul dintre noi nu avem o asemenea putere! Iarăși, ne aducem aminte că Irod cel Mare era mare raportat la Israel, nu la Imperiul Roman sau la imperiile din lumea aceea, dar pentru ei, acolo, în Ierusalim, era un mare constructor și avea ceva mai multă putere decât înaintașii săi, încredințată de către romani. Deci, nu avem o putere similară. Numai că trebuie să fim cu luare-aminte nu cumva valoarea noastră fundamentală sau valorile noastre fundamentale să obnubileze, să acopere în noi valoarea duhovnicească, perspectiva duhovnicească asupra vieții. Pentru că omul cel vechi, în oricare dintre noi, încearcă mereu să se impună. Omul cel vechi nu se poate mântui. Singurul care se poate mântui este omul este omul cel nou. Și în fiecare dintre noi, în momentul primirii Tainei Botezului, există o luptă între omul cel noi, care trebuie cultivat, și omul cel vechi, care ca o buruiană răsare mereu, în fiecare dintre noi, începând cu mine. Dacă reușim din când în când să avem perspectiva duhovnicească asupra vieții, atunci ne va fi mult mai ușor să ne pregătim pentru Împărăția Cerurilor. De fapt, nu numai cu această perspectiva duhovnicească ne putem pregăti pentru Împărăția Cerurilor, dar această perspectivă duhovnicească trebuie cultivată, și nu este ușor de dobândit și nu este ușor de păstrat. E adevărat că ne ajută harul Sfântului Duh. Dumnezeu pentru aceasta s-a făcut Om, ca omul să se îndumnezeiască. De aceasta Sfântul Duh S-a pogorât peste Apostoli, ca în Tainele Bisericii El, puterea Lui, lucrarea Lui simțitoare să se împrăștie, să se răspândească în lumea întreagă, deci  peste fiecare dintre noi. Dar nici ispititorul, deși scos afară din adâncul sufletului nostru, nu a fost scos afară din lumea aceasta. Acela va fi momentul, la sfârșitul veacurilor. Până atunci, din afara sufletului nostru, dar din lumea aceasta încearcă mereu să arunce semințele cele rele, buruienile, neghina, astfel încât omul cel vechi să stăpânească în noi și prin intermediul omului cel vechi, el să stăpânească anume.

Irod, și el ar fi putut să fie omul cel nou, dacă I s-ar fi închinat lui Hristos, dacă ar fi vrut cu adevărat să-L adore pe Hristos, așa cum au făcut-o magii. Ar fi venit, L-ar fi adorat și ar fi fost primul rege creștin. Și ca dovadă, a mai avut de-a lungul timpului chiar și împărați creștini, am avut conducători de Stat creștini practicanți, nu doar cu numele. Cu hibele lor, cu ispitele lor, cu încercările lor, dar în fond, încercând să trăiască în sufletele lor această prezență a lui Hristos. Nu a făcut Irod aceasta, după cum știm. Și atunci, ca să-și rezolve problema lui, a omorât toți copiii din jurul Ierusalimului pe o rază de cam 20-30 km se spune, inclusiv până în Rama, care acum este Ramallah. Toți copiii mai mici de doi ani, după timpul pe care îl aflase de la Magi. În Evanghelie nu se precizează timpul, de aceea și oscilațiile mele. Probabil că Magii au spus că au văzut steaua cu câteva luni înainte, cu 9 luni înainte, cu un an înainte, și ca atare, Irod, ca să fie sigur că acest prinț, acest împărat arătat chiar de semnele cerești – și iarăși se spune în sinaxarul zilei, pus pe seama Sfântului Ioan Damaschin – de foarte multe proorociri din alte părți decât din Israel, de tot felul de prooroci care altfel sunt mincinoși, și totuși aici, spre marea încurcătură a celor care ascultau, au vorbit pe larg despre Nașterea lui Iisus, a unui mare Împărat dintr-o Fecioară. Irod ce-a făcut? I-a omorât pe toți  pentru ca să fie sigur că nimeni nu-i va lua puterea. Un răspuns foarte tipic pentru dictator. Dacă ai puterea să faci rău sau să faci bine, îți vei manifesta acea putere, dar dictatorul își impune întotdeauna răul. Pentru că binele nu se dictează. Binele, dacă este prezentat, toată lume îl dorește. Și ca atare, dictatorul își impune răul, universal, pentru ca să-și apere puterea.

Foarte interesant ca imagine a lui Antihrist, care la rândul lui, încearcă să pună mâna pe puterea absolută și ca atare se manifestă ca și cum ar avea puterea absolută. Puterea absolută înseamnă o imitație deformată a puterii pe care Dumnezeu o are asupra lumii. La un moment dat, Dumnezeu și în Vechiul Testament spune: „Iată, îți pun înainte calea vieții și calea morții”. Apoi, într-o scriere imediat pusă în generația apostolică: „Ai în față lumina și întunericul. Alege viața, alege calea vieții, alege lumina!”. Ca și satana, care le pune în față lui Adam și Evei posibilitatea de a mânca din fructul oprit și înșelându-i că dacă vor mânca, vor dobândi cunoștința binelui și a răului, și nu vor muri.

Ce poate să facă puterea din lumea aceasta? Niciodată să dăruiască viața. Puterea dictatorială din lumea aceasta amenință cu moartea! Și poate să omoare. Spune Mântuitorul la un moment dat: „Nu vă temeți de cei care vă pot omorî trupul, ci temeți-vă de cei care vă pot duce și sufletul în iad!”. De asta spun că este un bun tip [preînchipuire] sau o bună prevestire pentru Antihrist.

Irod era mare și dictator absolut în Iudeea, o mică provincie din Țara Sfântă din Imperiul Roman, dintr-o margine a Imperiului Roman. Și această putere absolută și-a folosit-o ca să-i omoare pe toți pruncii pe această rază. Nu numai atât. Se știe din istoria sfântă aș zice, că pruncul a scăpat cumva, și-a pus echivalentul securității lui, agenți, a trimis să încerce să-L omoare în Egipt, până când el, Irod a murit. Acolo, în Egipt, se păstrează foarte bine amintirea aceasta a locurilor unde a stat Iisus cu Maica Sa Sfântă și cu Iosif și cu cei care mai erau în preajmă. (Pentru că Iosif n-a plecat doar el și cu Maica Sfântă, sau cel puțin s-au reunit acolo cu familia lărgită, și Iacov, fratele Domnului era cu ei acolo). Deci a încercat să-i omoare, deși pentru el ar fi trebuit să fie evident în momentul în care Iisus a scăpat în chip minunat, că acolo este ajutor divin.

Antihristul, având putere, ne va propune în față viața sau moartea, dar de fapt nu are decât puterea de a omorî. Niciodată nu are puterea vieții. Mă interesează și un alt aspect: Hristos a fost scăpat, în chip minunat, de Dumnezeu-Tatăl, împreună cu cei care erau în preajma Sa. În chip nevăzut a putut pleca în Egipt. Egipt însemnând pentru ei unul dintre locurile blestemate din istoria poporului evreu, pentru că acolo au suferit robia cea mare, în care au fost omorâți toți pruncii de parte bărbătească pentru câtăva vreme; un al doilea moment important și al doilea loc blestemat, să-i spunem așa, din istoria poporului evreu, este robia babiloniană. Deci, Iisus părăsește în chip minunat Țara Sfântă pentru o destinație pe care oamenii o credeau rea. Și în felul acesta scapă de persecuția lui Irod.

Trebuie să păstrăm nădejdea aceasta. Dumnezeu ne dă întotdeauna posibiltatea să alegem, chiar dacă alegerea noastră poate să pară strâmbă pentru oameni. Poate să pară smintitoare pentru oameni. Ne dă posibilitatea cumva să stăm împreună cu El. Niciodată nu ne abandonează. Adevărat, au fost mulți martiri, dintre care pe cel dintâi îl vom aminti mâine, Sfântul Ștefan, care au murit în timpul persecuțiilor lor. N-au fost scăpați în viața aceasta în chip minunat. N-au fost făcuți nevăzuți de Dumnezeu și duși într-o insulă a fericiților sau în cine știe ce alt tărâm minunat sau într-o altă pustie sau în altă parte. Și pentru lumea care a văzut și care a apreciat doar viața de aici, moartea lor a fost pilduitoare. Și pentru cei care nu cred în Dumnezeu și în viața veșnică, moartea lor este pilduitoare și smintitoare. Nu i-a ajutat Dumnezeu în nici un fel. Sfântul Ștefan a fost ucis cu pietre. Pietrele acelea n-au zburat în toate părțile când se aruncau după el, cum s-a întâmplat în alte cazuri. Și atâți și atâți, mii și mii, că avem calendarul plin, sau milioane, cum spune părintele Cleopa, de martiri, au fost uciși în fel și chip. Deci, nu așa cum crede lumea au scăpat ei, ci sufletul lor le-a scăpat nevătămat, chiar dacă trupul lor a trebuit să piară. De ce a trebuit să piară trupul? Pentru că nu s-au supus stăpânirilor lumii lor, stăpâniri care aveau o conducere aberantă și prin care sufletul se pierdea de fapt dacă ai fi ascultat de acea conducere.

Am spune da, Hristos totuși a scăpat cu viață, n-a fost omorât atunci. Și dacă ar fi fost omorât atunci, ne-ar fi adus mântuirea. El, din momentul în care S-a întrupat în pântecele Fecioarei, din momentul respectiv firea omenească deja era pentru totdeauna legată, unită la loc, reunită cu firea dumnezeiască. Nu a fost omorât atunci, după cum explică mai mulți Sfinți Părinți, pentru că să nu credem noi că a fost doar o înșelare, ci a apucat și a vrut El, cu puterea Lui și cu puterea Tatălui, că este același lucru, să trăiască acești 33 de ani pentru ca oamenii să-L cunoască ca fiind Om, pentru ca să apuce să vestească Evanghelia, să apuce să ne întărească în credință și în încredere. Ceilalți, pruncii uciși, sunt numiți primii martiri. Pentru că au fost uciși din pricina lui Hristos. N-au fost întrebați dacă se leapădă sau nu se leapădă.

Vedeți, antihristul se poartă abuziv. S-a purtat abuziv, se poartă abuziv și se va purta abuziv până la sfârșitul veacului. Având puterea să facă binele sau răul, va alege să facă răul, nu binele. Și va alege să impună acest rău cu forța, pentru ca să domine, pentru ca să-și păzească puterea. Va alege să își impună răul cu forța fiecăruia dintre noi, prinzându-ne slăbiciunea noastră, a oricăruia dintre noi. Slăbiciunea aceasta o avem pentru că suntem oameni și pentru că suntem integrați într-o societate. Nu trăim niciunul dintre noi pustie, în junglă, în munți. Și chiar dacă am trăi în pustie, în munți și în junglă, la țară, cum s-a spus, iată că Stalin, de pildă, a omorât toți țăranii ucraineni fără nici o problemă. Iar la noi în țară știți foarte bine că partizanii din munți au fost urmăriți și decimați, omorâți cu toții, practic, cam în 10 ani, cu o singură excepție, [Ogoranu]. Deci toți, practic, câteva grupuri, câteva sute de oameni au fost omorâți. Deci salvarea de Antihrist nu vine pe orizontală. Oricare dintre noi suntem prinși într-un fel sau altul în societate. Și ca atare, acea legătură între noi și societate va fi folosită de antihrist, pentru ca să ne spună, ca și diavolul, că nu avem altă putere de a continua să trăim în această societate decât supunându-ne lui.

Ce înseamnă „legătură cu societatea”? Poate eu nu, dar prin copii, prin părinți, prin cei dragi ai mei. Cumva, există o legătură, există o integrare socială de care antihristul va profita. Ce pot eu să spun acum, vorbind despre acești prunci uciși este că, deși pare că nu avem nicio scăpare de această persecuție a antihristului, în mod sigur dacă ne așezăm în fața lui Dumnezeu și nu alegem calea cea ușoară, de a ne face frate cu dracul până trecem puntea – pentru că pe urmă rămâi în robia dracului, chiar dacă ți se pare că poți să-l păcălești pe urmă – cu greu, cu greu poți să te pocăiești ca tâlharul cel de-a dreapta, este aproape cu neputință de fapt și de drept – nu spun că e cu neputință până-n ultima clipă, dar e foarte greu. Și atunci prefer să aleg calea mai grea, pe care Dumnezeu mi-o va pune în față. Diavolul, când suntem într-o ispită, ne arată, încearcă să ne hipnotizeze, să ne arate că singura scăpare din ispită este păcătuirea, și atunci o vom duce bine, vom trăi bine mai departe, în viața aceasta. Dumnezeu, dacă vom căuta către el, ne va arăta că putem să păcătuim, da, sau putem să nu păcătuim, ceea ce este totdeauna mult mai greu, dar dacă nu vom păcătui, vom fi împreună cu El. Că vom fi împreună cu El în lumea aceasta, contează mai mult sau mai puțin. Ceea ce contează este să fim împreună cu El în veșnicie. Că soluția pe care o va da nu va fi niciodată la îndemâna oamenilor, omului celui vechi. De asemenea, poate va fi disprețuită de omul cel vechi. Important este că vom fi cu Dumnezeu.

De aceea, în momentul în care vorbim astăzi de această omorâre pruncilor, integral despre omorârea pruncilor și salvarea minunată a șui Iisus Hristos și a celor din preajma Lui, să fim cu luare-aminte și să ne gândim că într-o paradigmă asemănătoare în care trăim, într-un fel sau altul, dacă vom căuta să fim cu Dumnezeu, vom fi scăpați de Dumnezeu. Fie că vom fi scăpați în lumea aceasta, dar nu acesta trebuie să fie scopul nostru, pentru care să cădem la Dumnezeu, fie că vom fi mântuiți.

De asemenea, și cu asta închei, vă aduc aminte că, deși Irod a poruncit să fie uciși toți pruncii de [până la] doi ani din zona Ierusalimului, n-a reușit ca această poruncă să fie îndeplinită absolut și perfect la capăt. Nu numai Hristos a scăpat. Și Ioan Botezătorul a scăpat. Poate și Natanael a scăpat. Antihristul are impresia și-ți dă impresia că nu e scăpare, că el poate să te urmărească oriunde, știe totul despre tine, face ce vrea cu tine. Trebuie doar să te supui, n-ai nici o scăpare. Niciodată nu este așa. Indiferent de puterea pe care el crede că o are, indiferent de tehnologia pe care o folosește, totdeauna, antihristul, chiar în subordinea diavolului fiind, nu va avea puterea absolută. Vor fi unii care vor scăpa. Cum? Evident că nu supunându-se anithristului, ci aleși de Dumnezeu. De ce aleși aceia de Dumnezeu și nu alții? Pentru că aceia au avut un rol deosebit în istoria mântuirii. Ioan Botezătorul, poate și Natanael. Hristos, evident. Iosif, Sfânta Fecioară, Iacov… au avut un rol important, deosebit în istoria mântuirii. Avem noi un rol în istoria mântuirii? Noi, de-aicea? Nu. Suntem prea mici ca să  vorbim de istoria mântuirii lumii orizontale, dar avem un rol extraordinar în mântuirea noastră și a celor din jurul nostru. De aceea, am toată încrederea că atâta timp cât vom sta și vom încerca să fim cu inimă curată și cu adâncă smerenie în preajma lui Hristos Domnul, Dumnezeu știe cum și Maica Domnului Preasfântă și Sfântul Iosif, și Ioan Botezătorul și ceilalți sfinți știu cum, ei știu cum, eu nu am nici cea mai mică idee, ne vor ajuta să trecem cu bine peste ispitele antihristului încât într-un fel sau altul să ajungem să ne mântuim noi și toți cei dragi ai noștri. AMIN!”

Legaturi:

***